Răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Inadmisibilitatea completării acţiunii în răspundere civilă delictuală de drept comun din cadrul procesului penal cu acţiunea în răspundere delictuală specială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia II-a civilă Decizie nr. 358 din data de 01.07.2014
Nu este posibil ca creditorul să apeleze în subsidiar, în completare, la acțiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, dacă în acțiune se invocă aceeași faptă cu cea analizată de instanța penală cu ocazia soluționării laturii civile a procesului penal. Odată ce creditorul a optat pentru repararea prejudiciului pe calea acțiunii civile în cadrul procesului penal, pentru aceeași faptă cauzatoare de prejudicii creditorul nu are deschisă calea acțiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunderea materială delictuală prevăzută de art. 138 este o răspundere limitată la prejudiciul efectiv suferit, pe când răspunderea delictuală de drept comun este o răspundere integrală, în cadrul acțiunii în răspunderea de drept comun putându-se pretinde atât repararea prejudiciului efectiv, cât și repararea beneficiului nerealizat.
Prin sentința nr. 1090/2013 din data de 27 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr. 8344/63/2010/a1 a fost respinsă acțiunea formulată de lichidatorul judiciar CII Nedelea Constantina, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC DANA TOUR IMPORT - EXPORT SRL față de pârâtul M.G. A fost admisă acțiunea formulată de lichidatorul judiciar CII Nedelea Constantina, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC DANA TOUR IMPORT - EXPORT SRL față de pârâtul M. D. A fost obligat pârâtul să suporte cu averea personală pasivul debitoarei în sumă de 144.483 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În speță, în ceea ce privește cererea de antrenarea răspunderii formulată împotriva pârâtului M. G., tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, întrucât așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul nu s-a ocupat în fapt de administrarea societății, ci fiul său M.D., fapt reținut și prin sentința penală nr.1201/03.05.2011 emisă de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.9216/215/2010, acesta fiind condamnat pentru evaziune fiscală.
Astfel, tribunalul a reținut că lichidatorul judiciar nu a făcut dovada indubitabilă a faptului că pârâtul M.G. s-a ocupat în fapt de administrarea societății, că a semnat acte sau a întocmit documente, iar de la dosar lipsește și adresa de la Primăria Craiova din care să rezulte existența în patrimoniu a unui apartament pe care pârâtul avea obligația să îl predea lichidatorului judiciar.
Astfel, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite și dovedite condițiile de admisibilitate a cererii de antrenare a răspunderii față de pârâtul M.G.
În ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii formulată împotriva pârâtului M. D., tribunalul a apreciat că este întemeiată.
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței unui debitor, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică să fie suportată de membrii organelor de administrare, dacă aceștia au folosit bunurile societății în interes propriu, au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice sau au ținut o contabilitate fictivă, făcând să dispară documente ale societății.
Pentru angajarea răspunderii membrilor acestor organe de conducere trebuie îndeplinite mai multe condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde. Probarea acestor patru condiții revine lichidatorului judiciar, titular al acțiunii, conform art. 1169 C.civ.
Tribunalul a constatat astfel că refuzul pârâtului de prezentare a documentelor solicitate de către lichidator, reprezintă indicii ale ținerii unei contabilități deficitare și a unei dispoziții a sa de bunurile societății debitoare, fapte ilicite prevăzute de art. 138 lit. a) și d) și care au produs un prejudiciu societății, prejudiciu constând în suma reprezentând pasiv neacoperit înregistrat de către debitoare.
A apreciat totodată că starea de insolvență a debitoarei a fost determinată și accentuată de faptele pârâtului, care, refuzând să predea documentele contabile solicitate conform art. 28 Legea 85/2006, a creat aparența folosirii în interes propriu a bunurilor debitoarei, a ascunderii acestora și a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind astfel dovedită.
În consecință, a constatat că s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii civile delictuale față de pârâtul M. D., conform art. 138 și urm. Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 1363 din data de 17.10.2013, Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a Civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.D. , împotriva sentinței nr. 1090/2013 din data de 27 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr. 8344/63/2010/a1, cu următoarea motivare:
Susținerea recurentului prin care contestă pasivul debitoarei în sumă de 144.483 lei este străină cauzei de vreme ce acesta poate fi contestat doar pe calea specială prevăzută de Legea 85/2006 a contestației la tabelul creanțelor.
Obiectul cauzei de față îl constituie antrenarea răspunderii fostului administrator social al debitoarei, cadru procesual în care se analizează doar îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 138 din Legea 85/2006, eventual partea din pasiv pentru care răspund persoanele cărora le este imputabilă starea de insolvență, nu și întinderea pasivului debitoarei.
În speță, recurentul pârât a fost obligat într-adevăr prin sentința penală nr. 1201/3.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 9216/215/2010, rămasă irevocabilă prin decizia penală nr. 142/2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în același dosar, la plata către partea civilă DGFP DOLJ a sumei de 22288 lei, precum și la plata dobânzilor și penalităților aferente începând cu data de 1.12.2006 și până la data plății efective a debitului.
Obiectul cauzei penale a vizat efectuarea de acte și fapte de comerț care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății în perioada iulie 2005 - noiembrie 2006.
Curtea a apreciat că în mod corect judecătorul sindic a obligat pârâtul să acopere întregul pasiv al debitoarei întrucât prejudiciul din cauza penală privește doar o parte din perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței.
În procedura insolvenței fapta prevăzută la art. 138 lit. d din Legea 85/2006, respectiv neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, a determinat apariția stării de insolvență și în consecință răspunderea pentru întreg pasivul debitoarei.
Deși recurentul a susținut că a predat documentele contabile ale debitoarei organelor de cercetare penală și au fost avute în vedere la stabilirea prejudiciului în cauza penală, iar Curtea i-a pus în vedere să depună o copie certificată a procesului verbal de ridicare a acestor acte, precum și o copie a expertizei efectuată în cauza penală, acesta nu a depus actele solicitate.
În consecință, Curtea a reținut că recurentul nu a făcut dovada acestor susțineri.
A apreciat, în lipsa evidențelor contabile ale debitoarei, ca simple afirmații susținerile recurentului că în patrimoniul debitoarei nu au existat bunuri care să fi fost vândute prin fapte ilicite.
Tot ca simplă afirmație a fost apreciată și susținerea recurentului potrivit căreia documentele contabile ale debitoarei se află la contabilul său care a decedat, întrucât acesta avea obligația să le recupereze și să le pună la dispoziția lichidatorului judiciar.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul M.D. , invocând dispozițiile art. 318 teza I și teza a II-a Cod procedură civilă 1865.
Prin decizia nr. 276 din data de 20.05.2014, Curtea de Apel Craiova- Secția a II-a Civilă a admis contestația în anulare formulată de contestatorul M.D. împotriva deciziei nr. 1363 din data de 17.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a Civilă în dosarul nr. 8344/63/2010/a1 în contradictoriu cu intimații CII NEDELEA CONSTANTINA lichidator al debitoarei SC DANA TOUR IMPORT - EXPORT SRL și M.G. . A anulat decizia nr. 1363 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 17 octombrie 2013. A stabilit termen la 1 iulie 2014 pentru soluționarea recursului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut ca întemeiat cel de al doilea motiv prevăzut de art. 318 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, omisiunea cercetării unui motiv de casare, stabilind următoarele:
În motivele de recurs, recurentul a susținut că soluția penală are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, că debitorul SC DANA TOUR IMPORT EXPORT nu are alte datorii decât cele de la bugetul de stat, datorii ce au fost analizate în cadrul laturii civile a procesului penal.
În considerentele deciziei, Curtea s-a limitat, cu privire la procesul penal soluționat prin sentința penală nr. 1201/03.05.2013, să constate că obiectul cauzei de față îl constituie antrenarea răspunderii fostului administrator social cu privire la care se analizează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, că soluționând latura civilă a procesului penal s-a dispus obligarea către DGFP DOLJ la plata sumei de 22.282 lei, cu dobânzi și penalități și că obiectul cauzei penale a privit acte și fapte de neînregistrare în evidența contabilă în perioada iulie 2005 - noiembrie 2006, celelalte considerente vizând întrunirea condițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Ca urmare, Curtea nu a analizat motivele invocate în recurs privind autoritatea de lucru judecat a soluției penale în fața instanței civile, constituirea ca parte civilă a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj cu suma de 55.158 reprezentând tva și impozit pe profit în raport de faptul că debitorul SC DANA TOUR IMPORT EXPORT nu are alte datorii decât cele de la bugetul de stat și, în acest context, nu a verificat identitatea sau nu a creanței cu care s-a înscris DGFP Dolj la masa credală a debitorului cu creanța analizată în cadrul laturii civile a procesului penal.
Analizând recursul prin prisma motivelor neanalizate conform celor stabilite prin decizia nr. 276 din data de 20.05.2014, Curtea a reținut următoarele:
Recurentul pârât M.D. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală reținându-se că în perioada iulie 2005 -noiembrie 2006, în calitate de administrator al SC DANA TOUR IMPORT - EXPORT SRL CRAIOVA, nu a înregistrat în evidența contabilă a societății actele și faptele de comerț care au condus la realizarea de venituri de către societate și că, prin neevidențierea în contabilitate, s-a sustras de la plata către bugetul de stat a sumei totale de 110.300 lei compusă din 55.158 lei debit ( 37.515 lei taxă pe valoare adăugată, 17.643 lei impozit pe profit) și 55.142 accesorii ( considerentele deciziei penale nr. 142/2012/25.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Penală în dosarul nr. 9216/215/2010)..
În cadrul procesului penal cererea formulată de partea civilă ANAF-DGFP DOLJ a fost admisă, în parte, inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC DANA TOUR IMPORT - EXPORT SRL, fiind obligat la plata sumei de 22.288 lei, precum și la plata dobânzilor și penalităților aferente începând cu data de 01.12.2006 până la data plății efective a debitului (sentința penală nr.1201/03.05.2011 a Judecătoriei Craiova rămasă definitivă conform deciziei penale nr. 142/2012/25.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Penală în dosarul nr. 9216/215/2010).
Față de soluția pronunțată cu privire la latura civilă a procesului penal, referitor la cererea de antrenare a răspunderii materiale a administratorului social M.D. , Curtea a constatat că motivele de recurs neanalizate sunt întemeiate.
Prin cererea promovată la data de 09.02.2010 lichidatorul judiciar al debitoarei SC DANA TOUR IMPORT EXPERT SLR Craiova a solicitat antrenarea răspunderii materiale a administratorului M.D. pentru suma de 144.483 lei reprezentând pasivul debitoarei constând în creanța unicului creditor DGFP Dolj.
Din declarația de creanță a creditoarei DGFP Dolj rezultă că aceasta este compusă din TVA - 37.515 lei, impozit pe profit - 17.743 și accesorii.
Cererea de antrenare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
Potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folos propriu sau în folosul altei persoane ( lit. a) și prin ținerea unei contabilități fictive, acționarea în sensul dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea ( lit. d).
Ca urmare, pentru atragerea răspunderii, textul art. 138 alin. 1 lit. a și d prevede necesitatea întrunirii cumulative a următoarelor condiții: folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folos propriu sau în folosul altei persoane ori săvârșirea faptei de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea; vinovăția; starea de insolvență a debitorului; existența unei legături de cauzalitate între una din faptele menționate și starea de insolvență.
Cum faptele cauzatoare de prejudicii sunt aceleași cu cele analizate în cadrul laturii civile a procesului penal, autorul M.D. nu poate răspunde de două ori pentru aceeași faptă cauzatoare de prejudicii.
Așa cum am arătat, prin sentința penală nr.1201/03.05.2011 a Judecătoriei Craiova rămasă definitivă conform deciziei penale nr. 142/2012/25.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Penală în dosarul nr. 9216/215/2010, inculpatul M.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC DANA TOUR IMPORT - EXPORT SRL au fost obligați la plata sumei de 22.288 lei, precum și la plata dobânzilor și penalităților aferente începând cu data de 01.12.2006 până la data plății efective a debitului.
În condițiile în care răspunderea civilă delictuală este o sancțiune civilă și se aplică nu atât în considerarea persoanei care a săvârșit fapta cauzatoare de prejudicii, cât în considerarea patrimoniului acesteia, fapta cauzatoare de prejudicii săvârșită de M.D. nu este susceptibilă de aplicarea decât a unei singure sancțiuni.
Întrucât, răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere cu caracter special care se circumscrie răspunderii civile delictuale ce alcătuiește dreptul comun al răspunderii civile, se pune problema de a ști dacă creditorul, după ce a ales acțiunea în răspundere civilă delictuală de drept comun în cadrul procesului penal, ar putea să apeleze în subsidiar, în completare, la acțiunea în răspundere delictuală specială pentru a obține repararea integrală a prejudiciului.
Curtea a apreciat că nu este posibil ca creditorul să apeleze în subsidiar, în completare, la acțiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, dacă în acțiune se invocă aceeași faptă cu cea analizată de instanța penală cu ocazia soluționării laturii civile a procesului penal.
Odată ce creditorul a optat pentru repararea prejudiciului pe calea acțiunii civile în cadrul procesului penal, pentru aceeași faptă cauzatoare de prejudicii creditorul nu are deschisă calea acțiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunderea materială delictuală prevăzută de art. 138 este o răspundere limitată la prejudiciul efectiv suferit, pe când răspunderea delictuală de drept comun este o răspundere integrală, în cadrul acțiunii în răspunderea de drept comun putându-se pretinde atât repararea prejudiciului efectiv, cât și repararea beneficiului nerealizat.
Ca urmare, în condițiile în care are un titlu executoriu împotriva persoanei fizice M.D. , anume sentința penală nr. 1201/03.05.2011 a Judecătoriei Craiova, creditorul DGFP OLT nu poate să promoveze acțiune în completare întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru aceeași creanță (TVA - 37.515 lei, impozit pe profit - 17.743 și accesorii).
Pentru actualizarea sumei creditorul poate să pună în executare titlul, în cadrul executării având posibilitatea să solicite actualizarea potrivit art. 3712 alin.3 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește debitul și accesoriile, s-a statuat cu putere de lucru judecat printr-o hotărâre penală definitivă.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a modificat, în parte, sentința nr. 1090/2013 din data de 27 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr. 8344/63/2010/a1.
A respins cererea lichidatorului CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ NEDELEA CONSTANTINA față de recurentul pârât M.D. . A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
| ← Răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.... | Suspendarea executării hotărârii AGA până la rămânerea... → |
|---|
