Recurs. Cerere de atragere răspundere organe de conducere.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1033 din data de 28.04.2014
Recurs. Cerere de atragere răspundere organe de conducere.
Art. 138 lit. a, c, d, g Legea nr. 85/2006.
Curtea constată că prin recursul declarat lichidatorul judicair nu critică sub nici un aspect sentința atacată, neinvocând nici în fapt nici în drept, vreun motiv de nelegalitate a sentinței pronunțate de instanță de fond, ci doar "redepune"; prin cererea de recurs, cerere de atragere a răspunderii înregistrată la fondul cauzei, urmărind o nouă rejudecare a cererii în fondul acesteia, fără a invoac și a proba existența vreunui motiv de nelegalitate de natură a atrage casarea sentinței recurate.
Decizia civilă nr. 1033/28.04.2014 Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 8458 din 18.10.2013 T.B. - S. a VI - a C. s-a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC S.C. SRL, F. I. SPRL, în contradictoriu cu pârâtul B. M.-A..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul lichidator judiciar și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. a, c, d si g din Legea nr. 85/2006, fără să facă dovada săvârșirii de către pârât a faptelor respective.
Din conținutul cererii rezultă că reclamantul se rezumă, în general, la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții.
A arătat tribunalul că instanța trebuia să dovedească faptul că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a pârâtului, fost administrator statutar al debitoarei, or, în speță, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau cel al altei persoane, fără a indica, în concret, elementele care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. a) din lege.
Nu au fost indicate, în concret, nici elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege și anume, în cauză nu a fost făcută dovada "interesului personal" al pârâtului, simpla continuare a unei activități nerentabile, care duce vădit la insolvență nefiind suficientă pentru stabilirea răspunderii daca nu este făcută și dovada interesului personal, după cum nici nedepunerea cererii de deschidere a procedurii nu poate conduce automat la atragerea răspunderii patrimoniale, în lipsa elementelor constitutive ale răspunderii delictuale.
Cât privește simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române, acesta nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în insolvență, în speță reclamantul nefăcând această dovadă.
Referitor la eventualele plăți efectuate cu preferință, judecătorul - sindic a constatat că nu au fost efectuate probe certe în ce privește plata sumei de 75.880 lei către numitul O.C. C. și mai mult decât atât, că această plată prin ea însăși a generat insolvența.
Reclamantul a făcut referire și la managementul defectuos, a mai reținut instanța de fond, cererea fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul lichidator judiciar F. I. SPRL, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a V a Civilă, sub nr., din 29.01.2014.
În motivarea recursului lichidatorul judiciar a arătat că apreciază că în cauză sunt întrunite toate elementele răspunderii civile reglementate de dispozițiile art. 138 lit.a,c,d și g din Legea nr.85/2006, pârâtul B. M.-A. nu numai că nu s-a comportat ca bun administrator, dar faptele pe care le-a săvârșit cu bună credință au fost făcute în detrimentul societății debitoare, în folosul propriu al acestuia, a prevăzut consecințele acestor fapte și a acționat în cunoștință de cauză.
În drept, art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât B. M.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală.
Nu au fost solicitate probe noi în recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3021 alinn1 lit. c Cod procedură civilă de la 1865, în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței debitoare SC S. C. SRL, cererea de recurs trebuia să cuprindă sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
În speță, recurentul nu a indicat expres niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, de natură să atragă modificarea sau casarea sentinței atacate, ci a invocat dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele";.
Instanța este însă obligată ca, în virtutea principiului disponibilității, să analizeze prioritar motivele de nelegalitate invocate de parte și, în măsura în care constată că ar fi incidente și alte motive de casare, le poate cerceta, prin prisma art. 3041 Cod procedură civilă.
Recurentul lichidator judiciar s-a limitat insă la a reitera ad literam cererea de atragere a răspunderii înregistrată la instanța de fond, fără a face vreo referire la considerentele sentinței atacate sau a critica în vreun fel soluția instanței de fond.
Așa zisul "recurs"; nu este decât cererea de atragere a răspunderii denumită "recurs";, fără nici o legătură cu sentința atacată.
Spre deosebire de apel, care potrivit art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă, poate fi nemotivat, recursul, potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Raportat la dispozițiile legale precitate, Curtea constată că prin recursul declarat lichidatorul judiciar nu critică sub nici un aspect sentința atacată, neinvocând nici în fapt, nici în drept, vreun motiv de nelegalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond, ci doar "redepune"; prin cererea de recurs, cererea de atragere a răspunderii înregistrată la fondul cauzei, urmărind o nouă rejudecare a cererii în fondul acesteia, fără a invoca și a proba existența vreunui motiv de nelegalitate de natură a atrage casarea sentinței recurate.
Curtea constată astfel că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, judecătorul - sindic făcând o judicioasă analiză a cererii formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei și aplicând corect dispozițiile legale incidente la situația de fapt, astfel cum a rezultat din actele dosarului.
În mod corect tribunalul a demonstrat că cererea formulată de lichidatorul judiciar este neîntemeiată, aceasta conținând afirmații generice, nesusținute de probatorii, care nu sunt suficiente pentru a dovedi săvârșirea de către intimatul pârât a faptelor prevăzute expres de art. 138 lit. a,c,d,g din Legea nr.85/2006 și care să fi condus în tot sau în parte la starea de insolvență a debitoarei SC S. C. .
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.85/2006, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
| ← Recurs. Inadmisibilitate. Încheiere preparatorie. | Recurs. Excepţia lipsei calităţii procesuale active. → |
|---|
