RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE HOTĂRÂRE CONSILIU LOCAL DE ÎNCETARE A CONTRACTULUI DE ASOCIERE ÎNCHEIAT PENTRU PRESTAREA SERVICIULUI DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ.

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1524 din data de 08.04.2013

SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE HOTĂRÂRE CONSILIU LOCAL DE ÎNCETARE A CONTRACTULUI DE ASOCIERE ÎNCHEIAT PENTRU PRESTAREA SERVICIULUI DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ.

art.4 lit.a din Legea nr.352/2006;

art.17 alin.2 din Legea nr.325/2006;

art.2 alin.2 din Legea nr.325/2006;

art.40 alin.9 din Legea nr-325/2006.

Prin actul administrativ atacat, respectiv HCL 620/2011, intimatul C. L. O. a aprobat încetarea contractului de asociere încheiat între intimat și SC T. SA ca urmare a faptului că SC T. SA nu mai deținea licența pentru prestarea serviciului de alimentare cu energie termică.

Intimatul fiind obligat să asigure continuitatea serviciului public, conform prevederilor art.4 lit.a din Legea nr.352/2006, a aprobat preluarea punctelor termice nr.512, 513, 514 de către SC E. SA, prin HCL 620/2011, această societate fiind singura care deține în orașul O. licența pentru prestarea serviciului public de alimentare cu energie termică, respectiv pentru producere, distribuire și transport.

Dispozițiile art.17 alin.2 din Legea nr.325/2006 stabilesc imperativ faptul că pentru activitățile de distribuție și transport se eliberează o singură licență, în timp ce pentru activitatea de producție de energie termică se pot elibera mai multe licențe, pentru că, conform dispozițiilor art.2 alin.2 din Legea nr.325/2006, serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat se realizează prin intermediul infrastructurii tehnico-edilitare specifice aparținând domeniului public sau privat al autorității administrative publice locale.

Referitor la prețul energiei termice, sunt aplicabile prevederile art.40 alin.9 din Legea nr.325/2006, care prevăd că, la nivelul aceleiași unități administrativ-teritoriale, prețul local pentru populație la care se facturează energia termică este unic, indiferent de tehnologiile sistemului de producere, transport și distribuție a energiei termice sau de tipul combustibililor utilizați.

Decizia nr.1524/CA/08.04.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr.6218/CA/22.11.2012 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele ASOCIAȚIA DE proprietari C. 1 A, C. 51, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI S. 17, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI C. 210, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI C. , ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI P. 2000, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI C. 34X212, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI S. 20, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 211 M. NR.99, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI L. 83, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI E. G. 16, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI S. 16, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI C. 49C BL.Z16, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI C. 57, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI L. 49, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI B. 199, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI L. 44, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI AN 222, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI C. 42, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI T. X, cu sediul ales în O. , str. A. L. , nr. 6, ap. 5, județul B. , în contradictoriu cu pârâții C. L. O. , cu sediul în O. , str. P. U. , nr. 1, județul B. și S.C. E. O. S.A., cu sediul în O. , str. Ș. B. , nr. 23, județul B.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele :

Prin HCL nr. 620/2009 C. L. M. O. a aprobat încetarea contractului de asociere nr. 87487/2003 încheiat intre autoritatea deliberativa locala și SC T. SA, s-a aprobat încheierea unui act adițional la contractul de delegare de gestiune încheiat cu SC E. O. SA, având ca obiect preluarea punctelor termice 512,513 și 514, respectiv, s-a aprobat instituirea prețului unic de facturare pentru energia termica distribuita populației prin punctele termice 512, 513 și 514.

Inițial, prin HCL nr. 171/2003 C. L. M. O. a aprobat înființarea serviciului public de interes local pentru producerea energiei geotermice și a apei calde menajere pe bază de apă geotermală "G. ", prin asociere cu S.C. T. S.A, act normativ care s-a materializat prin încheierea contractului de asociere nr. 87487/2003.

Prin HCL nr. 877/2006, în baza prevederilor OUG nr. 73/2006, C. L. M. O. a aprobat delegarea de gestiune a serviciului public de producție, transport, distribuție și furnizare de energie termica în sistem centralizat.

Prin actul atacat C. L. M. O. a aprobat încetarea contractului de asociere mai sus menționat, având în vedere faptul ca partea cocontractanta, SC T. SA, nu mai deținea licența pentru prestarea serviciului de alimentare cu energie termică.

In acest sens au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr. 325/2006 și Legii nr. 51/2006 potrivit cărora gestiunea delegata a serviciului public de alimentare cu energie termica se realizează pe baza unui contract de delegare a gestiunii și nu pe baza unui contract de asociere.

Totodată Autoritatea Naționala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC) prin adresa nr. 57259/03.06.2009 a adus la cunoștința pârâtului C. L. M. O. - autoritatea contractantă - ca licența deținuta de către SC T. SA nu-i conferă acesteia dreptul de a presta serviciul public în Municipiul O.

Pe de altă parte este de reținut faptul ca SC T. SA prin hotărârea nr. 1 a AGA , a aprobat în unanimitate încetarea, contractului de asociere nr. 87487/2002, ceea atesta ca încetarea contractului s-a realizat prin acordul comun al pârtilor contractante.

Pe cale de consecință, în condițiile în care contractul de asociere nr. 87487/2002 a încetat sa producă efecte prin acordul pârtilor, C. L. M. O., fiind obligat sa asigure continuitatea serviciului public, așa cum rezulta din dispozițiile art. 4 litera a) din Legea nr. 325/2006, prin HCL nr. 620/2011 a aprobat preluarea punctelor termice ce constituiau obiectul contractului de asociere de către SC E. SA. Aceasta din urmă, este singura entitate din Municipiul O. care deține licența pentru prestarea serviciului public de alimentare cu energie termica : producere, distribuție și transport.

Contrar afirmațiilor reclamanților, împrejurarea ca prin HCL nr. 620/2011 s-a aprobat preluarea de către pârâta SC E. SA a punctelor termice 512, 513 și 514 în vederea prestării activității de distribuție, nu echivalează cu o încălcare a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 potrivit cărora "în cazul producerii de energie termică în cogenerare sau de mai mulți producători într-un SACET, pentru activitatea de producere a energiei termice se pot elibera licențe separate, iar pentru celelalte activități aferente serviciului public de alimentare cu energie termică se eliberează o singură licență.";

Ori, după cum rezulta și din analiza anexei la Ordinul Președintelui ANRSC nr. 604/2006, SC T. SA, la data aprobării HCL nr. 620/2011, nu mai deținea licența valabila pentru serviciul public de alimentare cu energie termica pentru municipiul O., situație în care dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 nu au fost încălcate, în condițiile în care acestea stabilesc imperativ eliberarea unei singure licențe pentru activitățile de distribuție și transport, iar posibilitatea de eliberarea de mai multe licențe este permisa numai în cazul activității de producere.

Prin urmare este evident ca legiuitorul a stabilit posibilitatea existentei în cadrul SACET a mai multor producători de energie dar a unui singur distribuitor și transportator.

Acest aspect este confirmat și prin dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 potrivit cărora, "serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat se realizează prin intermediul infrastructurii tehnico-edilitare specifice aparținând domeniului public sau privat al autorității administrației publice locale ori asociației de dezvoltare comuni tară, care formează sistemul de alimentare centralizată cu energie termică al localității sau al asociației de dezvoltare comunitară, denumit în continuare SACET."

Astfel câta vreme, la data încetării contractului de asociere, exista deja un producător, transportator și distribuitor (pârâta SC E. SA) lipsa licenței SC T. SA, justifica pe deplin aprobarea HCL nr. 620/2011.

De altfel, același act normativ prin dispozițiile art. 40 alin. (9) stabilește ca : "la nivelul aceleiași unități administrativ-teritoriale, prețul local pentru populație este unic, indiferent de tehnologiile sistemului de producere, transport și distribuție a energiei termice sau de tipul combustibililor utilizați".

Față de cele reținute, precum și față de dispozițiile art. 1 alin. (3) litera e) , art. 8 litera k) din Legea nr. 51/2006, care nu exclud legalitatea monopolului pentru serviciile de interes public, sau a dispozițiilor art. 4 litera a) din Legea nr. 325/2006 care obliga autoritatea locala la a asigura continuitatea serviciului public, instanța a reținut că nu există motive de nelegalitate ori de netemeinicie ale Hotărârii Consiliului Local O. nr. 620/29.09.2011.

Împotriva acestei sentinței, au declarat recurs reclamantele, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.

Consideră sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică. Astfel, prin hotărârea emisă de pârâtul de rândul 1, acesta urmărește crearea unui monopol pe piața energiei termice impunând un singur operator care sa practice un preț unitar la nivel de oraș. C. L. încearcă, a delega, fără a respecta procedurile publice de atribuire, serviciul de alimentare cu energie termica operatorului S.C. E. O. S.A. încălcând astfel, însăși obiectivele principale ale legii 51/2006.

Prin art. 1 din Legea nr. 51/2006 legiuitorul a stabilit obiectivele competentele , atribuțiile și instrumentele specifice necesare înființării, organizării, gestionarii, finanțării, exploatării, monitorizării și controlului serviciilor comunitare de utilități publice. Același act normativ la alin. 2 lit d), face referire directa la producția , transportul, distribuția și furnizarea de energie termica în sistem centralizat. Legiuitorul a creat aceasta lege pentru promovarea unui mediu concurențial și eficientizarea serviciilor de utilități publice, în sensul liberalizării pieței, introducerea unor sisteme concurențiale, egalitatea participanților în fata autorităților toate aceste masuri fiind prezentate în Planul Național de dezvoltare economico-sociala a tarii (art. 11. alin 1 Legea 51/2006).

Legea 325/2006 aduce reglementari suplimentare, explicite, doar pentru serviciul de alimentare cu energie termica, fiind completarea a legii 51/2006 așa cum reiese și din art.10 alin.3 din Legea nr. 325/2006, art. 11. alin 2 , fiind practic o reglementare speciala în acest domeniu.

În situația actuala C. L. M. O. a încercat o delegare de gestiune fără a respecta prevederile art.12 alin 2 din Legea nr. 325/2006 care prevede în mod expres ca delegarea se poate face prin concesionare sau parteneriate public-private în conformitate cu prevederile legale.

Instituirea monopolului în O. este intenționata chiar daca art. 12 alin 1 din Legea 352/2006 prevede dreptul autorității administrației publice de a delega în totalitate sau doar în parte drepturile și obligațiile ce ii revin cu privire la serviciul de alimentare cu energie termica și fără a ține cont de art. 7 alin 2 din Legea nr.51/2006 al cărui scop este promovarea principiilor economiei de piața, asigurarea unui mediu concurențial și restrângerea ariilor de monopol.

Potrivit art.9 alin 2 și art.2 lit a) din Legea 51/2006 autoritățile administrației publice locale au în relația cu operatorii de servicii de utilități publice dreptul de a stabili cerințe și criterii de baza cărora sa se realizeze proceduri publice pentru atribuirea contractelor de delegare de gestiune. Nu se specifică nicăieri în acest act normativ ca delegarea poate sa fie făcuta în mod direct, discriminatoriu fata de restul operatorilor.

Încălcarea dreptului operatorilor de a participa la procesurile publice de atribuire de către C. L. M. O. este în contradicție și cu art. 9 alin 4 lit. a) și b) din Legea 51/2006 care prevede în mod expres tratamentul egal al operatorilor indiferent de forma de proprietate și asigurarea unui mediu de afaceri concurențial, loial și transparent!

Hotărârea C. L. M. O. vine în contradicție cu Planul Național de dezvoltare economico-sociala stabilit de Guvern prin Legea 51/2006, norma imperativa care dictează ca politicile locale, județene sau intercomunitare referitoare la dezvoltarea socio-economic sa fie în concordanță cu directivele guvernului.

Prin Hotărârea de Consiliu Local nu sunt respectate nici prevederile art. 11 alin 4 lit. d) din Legea nr. 51/2006, prin care se impune obiectivul atragerii partenerilor privați (nu eliminarea lor de pe piața), implementarea mecanismelor specifice economiei de piața ( nu monopol) în sfera serviciilor de utilități publice și crearea unui mediu concurențial. Art. 11 alin. 4 lit. h din Legea 51/2006 vine și impune în mod imperativ obligativitatea restrângerii ariilor unde este sau prevalează condițiile de monopol.

Administrația publică locală avea obligația delegării activități de furnizare a agentului termic pe baza unei proceduri de atribuire în criteriile căruia trebuia sa fie inclus în mod imperativ raportul preț calitate care în situația de fata este 100 ron pentru operatorul T. și cea 350 ron pentru operatorul E.

Prin delegarea directa, fără o procedura de atribuire, și impunând relații contractuale inechitabile și incorecte între societatea T. și E., administrația publica locala, a încălcat prevederile art. 23 alin 5 din Legea nr.51/2006 care interzice în mod expres orice înțelegeri sau acorduri de asociere și orice practici concentrate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitate de gestiune adoptata, care conduc la accentuarea caracterului, de monopol al serviciilor de utilități publice.

Delegarea directa, fără procedura de atribuire încalcă art.33 alin 2 Legea nr.51/2006 care prevede în mod expres tratamentul egal al tuturor operatorilor în raport cu autoritățile locale, implicit șanse egale de a participa la procedura de atribuire.

Interpretarea eronata a art. 17 alin 2 din Legea nr.325/2006 data de Consiliul Local vine în contradicție cu însăși sensul adoptării legii și în contradicție cu toate articolele arătate anterior.

In conformitate cu art. 17 alin 1 din Legea 325/2006, pentru toate activitățile cuprinse în serviciul public se acorda o singura licența. Legiuitorul a dorit ca pentru o firma care produce, distribuie , transporta și furnizează energie termica sa i se acorde o singura licența dar, în cazul în care exista mai mulți operatori pe piața, în interiorul unui SACET legiuitorul a dat posibilitatea acordării mai multor licențe în sensul următor.

În conformitate cu art. 42 alin 3 Legea nr.51/2006 contractele de furnizare se încheie intre operator și utilizator. Acest articol coroborat cu art. 25 alin 1 din Legea 325/2006, care prevede ca participanții la piața de energie termica sunt operatorii și utilizatorii de energie termica, legiuitorul dorește în mod expres eliminarea intermediarilor care ar putea sa crească prețul intr-un mod artificial.

Daca contractele se semnează doar intre operator și utilizator, neavând voie sa existe intermediar putem conchide, dintr-un raționament simplu ca orice producător trebuie sa se poată licenția și pe distribuție, furnizare și transport, pentru ca altfel nu ar avea cui sa vândă. Părțile contractuale sunt operator - utilizator și nu operator-operator.

În fapt hotărârea de Consiliu Local, dorește eliminarea operatorului T. de pe piața introducând și un intermediar, E. S.A. care nu ar oferi nimic în plus locatarilor din zona I. , ar prelua agentul termic de la operatorul T. și l-ar vinde mai scump utilizatorilor, fără nici o modificare.

Hotărârea de consiliu local impune în mod abuziv, prin proasta interpretare a art.41 alin 8 din Legea nr.325/2006 un preț unic la nivelul întregului oraș neținând cont de faptul ca, condițiile de furnizare nu sunt aceleași pentru cei doi operatori.

În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.

Intimații SC E. O. SA și C. L. M. O. prin întâmpinări, au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în baza art.3041 Cod procedură civilă, s-a constatat că recursul declarat de reclamante este nefondat.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de către prima instanță care a constatat în mod corect că nu se impune anularea HCL 620/2011.

Pentru aceste aspecte instanța de recurs a respins ca nefondat recursul în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, motivele de recurs invocate nefiind întemeiate.

← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DENUNŢARE DE CĂTRE...		RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. ACtIUNE ÎN CONSTATAREA... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE HOTĂRÂRE CONSILIU LOCAL DE ÎNCETARE A CONTRACTULUI DE ASOCIERE ÎNCHEIAT PENTRU PRESTAREA SERVICIULUI DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ.