RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DENUNŢARE DE CĂTRE ADMINISTRATORUL JUDICIAR A UNUI CONTRACT ÎN DERULARE LA DATA DESCHIDERII PROCEDURII INSOLVENŢEI, EXECUTAT ÎN PROPORŢIE DE CIRCA 2/3 DIN VALOAREA ACESTUIA. NELEGALITATE.  -art.11 şi 86 din Legea nr.85/200

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 219 din data de 26.03.2013

SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. DENUNȚARE DE CĂTRE ADMINISTRATORUL JUDICIAR A UNUI CONTRACT ÎN DERULARE LA DATA DESCHIDERII PROCEDURII INSOLVENȚEI, EXECUTAT ÎN PROPORȚIE DE CIRCA 2/3 DIN VALOAREA ACESTUIA. NELEGALITATE.

-art.11 și 86 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.219/C/26.03.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin SENTINȚA nr. 1805/F/2012 din 14 noiembrie 2012, Tribunalul Satu Mare, în temeiul art. 21 alin. 2 și alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a admis contestația formulată de creditoarea SC "E. H. "; SA B. în contradictoriu cu administratorul judiciar al SC "B. F. "; SRL S. M. , E. I. SPRL, în sensul că a anulat măsura denunțării contractului cesiune de creanță nr. 163.774/ 10.11.2011 încheiat între creditoare și debitoare dispusă de practicianul în insolvență în baza art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prin Notificarea nr. 1914/26.06.2012.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin Notificarea nr. 1914/26.06.2012 comunicată creditoarei SC "E. H. "; SA administratorul judiciar al debitoarei SC "B. F. "; SRL, E. I. SPRL a comunicat acesteia în temeiul art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 denunțarea de către practicianul în insolvență a contractului de cesiune de creanță nr. 163.774/10.11.2011 încheiat între contestatoare și debitoare.

Contractul de cesiune de creanță nr. 163.774/10.11.2011 încheiat între contestatoare în calitate de cesionar și debitoare în calitate de cedent, a cărei denunțare unilaterală a dispus-o practicianul în insolvență, are ca obiect o creanță în cuantum de 198.881,91 lei pe care cedentul SC "B. F. "; SRL o avea de încasat de la debitorul cedat C. A. S. S. M. Existența și cuantumul creanțelor reciproce între cesionar și cedent pe de o parte, respectiv între cedent și debitorul cedat nu este contestată de către părțile semnatare, debitorul cedat confirmând și achitând obiectul cesiunii în tranșe de plată periodice, în baza documentelor justificative prezentate acestuia.

Din probele administrate în cauză, respectiv conținutul declarației de creanță depusă de către contestatoare - creditor cesionar, listele centralizatoare privind plățile efectuate respectiv încasate de către contestatoare rezultă împrejurarea necontestată de către practicianul în insolvență în sensul că, cuantumul creanței neîncasate de către contestatoare urmare a contractului de cesiune de creanță a ajuns la suma de 82.048 lei din totalul inițial de 198.881, 91 lei.

Prin contestația împotriva măsurii practicianului în insolvență de a denunța contractul de cesiune de creanță de mai sus, se invocă printre altele împrejurarea că contractul de cesiune de creanță nu face parte din categoria contractelor la care face referire art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 întrucât acesta vorbește de despre contracte pe termen lung, cu execuție periodică, respectiv despre contracte care nu au fost executate în cea mai mare parte cum este cazul în speță.

Având în vedere faptul că prin contestația formulată contestatoare respectiv neîncadrarea raportului juridic născut între părți la ipoteza normei juridice cuprinsă în dispozițiile art. 86 din Legea nr. 85/2006 în temeiul căruia a fost luată măsura de către practicianul în insolvență, judecătorul sindic a apreciat că în speță se invocă motive de nelegalitate a măsurii luate de practicianul în insolvență acesta fiind chemat în principal să se pronunțe asupra legalității măsurii contestate și doar în subsidiar asupra oportunității acesteia.

Prin urmare, judecătorul sindic a apreciat că apărarea formulată de către administratorul judiciar în sensul că cererea contestatoarei este inadmisibilă prin prisma dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 întrucât denunțarea contractelor în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006 constituie o măsură de natură managerială ce poate fi controlată sub aspectul oportunității de către creditori prin organele acesteia, este doar parțial fondată, respectiv cu privire la aspectele de oportunitate invocate prin contestația creditoarei și este nefondată cu privire la aspectele de nelegalitate a acestei măsuri invocate de către contestatoare, judecătorul sindic fiind îndreptățit să verifice legalitatea măsurii luate de practicianul în insolvență în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. i) coroborat cu art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.

Verificând legalitatea măsurii de denunțare a contractului de cesiune de creanță încheiat întra contestatoare și debitoare, judecătorul sindic a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 86 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/206, potrivit căruia, "Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să denunțe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat. Contractul se consideră denunțat:

a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării cocontractantului de denunțare a contractului, dacă administratorul judiciar/ lichidatorul nu răspunde;

b) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidator.

(2) în cazul denunțării unui contract, o acțiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului.";

Coroborând starea de fapt anterior reținută cu dispoziția legală anterior citată, judecătorul sindic a constatat că, contractul de cesiune de creanță nr. 163.774/10.11.2011 încheiat între contestatoare în calitate de cesionar și debitoare în calitate de cedent nu intră în categoria contractelor ce pot fi denunțate de către practicianul în insolvență în temeiul art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 întrucât acesta a fost substanțial executat.

Astfel, din totalul sumei de 198.881,6 lei ce a făcut obiectul cesiunii de creanță debitorul cedat a achitat cesionarului suma de 116.833 lei, mai mult decât jumătate din valoarea inițială a contractului, rămânând un rest de plată de 82.048 lei astfel că este evidentă împrejurarea că acest contract a fost executat într-un procent considerabil din totalul creanței inițiale, suficient să ducă la concluzia că acest contact a fost executat în mod substanțial.

În aceste condiții judecătorul sindic a apreciat că măsura de denunțare a unui contract încheiat în mod legal de către debitoare, în vigoare la data deschiderii procedurii, ce a fost executat substanțial de către debitorul cedat se prefigurează ca fiind nelegală și se impune anularea acesteia, cu consecințele urmărite de către contestatoarea - creditoare de menținere a contractului și de reducere corespunzătoare a sumei trecute în declarația de creanță a aceștia.

În consecință, în temeiul art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 și a dispozițiilor legale anterior amintite judecătorul sindic a admis contestația creditoarei și a anulat ca nelegală măsura denunțării contractului cesiune de creanță nr. 163.774/10.11.2011 încheiat între creditoare și debitoare dispusă de practicianul în insolvență în baza art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prin Notificarea nr. 1914/26.06.2012.

Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs E. I. SPRL - administrator judiciar al debitoarei SC B. F. SRL, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii, în principal ca inadmisibilă a contestației, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că raționamentul dezvoltat de către instanța de fond excede prevederilor art. 86 alin. (1) din legea nr. 85/2006, întrucât partea rămasă de executat de către debitorul cedat, C. A. S. S. M. , constituie un procent important, o sumă însemnată din valoarea creanței cedate.

Art. 86 alin. (1) din Legea insolvenței prevede, a susținut recurentul, faptul că nu pot fi denunțate, fie contractele ce au fost executate în totalitate, fie cele ce au fost executate de o manieră substanțială. Chiar și valoarea rămasă de executat și care se situează sub limita de jumătate a valorii inițiale a contractului, poate reprezenta o parte substanțială ce rămâne de executat.

Dacă pentru instanța de fond, respectiv pentru contestatoarea intimata partea rămasă neexecutată din contractul de cesiune de creanță în cuantum de 82.048 lei nu reprezintă o sumă substanțială, însemnată, consistentă, în sensul prevăzut de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru ceilalți creditori înscriși la masa credală și pentru debitoarea SC B. F. SRL, suma de 82.048 lei, reprezintă o prestație însemnată și demnă de luat în calcul.

De asemenea, recurentul a mai susținut că, față de dezideratul maximizării valorii averii debitoarei și asigurarea tratamentului concursual și egalitar al creditorilor înscriși la masa credală, care neavând iscusința necesară să convingă debitoarea să încheie și cu ei contracte de cesiune în vederea stingerii creanțelor deținute față de acesta, păstrarea denunțării contractului de cesiune constituie o înlăturare a poziției privilegiate deținute de către SC E. H. SA față de ceilalți creditori ai debitoarei.

Pe de altă parte, denunțarea contractului încheiat între părți, constituie un aspect ce ține de oportunitate, de managementul derulării procedurii de insolvență, ori, prin prisma prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, contestația petentei apare din acest punct de vedere ca inadmisibilă.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2006.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SC E. H. SA, a solicitat respingerea recursului de față.

Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform articolul 3041 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 03.07.2012, contestatoarea - intimată SC E. H. SA a solicitat judecătorului sindic a dispune anularea măsurii denunțării contractului de cesiune de creanță nr. 163.774/10.11.2011, încheiat între aceasta și debitoarea SC B. F. SRL, măsură dispusă de practicianul în insolvență al acesteia, în baza art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, prin Notificarea nr. 1914/26.06.2012.

Potrivit acestei notificări, depusă la filele 6 -7 dosar fond, administratorul judiciar E. I. SPRL al debitoarei SC B. F. SRL,îi comunica intimatei contestatoare, denunțarea contractului de cesiune evocat mai sus, începând cu data de 28.06.2012, măsură dispusă în temeiul art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului.

Din preambulul contractului de cesiune de creanță nr. 163774/10.11.2011 (filele 17-20 dosar fond), încheiat între părțile din litigiu, reiese că, cedentul - SC B. F. SRL S. M. , deține asupra debitorului cedat, CAS S. M. , o creanță în valoare nominală de 198.881,6 RON și, totodată, are o datorie recunoscută față de cesionarul SC E. H. SA B. , în valoare totală de 289.055,36 RON, izvorâtă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 94325/22.06.2007, considerente față de care s-a convenit la încheierea contractului de cesiune de creanță, potrivit căruia, creanțele în valoare totală de 198.881,6 RON să fie transmise definitiv cesionarului, cu toate garanțiile și accesoriile sale, așa cum există în patrimoniul cedentului, la valoarea nominală.

Din totalul creanței de 198.881,6 lei, ce a format obiectul contractului de cesiune de creanță, până la data formulării contestației de către intimată (03.07.2012) a fost încasată suma de 116.833 lei, rămânând o creanță neîncasată de către cesionară, în cuantum de 82.048 lei, astfel cum a reținut și instanța de fond, aspect necontestat de altfel nici de către administratorul judiciar recurent.

Acesta a invocat și în fața judecătorului sindic excepția de inadmisibilitate a contestației formulată de creditoare, prin prisma dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea insolvenței, excepție respinsă în mod corect de către acesta, în considerarea faptului că prin contestația formulată au fost invocate motive de nelegalitate a măsurii luate de practicianul în insolvență și nu aspecte de oportunitate.

Excepția de inadmisibilitate este reiterată și în fața instanței de recurs, însă critica referitoare la modul de soluționare al acesteia de către instanța de fond, s-a apreciat a fi nefondată.

Astfel, potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care a constituit temeiul legal al măsurii denunțării contractului de cesiune, dispusă de către recurent, " Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul/lichidatorul poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate…. ";.

Potrivit textului de lege evocat, poate fi menținut sau denunțat orice contract, atâta timp cât acesta nu a fost executat în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate.

Sun excluse de la aplicarea prevederilor art. 86 alin. (1) din lege, următoarele : contractele executate integral ; contractele substanțial executate; contractele ce puteau fi executate numai la un anumit termen determinat, considerat esențial și contractele desființate până la data deschiderii procedurii.

Prin sentința atacată, judecătorul sindic a apreciat în mod corect faptul că acest contract de cesiune a fost executat " substanțial "; de părțile implicate, având în vedere cuantumul creanței încasate de 116.883 lei din totalul de 198.881 lei, ori, potrivit textului evocat, această categorie de contracte este exclusă de la aplicarea dispozițiilor legale care prevăd posibilitatea pentru administratorul/lichidatorul judiciar să denunțe contractul încheiat de debitoare.

Cât privește cuantumul creanței rămasă de încasat, textul art. 86 alin. (1) din lege, nu face trimitere la această chestiune, și chiar dacă nu este o sumă neglijabilă, ceea ce trebuie avut în vedere este analizarea cerinței impusă de text cu privire la executarea substanțială a contractului, cerință care în speță este îndeplinită, atâta timp cât aproape 2/3 din valoarea contractului a fost deja executată.

Așadar, nu este vorba de oportunitatea măsurii dispuse ci de legalitatea acesteia, astfel că în mod corect a apreciat instanța de fond că, măsura de denunțare a unui contract încheiat în mod legal de către debitoare, în vigoare la data deschiderii procedurii și care a fost executat substanțial de către debitorul cedat, este nelegală, considerente față de care, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DENUNŢARE DE CĂTRE ADMINISTRATORUL JUDICIAR A UNUI CONTRACT ÎN DERULARE LA DATA DESCHIDERII PROCEDURII INSOLVENŢEI, EXECUTAT ÎN PROPORŢIE DE CIRCA 2/3 DIN VALOAREA ACESTUIA. NELEGALITATE.  -art.11 şi 86 din Legea nr.85/200