RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. OPOZIŢIE LA HOTĂRÂREA AGA DE DIZOLVARE A SOCIETĂŢII, RESPINSĂ. EXISTENŢA POSIBILITĂŢII RECUPERĂRII CREANŢEI CREDITOAREI ÎN CADRUL PROCEDURII DE LICHIDARE, CE URMEAZĂ CA EFECT AL DIZOLVĂRII.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 269 din data de 11.04.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. OPOZIȚIE LA HOTĂRÂREA AGA DE DIZOLVARE A SOCIETĂȚII, RESPINSĂ. EXISTENȚA POSIBILITĂȚII RECUPERĂRII CREANȚEI CREDITOAREI ÎN CADRUL PROCEDURII DE LICHIDARE, CE URMEAZĂ CA EFECT AL DIZOLVĂRII.
art.61 din Legea nr.31/1990;
art.235 alin.1 și alin.2 din Legea nr.31/1990.
Decizia nr.269/C/11.04.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.12 din 9 ianuarie 2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată opoziția formulată de petenta A. F. P. O. în contradictoriu cu intimații S.C. E. C. S.R.L. și O. R. C. T. B.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut în fapt că la data de 26.06.2012 în adunarea generală a S.C. E. C. S.R.L. s-a hotărât dizolvarea societății.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 31/1990 creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților referitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței de judecată să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat. Admiterea unei asemenea cereri presupune reținerea cauzării unui prejudiciu ca efect al hotărârii adoptate în adunarea generală. În absența unei asemenea consecințe cererea nu poate fi primită întrucât simpla calitate de creditor al societății care își modifică actul constitutiv nu reprezintă o condiție necesară și suficientă pentru admiterea opoziției întrucât s-ar ajunge la încălcarea libertății de cesionare a părților sociale și la condiționarea ei de achitarea tuturor datoriilor.
Așa fiind, instanța a reținut că în debitul a cărui stingere se solicită exista la data adoptării hotărârii în adunarea asociaților, creditorul având posibilitatea să își valorifice creanța în etapa subsidiară acesteia - lichidarea. Or, atâta timp cât nu există certitudinea că prin continuarea activității normale a societății s-ar ajunge la recuperarea debitului, iar creditorul are posibilitatea acoperirii lui, a apreciat că nu este întrunită ipoteza avută în vedere de legiuitor, astfel încât a respins opoziția ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta D. G. F. P. B., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe cale de consecință admiterea cererii de opoziție formulate de instituția recurentă in vederea recuperării prejudiciului cauzat bugetului de stat.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată, în fapt că prin Sentința comercială nr.12/COM/09.01.2013, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul cu numărul de mai sus s-a respins cererea de opoziție formulata de D.G.F.P. B., prin care s-a solicitat instanței înlăturarea dispoziției privind dizolvarea S.C. E. C. S.R.L. cu sediul în M., str.R. nr.99, jud. B., în vederea recuperării prejudiciului datorat bugetului de stat cauzat prin neplata obligațiilor în sumă de 2.364 lei.
A mai arătat că prin înregistrarea ORC nr.530202/31.07.2012 s-a înscris la cerere mențiunea privind dizolvarea societății ca urmare a Hotărârii adunării generale a asociaților nr.1 din 26.06.2012. Prin adresa nr.24380/12.09.2012 emisă de A.F.P.M. M. se comunică faptul că societatea figurează cu obligații la bugetul de stat în sumă de 221 lei, conform fișei fiscale.
În drept art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Sentința pronunțată de instanță este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Potrivit art.61 din Legea nr.31/1990 a societăților comerciale, menționat în considerente de către instanța de fond creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților referitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care sa solicite instanței de judecata sa oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat
Însă cu toate că a făcut dovada cerută de lege în sensul că bugetul de stat a fost prejudiciat prin neplata de către intimata a obligațiilor datorate, instanța în mod nelegal a respins cererea de opoziție formulată pe motiv că simpla calitate de creditor al societății care își modifică actul constitutiv nu reprezintă o condiție necesară și suficientă pentru admiterea opoziției în acest fel aducându-se atingere libertății de cesionare a părților sociale și la condiționarea ei de achitarea obligațiilor. Instanța a mai reținut că debitul există la data adoptării hotărârii în adunarea asociaților și că recurenta are posibilitatea de a-și valorifica creanța în etapa lichidării.
Față de aspectele reținute în sentința comercială nr.12/COM/2013, raportat la prevederile legale incidente consideră că instanța se afla în eroare în ce privește temeiul legal în baza căruia s-a hotărât dizolvarea societății.
Astfel, dizolvarea S.C. E. C. S.R.L nu are drept temei legal dispozițiile art.237 din legea societăților comerciale care are ca etapa următoare lichidarea așa cum se retine in hotărâre, ci în temeiul prevederilor art.235 alin.(1) din Legea nr.31/1990 a societăților comerciale, conform cărora în societățile în nume colectiv, în comandită simplă și în cele cu răspundere limitată, asociații pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul și majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, și modul de lichidare a societății, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea și lichidarea patrimoniului societății și când asigura stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.
Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, prin votul unanim al asociaților se poate hotărî și asupra modului în care activele ramase după plata creditorilor vor fi împărțite între asociați. În lipsa acordului unanim privind împărțirea bunurilor, va fi urmată procedura lichidării prevăzută de prezenta lege,
Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că legiuitorul nu a prevăzut în acest caz posibilitatea valorificării creanței de către recurentă, în calitate de creditor în etapa lichidării.
Or, câtă vreme, contrar dispozițiilor legale debitorul nu a înțeles să-și achite obligațiile față de bugetul de stat, și cu toate că organul fiscal competent teritorial - A. F. P. M. M. a întreprins, fără rezultat însă, toate demersurile legale în vederea recuperării creanțelor, inclusiv prin măsuri de executare silită, consideră că instanța trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art.61 din Legea nr.31/1990 și să pronunțe o hotărâre prin care sa dispună înlăturarea dispoziției privind dizolvarea societății.
Intimații, legal citați nu și-au exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, a reținut că este nefondat, astfel că în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă a dispus respingerea lui pentru următoarele considerente:
Recurenta a formulat opoziție la hotărârea AGA nr.1/26.06.2012, emisă de societatea intimată prin care s-a decis dizolvarea societății, arătând că este prejudiciată prin hotărârea adoptată datorită nerecuperării creanței în sumă de 2364 lei pe care o deține împotriva societății.
Legiuitorul a conferit, prin prevederile art.61 din Legea nr.31/1990, posibilitatea pentru creditorii sociali ori a altor persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților referitoare la modificarea actului constitutiv, de a formula opoziție prin care să solicite obligarea societății ori asociaților la repararea prejudiciului cauzat. În aceste sens, este necesară dovedirea prejudiciului cauzat prin adoptarea hotărârii respective, prin arătarea în concret a modului acestuia de producere și a componenței lui.
Simpla calitate de creditor al societății, indiferent de natura creanței deținute, nu poate justifica în lipsa dovedirii aspectelor mai sus arătate, admiterea opoziției formulate.
În speță, recurenta a invocat că nu își poate recupera creanța pe care o deține împotriva societății dacă aceasta intră în dizolvare, astfel cum s-a decis prin hotărârea atacată, susțineri ce nu pot fi reținute favorabil câtă vreme ca efect al dizolvării, urmează lichidarea societății, existând posibilitatea recuperării creanței. Ba mai mult, după cum în mod judicios a reținut și prima instanță, în cauză nu s-a făcut dovada că prin continuarea normală a activității societății s-ar ajunge la recuperarea creanței.
Nu au putut fi reținute ca fondate nici motivele de recurs invocate prin prisma prevederilor art.235 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, deoarece și în acest caz de dizolvare a societății, asociații pot hotărî modul de lichidare a societății doar condiționat de asigurarea stingerii pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii, astfel cum rezultă din teza finală a prevederii legale invocate.
În cazul în care asociații nu ajung la un acord unanim, în sensul vizat de art.235 alin.1 din Legea nr.31/1990, va fi urmată procedura lichidării prevăzute de lege ( art.235 alin.2 din lege).
În consecință, nu au putut fi reținute ca fondate susținerile recurentei, în sensul inexistenței unei posibilității de recuperare a creanței sale, câtă vreme indiferent de temeiul invocat de asociați în vederea dizolvării societății, există posibilitatea recuperării creanței în cadrul procedurii de lichidare ce urmează ca efect al dizolvării societății.
Pentru aceste considerente, recursul declarat a fost respins ca nefondat, iar sentința atacată menținută în totalitate.
Instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, deoarece părțile nu le-au solicitat.
| ← SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI... | RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DESCHIDEREA PROCEDURII... → |
|---|
