Recurs. Închiderea procedurii în temeiul art. 132 deşi s-a solicitat închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 699 din data de 18.03.2014
Recurs. Închiderea procedurii în temeiul art. 132 deși s-a solicitat închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Art. 131, 132 Legea nr. 85/2006.
Decizia civilă nr. 699/18.03.2014 Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă
Asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr.6483 din 26.06.2013 pronunțată în dosarul nr. al T. B. - S. a VII - a C., s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC I. SRL, în baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Din considerentele acestei sentințe rezultă că lichidatorul judiciar al debitoarei a solicitat închiderea procedurii insolvenței în baza art.131 din legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, debitoarea SC I. SRL prin reprezentant E. D., desemnat de asociatul unic al debitoarei, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a V-a Civilă sub același număr unic.
În motivarea recursului, legal timbrat, debitoarea a arătat că, deși a informat lichidatorul judiciar despre existența unor bunuri imobile în patrimoniul său, acesta nu a luat în considerare acest aspect, solicitând închiderea procedurii.
S-a invocat și faptul că judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei în baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, or acest text de lege nu este aplicabil deoarece în patrimoniul debitoarei mai există bunuri imobile (terenuri).
Având în vedere cele invocate, recurenta a arătat că închiderea procedurii s-a dispus în mod greșit, fiind incidente în cauză prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Apreciind că lichidatorul judiciar K. V.nu și-a îndeplinit obligațiile legale, recurenta a solicitat înlocuirea acestuia cu Cabinetul Individual de Insolvență N. M. I..
Față de motivele invocate, recurenta-debitoare a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul reluării procedurii de lichidare a patrimoniului debitoarei și înlocuirea lichidatorului judiciar.
În drept, recurenta-debitoare a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și prevederile Legii nr.85/2006.
În cauză lichidatorul judiciar CII V. K. a formulat întâmpinare prin care a arătat că a îndeplinit procedura prevăzută în legea insolvenței conform dispozițiilor legale și că, pe data de 20.02.2013 a fost contactat telefonic din partea debitoare de d-na avocat E. D. care i-a comunicat că asociatul debitoarei îi este client, că acesta a aflat de intrarea în insolvență a societății, însă nu este în țară, precizând că dorește să achite datoriile. Cu ocazia respectivă nu i s-a comunicat că debitoarea ar deține bunuri imobile.
Ulterior, din analizarea bilanțurilor debitoarei afișate pe site-ul M.F., a presupus că societatea are active imobiliare de natura terenurilor, aspect ce i-a fost confirmat de d-na avocat E., însă fără a-i fi comunicate actele sau datele de identificare a terenurilor.
Cum a încercat să identifice aceste terenuri cel puțin la O.C.P.I. în jurul Bucureștiului (Ilfov, Călărași,Giurgiu), însă acest lucru nu a fost posibil în lipsă de nr. CF și nr. cadastral, a solicitat închiderea procedurii în baza art.131 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a apreciat că închiderea procedurii de către judecătorul - sindic în baza art.132 alin.2 reprezintă o eroare materială.
În plus, lichidatorul judiciar a precizat că nici în recurs debitoarea nu prezintă actele și datele de identificare a bunurilor imobile pe care susține că le deține în patrimoniu.
Față de cele menționate mai sus, intimatul-lichidator judiciar a arătat că este de acord cu admiterea recursului și reluarea procedurii de lichidare, prin menținerea lichidatorului numit de judecătorul-sindic, urmând ca recurenta-debitoare să depună actele din care să reiasă bunurile imobile nevalorificate.
Lichidatorul judiciar a anexat întâmpinării un set de înscrisuri în susținerea celor afirmate prin întâmpinare.
La dosar recurenta-debitoare a depus un set de înscrisuri, în copii certificate, reprezentând contractele de vânzare-cumpărare prin care a achiziționat mai multe terenuri în jud. Dâmbovița.
În ședința publică din 11.03.2014 reprezentantul recurentei-debitoare a precizat, la solicitarea instanței, că nu există o decizie de numire a unui administrator special al debitoarei, conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
La același termen Curtea, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant pentru semnatarul recursului, a unit cu fondul această excepție și a reținut cauza spre soluționarea excepției și, în subsidiar, pe fond.
Analizând cu prioritate excepția invocată, conform art.137 Cod procedură civilă, Curtea o va respinge având în vedere că societatea debitoare avea un singur asociat, în persoana numitului E.P., acesta fiind și administratorul statutar (conform mențiunilor aflate la fila 3 dosar fond).
Cererea de recurs este semnată de numita E. D., aceasta fiind împuternicită de asociatul unic al debitoarei, conform deciziei aflată la fila 5 dosar recurs.
Potrivit art.18 alin.1 teza finală din Legea nr.85/2006, administratorul special desemnat de adunarea generală a asociaților debitoarei reprezintă doar interesele asociaților după ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Având în vedere atribuțiile administratorului special în procedura falimentului (de reprezentare a intereselor asociaților), împuternicirea de la fila 5 dosar recurs și ținând cont că numitul E. P. este asociat unic al debitoarei (neputându-se considera că ar putea exista o altă voință societară în sensul desemnării unui alt administrator special care să le reprezinte interesele), Curtea va respinge excepția lipsei de reprezentant pentru semnatarul cererii de recurs, apreciind că asociatul unic, fiind singurul al căror interese sunt protejate de administratorul special, deține această calitate chiar în lipsa unui înscris în acest sens.
Pe fondul recursului, analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat, văzând și dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Criticile invocate de recurenta-debitoare vizează greșita aplicare a dispozițiilor art.132 alin.2 din legea nr.85/2006 de către judecătorul-sindic, respectiv greșita închidere a procedurii falimentului său în condițiile în care societatea mai deține bunuri imobile în patrimoniu (motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Sub acest aspect Curtea constată că judecătorul-sindic, deși i s-a cerut închiderea procedurii în baza art.131 din lege, a dispus închiderea ei în baza art.132 alin.2 din legea insolvenței.
Indiferent însă de temeiul de drept invocat pentru închiderea procedurii insolvenței, aceasta nu se putea face în condițiile în care mai existau bunuri în patrimoniul debitoarei prin a căror valorificare se mai puteau acoperi din creanțele înscrise la masa credală.
Prin înscrisurile depuse în fața instanței de recurs, respectiv contractele de vânzare-cumpărare aflate la filele 37-81, Curtea constată că recurenta-debitoare deține în patrimoniu mai multe terenuri situate în județul Dâmbovița.
Curtea constată însă că susținerea recurentei potrivit căreia ar fi comunicat existența acestor imobile către lichidatorul judiciar nu este probată, din înscrisurile existente la dosar nerezultând acest lucru, iar dovada deținerii acestor imobile a fost depusă pentru prima oară în recurs.
Nu este fondată nici susținerea potrivit căreia lichidatorul judiciar ar fi stat în pasivitate și nu ar fi urmărit identificarea acestor terenuri, din înscrisurile depuse de lichidator la filele13-16 dosar recurs rezultând că acesta a efectuat demersuri la OCPI Ilfov, OCPI Giurgiu, OCPI Călărași și OCPI Oltenița pentru identificarea eventualelor imobile aparținând debitoarei.
Față de susținerile expuse mai sus, Curtea constată că sunt întemeiate criticile invocate de recurentă, închiderea procedurii insolvenței făcându-se cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.132 alin.2 din legea nr.85/2006 (precum și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.131 din lege dacă menționarea în dispozitivul hotărârii atacate a art.132 alin.2 reprezintă o eroare materială) atâta timp cât în patrimoniul debitoarei mai există bunuri imobile nevalorificate.
În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a lichidatorului judiciar CII K.V., formulată în cuprinsul motivelor de recurs, Curtea nu se va pronunța pe aceasta având în vedere că soluționarea cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar este în competența judecătorului-sindic, iar obiectul prezentului recurs este limitat la sentința civilă nr.6483/26.06.2013 a judecătorului-sindic, sentință prin care s-a analizat doar cererea de închidere a procedurii insolvenței debitoarei. Prin urmare, calea de atac nu poate viza o măsură nesolicitată judecătorului sindic și neanalizată de acesta.
Având în vedere toate aceste considerente, în baza art.312 alin.1 și 3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza aceleiași instanțe pentru continuarea procedurii insolvenței debitoarei.
| ← Solicitarea de respingere a confirmării planului de reorganizare. | Recurs. Cerere de atragere răspundere. Îndeplinirea... → |
|---|
