RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. INSOLVENŢĂ. ÎNLOCUIRE ADMINISTRATOR JUDICIAR PENTRU DELEGAREA ATRIBUŢIILOR LA PREZIDAREA ADUNĂRII CREDITORILOR. NETEMEINICIA MOTIVULUI. -art.41 din O.U.G. nr.86/2006; -art.13, 20 şi 22 din Legea nr.85/2006.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 182 din data de 12.03.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. INSOLVENȚĂ. ÎNLOCUIRE ADMINISTRATOR JUDICIAR PENTRU DELEGAREA ATRIBUȚIILOR LA PREZIDAREA ADUNĂRII CREDITORILOR. NETEMEINICIA MOTIVULUI.
-art.41 din O.U.G. nr.86/2006;
-art.13, 20 și 22 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.182/C/12.03.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin SENTINȚA nr. 3206/F/2012, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul D. G. F. P. B. în contradictoriu cu administratorul judiciar C. I. I. A. F.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 14 noiembrie 2012 creditorul D. G. F. P. B. a solicitat înlocuirea administratorului judiciar C. I. I. A. F.
În motivare, a arătat că la ședința adunării creditorilor din data de 19.09.2012 administratorul judiciar nu a fost prezent, acesta fiind reprezentat de d-na avocat M. A. Întrucât planul de reorganizare al debitorului nu a fost comunicat la timp, la solicitarea sa ședința a fost reconvocată. La data de 19.10.2012 ședința adunării creditorilor a foste prezidată de av. T. D. în baza delegației emise de C. I. I. A. F. Modalitatea în care a procedat administratorul judiciar contravine prevederilor art. 41 alin. 1 și 3 din Legea nr. 86/2006 republicată care stabilește în sarcina exclusivă a practicianului în insolvență convocarea și prezidarea adunărilor creditorilor. Întrucât ele nu pot fi delegate, se impune admiterea cererii.
Instanța a reținut că prin Sentința comercială nr. 2484/F/13.10.2010 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost deschisă procedura generală de insolvență față de debitorul S.C. C. T. H. R. P. S.RL. ca urmare a cererii depuse de către creditorul S.C. I. S.R.L. - societate în reorganizare judiciară prin administratorul judiciar CABINET DE INSOLVENȚĂ T. O. În cauză a fost desemnat în calitate de administrator judiciar Cabinet de Individual de Insolvență A. F.
Urmărind implicarea directă a practicianului în insolvență în derularea procedurii prescrise de Legea nr. 85/2006 art. 40 alin. 1 din O.U.G. nr. 86/2006 prevede cu titlu general că atribuțiile legale ale practicianului în insolvență, precum și cele stabilite exclusiv în sarcina sa de judecătorul sindic în procedurile de insolvență nu pot fi exercitate prin reprezentare. Pentru a evita orice interpretare divergentă asupra acestei dispoziții alin. 4 al aceluiași articol stabilește că reprezintă atributul exclusiv al practicianului în insolvență convocarea și prezidarea adunării creditorilor, acționarilor ori membrilor debitorului persoană juridică dacă legea nu dă aceste atribuții în sarcina altor persoane.
Modul de formulare a textului legal conduce la concluzia că norma amintită are un caracter imperativ, nefiind posibilă înlăturarea sa prin voința unuia dintre participanții sau părțile din procedura insolvenței. Soluția este firească întrucât administratorul judiciar nu acționează în baza unui mandat de către debitor sau creditori, ci a unuia conferit de către justiție pentru realizarea scopului prescris de art. 2 din Legea nr. 85/2006.
Exceptarea în mod expres a posibilității de exercitare a atribuțiilor exclusive prin intermediul unui mandatar face inaplicabile regulile de drept comun prescrise în această materie, inclusiv cea care stabilește că ratificarea valorează mandat (ratihabitio mandato equiparatur ). Ca atare, orice manifestare ulterioară din partea unui practician în insolvență în sensul însușirii actelor întocmite de o altă persoană nu poate duce la consolidarea retroactivă a acestuia. Mai mult, nici chiar aprobarea într-o altă ședință a adunării creditorilor a acelorași măsuri în prezența practicianului în insolvență nu poate înlătura nulitatea absolută a actului întocmit inițial întrucât este de principiu că actul nul nu poate produce nici un efect.
Așa fiind, judecătorul sindic a reținut că ședința creditorilor din data de 19 septembrie 2012 a fost prezidată de către d-na avocat M. A. în calitate de reprezentant convențional al administratorului judiciar. În cadrul acestei adunări creditorii nu au luat nici o decizie, fiind acceptată propunerea de prorogare a discutării punctelor de pe ordinea de zi. În aceste condiții la data de 19 octombrie 2012 a avut loc o nouă adunare generală a creditorilor care a fost prezidată de către d-l T. D. (practician în insolvență) în calitate de reprezentant convențional al administratorului judiciar.
Exceptarea posibilității de delegare a atribuțiilor exclusive de către practicianul în insolvență nu poate conduce la concluzia că ele nu pot fi exercitate prin intermediul unui mandatar. Interpretând rațional textul legal amintit se poate trage concluzia că legiuitorul a urmărit să împiedice ca aceste atribuții să nu fie exercitate de o persoană care nu are calitatea de practician în insolvență.
Ca orice limitare a exercițiului unor drepturi, ea își găsește aplicabilitatea numai în situațiile strict prevăzute. Tocmai de aceea, instanța de fond a considerat că există posibilitatea legală ca un practician în insolvență să exercite atribuțiile pe care legea i le stabilește în calitate de administrator sau lichidator judiciar, astfel încât a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea D. G. F. P. B., solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii de înlocuire a administratorului judiciar.
În motivare, recurenta a arătat că, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, republicată, atribuțiile legale ale practicianului în insolvență, precum și cele stabilite exclusiv în sarcina sa de judecătorul - sindic în procedurile de insolvență, nu pot fi exercitate prin reprezentare. Textul de lege nu face nici o distincție între modurile de reprezentare, ci prevede în mod indubitabil că atribuțiile legale ale practicianului în insolvență nu pot fi exercitate prin reprezentare, astfel cum de altfel a reținut și judecătorul sindic. Singura excepție privind mandatul de reprezentare al practicianului în insolvență este cea reglementată de art. 41 alin. 3 din OUG nr. 86/2006 - republicată - conform căruia practicianul în insolvență poate fi asistat totuși de avocat în exercițiul acestor atribuții și poate da mandat de reprezentare, în condițiile legii, dar numai pentru încheierea sau exercitarea unor acte juridice ori procesuale ce nu presupun exercițiul atribuțiilor exclusive ale practicianului în insolvență.
A mai arătat că, potrivit art. 41 alin. 1 și 4 litera b din OUG nr. 86/2006 coroborate cu cele ale art. 13 alin. 1 și art. 20 alin. 1 litera g din Legea nr. 85/2006, sunt atribuții exclusive ale practicianului în insolvență convocarea și prezidarea adunărilor creditorilor, acționarilor sau asociaților ori ale membrilor debitorului persoană juridică, dacă legea nu dă aceste atribuții în sarcina altor persoane.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, OUG nr. 86/2006 și Legea nr. 86/2006.
Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurentă, precum și din oficiu, instanța a constatat că acesta nu este fondat, fiind respins, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, recurenta creditoare a solicitat înlocuirea administratorului judiciar desemnat în cauză pe motiv că acesta nu a prezidat personal ședințele adunărilor creditorilor de la două date distincte, fiind reprezentat la una din aceste adunări de către un avocat, iar la cealaltă de către un alt practician în insolvență.
Instanța a constatat, pe baza actelor dosarului, că la una din aceste adunări nu s-a luat nici o hotărâre, respectiv la cea prezidată de d-na avocat, astfel cum a reținut și instanța de fond.
Instanța de recurs a apreciat că, independent de posibilitatea, în general, a reprezentării practicianului în insolvență, de către alte persoane, pentru îndeplinirea atribuțiilor sale prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic, în cauza de față nu se impune înlocuirea administratorului judiciar pe motiv că ar fi fost reprezentat de alte persoane la prezidarea a două adunări de creditori, în cadrul uneia neluându-se nici o hotărâre, iar cererea sa este neîntemeiată și a fost respinsă în mod corect de judecătorul sindic. Astfel, instanța are în vedere că, în primul rând, nu s-a dovedit că aceasta este o practică constantă a administratorului judiciar desemnat în cauză, și nici că acesta și-ar fi încălcat alte atribuții prevăzute de lege, iar în al doilea rând, dacă creditoarea apreciază că hotărârea creditorilor luată în aceste condiții, adică în cadrul unei ședințe prezidate de un alt practician în insolvență decât cel desemnat în cauză, este nelegală , poate solicita anularea sa în condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006. Nu se impune înlocuirea administratorului judiciar pentru această situație de fapt care, cel puțin deocamdată, este izolată, și în condițiile în care nu se invocă și nici nu rezultă din actele dosarului, neîndeplinirea altor atribuții prevăzute de lege.
În consecință, respingând recursul formulat, instanța a menținut ca legală și temeinică sentința atacată.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, instanța a respins această solicitare întrucât ele nu au fost dovedite.
| ← RECURS - LITIGIU CU PROFESIONIŞTI. DESCHIDEREA PROCEDURII... | RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. INSOLVENŢĂ. CONTESTAŢIE... → |
|---|
