RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. INSOLVENŢĂ. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII ADUNĂRII CREDITORILOR. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ. LIPSA MOTIVELOR DE NELEGALITATE. -art.3, art.14, art.96 din Legea nr.85/2006.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 191 din data de 14.03.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. INSOLVENȚĂ. CONTESTAȚIE ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII ADUNĂRII CREDITORILOR. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ. LIPSA MOTIVELOR DE NELEGALITATE.
-art.3, art.14, art.96 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.191/C/14.03.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.3207/F din 27 decembrie 2012, Tribunalul Bihor a admis excepția lipsei calității procesuale active a creditorilor C. G. Z. domiciliat în B. str. T. nr. 1, jud. B. și P. D. M. domiciliat în B. str. M. E. nr. 9, jud. B. invocate de administratorul judiciar C. V. A. IPURL cu sediul în O. ,str. R. nr. 8, jud. B. și a respins ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă contestația formulată de creditorii C. G. Z. domiciliat în B. str. T. nr. 1, jud. B. și P. D. M. domiciliat în B. str. M. E. nr. 9, jud. B.
A respins ca nefondate contestațiile formulate de creditorii D. G. F. P. B. cu sediul în O. str. D. C. nr. 2 B, jud. B. și SCA "N. , S. și A. "; cu sediul în C. N. str. J. B. nr. 1, ap. 3-4, jud. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut, în fapt că la data de 22 octombrie 2012 a avut loc adunarea generală a creditorilor debitorului S.C. C. P. S.R.L. în cadrul căreia a fost votat onorariul administratorului judiciar și planul de reorganizare. Contestatorii C. G. Z. și P. D. M. nu au fost prezenți la adunarea respectivă. Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luării măsurii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței care au lipsit de la ședința adunării creditorilor. Fiind vorba despre o dispoziție cu caracter special în raport cu atribuțiile conferite de lege participanților la procedura insolvenței, legitimitatea procesuală trebuie raportată la aceste dispoziții.
Așa fiind, textul legal prevede în mod expres că numai creditorii care întrunesc anumite calități pot pune în discuție legalitatea hotărârii. Aplicând principiul interpretării per a contrario se poate trage concluzia că orice altă persoană nu poate supune controlului judecătorului sindic legalitatea hotărârii adoptate.
Faptul că art.18 alin. 1 lit. c ) din Legea nr. 85/2006 conferă administratorului special posibilitatea de a formula contestații în cadrul procedurii insolvenței nu poate duce la ideea că acesta poate ataca orice măsură sau act îndeplinit în cursul procedurii. Fiind un text general el își găsește aplicabilitatea numai în măsura în care printr-o normă specială nu au fost impuse alte reguli. Or, față de formularea actuală a art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a apreciat că asociatul sau administratorul special nu poate ataca hotărârea adunării creditorilor, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale active prin prisma invocării acestei calități a fost găsită întemeiată. Referitor la invocarea calității de creditor, judecătorul sindic a reținut că numai în ipoteza în care acesta a lipsit în mod justificat de la adunarea creditorilor poate pune în discuție legalitatea ei. Aprecierea motivului temeinic la care face trimitere textul legal impune raportarea la dispozițiile art. 14 alin. 3 și 4 potrivit cărora creditorii pot fi reprezentați în cadrul adunării prin împuterniciți cu procură specială autentică sau, în măsura în care legea nu interzice expres, pot vota și prin corespondență. Convocarea pentru adunarea din data de 22 octombrie 2012 a fost publicată de administratorul judiciar în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 13464/2.10.2012. De la acel moment legea prezumă în mod absolut că toate persoanele interesate au luat la cunoștință conținutul convocatorului, având posibilitatea de a reflecta asupra punctelor înscrise pe ordinea de zi. Ședința a fost ținută la douăzeci de zile după apariția anunțului, interval de timp în care contestatorii puteau să-și desemneze un terț pentru a participa la ședință sau să trimită votul în scris către administratorul judiciar. Mai mult, întrucât prezența personală a acestora în fața instanței de recurs nu era necesară, aceștia aveau posibilitatea de a se prezenta la adunarea creditorilor. În condițiile în care din conținutul încheierii de ședință din dos. nr. 11077/111/2010 a1-R al Curții de Apel Oradea rezultă că numai reprezentantul creditorilor, - d-nul avocat R. M. - s-a prezentat la judecarea recursului în data de 22 octombrie 2012, a apreciat că aceștia au lipsit în mod nejustificat de la adunarea creditorilor, neavând calitatea de a ataca hotărârea adoptată, sens în care a admis excepția.
Referitor la motivele invocate de către creditorul D. G. F. P. B., judecătorul sindic a reținut că ele antamează condițiile ce se impun a fi verificate în temeiul art. 101 din Legea nr. 85/2006 la momentul confirmării planului, cu referire expresă la litera E - planul respectă prevederile art. 95. Modul în care el a fost întocmit și reducerea eventualelor creanțe nu sunt condiții ce se includ în hotărârea adunării creditorilor, ci sunt exterioare acesteia, fiind stabilite în mod distinct de legiuitor ( litera A și B, respectiv litera E ). Tocmai de aceea, ele nu se circumscriu motivelor de legalitate la care face trimitere art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 ce ar putea duce la anularea hotărârii, ci eventual la respingerea cererii de confirmare a planului de reorganizare, astfel încât contestația acestui creditor nu este fondată. În ceea ce privește contestația formulată de creditorul SCA "N. , S. și A. "; s-a reținut că art. 96 alin. 1 instituie posibilitatea desemnării unei categorii separate de creanțe compuse din acele creanțe chirografare care, în sensul art. 49 alin. 1, aparțin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți. Trimiterea pe care textul o face la art. 49 alin. 1 impune raportarea la desfășurarea activităților curente astfel cum este ea definită de art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006.
Lecturarea acestuia conduce la concluzia că enumerarea nu este exhaustivă din moment ce se folosește sintagma "cum ar fi";, fapt ce permite includerea în categoria activităților curente și a altora care corespund intenției avute în vedere de legiuitor la precizarea celor trei. Ele sunt de natură să permită conservarea situației financiar-contabile a debitorului din momentul deschiderii procedurii insolvenței și până la cel al confirmării sau respingerii planului de reorganizare.
Așa fiind, trebuie precizat că specificul activității debitorului - confecționarea de profile din lemn - impune în mod obligatoriu recurgerea la utilizarea energiei electrice. În absența acesteia activitatea sa nu ar putea fi concepută, debitorul având neîndoielnic un raport cu creditorul F.F.E.E. E. S.A. calitatea de consumator captiv.
Cu toate acestea nu trebuie omis că art. 96 alin. 1 impune numai două condiții necesare și suficiente pentru formarea distinctă a acestei categorii de creditori : să facă parte din categoria furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și să nu pot fi înlocuiți. Întrucât prima a fost deja reținută, s-a impus examinarea celei de-a doua. Liberalizarea pieței energiei electrice nu determină prin ea însăși posibilitatea ca într-un interval scurt de timp un consumator să poată alege un alt furnizor ce își desfășoară activitatea în acest domeniu. Natura specifică a bunului furnizat - curent electric - impune folosirea unei anumite rețele pentru transportul acesteia, rețea ce rămâne administrată de un grup restrâns de societăți comerciale. Tocmai de aceea, posibilitatea înlocuirii la care face trimitere textul legal trebuie interpretată în sens concret, nu prin raportare la una teoretică și care s-ar dovedi imposibil de transpus în realitate.
Din această perspectivă judecătorul sindic a considerat că posibilitatea încheierii unui alt contract de aceeași natură cu cel încheiat între debitor și creditorul F.F.E.E. E. S.A. este aproape nulă la acest moment atât datorită situației în care se află primul, cât și datorită perioadei de timp pe care executarea lui ar presupune-o. Or, în atare situație a apreciat că este întrunită și cea de-a doua condiție, administratorul judiciar creând în mod corect categoria furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți. Pe cale de consecință a respins ca nefondată și contestația creditorului SCA "N. , S. și A. ";
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic au formulat recurs, atât D. G. F. P. B. cât și S. C. A. "N., S. ȘI A. "; cu sediul în C. N.
Recurenta D. G. F. P. B., prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul desființării hotărârii Adunării Creditorilor debitorului SC C. P. SRL din data de 22.10.2012, referitoare la votarea planului de reorganizare al societății depus de către administratorul judiciar C. V. A. IPURL și convocarea unei noi Adunări Generale a Creditorilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că, sentința recurată este nelegală și netemeinică, având în vedere că, la data de 02.10.2012 administratorul judiciar C. V. A.IPURL a convocat prin publicare în BPI Adunarea Generală a Creditorilor SC C. P. SRL pentru data de 22.10.2012 având ca ordine de zi aprobarea onorariului administratorului judiciar și votarea planului de reorganizare al societății debitoare.
În cadrul adunării creditorilor recurenta a votat împotriva planului de reorganizare propus de către administratorul judiciar, avându-se în vedere că acesta nu respectă condițiile de formă prevăzute imperativ de Legea nr.85/2006 precum și faptul că prejudiciază grav interesele bugetului general consolidat prin faptul că nu este prevăzută în cadrul acestuia creanța bugetară de 5.114.659 lei.
Conform prevederilor art. 95 alin.1 din Legea nr.85/2006 se specifică clar că planul "va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică" ori prejudicierea Statului Român cu suma de 5.114.659 lei, nu poate fi considerată o măsură în concordanță cu ordinea publică. Această prejudiciere apare ca urmare a existentei unui abuz de drept care își produce efectele în momentul confirmării planului de reorganizare în baza prevederilor art.102 alin.1 care prevede că "creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan". Astfel deși art.102 alin.2 prevede că "creditorii conservă acțiunile lor, pentru întreaga valoare a creanțelor împotriva codebitorilor și a fidejusorilor debitorului" modificarea creanțelor și drepturilor recurentei referitoare la suma de 5.114.659 lei conduce la imposibilitatea aplicării prevederilor art.27 și următoarele din Cod procedură fiscală referitoare la atragerea răspunderii solidare pe cale administrativ-fiscală a unor persoane fizice și juridice pentru sumele datorate de către debitorul declarat insolvabil sau insolvent în cazul de față, SC C. P. SRL.
În concluzie printr-un abuz de drept sunt blocate toate modalitățile recurentei de a recupera prejudiciul adus bugetului de stat de către SC C. P. SRL, prejudiciu cifrat la considerabila sumă de 5.114.659 lei. În ceea ce privește condițiile de formă, planul de reorganizare propus de către administratorul judiciar nu le îndeplinește pe cele mai elementare și importante dintre acestea și anume obligativitatea existenței unui program de plăți a creanțelor. Astfel, art. 95 alin.2 din Legea nr.85/2006 prevede imperativ ca "(2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanțelor", ori în cadrul planului de reorganizare propus nu apare un asemenea program de plata ci doar o listă lapidară referitoare la care creanțe vor fi achitate. La pagina 25 din plan sub titlul derutant "Programul de plata al creanțelor apare următoarea explicație din partea administratorului judiciar care însă în loc să clarifice, denotă existența unei confuzii "prin program de plată a creanțelor se înțelege tabelul de creanțe care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga să le plătească creditorilor făcând și o referire la art.3 alin.22 din Legea 85/2006. Art.3 alin.22 prevede însă clar și imperativ că "prin program de plată a creanțelor se înțelege tabelul de creanțe menționat în planul de reorganizare....și care cuprinde: a)cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanțe pe care debitorul se obliga sa le plătească acestora; b)termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume". În cadrul planului de reorganizare depus de către administratorul judiciar nu apare un astfel de tabel iar în ceea ce privește termenele de plată a creanțelor asumate formal a fi acoperite prin derularea planului acestea sunt inexistente făcând astfel imposibilă practic urmărirea încasării lor și în concluzie reușita sau nu a planului.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 8 si 12 din Legea nr.85/2006, art.3 alin.22, art. 14 alin.7 si următoarele, art.95 alin.1 si următoarele art.102 din Legea 85/2006.
Prin recursul declarat S. C. A. ";N. , S. ȘI A. "; a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea Sentinței Comerciale nr. 3207/F/27.12.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în sensul admiterii contestației formulate de împotriva Deciziei adoptate de Adunarea Creditorilor debitoarei SC C. P. SRL, consemnată în Procesul-verbal al Adunării Creditorilor din data de 22.10.2012.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, sentința recurată cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 cod proc. civ.), judecătorul sindic reținând în mod corect, faptul că debitoarea C. P. are "neîndoielnic în raport cu creditoarea E. calitatea de consumator captiv". Sentința pronunțata de judecătorul sindic cuprinde motive contradictorii, întrucât pe de o parte, este recunoscută calitatea debitoarei de consumator captiv în raport de furnizorul de energie electrică; pe de altă parte, se afirmă ca furnizorul de energie electrică nu poate fi înlocuit.
Potrivit art. 3 pct. 32 din Legea nr. 85/2006, consumatorul captiv este acela care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul. Conform art. 38 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care un debitor aflat în procedura insolvenței are calitatea de consumator captiv în raport de un anumit furnizor de servicii, acesta din urmă nu are dreptul, în perioada de observație și în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar serviciul către debitor sau către averea debitorului. Rezultă că, pe tot parcursul perioadei de observație și în perioada de reorganizare, E. este obligată să mențină contractul încheiat cu debitoarea C. P. Nu poate fi analizată condiția imposibilității înlocuirii furnizorului de energie electrică, atâta timp cât legea interzice în mod expres acestuia să schimbe, să refuze sau să întrerupă temporar serviciul către debitorul consumator captiv. Cele două situații (imposibilitatea consumatorului captiv de a-și alege furnizorul și imposibilitatea înlocuirii furnizorului) nu sunt echivalente.
Sentința recurată este netemeinică și nelegală (art. 304 pct. 9 cod proc.civ.). În mod greșit, judecătorul sindic a apreciat că a fost legală constituirea prin planul de reorganizare a categoriei de creanțe chirografare stabilite conform art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. E. nu are calitatea de furnizor fără de care activitatea debitoarei C. nu se poate desfășura. În grupa prevăzută la art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se înscriu doar creditorii ale căror creanțe curente au continuat să fie achitate în perioada de observație pentru continuarea activității curente în sensul art. 3 pct. 14 și art. 49 alin. 1 și 2. Potrivit art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006, activitățile curente reprezintă acele fapte de comerț și operațiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație, în cursul normal al comerțului sau, cum ar fi: continuarea activităților contractate, conform obiectului de activitate; efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora; asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.
Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue să desfășoare activitățile curente și poate să efectueze plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente (art. 49 din Legea nr. 85/2006). Chiar dacă enumerarea activităților curente de la art.3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006 nu este exhaustivă, consumarea energiei electrice în cursul perioadei de observație nu are caracterul unui fapt de comerț sau al unei operațiuni financiare, astfel încât să poată fi încadrată în categoria activităților curente.
În mod greșit, judecătorul sindic a apreciat că specificul activității debitorului - "confecționarea de profite din lemn - impune în mod obligatoriu recurgerea la utilizarea energiei electrice", iar "în absența acesteia activitatea sa nu ar putea fi concepută". Singurii furnizori care ar putea fi încadrați în această grupă sunt cei care livrează materia primă pe care debitorul o prelucrează în vederea realizării obiectului de activitate, respectiv furnizorii de material lemnos. Activitatea debitoarei nu ar putea fi concepută în absența materiei prime. Energia electrică, apreciată de judecătorul sindic ca indispensabilă, nu ar fi utilizabilă în o asemenea situație, iar debitoarea nu și-ar putea continua activitatea doar în baza distribuției de energie electrică.
A îmbrățișa punctul de vedere al judecătorului sindic ar însemna că întotdeauna ar trebui să fie constituită categoria de creanțe prevăzuta de art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, din care să facă parte furnizorul de energie electrică, întrucât foarte puține activități pot fi întreprinse în lipsa energiei electrice. Mai mult, judecătorul sindic confundă noțiunea de consumator captiv cu cea de consumator al unui furnizor fără de care activitatea debitorului insolvent nu se poate desfășura. Cele două noțiuni au semnificații diferite. E. nu are calitatea de furnizor care nu poate fi înlocuit. Analizarea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 96 alin. 1 este fezabila doar în situația în care furnizorul fără de care activitatea debitoarei nu s-ar putea desfășura ar avea posibilitatea sistării colaborării cu debitoarea insolventă.
Or, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic, C. P. are "neîndoielnic în raport cu creditoarea E. calitatea de consumator captiv". Rezultă că, potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 85/2006, pe tot parcursul perioadei de observație și în perioada de reorganizare, E. este obligată să mențină contractul încheiat cu debitoarea C. P. Legea asigura o protecție corespunzătoare furnizorului de servicii, permițându-i acestuia să ceara judecătorului sindic obligarea debitorului la consemnarea unei cauțiuni în cuantum de maxim 30% din costul serviciilor prestate și neachitate ulterior deschiderii procedurii drept condiție pentru îndatorirea furnizorului de a presta serviciile sale în timpul desfășurării procedurii de reorganizare (art. 104 din Legea nr. 85/2006). Având în vedere faptul că E. nu poate sista furnizarea serviciului de energie electrica pe parcursul derulării perioadei de observație și în perioada de reorganizare, nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție prevăzută de art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cu privire la imposibilitatea înlocuirii acestui furnizor. Planul de Reorganizare nu a fost confirmat întrucât nu a fost acceptat in condițiile prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. A din Legea nr. 85/2006. Având în vedere nelegala constituire prin Planul de Reorganizare a categoriei de creanțe stabilite în temeiul art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se impunea a fi constatat faptul că Planul de Reorganizare nu a fost confirmat, întrucât votul a fost exprimat în mod legal și valabil doar de 4 categorii de creanțe, respectiv: pentru aprobarea Planului de Reorganizare au votat 2 categorii de creanțe: categoria creanțelor garantate și categoria creanțelor salariale; împotriva aprobării Planului de Reorganizare au votat 2 categorii de creanțe: categoria creanțelor bugetare și categoria creanțelor chirografare. Acest vot nu întrunea condițiile prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. A din Legea nr. 85/2006, astfel că se impunea a se face aplicarea art. 107 alin. 1 lit. B teza ultima din Legea nr. 85/2006 și a se dispune intrarea debitoarei in faliment în procedura simplificată.
În drept au fost invocate prevederile art. 8, art. 3 pct. 32, art. 38, art. 3 pct. 14, art. 49 alin. 1 si 2, art. 104 din Legea nr. 85/2006; art. 299 si urmatoarele, art. 3041, art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele potrivit art.304¬/1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 22 octombrie 2012 a avut loc adunarea creditorilor debitoarei, pe ordinea de zi a ședinței figurând și votarea planului de reorganizare.
Astfel, cu această ocazie a fost întocmit procesul - verbal de ședință, în care se consemnează la punctul doi aprobarea planului de reorganizare propus.
Potrivit procesului - verbal întocmit s-a constatat că planul de reorganizare a fost votat de categoria creanțelor garantate în procent de 93,80%, de categoria creanțelor salariale în procent de 100% și de categoria creanțelor chirografare aparținând furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți, în procent de 100%.
Categoria creanțelor bugetare dar și categoria creanțelor chirografare nu au votat planul de reorganizare.
Împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei SC";C. P.";SRL din data de 22 octombrie 2012, au formulat contestații creditoarele DGFP B. și S. C. A.";N., S. și A.";.
Curtea a apreciat că hotărârea judecătorului sindic este temeinică și legală.
Potrivit art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006, hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul - verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor.
Așadar, hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată doar pentru motive de nelegalitate.
Astfel, creditoarea S. C. A. ";N. , S. și A. "; prin contestația formulată a invocat nelegala constituire prin planul de reorganizare a categoriei de creanțe chirografare stabilite potrivit art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006, ținând cont de faptul că E. nu are calitatea de furnizor fără de care activitatea debitoarei nu se poate desfășura și care nu poate fi înlocuit și că E. nu se înscrie printre creditorii ale căror creanțe pot face parte din categoria prevăzută de art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În aceste sens, instanța a reținut că în conformitate cu art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006, în vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creanțe, compusă numai din acele creanțe chirografare, care, în sensul art.49 alin.1, aparțin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți.
Pornind de la reglementarea enunțată instanța a considerat că pentru a se putea constitui în cadrul planului categoria de creanțe la care face referire articolul 96 alin.1 din Legea nr.85/2006, este necesar ca aceste creanțe să aparțină furnizorilor fără de care activitatea debitoarei nu se poate desfășura, dar și ca furnizorii să nu poată fi înlocuiți.
Așa cum a afirmat și judecătorul sindic specificul activității falitei constă în confecționarea de profile de lemn, or această activitate nu se poate realiza fără utilizarea energiei electrice.
Pe de altă parte, într-adevăr piața energiei electrice s-a liberalizat, însă recurenta creditoare nu a dovedit în concret că acest furnizor ar putea fi înlocuit, cu atât mai mult cu cât între părți ( furnizor și debitor) s-a încheiat un contract în baza căruia s-au născut anumite drepturi și obligații reciproce.
Prin urmare, în mod legal s-a constituit prin planul de reorganizare categoria creanțelor chirografare fără de care activitatea debitoarei nu se poate desfășura.
În contextul celor arătate, just s-a reținut și că debitoarea are în raport cu FFEE E. SA are calitatea de consumator captiv, așa cum acesta este definit în art.3 pct.72 din Legea nr.85/2006.
Astfel, instanța de recurs a considerat că sentința recurată nu cuprinde motive contradictorii, cum susține creditoarea S. C. A. ";N. , S. și A. "; întrucât pe de o parte, este recunoscută calitatea debitoarei de consumator captiv în raport de furnizorul de energie electrică; iar pe de altă parte, se afirmă ca furnizorul de energie electrică nu poate fi înlocuit..
Faptul că, debitoarea este consumator captiv este un argument în plus adus de judecătorul sindic pentru a ajunge la concluzia că furnizorul de energie electrică nu poate înlocuit.
Se impune a se sublinia în raport cu cele menționate și că judecătorul sindic a pronunțat hotărârea cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Deoarece în speță sunt îndeplinite cerințele art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006, așa cum rezultă din cele anterior afirmate și cum s-a mai subliniat, curtea a apreciat că în mod legal s-a constituit prin planul de reorganizare categoria creanțelor chirografare fără de care activitatea debitoarei nu se poate desfășura.
Creditorii indispensabili sunt acei parteneri ai debitoarei care desfășoară operațiuni curente care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente.
Art.3 pct.14 din Legea nr.85/2006, definește activitățile curente ale debitoarei și le exemplifică, însă furnizarea energiei electrice este destinată continuării activităților contractate de debitoare conform obiectului de activitate și nu reprezintă în sine o activitate curentă.
Concluzia recurentei creditoare că doar furnizorii de materie primă sunt indispensabili, este eronată, din moment ce, activitatea debitoarei constă în confecționarea de profile de lemn, care presupune prelucrarea materiei prime prin utilizarea energiei electrice.
Ca atare, E. este un furnizor indispensabil.
Așa cum s-a mai arătat și cum însăși recurenta afirmă, SC";C. P. "; SRL are în raport cu E. calitatea de consumator captiv.
Faptul că, în conformitate cu art.38 din Legea insolvenței, E. este obligată să mențină contractul încheiat cu debitoarea, confirmă odată în plus îndeplinirea în cauză și a celei de-a doua cerințe prevăzute de art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006, și anume că furnizorul nu poate fi înlocuit.
În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la împrejurarea că planul de reorganizare nu a fost confirmat, întrucât nu a fost acceptat în condițiile art.101 alin.1 lit.";a"; din Legea nr.85/2006, acestea sunt superflue, câtă vreme instanța a fost investită cu contestațiile împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei SC";C. P. ";SRL din 22 octombrie 2012 formulate de creditorul DGFP B. și S. C. A. ";N. , S. și A. ";, în cadrul cărora se pot analiza doar motivele de nelegalitate la care face trimitere art.14 alin.7 din Legea insolvenței .
Aspectul invocat de recurentă se încadrează printre cerințele care se impun a fi verificate cu ocazia confirmării planului de către judecătorul sindic.
Față de considerentele expuse, cum observațiile creditoarei S. C. A. ";N., S. și A."; sunt nefondate, întrucât nu s-a putut reține incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, recursul acesteia a fost respins în baza art. 312 Cod procedură civilă.
Și recursul DGFP B. este neîntemeiat, fiind respins în raport cu art.312 Cod procedură civilă.
Astfel susținerile recurentei se referă de fapt la cerințele prevăzute de lege pentru confirmarea planului de reorganizare, mai exact ele vizează neîndeplinirea cerinței prevăzute la art. 101 lit. E din Legea insolvenței, or acestea nu se circumscriu motivelor de nelegaliate a hotărârii adunării creditorilor la care face trimitere art. 14 alin. 7, ci se impun a fi analizate cu ocazia confirmării planului de către judecătorul sindic printr-o hotărâre care poate fi atacată potrivit art.8 alin.1 raportat la art. 102 alin. 1 din Legea 85/2006.
Hotărârile adunării creditorilor pot fi desființate pentru nelegalitate, atunci când adunarea creditorilor nu a fost legal convocată, când nu a fost legal constituită sau când nu s-a întrunit votul cerut de lege, însă aspectele invocate de recurenta creditoare, așa cum s-a mai arătat se referă la aspecte care vizează cerințele prevăzute de lege și care trebuie îndeplinite în vederea confirmării planului de reorganizare.
În aceste condiții, nu a putut fi reținut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
În concluzie și recursul creditoarei DGFP B. s-a apreciat că este nefondat.
A constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. INSOLVENŢĂ. ÎNLOCUIRE... | NULITATE ABSOLUTA. CONTRACT DE VÂNZARE CUMPARARE Cauza... → |
|---|
