Recurs litigii cu profesionişti. Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul preliminar. Creanţe bugetare rezultate din titluri executorii necontestate în termenele şi condiţiile prevăzute de codul de procedură fiscală. Exceptare de la verificare de căt
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 209 din data de 03.06.2014
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
Recurs litigii cu profesioniști. Procedura insolvenței. Contestație la tabelul preliminar. Creanțe bugetare rezultate din titluri executorii necontestate în termenele și condițiile prevăzute de codul de procedură fiscală. Exceptare de la verificare de către administratorul judiciar.
- art. 66 din Legea nr. 85/ 2006
- art. 169 și 218 din O.G. nr. 92/ 2003
Decizia nr. 209/ C/ 03. 06. 2014 a Secției a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea.
Dosar 7376/ 83/ 2010/ a1- R
Prin Sentința nr. 290/F/2014 Tribunalul S.M. în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006, a respins contestația formulată de administratorul statutar al SC K. SRL - L. J. împotriva "Tabelului Preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei"; întocmit de practicianul în insolvență E. I. SPRL S.M., în contradictoriu cu creditoarea D.G.F.P. S.M.
Fără cheltuieli de judecată.
Analizând contestația la tabelul de creanță formulată în cauză, actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Judecătorul sindic a apreciat că, pentru a fi admisibilă o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, este absolut necesar a se invoca și a se proba existența uni fals, dol sau eroare esențială care au determinat admiterea/ neadmiterea unei creanțe sau a unui rang de preferință în tabelul de creanțe al debitoarei falite contestat.
În speță, judecătorul sindic a constatat că eroarea esențială invocată de către contestator ar fi determinată de interpretarea eronată dată de practicianul în insolvență facturilor depuse în probațiune de către autoritatea publică creditoare respectiv contestarea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței fiscale înscrisă în tabelele de creanțe ale debitoarei.
Deși se invocă inexistența unei datorii la bugetul consolidat al statului și implicit inexistența unei creanța a DGFP S.M. față de societatea debitoare, înscrisurile depuse la dosar de către DGFP S.M. înlătură susținerea contestatoarei că actul administrativ prin care i s-au stabilit obligațiile de plată nu i-a fost comunicat.
Deciziile de impunere, somațiile și confirmările de primire atestă faptul că creanța DGFP este certă, lichidă și exigibilă.
În ceea privește excepția prescripției invocate de către contestator prin notele de ședință formulate la data de 31.01.2014, judecătorul sindic a constatat că verificarea acestora pe calea contestației la tabelul de creanțe al debitoarei este inadmisibilă, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 85/200, "toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii.
(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.";
Întrucât, contestatorul nu a făcut dovada faptului că titlurile de creanță și formele de executare silită emise împotriva acestuia de către organele fiscale de executare silită au fost contestate în condițiile art. 169 și următoarele, respectiv art. 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, judecătorul sindic a constatat că înscrisurile depuse de către organul fiscal în susținerea declarației sale de creanță nu mai pot fi verificate de către judecătorul sindic sub aspectul legalității și temeiniciei acestora.
Judecătorul sindic a apreciat că singura verificare pe care acesta este îndreptățit să o efectueze pe calea contestației la tabelul preliminar formulată împotriva unei creanțe declarate în legătură cu o creanță fiscală este cea privind existența posibilității de reducere a cuantumului creanței datorate de către organele fiscale urmare a stingerii acesteia în una din modalitățile prevăzute de lege, respectiv prin plată, compensare, scutire de la plată etc., or în speță nu s-a invocat stingerea creanței fiscale în această modalitate.
Prin urmare, judecătorul sindic a constatat că, în legătură cu creanța declarată de către creditoarea DGFP S.M., contestatorul nu a prezentat probe suficiente pentru a dovedi susținerile acestuia din contestația la tabelul de creanță în sensul că această creanță este nelegală și nedatorată de către debitoare.
De asemenea, în lipsa invocării și dovezii existenței unei erori esențiale în cauză, respectiv în lipsa altor motive de nulitate invocate de către contestator, judecătorul sindic a constatat că în speță nu ne aflăm în niciuna din situațiile de admisibilitate a unei contestații formulate în condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 motiv pentru care, în temeiul art. 11 lit. i din Legea nr. 85/2006 și a textelor de lege anterior amintite, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de administratorul statutar împotriva tabelului definitiv de creanțe al debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea debitoare SC K. SRL, solicitând modificarea sa în totalitate în sensul admiterii cererii sale, astfel cum a fost formulată, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru o parte din creanțele solicitate, respectiv pentru debitele a căror scadență începe din 12.12.2003 și se întinde până în 25.04.2008, reprezentând în totalitate suma de 23.840 lei, iar pe fond să se constate că suma datorată este de 23.603 lei reprezentând debite și accesorii, din care se va scădea suma de 1884 lei reprezentând TVA achitat în plus.
În motivare, recurenta arată că este prescris dreptul material la acțiune pentru o parte din creanțele solicitate, respectiv pentru debitele a căror scadență începe din 12.12.2003 și se întinde până în 25.04.2008, reprezentând în totalitate suma de 23.840 lei. Prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune, astfel, în cauză, dreptul la acțiune s-a născut la data la care obligațiile asumate prin declarațiile fiscale au devenit scadente. În cauză sunt incidente astfel dispozițiile art. 91 din OG nr. 92/2003, art. 2552 din Noul Cod Civil, art. 182 Cod de procedură civilă, în ce privește durata și calculul termenului de prescripție, iar urmând aceste calcule, suma de 23.840 lei solicitată de creditoarea intimată este prescrisă. Această sumă nu este legal solicitată și nu-i poate fi imputată, fiind plătitoare de bună - credință pentru întreaga perioadă cuprinsă în certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice nr. xxxxx/ xx.xx.2008. Acest act reprezintă actul administrativ fiscal emis de organul fiscal competent la solicitarea contribuabilului, care cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii și în prima zi a lunii următoare depunerii cererii.
Suma de 23.840 lei reprezintă o sumă care nu apare în certificatul de atestare fiscală, fiind o sumă care nu s-a operat în timpul legal de către angajații creditoarei, nu îi este opozabilă și nu a recunoscut-o. Achitarea sumei cuprinse în certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice nr. xxxxx/xx.xx.2008, în valoare de 351.634 lei, la data de 12.06.2008, înseamnă achitarea în întregime a obligațiilor de plată către buget până la data de 09.06.2008 și eliberarea de datorie pentru întreaga perioadă. Sumele solicitate ulterior achitării în conformitate cu certificatul fiscal nu îi sunt opozabile, sunt nelegale și prescrise, iar acest fapt reprezintă culpa exclusivă a angajaților creditoarei DGFP și nu i se poate imputa.
Includerea acestei suma este o eroare esențială, conform art. 75 din Legea nr. 85/2006. Invocarea ulterioară a unui alt calcul decât cel cuprins în certificatul de atestare fiscală reprezintă un dol al creditoarei DGFP S.M., făcut cu intenția de a o frauda și de a defavoriza în cadrul procedurii insolvenței. DGFP trebuie înscrisă în tabelul definitiv cu suma de 23.603 lei.
În drept, recurenta invocă prevederile art. 301 - 303 Cod de procedură civil ă, Decretul nr. 167/1958 - art. 7, art. 91 alineatul 2 din OG nr. 92/2003, art. 2552 alineatul 2 din Legea nr. 287/2009, art. 182 alineatul 2 din Legea nr. 134/2010, art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Verificând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că aceasta este temeinică și legală, iar recursul formulat este nefondat, fiind respins, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că la data de 09.06.2008, la cererea debitoarei, creditoarea DGFP S.M. a emis Certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice nr. xxxxx prin care îi erau comunicate obligațiile fiscale datorate la acel moment, în valoare de 351.634 lei, obligații pe care debitoarea le-a și achitat la data de 12.06.2008.
Declarația de creanță formulată de creditoare în prezentul dosar cuprinde însă și obligații fiscale calculate în sarcina debitoarei pe perioada anterioară emiterii certificatului de atestare. Astfel, din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că fișa plătitorului pe care își întemeiază creditoarea cererea de înscriere creanță cuprinde dobânzi și penalități care la data de 09.06.2008 erau calculate de DGFP S.M., dar care nu erau instituite, pentru debite la care scadența plății începe din 12.12.2003 și se întinde până la data de 25.04.2008. Mai reține expertul, în mod legal de altfel, că aceste sume trebuiau să fie cuprinse în certificatul de atestare fiscală emis de DGFP la data de 09.06.2008 și că, la 6 luni după emiterea acestui certificat, creditoarea a emis Decizia nr. xxxx/xx.xx.2008 prin care a instituit aceste dobânzi și penalități în sarcina debitoarei.
Chiar dacă debitoarea nu a fost informată corect asupra obligațiilor de plată la bugetul de stat, la data emiterii certificatului de atestare fiscală, atâta vreme cât obligațiile instituite ulterior în sarcina sa au fost stabilite printr-o Decizie comunicată debitoarei și pentru care au fost emise somații și titluri executorii de asemenea comunicate debitoarei, conform dovezilor de comunicare de la dosar, iar debitoarea nu a contestat aceste acte emise de creditoare, instanța nu poate pe calea contestației la tabelul de creanțe să înlăture forța unor titluri executorii necontestate, opunându-se în acest sens dispozițiile art. 66 din Legea nr. 85/200, conform cărora toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii și nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, raportat la dispozițiile art. 169 și următoarele, respectiv art. 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, așa cum de altfel în mod legal și temeinic a reținut și judecătorul sindic.
Cu alte cuvinte, odată stabilite în sarcina sa aceste obligații de plată necuprinse în certificatul de atestare fiscală, fiindu-i comunicate, debitoarea avea posibilitatea legală, prevăzută de Codul de procedură fiscală, de a contesta aceste Decizii și titluri executorii, iar în condițiile în care nu a făcut-o, nici administratorul sau lichidatorul judiciar nu mai pot să înlăture forța obligatorie a acestor titluri executorii, și nici instanța de judecată, dispozițiile art. 66 din Legea nr. 85/2006 fiind clare sub acest aspect.
În consecință, toate apărările recurentei legate de prescripția dreptului la acțiune, culpa creditoarei intimate și buna sa credință, ar fi putut fi avute în vedere de o instanță investită cu soluționarea contestațiilor împotriva Deciziilor de impunere și a titlurilor executorii emise pentru plata creanței contestate prin prezenta cerere, dar nu pot conduce la modificarea cuantumului creanței în prezenta contestație.
Pentru toate aceste motive, Sentința atacată cu recurs a fost menținută, fiind legală și temeinică.
| ← Recurs litigii cu profesionişti. Procedura insolvenţei.... | Invalidarea procedurii falimentului în baza art. 132 alin. 2... → |
|---|
