RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI. ANGAJAREA RĂSPUNDERII MATERIALE A FOSTULUI ADMINISTRATOR. LIPSA CAPACITĂŢII DE FOLOSINŢĂ A PÂRÂTULUI LA DATA INTENTĂRII ACŢIUNII DE CĂTRE LICHIDATORUL JUDICIAR. NULITATE HOTĂRÂRE. NEINCIDENŢA PREVEDE

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 520 din data de 22.10.2013

SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. PROCEDURA INSOLVENȚEI. ANGAJAREA RĂSPUNDERII MATERIALE A FOSTULUI ADMINISTRATOR. LIPSA CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ A PÂRÂTULUI LA DATA INTENTĂRII ACȚIUNII DE CĂTRE LICHIDATORUL JUDICIAR. NULITATE HOTĂRÂRE. NEINCIDENȚA PREVEDERILOR ART.243 (1) PCT.1 TEZA FINALĂ ȘI NICI ALE ART.312 (5) COD PROCEDURĂ CIVILĂ.

-art.41 alin.1 Coid procedură civilă.

Decizia nr.520/22.10.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin SENTINȚA nr. 1850/F/2010 din 23 noiembrie 2010, Tribunalul Satu Mare a admis cererea reclamantei lichidator judiciar E. I. SPRL S. M. în contradictoriu cu pârâtul V. E. P. , fost administrator al falitei SC C. SRL S. M. , cod unic de înregistrare fiscală 4376289, număr de ordine în registrul comerțului J30/483/1993, și în consecință:

A obligat pârâtul V. E. P. să achite în contul averii debitoarei falite suma de 124.444 lei, reprezentând pasivul falitei, constând în cuantumul total al datoriilor acesteia față de creditori săi, conform Tabelului definitiv al creanțelor debitoarei.

Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele :

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, ultimul bilanț contabil depus la organele fiscale de către administratorul statutar la data de 31.12.2008, interogatoriul pârâtului luat la solicitarea lichidatorului judiciar, s-a reținut că după data de 31.12.2008, societatea nu a mai depus situații financiare la organele fiscale, iar administratorul statutar nu a făcut dovada faptului pozitiv al existenței actelor contabile prevăzute de lege întocmite după această dată.

Din ultimul bilanț contabil depus la organele fiscale rezultă că, în anul 2008, în patrimoniul debitoarei există bunuri în suma de 120.198,15 lei, bunuri care, nefiind inventariate, nu se poate spune că mai există în patrimoniul acesteia.

În bilanțul din anul 2008 există evidențiați clienți neîncasați care sunt in suma de 70.255,44 lei, cu privire la care nu există explicații pentru a se vedea concret cine sunt si daca aceste creanțe nu sunt prescrise.

Lipsa acestor bunuri în patrimoniul debitoarei și a oricărui indiciu privind locația acestora sau a situației juridice actuale a acestora, creează prezumția judecătorească în sensul că aceste bunuri au fost ascunse de către persoana care avea drept de dispoziție asupra acestora, respectiv de către administratorul statutar al acesteia și că, acesta a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetare de plăți.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți;

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Coroborând starea de fapt anterior reținută cu dispozițiile legale amintite judecătorul sindic a constatat că faptele pârâtului de a ascunde bunurile societății, de a nu lua măsuri pentru a stopa o activitate ce ducea în mod vădit la pierderi și de a nu ține contabilitatea în condițiile prevăzute de lege se încadrează în categoria faptelor ilicite prevăzute de lit. d) și e) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat și constituie totodată o încălcare a dispozițiilor exprese ale art. 72,73,74 din Legea nr. 31/1990 privind obligația administratorilor de a ține toate registrele și evidențele prevăzute de lege.

Prin săvârșirea cu vinovăție a acestor fapte ilicite de către pârât, în patrimoniul societății debitoare s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor acumulate de către societate în sumă totală de 124.444 lei, între cele două fapte ilicite, prejudiciu și starea de insolvență a debitoarei existând un raport de cauzalitate, prin neținerea evidențelor contabile prevăzute de lege și prin ascunderea bunurilor debitoarei, administratorul contribuind în mod direct la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a societății, imposibilitatea identificării activului și pasivului societății, a tuturor creditorilor și debitorilor acesteia și la creșterea stării de insolvență a societății.

Constatând că, în privința pârâtului sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 998 cod civil prind angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia, în temeiul art. 11 lit. g) din Legea nr. 85/2006 și a textelor de lege amintite, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului și a obligat pârâtul să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei, în sensul că a obligat pârâtul să plătească în contul averii debitoarei suma solicitată de lichidatorul judiciar.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs V. V. , V. E. D., V. E. V., V.- căsătorită N. - R. V. - în calitate de moștenitori ai defunctului V. E. P., decedat la data de 22.03.2006, solicitând casarea hotărârii în temeiul art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.

În motivarea recursului său recurenții arată că la data promovării acțiunii antecesorul lor pârât era decedat, iar ei au luat la cunoștință de hotărârea pronunțată la data de 03.06.2013 când li s-a comunicat de către D.G.F.P. S. M. adresa nr. 98332/29.05.2013 ca răspuns la solicitarea lor de a li se comunica în baza cărui act li s-a calculat impozitul solicitat.

Având în vedere că nu au fost citați în cauză, și nu au avut cunoștință de hotărârea pronunțată, au solicitat repunerea în termenul de formulare a recursului, apreciind că se află în situația prevăzută de art. 103 Cod procedură civilă, fiind împiedicați dintr-o împrejurare mai presus de voința lor de a-și formula apărări.

În drept au fost invocate prevederile art. 312 (5) Cod procedură civilă.

Intimatul E.V SPRL, fost lichidator al debitoarei, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că împotriva debitoarei s-a dispus închiderea procedurii la data de 15.02.2011, când el a fost descărcat de orice responsabilitate, precum și excepția tardivității recursului, față de pronunțarea sentinței recurate la data de 23.11.2010.

Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și a excepțiilor invocate de lichidator și de instanță, din oficiu, Curtea a reținut următoarele :

Referitor la cererea de repunere în termenul de recurs, față de certificatul de deces al pârâtului, depus în recurs la dosar, Curtea apreciază că recurenții se aflau într-o împrejurare mai presus de voința lor, care i-a împiedicat să afle sentința pronunțată în contradictoriu cu antecesorul lor, în interpretarea prevederilor art. 103 Cod procedură civilă, motiv pentru care urmează a admis-o ca fiind întemeiată.

Ca o consecință a repunerii recurenților în termenul de formulare a recursului, excepția tardivității recursului urmează a fi respinsă, rămânând fără obiect.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a lichidatorului judiciar, Curtea a apreciat că și această excepție este neîntemeiată fiind respinsă, față de calitatea sa de reclamant în sentința recurată.

Referitor la excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului decedat, invocată din oficiu de către instanță, aceasta a fost admisă, având în vedere următoarele :

Potrivit certificatului de deces seria DP nr. 002377 eliberat de Primăria Municipiului S. M. la 22.03.2006 pârâtul V. E. P. a decedat la data de 22.03.2006 (fila 3 din dosarul de recurs), iar acțiunea împotriva lui a fost intentată la data de 11.10.2010, deci la 4 ani după decesul acestuia.

Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații în plan procesual, iar în cazul persoanelor fizice, aceasta începe la nașterea lor și încetează la decesul lor.

Potrivit art. 41 al.1 Cod Procedură Civilă, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată. per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate personală de folosință, întrucât a decedat.

Sentința pronunțată în contradictoriu cu pârâtul decedat anterior introducerii acțiunii este lovită de nulitate, impunându-se modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii, nefiind incidente prevederile art. 243 al.1 pct. 1 teza finală și nici ale art. 312 (5) Cod Procedură Civilă.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 (1) raportat la art. 316 Cod Procedură Civilă, Curtea a admis ca fondat recursul și a modificat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantului împotriva pârâtului, ca fiind formulată împotriva unei peroane lipsită de capacitate de folosință.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI. ANGAJAREA RĂSPUNDERII MATERIALE A FOSTULUI ADMINISTRATOR. LIPSA CAPACITĂŢII DE FOLOSINŢĂ A PÂRÂTULUI LA DATA INTENTĂRII ACŢIUNII DE CĂTRE LICHIDATORUL JUDICIAR. NULITATE HOTĂRÂRE. NEINCIDENŢA PREVEDE