Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 1237 din data de 21.03.2013
Potrivit prevederilor art. 28, alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 în situația în care un creditor nu a putut fi identificat în lista întocmită de debitor - notificarea deschiderii procedurii se considerată îndeplinită față de acesta, dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență și chiar de la data publicării hotărârii de deschidere a procedurii în Buletinul Procedurilor de Insolvență, pentru creditorii care anterior deschiderii procedurii reziliaseră contractele cu debitoarea.
În atare situație, cum prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea creanțelor și întrucât termenul de înregistrare a declarațiilor de creanță este un termen de decădere, neexercitarea actului de procedură în termenul defipt atrage pentru parte sancțiunea decăderii - potrivit art. 103 alin.1 Cod procedură civilă, cu condiția dovedirii împiedicării creditoarei de o împrejurare mai presus de voința ei.
Prin Decizia nr. 1059/12.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a Civilă, a fost respins ca neîntemeiat recursul formulat de creditoarea BCR L IFN SA București împotriva sentinței civile nr.1237 din 21 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 45/108/2011*/a2 în contradictoriu cu debitoarea intimată SC E.O. SRL, reprezentată prin lichidatorul judiciar A.G. IPURL Arad.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că prin sentința civilă nr. 1237 din 21 martie 2013, pronunțată în dosarul nr.45/108/2011*/a2, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins cererea de repunere în termen și contestația formulată de creditoarea BCR L IFN SA împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei SC E.O. SRL Arad.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că recurenta BCR L IFN SA a înregistrat la Tribunalul Arad cererea de admitere a creanței, doar la data de 03.12.2012, cu depășirea termenului stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, situație în care aceasta apare ca fiind tardivă și se impune a fi respinsă deoarece administratorul judiciar a procedat la notificarea deschiderii procedurii insolvenței debitoarei SC E.O. SRL, în Buletinul procedurilor de insolvenței nr. 1464/01.02. 2012 - fila 131 dosar volumul 1, și a procedurii falimentului în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.18.121/13.12.2012, la dosarul cauzei nefiind înregistrate declarații suplimentare.
Totodată, prin raportul de activitate depus la termenul de judecată din data de 19.01.2012 fila 130 dosar, volumul 1 și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 3229/06.03.2012, administratorul judiciar a adus la cunoștința judecătorul sindic și creditorilor înscriși în tabelul preliminar de creanțe faptul că, deși notificat, fostul administrator al debitoarei, doamna Păiușan Teodora, nu a predat actele și documentele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006.
În atare situație a apreciat că, întrucât calitatea de creditor a BCR L IFN SA nu putea fi cunoscută de administratorul judiciar, față de aceasta notificarea produce efecte de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență, astfel că în mod corect creditoarea a fost exclusă din tabelul preliminar al creanțelor de către administratorul judiciar al debitoarei.
În fine, a mai reținut că motivele invocate în cuprinsul contestației, nu atrag incidența în cauză a prevederilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, creditoarea nedovedind că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să depună în termen declarația de creanță.
Împotriva sentinței menționate, în termen legal, a declarat recurs creditoarea BCR L IFN SA solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de declarare a creanței și înscrierii sale la masa credală a debitoarei SC E.O. SRL cu suma de 57.859,39 lei.
În susținerea recursului, creditoarea arată, în esență, că a luat cunoștință despre starea debitoarei, doar în urma propriilor demersuri, întrucât BCR L IFN SA nu a fost notificată de către administratorul judiciar cu privire la termenul limită pentru depunerea creanțelor, motiv pentru care consideră că în cauză nu au fost respectate prevederile art. 7 alin. 3 și art. 61 din Legea nr.85/2006.
Consideră, prin urmare, că în privința sa, notificarea trebuia efectuată potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Mai arată că notificarea prin Buletinul procedurilor de insolvență constituie o excepție - care se aplică exclusiv creditorilor ce nu au putut fi identificați și debitorii al căror sediu nu este cunoscut și susține că această excepție nu are ca scop înlăturarea de la masa credală a acelor creditori care nu au fost notificați și care au depus declarația de creanță peste termen, din cauza faptului că nu au avut cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței; totodată, susține că excepția nu poate fi interpretată astfel încât să vină în sprijinul indolenței sau relei-voințe a fostului administrator statutar, care nu înțelege să își îndeplinească obligațiile.
În altă ordine de idei, apreciază că nedepunerea documentele prev. la art. 28 LPI nu îl exonerează pe administratorul judiciar de obligația de a notifica creditorii potrivit CPC. Mai mult, că nedepunererea documente contabile nu constituie un fapt care să îi poată fi imputat, astfel încât consecințele nerespectării disp. art. 28 să se răsfrângă asupra sa.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile 304 ind. 1 raportat la art. 295 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 12 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. 2-3 Cod de procedură civilă.
Debitoarea intimată SC E.O. SRL, legal citată prin lichidatorul judiciar A.G. IPURL, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Învederează că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 7 alin.3 din Legea insolvenței, că notificarea deschiderii procedurii insolvenței s-a efectuat prin Buletinul Procedurilor de insolvență nr 1464/01.02.2012, iar Sentința de deschidere a procedurii insolvenței a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr.2105/14.02.2012, consideră că în mod corect judecătorul sindic a respins cererea de repunere în termen și a apreciat ca tardivă declarația de creanță.
Referitor la Decizia Curții Constituționale nr. 1137/04.12.2007, consideră că aceasta nu este aplicabilă în speță, întrucât creditoarea BCR L IFN nu este o persoană fizică ci o persoana juridică, iar cererea de admitere a creanței nu poate fi considerată ca o acțiune formulată împotriva persoanelor responsabile de starea de insolvență a debitorului, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, astfel cum se reține în considerentele acestei decizii.
Practicianul în insolvență apreciază că, nici pe fond, cererea creditoarei nu este întemeiată, pe de-o parte, pentru că aceasta nu face dovada sumelor solicitate și nu prezintă modalitatea de calcul a acestora, iar, pe de altă parte, pentru că bunul - obiect al Contractului de Leasing - a fost predat la data de 21.07.2010.
Ori, învederează că la art. 11 alin.9 din Contractul de Leasing, se prevede că "În cazul restituirii autovehiculului către LOCATOR ca urmare a rezilierii prezentului contract din vina Utilizatorului aceasta va plați următoarele sume cu titlu de daune interese:
a. de 1,5 ori valoarea pieselor lipsa sau deteriorate, la prețul existent in momentul preluării.
b. contravaloare manoperei de reparație a autovehiculului, exclusiv cazurile in care despăgubirile se acorda de societatea de asigurări.
c. contravaloarea autovehiculului înțelegând prin aceasta valoarea de intrare, la care se adaugă taxa de închidere a contractului de leasing, taxele si impozitele legale, (TVA, taxe vamale, cheltuieli de radiere si cu alte servicii dupa caz,) luându-se in considerare sumele deja achitate in contul autovehiculului cu titlu de capital";.
Solicită, însă, a se observa, că recurenta nu face dovada valorii pieselor lipsă sau deteriorate, nu face dovada contravalorii manoperei de reparație a autovehiculului și nici a taxelor si impozitelor legale, (TVA, taxe vamale, cheltuieli de radiere si cu alte servicii dupa caz.
Mai mult, arată că, din declarația de creanța a Primăriei Arad Direcția Venituri, a constatat faptul că debitoarea figurează cu obligații la bugetul local, în cuantum de 962,11 lei, din care impozitul auto este în cuantum de 164,36 lei, ceea ce conduce la concluzia că această sumă este solicitată de doua ori, adică și de de BCR L sub forma ,,Taxele si impozitele legale"; si de Primăria Arad Direcția Venituri.
Susține că aceasta este și situația cheltuielilor de radiere din evidențele fiscale a autovehiculului - în condițiile în care radierea a fost efectuată de lichidatorul judiciar.
În fine, referitor la sumele solicitate cu titlu de daune, arată că potrivit art. 1084 cod civil "Daunele -interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit", iar, potrivit art. 1086 cod civil: "..în cazul când neexecutarea obligației rezultă din dolul debitorului, daunele-interese nu trebuie să cuprindă decât aceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației".
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că bunul care a constituit obiect al contractului a fost predat de debitoare la data de 21.07.2010, rezultă, în opinia lichidatorului judiciar, că orice solicitare privind pierderile financiare ale creditoarei trebuie dovedite.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-208 C. pr civ., Legea 85/2006, modificată.
Examinând recursul declarat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât și din oficiu - în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, și se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 61 alin.1 și 3 din Legea nr. 85/2006, "(1) În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) […]
(3) Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă și se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență";, în timp ce, potrivit prevederilor art. 7 alin.1 și 3 din același act normativ, "(1) Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență […].
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență";.
Din economia prevederilor legale sus-citate rezultă, fără echivoc, că în situația în care un creditor nu a putut fi identificat în lista întocmită de debitor - potrivit prevederilor art. 28 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006 - notificarea deschiderii procedurii se considerată îndeplinită față de acesta, dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.
În speță, creditoarea BCR LEASING IFN SA București nu a dovedit că trebuia să se regăsească pe lista întocmită de debitor, potrivit prevederilor legale sus menționate, așa încât față de aceasta, notificarea trebuie considerată ca fiind realizată de la data publicării hotărârii de deschidere a procedurii în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Aceasta, întrucât contractul de leasing încheiat cu debitoarea nu mai era în ființă la data deschiderii procedurii insolvenței (autovehiculul fiind predat încă din data de 21.07.2010), iar sumele cu care solicită a fi înscrisă la masa credală reprezintă "capital nefacturat"; (prin ipoteză, neevidențiate în documente contabile comunicate și acceptate la plată de debitoare).
În atare situație, și cum prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei (respectiv, sentința comercială nr. 186/19.01.2012 a Tribunalului Arad) s-a stabilit ca termen limită pentru înregistrarea creanțelor, data de 02.03.2012, declarația de creanță a creditoarei BCR LEASING IFN SA București, înregistrată la dosarul de insolvență, doar în data de 03.12.2012, apare ca fiind tardivă.
Nu sunt incidente în speță dispozițiile Deciziei nr. 1137/04.12.2007, prin care Curtea Constituționala a declarat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 7 din Legea 85/2006 - referitoare la comunicarea actelor de procedura si a notificărilor în Buletinul Procedurilor de Insolvență, întrucât această decizie vizează numai comunicarea actelor de procedură, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în justiție.
Ori, este evident că instituția creditoare nu se află într-o astfel de ipoteză, câtă vreme tocmai aceasta este cea care a avut inițiativa demersului judiciar - concretizat în declarația de creanță formulată față de debitoarea în insolvență.
Așa fiind, și întrucât termenul de înregistrare a declarațiilor de creanță este un termen de decădere, neexercitarea actului de procedură în termenul defipt atrage pentru parte sancțiunea decăderii - potrivit art. 103 alin.1 Cod procedură civilă, cu excepția cazului în care aceasta dovedește că a fost împiedicată să îl exercite dintr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, însă, creditoarea nu a dovedit astfel de împrejurări, așa încât hotărârea instanței de fond apare ca fiind legală și temeinică, iar recursul declarat în cauză se impune a fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI.... | SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI... → |
|---|
