RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. RECUZARE ADMINISTRATOR JUDICIAR. INADMISIBILITATE. - art.29 lit.a şi b şi art.81 alin.3 din O.U.G. nr.86/2006; - art.27 şi art.129 alin.5 Cod procedură civilă; -art.11 lit.e şi art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 40 din data de 24.01.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTII. RECUZARE ADMINISTRATOR JUDICIAR. INADMISIBILITATE.
- art.29 lit.a și b și art.81 alin.3 din O.U.G. nr.86/2006;
- art.27 și art.129 alin.5 Cod procedură civilă;
- art.11 lit.e și art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.40/C/24.01.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea din 12 octombrie 2012, judecătorul sindic a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de debitoarea SC F. SRL cu sediul procesual ales în O. , str.M. K. , nr., jud.Bihor împotriva administratorului judiciar S. P. BB&A I. IPURL .
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin Sentința civilă nr.2051/F/2012 din data de 11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis cererea formulată de creditoarea SC R. SA B. cu sediul în B.., str.I. M., nr., et., jud.B. pentru deschiderea procedurii insolvenței (procedura generală) împotriva debitorului SC F. SRL cu sediul în M., C. R., nr., jud.B. , CUI, înregistrată la ORC B. sub nr. J 05/.
În temeiul art.33 alin 6 din Legea nr.85/2006 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului SC F. SRL cu sediul în M. , C. R., nr.31, jud.B., CUI , J 05/.
În temeiul art.34 din Legea nr.85/2006 a fost numit în calitate de administrator judiciar S. P. B&B I. IPURL cu sediul profesional în I. , str. E. nr., jud. I., înscris în tabloul UNPIR sub nr.RFO II 0592, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din lege.
În temeiul art.61 din Legea nr.85/2006 s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, asociaților și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolvență, precum și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
S-a pus în vedere administratorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr.31/1990 republicată și a dispus menționarea la registrul comerțului a reprezentanților permanenți ai administratorului judiciar.
S-a fixat termen pentru depunerea de către administratorul judiciar a raportului prevăzut de art. 54 din L.85/2006 la data de 01.10.2012, termenul limită pentru depunerea creanțelor la 28.10.2012, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 15.11.2012, termenul pentru soluționarea eventualelor contestații la 04.12.2012, cam. 3 ora 9.
S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii debitorului, de către administratorul judiciar.
În temeiul art.4 din Legea nr.85/2006 s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar. Eventualele disponibilități bănești vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
În ceea ce privește motivul de recuzare invocat de societatea debitoare, instanța a stabilit că, activitatea practicienilor în insolvență este reglementată prin OUG nr.86/2006 care, prin art.77 a abrogat expres prevederile art.19 alin.6 și 7 din Legea nr.85/2006 prin care, enumerându-se cazurile de incompatibilitate ale practicianului în insolvență, se reglementa și posibilitatea pentru partea interesată de a iniția procedura recuzării, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, în situația în care acesta nu se conforma obligației de abținere.
În prezent, menționata ordonanță, prin art.28-31, reglementând instituția incompatibilității practicianului în insolvență - unele incompatibilități fiind absolute, altele relative iar altele cu caracter temporar -, nu conține nici o normă care să prevadă și posibilitatea recuzării lui în condițiile art.27 Cod procedură civilă.
În acest sens s-a reținut că potrivit prevederilor art.31 din OUG nr.86/2006, practicianul în insolvență este obligat să se abțină dacă se află în unul dintre cazurile prevăzute de art.27 din Codul de procedură civilă, cu excepția celui prevăzut de art.27 pct.7 și anume, dacă și-au spus părerea cu privire la pricina ce se judecă. Această normă specială de trimitere fiind strict delimitată la obligația de abținere, nu se poate pretinde că ar cuprinde și posibilitatea recuzării practicianului în insolvență în condițiile art.27 Cod procedură civilă referitoare la recuzarea judecătorilor.
De asemenea,în conformitate cu prevederile art.28 alin. 3 din OUG nr.86/2006, practicianul în insolvență este obligat, sub sancțiunea suspendării, să comunice UNPIR instanțele la care nu își pot exercita profesia pentru motivele de incompatibilitate prevăzute de art.29 din menționata ordonanță - interdicțiile vizând situația în care practicianul în insolvență este numit administrator sau lichidator în raza instanței la care anterior a îndeplinit funcția de judecător-sindic sau la care soțul, ruda sau afinul său până la gradul al III-lea inclusiv îndeplinește funcția de judecător sau procuror.
Având în vedere aceste dispoziții speciale ce reglementează interdicțiile în exercitarea profesiei de practician în insolvență și sancțiunile în caz de încălcare a lor cât și faptul că în codul de procedură civilă există în art.27 și urm. art.36,art.204,art.351 reglementări speciale diferite pentru recuzare, în funcție de persoana împotriva căreia este formulată cererea, nu se poate susține cu temei că procedura referitoare la recuzarea judecătorilor constituie dreptul general în materie de recuzare și poate fi aplicată și altor categorii de persoane decât cele vizate respectiv practicianului în insolvență.
În primul rând, dacă aceste prevederi ale art.27 Cod procedură civilă ar reprezenta norma generală pentru orice cerere de recuzare ar fi fost omisă din titulatura titlului V din Codul de procedură civilă mențiunea " judecătorilor " iar în al doilea rând, art.36 și art.204 alin. 1 și art.351 alin. 1 Cod procedură civilă instituind o limitare a aplicării prin analogie a prevederilor art.27 Cod procedură civilă, aceste dispoziții referitoare la recuzarea judecătorilor apar ca normă specială, de strictă interpretare ce se aplică prin analogie doar persoanelor expres menționate în articolele susmenționate.
Cum potrivit principiului de interpretare a actelor normative, nu se poate completa o normă specială cu o altă normă specială ci numai cu norme generale iar dispozițiile referitoare la incompatibilitatea și recuzarea judecătorilor sunt la rândul lor norme speciale,acestea nu pot fi aplicate prin analogie și practicienilor în insolvență
Pe de altă parte, instituția incompatibilității practicianului în insolvență este strict delimitată prin dispozițiile speciale ale OUG nr.86/2006 din al căror conținut rezultă că situațiile de incompatibilitate nu sunt aceleași ca cele enumerate expres și limitativ de art.24 Cod procedură civilă și nici unul dintre ele nu se identifică cu vreun motiv de recuzare și cu atât mai puțin cu cele care privesc pe judecători, dispozițiile art.28 alin. 3 și cele ale art.31 lit. b din menționata ordonanță impunând practicianului doar obligația de informare și de abținere în situația în care s-ar afla în unul dintre cazurile prevăzute la art.27 din Codul de procedură civilă, cu excepția cazului prevăzut de art.27 pct.7 anume dacă și-au spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.
Lipsa unei reglementări speciale privind recuzarea administratorului judiciar /lichidatorului judiciar nu reprezintă o omisiune a legiuitorului ci este justificată de specificul procedurii insolvenței și de conținutul mandatului conferit de lege practicianului în insolvență desemnat într-o astfel de procedură care nu este exponent nici al intereselor creditorului si nici al intereselor debitorului cum eronat cel din urmă înțelege esența unui astfel de mandat, ci un reprezentant al intereselor procedurii iar în acest sens, are îndatorirea să asigure realizarea, în condițiile legii, a drepturilor și obligațiilor participanților la procedură și să efectueze cu celeritate,actele și operațiunile prevăzute de legea insolvenței.
Ca reprezentant al procedurii,implicarea în procedură a unui administrator judiciar nu este facultativă ci obligatorie, investirea cu această calitate realizându-se, potrivit art.34 din Legea nr.85/2006, prin chiar sentința de deschidere a procedurii, după o prealabilă verificare a calității de practician activ conform normelor de incompatibilitate prevăzute de art.28-31 din OUG nr.86/2006 și un control al asigurării de răspundere, mandatul său încetând la momentul stabilirii atribuțiilor lichidatorului judiciar(în cazul în care persoana sa nu a fost numită lichidator judiciar ) sau la închiderea procedurii când,potrivit art.136 din Legea nr.85/2006,este descărcat de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
Prin urmare, în derularea unei proceduri de insolvență sau faliment nu este posibilă suspendarea mandatului administratorului judiciar desemnat să administreze respectiva procedura întrucât atribuțiile conferite de lege acestuia constituindu-se în acte de administrare specifice procedurii, o eventuală suspendare,pe lângă faptul că ar conduce la lipsirea pentru moment de supraveghere a activității debitorului și dezordini în gestionarea procedurii ar însemna practic oprirea tuturor efectelor substanțiale și procedurale ale deschiderii procedurii.
Ca atare, reținând că practicianului în insolvență nu-i sunt aplicabile același norme de incompatibilitate și regulile de recuzare operante pentru judecători, nu există îndreptățire pentru a se dispune înlăturarea sa din procedură prin intermediul cererii de recuzare și nici de suspendare a atribuțiilor acestuia, nici o dispoziție a Legii nr.85/2006 neprevăzând o astfel de posibilitate.
Pentru aceste motive, a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de debitoarea SC F. SRL cu sediul procesual ales în O. , str. M. K., nr. /A, jud.B. împotriva administratorului judiciar S. P. BB&A I. IPURL.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs debitoarea SC";F. ";SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare a cererii de recuzare împotriva S. P. BB&A I. IPURL, numită administrator judiciar prin Sentința nr. 2051/F/2012 din data de 11 septembrie 2012 în dosarul 6855/111/2012.
În motivarea recursului recurenta a arătat că a solicitat judecătorului sindic să dispună admiterea cererii de recuzare cu consecința recuzării administratorului judiciar S. P. BB&a I. IPURL, urmând să dispună numirea unui nou administrator judiciar.
Prin Sentința nr. 2051/F/2012 din data de 11 septembrie 2012, în dosarul Tribunalului Bihor cu nr. 6855/111/2012, s-a admis cererea de deschidere a procedurii împotriva S.C. F. S.R.L., și tot la cererea creditoarei S.C. R. S.R.L., a fost numit administrator judiciar, S. P. BB&A I. Ipurl. Așa cum se indică în cererea introductivă, dl. avocat B. D. D., reprezintă S. P. BB&A I. IPURL. La momentul la care a primit cererea de deschidere a procedurii, a contactat reprezentanții legali ai societății care i-au recomandat să o contacteze pe doamna B. E. , avocatul societății creditoare R. și care reprezintă societatea în instanță în toate litigiile. Ulterior, după admiterea cererii a primit Sentința nr.2051/F/2012 din data de 11 septembrie 2012, din dosarul Tribunalului Bihor nr. 6855/111/2012, s-a admis cererea de deschidere a procedurii împotriva S.C. F. S.R.L., și tot la cererea creditoarei S.C. R. S.R.L., a fost numit administrator judiciar, S. P. BB&A I. Ipurl. Evident că au fost surprinși de identitatea de nume atât a avocatului creditoarei cât și al reprezentantului administratorului judiciar, motiv pentru care a efectuat verificări. Dincolo de identitatea sediilor profesionale (atât doamna avocat B. E. cât și S. P. BB&A I. Ipurl, reprezentată prin domnul avocat B. D. , au sediul în I. , str. E. , nr. , aceștia au, de asemenea și același domiciliu, respectiv I. , str. O. , nr. , bl. , sc A, et., ap..
Verificând și interogând persoanele în cauză, domnul avocat B. D. a confirmat că doamna avocat B. E. este mama dânsului și da, aceasta reprezintă creditoarea S.C. R. S.A. B. în toate litigiile existente pe rolul instanțelor, în calitate de avocat. În plus, domnul avocat D. B., întrebat fiind dacă nu apreciază că ar trebui să se abțină în prezenta cauză, a susținut că d-na B. E., fiind avocatul care îi reprezintă în instanță în toate procesele pe cei de la R., aceasta solicită numirea domniei sale în calitate de administrator judiciar în toate cauzele de insolvență ale creditoarei ca urmare a solicitărilor exprese în acest sens și de asemenea a afirmat că nu este nimic deosebit în această situație fiind obișnuit ca, creditorii să își aibă propria casă de insolvență a cărei numire să o ceară.
În data de 5 octombrie 2012, a procedat la notificarea în scris a S. P. BB&A I. Ipurl, personal pe domnul B. D., solicitându-i să se abțină în procedura insolvenței deschisă împotriva S.C. F. S.R.L. având în vedere conflictul de interese ivit.
Având în vedere că nici până la data depunerii cererii de recuzare, administratorul judiciar nu a înțeles să formuleze cerere de abținere a procedat la formularea prezentei cereri de recuzare.
Normele legale care guvernează prezenta cerere și motivele de admisibilitate a cererii de recuzare.
Sub sancțiunea suspendării din profesie, potrivit prevederilor art. 29 din O.U. nr. 86/2006, republicată, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, raportat la art. 11 din Codul de etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Reorganizare și Lichidare, practicianul în insolvență este obligat să se abțină, sub sancțiunea suspendării din profesie, dacă:
a) se află în stare de incompatibilitate profesională sau conflict de interese, astfel cum sunt acestea definite în Statut și în Codul de etică profesională;
b) se află în unul dintre cazurile prevăzute la art. 27 din Codul de procedură civilă, cu excepția celui prevăzut la art. 27pct. 7.
Astfel, art. 27 pct.2 din Codul de procedură civilă precizează: Judecătorul poate fi recuzat: când el este soț, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, pană la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soțului uneia din aceste persoane.
Potrivit principiilor de etică profesională "Membrul UNPRL nu va accepta să fie desemnat într-un caz în care s-ar afla într-un conflict de interese. Dacă conflictul de interese (neprevăzut expres de OG 79/99) apare consecutive numirii membrul va anunța imediat toate părțile interesate."
De asemenea prevederile Codului de conduita Etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din 29/09/2007 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 678 din 06/10/2010, statuează: "Art. 4. - Independența de acțiune în exercitarea profesiei de practician în insolvență trebuie să se manifeste liber față de orice interes care ar putea fi incompatibil cu integritatea și obiectivitatea practicianului.
Art. 5. - (1) Se prezumă a fi încălcată independența în situația în care membrul Uniunii angajat, un colaborator al său, soțul (soția) sau o rudă ori afin până la gradul III se află, simultan sau succesiv, în raporturi juridice susceptibile de a influența creditorul sau creditorii ce pot decide numirea ori menținerea sa în poziția de administrator judiciar sau lichidator într-un dosar de insolvență.
Față de situația de fapt și de drept prezentată mai sus în susținerea admiterii cererii de recuzare a învederat instanței faptul că în privința domnului avocat B. D., reprezentant legal al administratorului judiciar S. P. BB&A I. Ipurl sunt întrunite toate condițiile privind recuzarea acestuia. Astfel, așa cum a arătat, potrivit art.29 alin.2 din OUG nr.86/2006 are obligația de a se abține dacă se află în conflict de interese astfel cum acesta este definit de Statut și Codul de etică profesională.
În acest sens, Cap.II, art. 3 alin. 1 din același Cod de etică și conduită profesională, prevede că unul dintre principiile fundamentale care trebuie respectate de către practicianul în insolvență în conduita lui, în relațiile profesionale cu ceilalți îl reprezintă independenta. Importanta respectării ei este subliniată de instituirea unei prezumții legale potrivit căreia se prezumă a fi încălcată independenta în situația în care membrul UNPIR, angajat, un colaborator al său, soțul ( soția ) sau o rudă ori afin până la gradul III se află, simultan sau succesiv, în raporturi juridice susceptibile de a influența creditorul sau creditorii ce pot decide numirea sa în calitate de administrator judiciar sau lichidator.
Incidența acestei prezumții presupune întrunirea unei singure condiții: existența unor raporturi simultane sau succesive ale practicianului în insolvență sau ale persoanelor enumerate expres de natură să influențeze desemnarea sa în calitate de administrator judiciar sau lichidator.
Având în vedere toate documentele depuse la dosar care dovedesc identitatea de sediu profesional și identitatea domiciliului, emailurile prevenind de la reprezentanți ai creditoarei cu indicarea doamnei avocat B. E. ca avocat al R., și nu în ultimul rând recunoașterea expresă a legăturii mamă-fiu, este evident conflictul de interese în care se află administratorul judiciar S. P. BB&A I. Ipurl, reprezentat prin avocat B. D.
De asemenea a învederat instanței că numirea acestuia de către instanță a fost efectuată ca urmare a cererii societății creditoare R. avându-se în vedere opțiunea expresă manifestată de acesta prin cererea introductivă.
Este evident că în calitatea sa de avocat al creditoarei, doamna avocat B. E. a influențat în mod decisiv desemnarea S. P. BB&A I. Ipurl, reprezentat prin avocat B. D. pe care l-a indicat în mod expres ca reprezentant asociat coordonator, astfel încât este evidentă incidența ipotezei avută în vedere de art.29 alin.2 din OUG nr.86/2006.
Acest aspect a fost recunoscut de altfel și de către administratorul judiciar prin reprezentant, dl. avocat B. D. , afirmând că este firesc să fie așa având în vedere că mai nou fiecare societate mai mare își are casa sa de insolvență, ia în ceea ce îl privește, el este numit în toate cauzele în care R. solicită deschiderea procedurii. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, desemnarea administratorului judiciar și a lichidatorului aparține atribuțiilor judecătorului-sindic motiv pentru care față de ofertele depuse la dosar, a solicitat a se dispune numirea unui administrator judiciar. Încheierea dată în camera de consiliu din data de 12 octombrie 2012 în dosar nr. 6855/111/2012 asupra cererii de recuzare formulată, a fost dată fără cale de atac. Astfel, consideră că aceasta soluție (aceea a lipsei căii de atac) nu este una legală, câtă vreme se află în procedura insolvenței reglementată de Legea nr.85/2006.
Potrivit art.8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, curtea de apel este instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11 din lege.
Prevederile aliniatului 2 din sus amintitul articol fac trimitere și la limitarea atribuțiilor judecătorului sindic "la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței" iar prevederile art. 12 al. 1 stipulează "Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs."
Apreciază că în mod greși judecătorul sindic a dat prezenta încheiere fără cale de atac, atâta vreme cât în procedura prevăzută de Legea nr.85/2006, toate hotărârile judecătorului sindic sunt atacabile cu recurs.
Judecătorul sindic a refuzat să judece cererea de recuzare sub motiv că legea nu prevede, motivând că prevederile art.27 din Cod procedură civilă este o normă specială, de strictă interpretare ce se poate aplica doar judecătorilor și prin analogie, doar persoanelor expres menționate.
A mai motivat judecătorul sindic că potrivit principiului de interpretare a actelor normative, nu se poate completa o normă specială cu o altă normă specială ci doar cu norme generale.
Potrivit principiilor fundamentale ale dreptului civil "Nici un judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. Acest principiu se regăsea în prevederile vechiului cod civil la art. 3 și a fost preluat și în NCPC la art. 5 care mai menționează de asemenea și faptul că "(3) în cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității."
Este evident încălcat principiul independenței administratorului judiciar atâta vreme cât creditorul are drept lichidator pe fiul avocatului sau atâta vreme exista prezumția de încălcare a acestui principiu potrivit ar. 5 mai sus enunțat.
Starea de incompatibilitate în care se află, impune aplicarea prevederilor care reglementează recuzarea atâta vreme cat cel in cauza nu înțelege să se abțină. Conform dispozițiilor din Codul de procedură civilă, care completează legea specială (acolo unde aceasta nu cuprinde prevederi exprese în materie), cel care se află în incompatibilitate trebuie să facă cunoscut acest lucru. Absența inițiativei administratorului judiciar a condus în final la formularea cererii de recuzare care este întemeiată. Ca urmare, chiar și în ipoteza în care normele juridice în vigoare nu se referă la situația care este supusă judecății sau se referă la aceasta în chip contradictoriu sau neclar, cauza nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, instanța fiind datoare, ca prin interpretarea dată legii să o soluționeze, întrucât respingerea acțiunii ca inadmisibilă ar echivala cu o îngrădire a accesului la justiție și implicit cu o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Motivul invocat de instanța, cum că prevederile de la art. 27 si următoarele, 36, 204, 351 ar exista reglementari speciale diferite pentru recuzare, în funcție de persoana împotriva căruia este formulată plângerea și care nu includ administratorii judiciari, este nefondat.
Este evident că art. 27 Cod procedură civilă este norma generală în materia recuzărilor. Chiar daca în titlu se menționează judecătorii, trebuie precizat ca fiind vorba de o procedură de judecată, aceste reguli au fost aplicate întâi doar acestora. Ulterior, sfera persoanelor a fost extinsa, fiind vorba de un principiu. Acest articol este "dreptul comun" în material recuzărilor, legiuitorul nemaiconsiderând necesar să-l preia la fiecare situație, ci doar să facă trimitere la acesta.
Această susținere se bazează și pe prevederile Legii 24/2000, art. 16, al. 1) în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.
Nefondate sunt și susținerile judecătorului sindic atunci când afirmă că nu întâmplător nu există o reglementare a procedurii recuzării administratorului special având în vedere că acesta nu este un exponent al nici al intereselor creditorului și nici ale intereselor debitoarei.
Tocmai prevederile Cap.II, art. 3 alin. 1 din același Cod de etică și conduită profesională, se prezumă a fi încălcată independența în situația în care membrul Uniunii angajat, un colaborator al său, soțul (soția) sau o rudă ori afin până la gradul III se află, simultan sau succesiv, în raporturi juridice susceptibile de a influența creditorul sau creditorii ce pot decide numirea ori menținerea sa în poziția de administrator judiciar sau lichidator într-un dosar de insolvență.
Pe de altă parte nici susținerile potrivit cărora este imposibilă suspendarea administratorului judiciar nu sunt fondate atâta timp cât a solicitat ca admițând cererea să dispună și numirea unui nou administrator.
În drept au fost invocate prevederile art. 304, 304/1, 312 pct 5 din Codul de procedură civilă, art. 8, 11, 12 Legea nr.85/2006, art. 29 lit.b din OUG 86/2006 și art.27 din Codul de Procedură Civilă, art. 4 și 5 și celelalte ale Codului de conduită Etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate cât și sub toate aspectele potrivit art.304¬¬¬¬¬/1 Cod procedură civilă instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata S. P. BB&A I. IPURL, aceasta a fost respinsă ca nefondată. Conform art.8 alin.1 din Legea 85/2006, Curtea de Apel va fi instanță de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul sindic, or în cauza de față a fost recurată o hotărâre a judecătorului sindic, motiv pentru care excepția nu poate fi primită.
În privința fondului, s-a reținut că debitoarea SC "F. "; SRL a sesizat judecătorul sindic cu o cerere de recuzare a S. P. BB&A I. IPURL, desemnată administrator judiciar al acesteia prin sentința nr.2051/11.09.2012, pe considerentul că administratorul judiciar a fost desemnat la cererea creditoarei SC "R."; SRL reprezentată de doamna avocat B. E. , mama reprezentantului S. P. BB&A I. IPURL, avocatul B. D.
În motivarea cererii s-au invocat dispozițiile art.29 lit. "a și b"; din OUG 86/2006, precum și art.4 și 5 din Codul de conduită etică profesională și disciplină al Uniunii Notariale a practicienilor în insolvență.
Judecătorul sindic prin sentința ce face obiectul recursului, a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare. Așa cum a arătat și prima instanță, art.19 alin.6 și 7 din Legea 85/2006 a fost abrogat expres prin art.81 alin.1 din OUG 86/2006, instituția incompatibilității practicianului în insolvență fiind reglementată prin art.28-29 din ordonanța amintită.
În acest context art.29 lit.a și b. din OUG 86/2006 prevede că, în cadrul procedurii insolvenței, practicianul este obligat să se abțină, sub sancțiunea suspendării din profesie, dacă se află în stare de incompatibilitate profesională sau conflict de interese, astfel cum sunt acestea definite în Statutul și cod de etică profesională, respectiv dacă se află în unul dintre cazurile prevăzute de art.27 Cod procedură civilă cu excepția celui prevăzut de art. 27 pct.7.
Ca atare, în raport cu aceste dispoziții legale, este clar că prin abrogarea expresă a art.19 alin.6 și 7 din Legea nr.85/2006, în baza art.81 alin.3 din OUG 86/2006, nu mai este posibilă recuzarea practicianului în insolvență potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, devenind aplicabile prevederile art.29 din ordonanța de mai sus, care stabilesc obligația practicianului de a se abține sub sancțiunea suspendării, în cazurile prevăzute la lit. a și b. Cu toate acestea, instanța a reținut că potrivit art.11 lit. e din Legea insolvenței, printre atributele stabilite în sarcina judecătorului, în cadrul prezentei legi, este și aceea de înlocuire pentru motive temeinice, a administratorului judiciar, înlocuirea care poate fi pronunțată conform art. 22 alin.2 din același act normativ în orice stadiu al procedurii, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor. Față de cele arătate, și ținând cont de dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, judecătorul sindic, în măsura în care considera, în raport cu probele depuse, că practicianul în insolvență este în stare de incompatibilitate, se impunea ca din oficiu să se sesizeze în vederea înlocuirii administratorului judiciar. Cum judecătorul sindic nu a procedat în acest mod, hotărârea pronunțată este criticabilă. Pentru aceste considerente, în raport cu art.312 alin.5 și 312 Cod procedură civilă, recursul a fost admis ca fondat, iar sentința casată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare judecătorului sindic care va ține cont de cele arătate.
De asemenea, cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere toate susținerile invocate de recurenta debitoare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. RADIERE SEDIU SOCIETATE... | RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. ÎNCHIDEREA PROCEDURII... → |
|---|
