RECURS - LITIGIU CU PROFESIONIŞTI. ANGAJARE RĂSPUNDERE MATERIALĂ ADMINISTRATOR STATUTAR. PREZUMAREA FAPTEI PREVĂZUTĂ DE ART.138 (1) LIT.D DIN LEGEA NR.85/2006. INADMISIBILITATE. -art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 100 din data de 12.02.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS - LITIGIU CU PROFESIONIȘTI. ANGAJARE RĂSPUNDERE MATERIALĂ ADMINISTRATOR STATUTAR. PREZUMAREA FAPTEI PREVĂZUTĂ DE ART.138 (1) LIT.D DIN LEGEA NR.85/2006. INADMISIBILITATE.
-art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.100 /C/212.02.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. 1724/F/2012 Tribunalul Satu Mare a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.
A admis acțiunea formulată de l. E. SPRL S. M. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC P. 90 SRL S. M. împotriva pârâtului A. G.
A obligat pârâtul să plătească în contul averii debitoarei SC P. 90 SRL suma de 27.655 lei reprezentând datorii ale debitoarei.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele :
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârât, judecătorul sindic a constatat că prezenta acțiune a fost formulată de lichidatorul judiciar în numele debitoarei. Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, cererea privind angajarea răspunderii se formulează de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar. Cum prezenta acțiune a fost formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei numit prin încheierea nr. 105/F/CC/25.06.2010 pronunțată în dosar nr. 5184/83/2010, rezultă că acesta are calitate procesuală activă, motiv pentru care judecătorul sindic a respins excepția invocată ca neîntemeiată.
Potrivit raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei SC P. 90 SRL (filele nr. 14 și 15), starea de insolvență a debitoarei a fost determinată de întreruperea oricărei activități economico-financiare a acesteia începând cu anul 2008, nedepunerea la Registrul Comerțului a bilanțurilor contabile aferente anilor 2006, 2007 și 2008 înlăturând în acest fel transparența cu privire la situația economico-financiară a debitoarei, întreruperea oricărei activități profitabile a debitoarei fapt care a condus la situația în care aceasta nu a mai realizat nici un fel de venit care să permită achitarea datoriilor fiscale, nesolicitarea de către reprezentantul legal al debitoarei a aplicării față de aceasta a prevederilor art. 27 din Legea nr. 85/2006 care îl obligau să adreseze tribunalului o cerere pentru ca debitoarea să fie supusă dispozițiilor acestei legi în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Dacă administratorul statutar ar fi înțeles să formuleze o cerere privind deschiderea procedurii de insolvență față de debitoare, cuantumul creanței față de bugetul de stat și al asigurărilor sociale ar fi fost mult mai mic prin necalcularea de la data deschiderii procedurii de insolvență a majorărilor de întârziere și a penalităților.
Din raportul nr. 4935/27.10.2010 ( filele nr. 36- 38 ) rezultă că pârâtul s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar și a predat actul constitutiv, certificatul de înmatriculare al debitoarei, situațiile financiare anuale pe ultimii trei ani și balanțele de verificare încheiate la data de 30.06.2008, 31 mai și 30 aprilie 2008, precizând că debitoarea nu are creditori neachitați, nu are debitori neîncasați, nu are salarii neachitate și nici salariați și nu s-au efectuat vânzări de bunuri în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii. Având în vedere înscrisurile prezentate de pârât, lichidatorul judiciar a concluzionat că starea de insolvență a debitoarei se datorează faptului că administratorul statutar a ales să întrerupă activitatea debitoarei începând cu luna iulie 2008, dată după care nu s-a condus contabilitatea și nu s-au întocmit situații financiare. În acest fel cuantumul datoriilor a crescut prin calculul legal al majorărilor și penalităților de întârziere. Deși societatea debitoare nu dispunea de lichidități, administratorul statutar nu a solicitat deschiderea procedurii de insolvență conform art. 27 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a reținut că procedura de insolvență față de debitoare s-a deschis la data de 25.06.2010 prin încheierea nr. 105/F/CC/2010 pronunțată în dosar nr. 5184/83/2010 (filele nr. 6 și 7) la cererea lichidatorului judiciar.
Așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor (fila nr. 30), pasivul debitoarei are o valoare de 27.655 lei.
S-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului, iar în răspunsurile la interogatoriu acesta a arătat că pentru ținerea contabilității societății debitoare a angajat mai mulți contabili. Pârâtul a mai arătat că nu a mai întocmit și depus la organele financiare abilitate situațiile financiare ale societății din anul 2008 deoarece a crezut că nu mai trebuie depuse din cauza unui proces în contradictoriu cu D. G. F. P. S. M. pe care l-a pierdut.
Potrivit art. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin ținerea unei contabilități fictive sau prin faptul că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar coroborate cu răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului rezultă că nu a fost ținută contabilitatea debitoarei începând cu anul 2008. Culpa în neîndeplinirea acestei obligații aparține, în opinia judecătorului sindic, pârâtului, acesta având obligația, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 republicată, de a organiza și conduce contabilitatea societății comerciale, în calitate de administrator. Chiar și în situația în care societatea debitoare a angajat contabili pentru întocmirea actelor contabile, răspunderea pentru neținerea contabilității îi aparține tot administratorului statutar întrucât, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, acestuia îi revine obligația de a organiza și conduce contabilitatea, deci de a se asigura că persoanele angajate pentru ținerea contabilității își îndeplinesc obligațiile.
Judecătorul sindic a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil. Astfel, neținerea contabilității în conformitate cu legea a condus la situația în care nu pot fi identificate active ale debitoarei în vederea acoperirii pasivului debitoarei.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a apreciat că numai evidențierea în actele contabile a unor creanțe nerecuperate nu conduce la prezumția că aceste sume au fost ascunse de administratorul statutar, în condițiile în care din probele administrate nu rezultă că aceste creanțe au fost recuperate.
Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care, în temeiul art. 11 lit. g din Legea nr. 85/2006, a admis acțiunea, a obligat pe pârâtul A. G. să plătească în contul averii debitoarei SC P. 90 SRL suma de 27.655 lei reprezentând datorii ale debitoarei.
În baza principiului disponibilității, nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a formulat recurs pârâtul A. G. , solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece, în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea a fost formulată de către lichidatorul judiciar în numele societății, încălcând astfel principiul disponibilității.
Cât privește fondul cauzei, recurentul a susținut că, instanța de fond a reținut o altă stare de fapt decât cea pretinsă de către reclamantă, s-au adus argumente pe elemente subiective, fără a se administra probe pentru obiectivizarea raportului dedus judecății, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii, mai mult, instanța s-a pronunțat pe cea ce nu s-a cerut.
S-a susținut de către recurent că, nu se putea reține săvârșirea faptei ilicite reglementate de articolul 138 lit. d) din Legea 85/2006, în condițiile în care societatea avea angajat contabil iar nedepunerea bilanțurilor contabile nu-i este imputabilă deoarece, în calitate de administrator a avut angajat personal de specialitate pentru a întocmi și depune aceste înscrisuri contabile.
De asemenea s-a mai susținut de către recurent că, în speță nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a tuturor condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii delictuale,dovadă care trebuia făcută de către cel care a promovat acțiunea.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a exprimat poziția față de prezentul recurs.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform articolului 3041 cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, depusă în dosarul instanței de fond la termenul de judecată din 09.06.2011, debitoarea SC P. 90 SRL, prin lichidator judiciar I. E. SPRL S. M., a solicitat a se dispune obligarea pârâtului A. G., în calitate de fost administrator statutar al debitoarei, la plata pasivului acesteia, în cuantum de 27.655 lei, în temeiul prevederilor art. 138 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
Analizând în primul rând critica invocată de către recurent cu privire la modul de soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active, s-a constatat că aceasta este nefondată.
Astfel, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, într-adevăr, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență, să fie suportat de către membrii organelor de conducere, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar.
Or, în speță, acțiunea de față a fost formulată de către lichidatorul judiciar al debitorului, fiind semnată de către aceasta și aplicată ștampila, astfel că, în mod corect a respins judecătorul sindic excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârâtul recurent.
Referitor la criticile care vizează fondul cauzei, este de relevat că, prin sentința atacată, instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantului cu privire la săvârșirea de către pârât a faptei prevăzută de articolul 138 lit. e) din Legea insolvenței, reținând în sarcina acestuia doar săvârșirea faptei prevăzute de lit. d) din textul de lege evocat.
Potrivit acestui text legal, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin aceea că, "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Pentru a constata săvârșirea unei fapte prevăzute limitativ de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este necesar ca pe lângă condițiile cumulative ale oricărei fapte delictuale ce duce la atragerea răspunderii unei persoane, adică existența faptei, vinovăția persoanei, existența prejudiciului și raportul de cauzalitate între vinovăție și prejudiciu, să fie constate și condițiile speciale prevăzute de alin. (1) al acestui text, și anume ca fapta să fi cauzat starea de insolvență a debitorului.
Culpa administratorului, a membrilor organelor de conducere și legătura de cauzalitate sunt condiții de bază ale răspunderii care trebuie dovedită la fel ca și fapta ilicită și prejudiciul, legea neinstituind nici o prezumție în privința celor două elemente menționate, prin urmare, este necesar să se probeze că, administratorul prin săvârșirea culpabilă a uneia sau a mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Prin cererea de chemare în judecată, lichidatorul judiciar a susținut că, începând cu luna iulie 2008 pârâtul nu a mai condus contabilitatea firmei și nu a mai întocmit și depus la organele abilitate situațiile financiare la care legea îl obliga, faptă care, în opinia acestuia se încadrează în prevederile art. 138 lit. d) din Legea insolvenței.
Din însăși cererea de chemare în judecată reiese că, societatea debitoare a fost dizolvată de drept, iar prin încheierea nr. 6137/05.11.2008 dată de judecătorul delegat de la Registrul Comerțului Satu Mare, a fost desemnat în calitate de lichidator administrativ al debitoarei, I. E. SPRL S. M.
Din analiza cererii de chemare în judecată, Curtea a constatat că, descrierea generică a faptei, prin invocarea de către reclamant doar a faptului nedepunerii unor situații financiare la organele abilitate, care, oricum nu echivalează cu neținerea contabilității, dublată de lipsa dovezilor care să permită instanței individualizarea faptelor și conținutului lor obiectiv, nu acoperă cerința procesuală impusă reclamantului de a face dovada susținerilor sale, considerente față de care, acțiunea promovată apare lipsită de suportul temeiniciei.
Pe de altă parte, s-a reținut că, în cauză nu s-a făcut dovada în concret, că pârâtul recurent nu a ținut contabilitatea societății debitoare în conformitate cu legea și, ce este mai important, că acest fapt a contribuit la intrarea debitoarei în insolvență.
Pe acest aspect nu s-au administrat probe concrete, intimatul reclamant rămânând la stadiul de simple afirmații sau indicii generice, deci, fără nici un suport probator.
Nedepunerea situațiilor financiare poate avea eventual consecința unei sancțiuni contravenționale, însă prin ea însăși, această faptă, în mod obiectiv, nu poate constitui temei legal care să ducă la atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului recurent, pentru suportarea pasivului debitoarei, ajunsă în stare de insolvență.
Față de toate aceste considerente, Curtea de Apel Oradea apreciind ca fondat recursul de față, în baza art. 312 alin. (2) coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, l-a admis iar pe cale de consecință, a modificat în parte Sentința nr. 1724/F/01.11.2012 a Tribunalului Satu Mare, în sensul că a respins în totalitate acțiunea formulată de către I. E. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC P. 90 SRL S. M. împotriva pârâtului A. G.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate, constatând totodată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. ÎNCHIDEREA PROCEDURII... | RECURS - LITIGIU CU PROFESIONIŞTI. DESCHIDEREA PROCEDURII... → |
|---|
