SECHESTRU ASIGURATOR. CONDIŢII
| Comentarii |
|
Instituirea sechestrului asigurator în temeiul art. 591 C. proc. civ. se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de această dispoziţie legală (creanţa să fie contestată printr-un înscris, să fie exigibilă şi dacă se depune o cauţiune egală cu V2 din valoarea reclamată ).
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 351 din 19 februarie 2007
Prin încheierea comercială nr. 276, pronunţată la data de 10 octombrie 2006 a Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis cererea de sechestru asigurător formulată de către reclamanta SC B.S. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.C. SRL şi s-a instituit sechestru asigurător pe bunurile mobile ale pârâtei până la concurenţa sumei de
117.392.1031 lei RON; totodată, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a unei cauţiuni în sumă de 11.739,2 lei RON şi obligaţia de consemnare a acestei cauţiuni în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că sunt întrunite prevederile art.591 alin.1 şi 3 C.pr.civ. întrucât reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de
117.392.1031 lei RON cu titlu de penalităţi de întârziere şi cu plata dobânzii legale întemeiat pe prevederile contractului de subantrepriză încheiat între părţi, respectiv art. 4.1.5. care a stipulat penalităţi de întârziere în plata debitului principal de 0,25 % pe zi, invocând plata întârziată a datoriei principale de 581.795,8 lei, iar extrasele de cont anexate în susţinerea cererii şi care provin de la banca pârâtei au atestat retragerea unor sume importante de bani din conturile acesteia.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, pârâta SC E.C. SRL solicitând casarea încheierii comerciale ca fiind netemeinică şi nelegală şi ridicarea sechestrului asupra bunurilor mobile instituită prin încheierea atacată.
În motivarea recursului, pârâta apreciază că instanţa de fond a comis anumite greşeli în aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererii. Astfel, se susţine că în mod greşit instanţa de fond a dispus sechestrul asigurător deşi reclamanta nu a achitat taxa de timbru şi timbrul judiciar aferent; în lipsa acestor taxe, instanţa de fond trebuia să pună în vederea reclamantului plata acestora, dându-i un termen scurt sub sancţiunea anulării cererii, soluţionarea acesteia nefiind posibilă fără plata taxelor sus-menţionate. Se susţine, de asemenea, că în mod greşit instanţa de fond a considerat că „creanţa este constantă printr-un act scris şi este ajunsă la termen” pentru că nu există nici un înscris care să „constate” această „creanţă”; clauza invocată de reclamant se află pe o pagină care nu poartă semnătura părţilor, şi în aceste condiţii nu poate fi considerată „înscris”, reclamantul prevalându-se de o xerocopie a unei pagini listate la calculator, necertificată pentru conformitate, pentru a cere penalităţi exorbitante. De altfel, contractul invocat de reclamantă, nu arată în nici un moment suma indicată de reclamant, „creanţa” fiind „constatată” doar prin calculele reclamantei, care sunt incorecte şi nefondate. În aceste condiţii, neexistând nici un înscris, instanţa trebuia să dispună o cauţiune de cel puţin V2 din valoarea reclamată, conform art. 591 alin. 2 Cod procedură civilă. În fine, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a considerat că societatea retrage sume importante din conturile bancare; fişele de cont anexate sunt extrase de conturi contabile, care afişează plăţile şi facturile în relaţia cu reclamanta, şi nu au nici o legătură cu contul curent bancar al pârâtei.
Analizând recursul declarat de pârâta SC E.C. SRL prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 304 1C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
1.Potrivit art.591 alin.1 C.pr.civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.
În speţă, se constată că ne aflăm în prezenţa unei cereri privind instituirea sechestrului asigurător, fundamentată pe prevederile art.591 alin.1 C.pr.civ., reclamanta susţinând că creanţa pentru care se solicită instituirea măsurii asiguratorii este constatată prin contractul de subantrepriză şi că există temeri privind posibilităţile reale de plată ale debitoarei întrucât aceasta face retrageri masive de capital din conturile bancare, reclamanta formulând acţiunea în recuperarea creanţelor datorate; cererea de instituire a măsurii asiguratorii a fost legal timbrată, dovadă fiind înscrisul de la fila 63.
Din cuprinsul contractului de subantrepriză amintit mai sus nu rezultă, însă, care este cuantumul creanţei reclamantei şi nici că este exigibilă, art.4.1.5 din convenţie stabilind doar o obligaţie de plată pentru situaţia neachitării la termen a sumelor datorate, astfel că nu se poate susţine că ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin alin.1 din art.591 C.pr.civ. este îndeplinită.
Împrejurarea că în fişa contului pârâtei sunt evidenţiate diverse operaţiuni bancare nu sunt suficiente pentru a stabili că ne aflăm în ipoteza reglementată de alin.3 al art.591 C.pr.civ. respectiv că debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-si ascundă ori să-şi risipească averea.
2.Hotărârea pronunţată de către instanţa de fond nu se circumscrie nici dispoziţiilor art.591 alin.2 C.pr.civ.
Astfel, conform art.591 alin.2 C.pr.civ., poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, o data cu cererea de sechestru, o cauţiune egală cu jumătate din valoarea reclamată.
În speţă, reclamanta nu a achitat cu titlu de cauţiune o sumă egală cu jumătate din suma reclamată astfel că ipoteza normei legale amintite anterior nu este întrunită.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta SC E.C. SRL ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va admite, va modifica hotărârea recurată şi constând că nu sunt îndeplinite cerinţele art.591 C.pr.civ., va respinge cererea reclamantei SC B.S. SRL ca fiind nefondată.
| ← Executarea silită. | Taxa judiciară de timbru → |
|---|
