SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. ACŢIUNE ÎN CONSTATAREA NULITĂŢII ABSOLUTE A UNUI CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII. EROARE OBSTACOL ASUPRA IDENTITĂŢII FIZICE A OBIECTULUI CONTRACTULUI. VALABILI
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 578 din data de 12.11.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. ACȚIUNE ÎN CONSTATAREA NULITĂȚII ABSOLUTE A UNUI CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII. EROARE OBSTACOL ASUPRA IDENTITĂȚII FIZICE A OBIECTULUI CONTRACTULUI. VALABILITATEA CONTRACTULUI.
-art.954 Cod civil; art.963 Cod civil; art.969 Cod civil; art.1169 Cod civil.
Decizia nr.578/12.11.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin Decizia nr. 5/C/2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul introdus de apelanta M. G. în contradictoriu cu intimata C. A. O. împotriva Sentinței civile nr.7728 din 22.05.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totalitate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că din probele administrate în fața instanței de fond rezultă că societatea intimată a furnizat servicii de apă canal, conform contractului de prestări servicii nr.16830/26.10.2005 la imobilul situat în Oradea, str. F., nr.34 A iar contractul de vânzare cumpărare depus de apelantă face referire la imobilul de pe str. F., nr.34B. În cursul anului 2005, deci după data cât apelanta susține că a vândut imobilul situat la nr.34B, apelanta a solicitat R. A. A. C. Oradea (antecesoarea apelantei) încheierea unui contract de furnizare a apei, având cod utilizator 276/34A (așa cum rezultă din fila nr.1 a contractului), cod la care a solicitat emiterea facturilor la imobilul situat în Oradea, str. F., nr.34 A, imobil al cărui proprietara era. Aceasta a constituit motivul pentru care facturile au fost emise pentru str. F., nr.34 A.
În anexa la contract (existent la dosarul cauzei) se prevede furnizarea serviciilor pe str. F. nr.34, care include furnizarea serviciilor atât la nr.34A cât și la nr.34B, câtre beneficiarii G. M. și P. M. Din copia contractului de prestări servicii nr.16830/26.10.2005 rezultă că apelanta este titulara contractului, la imobilul în cauză nu există separare de branșament și există un singur contor. Faptul că apelanta a înstrăinat imobilul situat pe str. F. nr.34B, nu are nici o legătură cu imobilul situat pe str. F., 34A, întrucât facturile au fost emise pe numele apelantei pe imobilul de la nr.34A, ca urmare a încheierii contractului de prestări servicii.
Potrivit prevederilor art. 6.11 din contract, apelanta ape posibilitatea de a solicita rezilierea contractului și încetarea furnizării serviciului în termen de 15 zile de la înstrăinarea imobilului cu plata la zi a tuturor debitelor, în caz contrar, ea va fi urmărită și pentru plata serviciilor furnizate ce s-ar consuma după plecarea sa până în momentul în care se încheie contractul cu noul utilizator.
Pe de altă parte, apelanta avea obligația, așa cum rezultă din contract, să aducă la cunoștința operatorului în termen de 15 zile lucrătoare, orice modificare a datelor sale de identificare a imobilului la care sunt prestate serviciile contractate, precum și a adresei la care operatorul urmează să trimită facturile, obligație pe care aceasta nu a îndeplinit-o.
Pentru motivele sus menționate, instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut faptul că însăși încheierea contractului de prestări servicii în anul 2005 între apelantă și intimată face dovada faptului că apelanta era la acel moment proprietara imobilului de pe str. F., nr.34B, de altfel, certificatul de urbanism și autorizația de construire depuse la dosarul cauzei, au fost emise anterior înstrăinării imobilului de la nr.34B, tocmai pentru a permite reclamantei construirea imobilelor de la nr.34A și 34B în condițiile legale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta M. G., solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea în totalitate a deciziei, în sensul admiterii apelului, casarea sentinței și admiterea acțiunii sale în constatarea nulității, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că, a fost proprietara doar a imobilului situat pe str. F. nr. 34B, neavând nici o legătură cu cel de la nr. 34A. Extrasul CF care a fost anexat contractului de furnizare apă este aferent imobilului de la nr. 34B, fapt necontestat de către pârâtă. Se mai susține că recurenta nu putea solicita rezilierea contractului în temeiul art. 6.11 din contract, din moment ce a înstrăinat imobilul de la nr. 34B în cursul anului 2004, ocazie cu care a pierdut și calitatea de proprietar al acestuia, iar contractul de furnizare a apei a fost încheiat în anul 2005.
Recurenta a mai arătat că nu a avut cunoștință de acest contract decât la data la care pârâta a înaintat în instanță cererea pentru plata facturilor, facturi ce au fost comunicate la adresa de pe str. F. nr. 34A , unde nu a locuit niciodată. Pârâta nu a făcut dovada că ar fi achitat vreodată o factură aferentă acestui imobil. Este evident că serviciile de apă au fost furnizate la imobilul de la nr. 34A, așa cum rezultă din codul de utilizator 276/34A.
Un aspect important ignorat de instanțele de fond a fost existența unor fișe privind citirea contorului care au fost șterse și a fost modificat numele consumatorului, fapt recunoscut de pârâtă. Instanța de apel a reținut greșit și faptul că nu există separare de branșament și există un singur contor pentru cele două imobile, fapt ce nu a fost dovedit de pârâtă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304și următoarele Cod Procedură Civilă vechi.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând criticile formulate, Curtea a constatat caracterul nefondat ale acestora. Deși recurenta nu a indicat motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă pe care își întemeiază recursul, din expunerea acestor motive cuprinsă în cererea de recurs, Curtea a apreciat că, criticile recurentei se încadrează în motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Curtea a reținut însă că, față de actuala structură a recursului, schimbarea situației de fapt reținută atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, în baza probelor deja administrate, nu mai poate fi realizată în recurs, motivul de modificare prevăzut la art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă fiind abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000. Acest motiv permitea instanțelor de recurs să analizeze hotărârea prin prisma greșelilor grave de fapt a instanțelor de fond, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Constatarea faptelor, așa cum rezultă ele din actele și dovezile administrate de părți, este atributul exclusiv al instanțelor de fond, instanța de recurs având competența de a verifica numai legalitatea hotărârii.
Or, față de probele administrate de părți, în fața instanțelor de fond, cât și față de probele administrate din oficiu de către instanța de recurs, Curtea a apreciat că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii situației de fapt reținute.
Astfel, reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare nr. 16830/26.10.2005, pentru codul de utilizator 276/34A, părțile urmând să execute obligațiile contractuale, în temeiul art. 969 cod civil față de probele administrate în cauză, instanțele de fond au reținut că reclamanta era proprietara imobilului situat pe str. F. nr. 34A.
Curtea a reținut că reclamanta a invocat drept motiv de nulitate a contractului eroarea obstacol ce cade asupra identității fizice a obiectului contractului, eroare ce lovește contractul de nulitate întrucât în fapt partea nu și-a dat consimțământul la încheierea acelui contract, conform art. 954 Cod civil (în vigoare la momentul încheierii contractului).
Reclamanta a susținut însă că eroarea s-a produs în sensul că realizarea branșamentului s-a făcut la o altă locație care nu se află în proprietatea sa, fără a arăta locația pe care a avut-o ea în vedere la momentul încheierii convenției. Față de situația de fapt reținută, în mod corect și legal s-a apreciat de către instanțele de fond faptul că în speță nu sunt întrunite condițiile erorii obstacol, întrucât reclamanta nu a probat eroarea în care s-a aflat, mai mult nici nu a arătat împrejurările a căror reprezentare le-a avut la momentul încheierii contractului, respectiv ce contract a dorit să încheie, ori imobilul pentru care a dorit să încheie contractul de branșament/racordare.
O altă condiție de valabilitate a contractului este obiectul acestuia. Potrivit art. 963 și următoarele Cod civil vechi, pentru a fi valabil, obiectul contractului trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să fie licit și moral, respectiv cel ce se obligă să fie titularul dreptului subiectiv civil.
Față de condițiile de valabilitate ale obiectului contractului enumerate, Curtea a constatat că reclamanta contestă îndeplinirea în cauză numai a uneia dintre acestea , respectiv că nu deține calitatea de proprietară asupra imobilului obiect material al convenției, că nu este titulara dreptului subiectiv de proprietate asupra acestuia. Instanțele de fond reținând că reclamanta este proprietara imobilului în litigiu, în mod corect au aplicat dispozițiile legale, în sensul că au constatat valabilitatea contractului.
Pe de altă parte, față de motivele de recurs invocate, instanța de recurs a reținut totuși că în cauză reclamanta avea obligația de a dovedi pretențiile sale, conform art. 1169 Cod civil, iar dovada faptului negativ, constând în aceea că nu este proprietară asupra unui imobil, se face printr-un fapt pozitiv , respectiv prin dovedirea aspectului că acel imobil, și nu altul, aparține în proprietatea unei terțe persoane. Nu constituie o dovadă a faptului că reclamanta nu este proprietară asupra imobilului situat la nr. 34 A, faptul că aceasta a deținut în proprietate nr. 34 B, ci faptul că nr. 34A se află în proprietatea unei terțe persoane. De altfel, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamanta mai deține în proprietate și alte imobile, nu doar cel situat pe str. F. nr. 34 B, ceea ce aste un argument în plus că proprietatea asupra unui imobil nu exclude proprietatea asupra altor imobile, raționamentul reclamantei fiind greșit. Ori prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a dovedit pretențiile sale, respectiv falsa reprezentare asupra obiectului contractului, ca eroare obstacol, și că proprietatea asupra imobilului în litigiu nu îi aparține, cum corect au reținut instanțele de fond.
Pentru aceste considerente, apreciind că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii în cauză, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul declarat în prezenta cauză.
Cheltuielile de judecată nu s-au acordat, întrucât nu au fost solicitate.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA... | RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. OPOZIŢIE LA HOTĂRÂREA AGA... → |
|---|
