Soluţionarea cauzei cu depăşirea limitelor învestirii. consecinţe
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 260 din data de 09.03.2016
Soluționarea cauzei cu depășirea limitelor învestirii. Consecințe
- art. 397 alin. 1 Cod de procedură civilă
Art. 397 alin. 1 Cod de procedură civilă obligă instanța ca în soluționarea cauzei să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății.
Ea nu poate acorda mai mult altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.
Secția I-a civilă
Decizia civilă nr. 260/09.03.2016 - A; dosar nr. 312/111/2014*
Prin sentința civilă nr. .../C din 8 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul ... în dosar nr. .../2014*, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâții ....
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Prin notificările .../N/15.10.2001 și .../13.11.2001, reclamantul ..., în calitate de fost proprietar și moștenitor al foștilor proprietari tabulari a revendicat imobilul situat în ... înscris în CF ....
Acest imobil a trecut în proprietatea statului în baza decretului de expropriere nr. 39/1989.
Potrivit procesului verbal de evaluare a imobilului notificat - comunicat de către SC ... SA - prin adresa nr.... din 8.11.2006 precum și a adresei nr..../24.10.2001 - pentru imobilul notificat - construcții și teren în suprafață de 299 mp situat în ... s-au acordat despăgubiri în sumă de 22910,71 lei.
Din această sumă, suma de 4295,75 lei a fost acordată notificatorului ... fiindu-i virată acestuia.
Din fișa de calcul a despăgubirii actualizate rezultă că valoarea actualizată a sumei de 4.295,75 lei era la data de 16.05.2008 de 2491 Ron.
Conform adresei .../11.04.2008 a fostei Direcții de Control Dezvoltare Urbană actuala Instituție a Arhitectului Șef din cadrul Primăriei Municipiului ..., se comunică că, terenul situat în ..., înscris în CF ... ..., top. ... nu poate fi restituit în natură fiind afectat de lucrări de utilitate publică - astfel cum sunt definite acestea de normele de aplicare a Legea nr. 10/2001.
Ca urmare notificatorul a solicitat acordarea în compensare a imobilului în care locuiește în calitate de chiriaș situat în ... ... - acesta fiind proprietatea Statului Român înscris în CF ... ... top. ..., ....
Conform rapoartelor de evaluare imobilul - casa și teren situat în ... ... este de 291.500 lei iar valoarea ap.1 situat în ... ... este de 126.400 lei.
Prin dispoziția Primarului Municipiului ... nr. ... din 30.05.2008 s-a dispus acordarea în compensare a apartamentului 1 situat în ... ... ... înscris în CF ... ... top ..., ... notificatorului.
Ulterior valoarea imobilului atribuit prin compensare a fost modificată la suma de 107.440 lei, ca urmare a constatării că nu este construit exclusiv din cărămidă.
Prin Dispoziția Primarului .../01.08.2011 s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru valoarea rezultată ca urmare a diferenței dintre valoarea imobilului ce a constituit proprietatea notificatorului și a antecesorilor acestuia și imobilul atribuit în compensare.
Dosarul administrativ .../2002 conexat cu dosarul .../2003 a fost înaintat C.N.C.I. - în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prevăzute de lege.
Tribunalul a reținut că, în conformitate cu prevederile Legii nr.165/2013, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă - măsurile reparatorii care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Conform art. 4 din lege dispozițiile acesteia se aplică și cererilor formulate și depuse - în termen legal, nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
Conform art. 16 din lege cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte.
Totodată, deși conform art.11 alin.8 din Legea nr.10/2001 prevede că se pot acorda măsuri reparatorii prin acordarea de bunuri și servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării din modul de redactare a textului rezultă în mod clar că, doar unitatea deținătoare poate formula o astfel de ofertă - iar Primăria ... a arătat că, nu deține bunuri imobile care să poată face obiectul compensării.
În acest sens s-au depus la dosar anunțurile .../8.01.2014 și .../7.02.2014.
Față de cele de mai sus s-a constatat că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, în mod corect fiind aplicate - până la stadiul în care se află soluționarea dosarului acestuia, dispozițiile legale.
S-a reținut că, potrivit art. 21 - 26 din Legea nr.165/2013 urmează să se valideze ori să se invalideze de către C.N.C.I. a deciziei entității investită de lege - prin care s-a propus acordarea de despăgubiri urmând a se emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv.
Sumele cuprinse în titlu de plată urmează a fi plătite de A.N.R.P. în termen de cel mult 180 zile de la emitere.
Având în vedere că în prezent reclamantul nu este titularul unei decizii de compensare potrivit art. 21 alin. 8 din Legea nr.165/2013, s-a apreciat că acțiunea apare ca fiind prematură.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale a A.N.R.P. dat fiind că aceasta este cea care efectuează plata - instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Neîntemeiate s-au reținut a fi și excepțiile lipsei calității și capacității procesuale a Primăriei ... dat fiind că, aceasta este emitenta deciziilor atacate în baza cărora a fost formulată acțiunea, în temeiul cărora se solicită despăgubiri.
Cât privește Consiliul Local al Municipiului ... - acesta fiind organ deliberativ al administrației locale, excepția lipsei calității procesuale s-a reținut a fi întemeiată.
Față de cele de mai sus, constatându-se că acțiunea este prematur formulată în ceea ce privește plata despăgubirilor și neîntemeiată în ceea ce privește conținutul deciziei de restituire, aceasta a fost respinsă în întregime.
Împotriva sentinței civile nr. .../C/2015 a Tribunalului ... a declarat apel reclamantul ... solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților, în solidar, la plata în favoarea acestuia a sumei de 45.013,35 Euro, echivalentul sumei de 165.100 lei la data de 14.05.2008, reprezentând despăgubiri - diferență stabilită potrivit prevederilor speciale ale plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și neretrocedate în natură, sumă prevăzută prin referatul nr. .../14.05.2008 emis de Primăria Municipiului ...- Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâților la despăgubiri pentru diferența de sumă de 45.013,35 Euro echivalentul sumei de 165.100 lei la data de 14.05.2008, stabilită prin Referatul nr. .../14.05.2008 emis de Primăria Municipiului ...- Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 prin echivalent - atribuirea în natură către acesta a apartamentelor nr. 2 și 3, situate în imobilul din ..., ... înscrise în CF nr. ... ..., topo ... și ..., apartamente ce sunt situate în continuarea apartamentului nr. 1 deținut de acesta în același imobil, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în primul rând că, este neîntemeiată dispoziția instanței cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local a Municipiului ..., raportat la prevederile art. 36-37 din Legea nr. 215/2001.
Subliniază că, Consiliul Local al Municipiului ... este într-adevăr un organ deliberativ, însă are și rol decizional, hotărând în privința tuturor problemelor de interes local.
Una din atribuțiile consiliului local este și în ce privește administrarea domeniului public și privat al orașului, din acest domeniu făcând parte și obiectul cererii sale subsidiare legat de despăgubirea prin echivalent în natură.
Consideră că, calitatea procesuală a Consiliului Local ... există cel puțin pentru opozabilitatea hotărârii, legiuitorul prin normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 sugerând că, deși nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către Consiliul Local, responsabilitatea aplicării legii aparținând în totalitate primarului, se recomandă ca deciziile de restituire să fie prezentate spre informare Consiliului Local în vedere asigurării transparenței actului decizional.
Printr-o altă critică invocă lipsa de motivare în privința capătului subsidiar legat de obligarea pârâtelor la despăgubirea sa prin echivalent, în natură, pentru apartamentele 2 și 3, situate în ..., ... pentru care a fost făcută dovada solicitărilor.
Astfel, subliniază că prin motivarea sentinței aceasta a apreciat doar că pârâta Primăria ... a arătat că nu deține bunuri imobile care să facă obiectul compensării, instanța neobservând însă că pentru imobilele indicate de aceasta pârâta nu a făcut nici un fel de dovadă pentru justificarea refuzului cererii sale și nici nu a făcut dovada ofertării altor bunuri sau servicii de natură să compenseze despăgubirea datorată acestuia.
În acest sens arată că, pârâta nu a respectat prevederile art. 25-27 din Legea nr. 10/2001 și art. 20.4; art. 21 și art. 26 din HG nr. 250/2007 completată și modificată de HG nr. 923/2010, privitoare la Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, iar instanța în mod eronat nu a avut în vedere aceste prevederi la momentul soluționării acțiunii.
Printr-o a treia critică arată că, excepția de prematuritate, admisă de instanța de fond, este rezultatul interpretării și aplicării eronate a legii.
Precizează că Legea nr. 165/2013 reglementează procedura de despăgubire în bani a persoanei îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 și a altor prevederi speciale, despăgubirea în bani fiind ultima formă de acordare a despăgubirii, ea succedând despăgubirii în natură cu imobilul revendicat, ori cu un alt imobil stabilit prin echivalent, respectiv situației în care persoana îndreptățită refuză oferta de despăgubire în natură ofertată de autoritate.
Ori, acesta nu a refuzat nici un fel de despăgubire în natură, mai mult, a fost cel care a indicat pârâtei imobilele ce pot face obiectul despăgubirii în natură, pârâta fiind astfel în culpă, și cea care nu a procedat conform prevederilor art. 25-27 din Legea nr. 10/2001, pentru astfel de situații.
Cât privește fondul litigiului arată că după apariția Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în ..., ... imobil ce a fost preluat abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 prin efectul Decretului de expropriere nr. 39/1989.
Cererea sa a făcut obiectul dosarelor nr. .../2002 și .../2003, înregistrate la Primăria Municipiului ....
După verificările și demersurile întreprinse s-a stabilit că imobilul situat în ..., ... nu se mai poate restitui în natură, motiv pentru care despăgubirea urma să se facă prin echivalent.
A optat și pentru despăgubirea prin echivalent, cererea sa vizând imobilul în care locuia cu chirie de la stat, situat în ..., ... imobilul fiindu-i atribuit în proprietate, diferența fiind cuantificată în bani.
Pentru diferență a solicitat entității juridice să-l despăgubească cu apartamentul 2 și 3 din imobilul de pe ... fiind efectuată și o evaluare de specialitate la data de 12.01.2009, înregistrată la Administrația Imobiliară ..., valoarea celor două apartamente fiind aproximativ egală cu diferența stabilită ca despăgubire în favoarea acestuia în baza Legii nr. 10/2001.
Arată că, încă din anul 2008, după ce notificarea sa a fost soluționată favorabil, a optat pentru ca despăgubirea diferenței să se facă prin atribuirea în natură a apartamentelor 2 și 3, confirmându-i-se faptul că cele două apartamente nu sunt revendicate, fiind libere și posibil de atribuit în contextul Legii nr. 10/2001.
În cele din urmă, apelantul face trimitere la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea pilot în cauza Maria Atanasiu împotriva României.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001, Normele de aplicare a HG nr. 250/2007, completată și modificată prin HG nr. 923/2010.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Primarul Municipiului ..., ambii intimați solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Intimata A.N.R.P. arată că, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, A.N.R.P. și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, fiind două instituții diferite, atribuțiile ce revin fiecăreia dintre acestea fiind reglementate prin acte normative distincte, în acest sens fiind art. 2 din HG nr. 572/2013.
În privința aplicării Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile, care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
Mai mult, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a dosarelor de retrocedare, A.N.R.P. nu are atribuții pe Legea nr. 10/2001, respectiv de emitere a deciziei de stabilire a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv.
Arată că, potrivit Legii nr. 165/2013 s-a înființat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, potrivit art. 17 alin.1, lit. a) și b), precum și art. 21-26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității investite de lege. Numai în situația în care dosarul este validat de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, acesta emite o decizie de compensare a imobilului preluat abuziv.
În concluzie, arată că, în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr. 165/2013, A.N.R.P. nu este investită cu emiterea deciziei de compensare, acesta fiind atributul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, ca și entitate distinctă.
Cât privește fondul cererii arată că reclamantul nu este titularul unei decizii de compensare potrivit prevederilor art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013, astfel că este prematură cererea care să vizeze obligarea A.N.R.P. la plata despăgubirilor și implicit la emiterea titlului de plată cuvenit pentru imobilul notificat.
Dosarul aferent Dispoziției nr. .../2011, prin care s-au propus măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul notificat, a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând a fi soluționat în termenele și condițiile prevăzute de Legea nr. 165/2013.
Primarul Municipiului ..., prin întâmpinarea depusă la dosar arată că, dosarul administrativ nr. .../2002, conexat cu dosarul nr. .../2003, a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor București, în vederea stabilirii acordării măsurilor reparatorii în condițiile stabilite de legea specială.
Examinând apelul formulat prin prisma criticilor invocate s-au constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul ... la data de 21 ianuarie 2014, reclamantul ... a chemat în judecată pârâții Primăria ... prin Primar; Consiliul Local al Municipiului ..., A.N.R.P. solicitând obligarea acestora, în solidar la plata în favoarea sa a sumei de 45.013,35 Euro, echivalentul sumei de 165.100 lei la data de 14.05.2008, reprezentând despăgubiri-diferență stabilite potrivit prevederilor speciale a plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și neretrocedate în natură, sumă prevăzută în Referatul nr. .../14.05.2008 emis de Primăria Municipiului ...- Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001.
În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 45.013,35 Euro, echivalentul sumei de 165.100 lei la data de 14.05.2008, prin echivalent - respectiv atribuirea în natură a apartamentelor 2 și 3 situate în ..., ... înscrise în CF nr. ...- ..., cu nr.top. ... și ..., apartamente situate în vecinătatea apartamentului nr. 1, deținut de acesta în imobil, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din 16 iunie 2014, Tribunalul ... a disjuns capătul de cerere principal având ca obiect cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 45.013,35 Euro, echivalent a sumei de 165.100 lei la data de 14.05.2008, de capătul subsidiar prin care s-a solicitat obligarea pârâților la despăgubirea prin echivalent, respectiv prin atribuirea în natură către reclamant a apartamentelor 2 și 3, înscrise în CF nr. ...- ..., cu nr. top. ... și ..., cu formarea unui dosar nou în privința capătului subsidiar.
În ceea ce privește dosarul nou, instanța a dispus suspendarea în baza art. 413 al. 1 Cod procedură civilă, în cadrul dosarului nr. .../2014, instanța rămânând, prin urmare, investită doar cu soluționarea capătului principal.
Tribunalul ... prin sentința civilă nr. .../C/08.07.2015, cu depășirea limitelor investirii, a soluționat însă atât capătul de cerere formulat în principal, cât și capătul de cerere formulat în subsidiar, care în prezent este suspendat, respingând în întregime acțiunea, hotărârea fiind din această perspectivă nelegală, urmare a încălcării dispozițiilor art. 397 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, care obligă instanța să se pronunțe doar asupra capetelor de cerere cu care a fost investită.
Supunând analizei hotărârea apelată sub aspectul soluției date în privința capătului principal, soluția instanței s-a constatat a fi legală și temeinică, criticile apelantului fiind nefondate.
Astfel, corect instanța a reținut în acest sens faptul că, prin Dispoziția nr. ... din 01.08.2011 a Primarului Municipiului ..., s-a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru valoarea rezultată ca urmare a diferenței dintre valoarea imobilului situat în ..., ... înscris în CF nr. ... ..., cu nr. top. ... și imobilul atribuit în compensare, respectiv apartamentul nr. 1 situat în ..., ... înscris în CF nr. ...- ..., având nr. top. ..., .../I, dosarul administrativ nr. .../2002 conexat la dosarul nr. .../2003 fiind înaintat C.N.C.I.
După cum corect a reținut prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 21-26 din Legea nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei emise de entitatea investită, iar în situația validării deciziei, potrivit art. 21 alin. 9 din lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv.
Art. 27-29 din lege reglementează următoarea etapă a procedurii administrative, dispoziții potrivit cărora titularul deciziei de compensare își poate valorifica punctele stabilite printr-o astfel de decizie, prin achiziționarea de imobile din Fondul Național la licitația națională, începând cu data de 01.01.2016, iar potrivit art. 31, titularul deciziei poate opta și pentru valorificarea punctelor în numerar, în termen de trei ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017.
S-a constatat că, reclamantul nu este titularul unei decizii de compensare emise potrivit art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013, situație în care cu temei prima instanță a reținut prematuritatea cererii având ca obiect obligarea pârâților la plata de despăgubiri în favoarea acestuia.
Mai mult, tot în același sens se impune a se preciza și faptul că potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, s-a stabilit un termen prohibitiv de 60 de luni de la data intrării în vigoare a actului normativ în care dosarele înregistrate la secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează a fi soluționate, iar în situația în care în interiorul acestui termen nu se emite decizia, potrivit art. 35 alin. 2, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege, excepția de prematuritate impunându-se și din această perspectivă.
În ceea ce privește critica referitoare la calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local a Municipiului ..., în cadrul acestei cereri, criticile apelantului nu au putut fi primite, neputându-se reține existența unei identități între acest pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, acesta fiind chemat, de altfel, în judecată sub aspectul capătului de cerere formulat în subsidiar, care nu face obiectul cauzei.
Nu a fost primită nici apărarea invocată de A.N.R.P., prin care susține excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care instanța de fond a supus analizei calitatea sa procesuală, respingând excepția, dispoziția devenind definitivă, intrând în puterea lucrului judecat, prin neapelarea hotărârii sub acest aspect.
Față de cele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă a fost admis apelul, schimbată în parte sentința atacată, în sensul înlăturării dispoziției privind respingerea capătului de cerere formulat de reclamant în subsidiar, având ca obiect obligarea pârâților la acordarea măsurilor reparatorii prin compensarea cu alte bunuri, capăt de cerere ce formează obiectul dosarului nr. .../111/2014 al Tribunalului ..., urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Față de soluția pronunțată, neputându-se reține culpa procesuală a intimaților, cheltuielile de judecată solicitate nu s-au acordat.
| ← Distribuirea de sume în cadrul procedurii de faliment între... | Apel. procedura insolvenţei. posibilitatea practicianului în... → |
|---|
