Distribuirea de sume în cadrul procedurii de faliment între creditori garantaţi care nu au acelaşi rang de prioritate - art. 24 din legea nr.85/2006
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 177 din data de 16.09.2016
Rezumat: În situația în care creditorii garantați nu au același rang de prioritate, în sensul art. 124 din Legea nr. 85/2006, distribuirea sumelor rezultate din vânzarea bunului imobil nu se va face proporțional, ci va fi îndestulat mai întâi creditorul cu ipotecă de rangul I, și doar ulterior cel cu ipotecă de rangul II.
Hotărârea:
Prin sentința nr. 444 din 28 iunie 2016, Tribunalul Suceava - Secția a II-a civilă a respins, ca nefondată, contestația împotriva raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și a planului de distribuire din 25.05.2016, formulată de creditoarea D. G. R. F. P. I. - A.J. F. P.S.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, în ipoteza în care mai mulți creditori au garanții constituite asupra aceluiași bun (în speță, doar apartamentul nr. 16), creditorul cu rang I - B. S.A. în prezenta cauză - va fi îndestulat cu prioritate, diferența urmând a fi alocată creditorului de rang II, iar eventuala diferență rămasă va fi destinată distribuirii către creditorii chirografari. În cazul în care sumele obținute din vânzarea bunurilor ar fi insuficiente pentru plata în întregime a creanțelor garantate, creditorii vor avea pentru diferență creanțe chirografare, iar în situația în care rămâne o diferență în plus, aceasta se depune în contul averii debitorului.
Contrar susținerilor contestatoarei, din fondurile obținute pentru valorificarea imobilelor ipotecate nu pot fi distribuite sume în favoarea creditorului cu rang inferior, câtă vreme creditorul cu rang I nu a fost integral îndestulat, întrucât, conform disp. art. 1778 - 1779 C. civ. de la 1864 (texte aplicabile la data înscrierii ipotecii în favoarea B. S.A.), rangul ipotecilor dă rangul de prioritate.
În ceea ce privește a doua critică formulată de contestatoare, în sensul că lichidatorul judiciar nu a procedat la achitarea creanțelor născute după data deschiderii procedurii, pentru care au fost formulate cereri suplimentare de înscriere a creanțelor, sunt valabile considerentele de mai sus, vizând necesitatea îndestulării cu prioritate și integral a creditorului ipotecar de rang superior.
În același timp, s-a constatat că această contestatoare figurează ca și creditor înscris în tabelul de creanțe, fiind întemeiate apărările lichidatorului judiciar, în sensul că această creditoare nu a depus niciun document justificativ din care să rezulte creanțe născute în timpul procedurii insolvenței, pentru a fi aplicabile disp. art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006 și nici în prezenta contestație creditoarea nu a făcut referire la astfel de documente.
Constatând astfel că niciun motiv invocat nu poate fi primit, în temeiul art. 122 alin. 4 din Legea 85/2006, contestația a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea D.G.R. F. P. I. - A.J. F. P.S.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apreciază că motivele reținute de instanța de fond nu pot fi menținute de instanța de recurs, în condițiile în care, potrivit tabelului definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar, creditorii B. S.A. și D.G.R. F. P. I. - A.J. F. P.S.,apar în categoria creanțelor garantate, fără a fi evidențiată vreo diferență.
Pe cale de consecință, în condițiile în care B. S.A. și D.G.R. F. P. I. - A.J. F. P.S. au calitatea de creditori garantați, se impunea ca distribuirea sumei să se facă proporțional, în raport de ponderea creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat în același rang de prioritate. În acest sens, urmează a fi avute în vedere disp. art. 124 și art. 125 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
În concluzie, întrucât sumele obținute din valorificarea bunului imobil erau insuficiente pentru acoperirea integrală a creanțelor creditorilor garantați, în lumina dispozițiilor legale sus menționate, se impunea ca acestora să li se distribuie o cotă falimentară, reprezentând suma proporțională cu procentul pe care creanțele respectivelor creditori îl deține în categoria creanțelor garantate. În ceea ce privește creanțele născute după data deschiderii procedurii, acestea trebuiau achitate conform art. 64 alin. 6 din lege, potrivit documentelor din care rezultă.
Examinând recursul de față, ce se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 3041 C. pr. civ., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței atacate și a criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurenta a susținut, în esență, că distribuirea din planul de distribuție contestat trebuia să fie făcută proporțional între ea și B. S.A., întrucât ambele au calitatea de creditoare garantate.
Potrivit dispozițiilor art. 124 din Legea 85/2006, "Sumele de distribuit între creditori în același rang de prioritate vor fi acordate proporțional cu suma alocată pentru fiecare creanță, prin tabelul menționat la art. 108 alin. (2) lit. d).";
În speță, Curtea apreciază că prezentele creditoare, D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Suceava și B. S.A., nu au același rang de prioritate, în sensul art. 124 din Legea 85/2006.
Astfel, în favoarea creditoarei B. S.A. a fost constituit un drept de ipotecă înscris în cartea funciară la data de 15.05.2007.
Calitatea de creditoare garantată a recurentei este justificată prin sechestrul asigurator înscris în cartea funciară la data de 06.09.2012.
Potrivit dispozițiilor art. 2328 Cod civil, "Preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele lor se reglementează prin legi speciale. O asemenea preferință nu poate afecta drepturile dobândite anterior de către terți";.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 153 din Legea 71/2011, "Preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele lor nu va fi opozabilă terților înainte de momentul la care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate. O asemenea preferință va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferința a fost făcută publică";.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 6 din O.G. 92/2003, "Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală";.
Având în vedere aceste texte legale, precum și dispozițiile art. 2421 C. civ., conform cărora, "Rangul ipotecilor imobiliare este determinat de ordinea înregistrării cererilor de înscriere în cartea funciară";, rezultă, cu claritate, că ipoteca B. S.A. este de rangul I, pe când ipoteca legală a recurentei este de rangul II.
În consecință, distribuirea sumelor rezultate din vânzarea imobilului ipotecat, în baza dispozițiilor art. 121 din Legea 85/2006, nu trebuia să se facă proporțional între cei doi creditori garantați, ci trebuie îndestulat mai întâi creditorul cu ipotecă de rangul I și doar ulterior cel cu ipotecă de rangul II.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Acţiune în daune contractuale. netimbrarea acțiunii la... | Soluţionarea cauzei cu depăşirea limitelor învestirii.... → |
|---|
