Suspendare executare act administrativ fiscal. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă comercială nr. 841 din data de 30.04.2014
Dosar nr. XXX/40/2014 Suspendare executare act administrativ
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
SENTINȚA NR. XXX
Ședința publică din xx.xx.xxxx
Președinte -
Grefier -
La ordine judecarea acțiunii formulată de reclamanta SC X SA în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat S. F., pentru reclamantă, lipsă reprezentantul pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, avocat S. F. depune concluzii scrise și înscrisuri privind o situație similară soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanța constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după parcurgerea procedurii scrise și, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, procedează la verificarea competenței, constatând că este învestită cu judecarea unui litigiu dat în competența sa de art. art. 14 din Legea 554/2004.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei și acordă părții prezente cuvântul în acest sens.
Avocat S. F., pentru reclamantă solicită admiterea cererii de suspendare a executării, pentru motivele arătate în acțiune și concluziile scrise depuse la dosar, apreciind că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea 554/2004 și că există serioase îndoieli asupra temeiniciei și legalității actelor contestate, că s-a dispus poprirea pe conturile societății și că există o eșalonare la plată care, dacă nu ar putea fi respectată, ar duce la intrarea societății în faliment, cu un impact negativ asupra celor 120 de salariați ai acesteia.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra cauzei.
T R I B U N A L U L,
Asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani la data de xx.xx.xxxx, reclamanta SC X SA în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat în temeiul art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr. F - BT XXX/xx.xx.xxxx emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. F - BT XXX/xx.xx.xxxx prin care a fost obligată la plata sumei de 387.111 lei, reprezentând obligații fiscale principale și la plata sumei de 418.519 lei, obligații accesorii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are serioase îndoieli asupra legalității constatării obligațiilor fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. F - BT XXX/xx.xx.xxxx și, așa cum a arătat și în contestația administrativă formulată, inspecția fiscală nu a analizat corect situația de fapt fiscală, ceea ce a permis stabilirea nelegală a acestor obligații.
Reclamanta a criticat modalitatea de calcul a impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată, a impozitului pe veniturile asimilate dividendelor, a impozitului pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente, a diferențelor de impozite pe salarii și contribuțiile aferentelor salariilor, precum și a accesoriilor stabilite la acestea.
În ce privește consecința punerii în executare a deciziei de impunere, reclamanta a arătat că introducerea contestației administrative nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, că procedurile de executare silită există, inclusiv cea a popririi prevăzută de art. 149 din Codul de procedură fiscală, arătând că unitatea sa este beneficiara unei eșalonări la plată, iar menținerea acesteia este condiționată de plata obligațiilor curente.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 coroborat cu art. 215 alin. 2 din O.G. nr. 22/2003.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că pentru soluționarea acesteia, reclamantul este obligat la plata unei cauțiuni, trebuie să facă dovada contestării deciziei de impunere la structura specializată din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, precum și dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004. Arată pârâta că reclamanta nu a arătat nici un indiciu de nelegalitate a deciziei contestate și nici nu a dovedit producerea unei pagube iminente și ireversibile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În speță, reclamanta a formulat contestație administrativă înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Botoșani sub nr. XXXXX/xx.xx.xxxx - contestație care rămâne valabilă, chiar dacă între timp instituția pârâtă s-a reorganizat la nivel central, iar activitatea de soluționare a contestațiilor administrative a fost repartizată Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași. De altfel, Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Botoșani trebuie să înainteze pe cale administrativă această contestație către instituția competentă să o rezolve, neputându-se pretinde că reclamanta nu a făcut dovada introducerii contestației administrative, așa cum se arată prin întâmpinare.
În ce privește obligația de plată a cauțiunii, prevăzută de art. 215 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, instanța constată că reclamanta a îndeplinit și aceasta obligație, recipisa de plată a acestei sume fiind depusă la Registrul de Valori al instanței.
Analizând condițiile de admisibilitate a cererii formulate, instanța constată următoarele:
În privința primei condiții prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, instanța constată că existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Așa cum practica judiciară a stabilit în această materie, pentru a se înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța nu poate aprecia discreționar necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la probele administrate în cauză, care să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a se analiza, pe fond, conținutul actului administrativ.
Simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ fiscal nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.
Instanța reține din acțiunea formulată că aceste critici vizează în special modul în care organele de control fiscal au calculat obligațiile fiscale principale.
Ori, clarificarea acestor aspecte care țin de interpretarea dispozițiilor legale aplicabile și de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, ci doar în cadrul acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ fiscal, respectiv la fondul cauzei.
Jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția contencios administrativ și fiscal, în această materie este în sensul că nu orice dubiu în privința legalității unui act administrativ demonstrează îndeplinirea "cazului bine justificat";, ci, dimpotrivă, au această aptitudine doar îndoielile serioase, determinate, spre exemplu, de nemotivarea actului, de emiterea lui de către un organ necompetent, de întemeierea acestuia pe texte legale abrogate, neconstituționale ori în mod evident inaplicabile, etc.
Respectarea principiului proporționalității în această materie și punerea în balanță, pe de o parte, a interesului statului care execută un act ce se bucură de prezumția de legalitate, fără a fi afectat de vădite neregularități și, pe de altă parte, a interesului particularului care nu se prevalează de apărări de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, conduce, de asemenea, la concluzia că nu există temei pentru ca în această etapă să se acorde suspendarea executării (în acest sens s-a pronunțat în ICCJ prin Decizia nr. 3854/24.09.2010).
Așa cum rezultă din decizia de impunere contestată, depusă la filele 44 - 57 dosar, instanța reține că obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei au fost amplu motivate, atât în fapt cât și în drept, decizia fiind emisă în baza raportului de inspecție fiscală atașat la filele 16 - 43 dosar.
Din raportul de inspecție fiscală ce a stat la baza întocmirii deciziei rezultă modalitatea de calcul a acestor sume, precum și temeiurile juridice aplicabile, instanța neputând constata, la o analiză sumară, motive de aparentă nelegalitate a actului de impunere criticat, care de altfel nici nu au fost indicate prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, instanța apreciază că, în lipsa administrării unui probatoriu complet în cursul judecății de fond, prin care să fie cercetate toate temeiurile juridice ale actul contestat și să fie confruntate probele cu situația de fapt și de drept reținută prin decizia ce face obiectul judecății cauzei - nu se poate stabili a priori că există indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond actele contestate.
Așa fiind, instanța apreciază că nu poate fi reținută existența primei condiții de admisibilitate a cererii, motiv pentru care nu mai este necesar a fi analizată cea de-a doua, respingând ca nefondată cererea de suspendare pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC X SA Botoșani, cu sediul în Botoșani, X nr. Y, județul Botoșani în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, str. Anastasie Panu nr. 26, județul Iași.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Obligarea USH la eliberarea diplomei de licenta. Jurisprudență... | Faliment art138 L85-2006. Jurisprudență Faliment → |
|---|
