Suspendarea efectelor hotărârii aga de dizolvare a societăţii până la soluţionarea opoziţiei. condiţii de admisibilitate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 916A din data de 24.05.2016
Domeniu: Litigii cu profesioniștii. Ordonanță președințială.
Suspendarea efectelor hotărârii AGA de dizolvare a societății până la soluționarea opoziției. Condiții de admisibilitate.
În cenzurarea cererilor de suspendare fundamentate pe prevederile art.133, verificările judecătorului se raportează la condițiile impuse de normele de drept comun, respectiv urgență, vremelnicie și neprejudecare fond, situație ce se regăsește în cauză. Judecătorul sesizat în baza prevederilor art.997 Cod procedură civilă poate proceda la o verificare sumară a cauzei, fără a extinde limitele cercetării sale; or, stabilirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanțelor este fără îndoială atributul instanței învestite cu soluționarea cererii de opoziție
(Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă
Decizia civilă nr.916 A din 24.05.2016)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI a Civilă la data de 3.12.2015 reclamanta MC R SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta HM O S SRL suspendarea efectelor HAGA din 24.07.2015 până la rămânerea definitivă a opoziției ce formează obiectul dosarului nr.35557/3/2015, înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a VI a Civilă, pe calea ordonanței președințiale.
Prin sentința civilă nr.233 din 15.01.2016 instanța a admis cererea și a dispus suspendarea efectelor hotărârii AGA din data de 24.07.2015 a SC HM O S SRL până la soluționarea definitivă a dosarului nr.35557/3/2015.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin hotărârea adunării generale a asociaților societății pârâte din data de 24.07.2015 s-a decis dizolvarea și lichidarea simultană a HM O S S.R.L., reținându-se faptul că societatea nu are datorii față de creditori, furnizori și bugetul de stat și al asigurărilor sociale, iar patrimoniul net constând în numerar ce va rămâne după achitarea taxelor pentru dizolvarea și radierea societății va fi distribuit asociaților.
În raport de art. 231 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 și art. 62 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, precum și ale art. 133 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, instanța de fond a arătat că suspendarea executării unei hotărâri AGA se poate dispune pe cale de ordonanță președințială, impunându-se a fi îndeplinite dispozițiile de drept comun în acest sens, prevăzute de art. 996 NCPC.
Judecătorul a reținut că hotărârea de suspendare a executării hotărârii AGA are caracter vremelnic, întrucât produce efecte doar pana la soluționarea definitivă a dosarului de fond avand ca obiect opoziție (35557/3/2015). S-a motivat că, de asemenea, in cadrul prezentei cauze instanța nu este chemata sa soluționeze fondul raporturilor juridice dintre părți, care va fi avut in vedere in dosarul având ca obiect opoziție, ci doar aparența dreptului invocat de către reclamanta, respectiv existența unei creanța împotriva pârâtei rezultată din sentința civilă nr.14776/28.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, astfel incat este indeplinita si conditia neprejudecarii fondului. Instanta a apreciat că este indeplinita și conditia urgentei deoarece luarea acestei măsuri se impune având în vedere faptul că există riscul ca pârâta să ducă la îndeplinire hotărârea AGA, aceasta urmând a fi radiată, iar demersurile judiciare ale reclamantei(anulare aga și opoziție) să rămână fără efect.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel HM O S SRL prin care a solicitat modificarea în tot a Hotărârii Civile nr. 233/2016, în sensul respingerii cererii MC de suspendare a efectelor Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din 24.07.2015.
În motivarea cererii s-a arătat, prioritar, că cererea este inadmisibilă deoarece reclamanta MC își fundamentează pretențiile pe o normă juridică generală, respectiv art. 997 și următoarele, în condițiile în care în această materie - suspendarea efectelor unor HAGA, aceste dispoziții nu sunt aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) Cod Proced. Civ. S-a subliniat că orice cerere de suspendare a efectelor HAGA se circumscrie dispozițiilor speciale ale Legii 31, independent de momentul până la care este cerută suspendarea. Or, în dosarul de fond nr. 35557/3/2015 (având ca obiect cererea de opoziție împotriva aceleiași HAGA, precum și suspendarea efectelor HAGA), intimata a formulat o pretenție identică ca parte a petitului cererii de opoziție - suspendarea efectelor HAGA.
În cadrul celui de al doilea motiv de apel se arată că ordonanța președințială nu îndeplinește condițiile de admisibilitate - aspect omis de către instanța de fond. În opinia apelantei, MC nu reușește să probeze îndeplinirea a două din aceste trei condiții, motiv pentru care se impune respingerea cererii MC ca inadmisibilă, întrucât nu poate fi soluționată pe calea ordonanței președințiale. S-a motivat că MC nu îndeplinește condiția urgenței care ar justifica utilizarea procedurii, câtă vreme MC însăși nu a înțeles să își apere cu urgență interesele, introducând tardiv opoziția împotriva aceleiași HAGA - la 30.09.2015. în loc de 28.09.2015.
S-a motivat că nu există o aparență de drept în favoarea MC deoarece susținerile reclamantei nu sunt reale întrucât: creanța în cuantum de 22.879,06 lei a fost achitată anterior acestui proces; creanța în cuantum de 1.851.602,81 lei era la momentul pronunțării Sentinței Apelate dedusă judecății în dosarul nr. 83/2015, fără ca tribunalul arbitral să fi stabilit până la momentul pronunțării Sentinței Apelate că aceasta ar fi apelată, dar instanța de fond a înțeles totuși să suspende efectele HAGA. S-a arătat că instanța de fond nu a analizat faptul că la momentul pronunțării Sentinței Apelate, HM nu datora nicio sumă de bani MC.
Consideră apelanta pârâtă că ordonanța președințială este neîntemeiată deoarece instanța de fond nu numai că nu putea reține vreo fraudă a asociaților HM privind luarea HAGA, dar în primul rând nu putea stabili că MC are de recuperat un prejudiciu de la HM. În legătură cu prima creanță se arată că apelanta a achitat-o înainte chiar de introducerea cererii de ordonanță presedintială deduse judecății în prezentul dosar (adică 03.12.2015), iar privitor la creanța derivând din Dosarul nr. 83/2015, aceasta nu era certă, lichidă și exigibilă la momentul luării HAGA (24.07.2015), întrucât acest dosar nu era nici măcar pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, nu era certă, lichidă și exigibilă nici măcar la momentul pronunțării Sentinței Apelate.
Consideră apelanta că instanța de fond a omis faptul că nu există vreun text de lege care să împiedice radierea unei societăți de existența unui proces pe rol sau chiar de existența unor creanțe.
Se subliniază, în esență, că legiuitorul permite dizolvarea voluntară și în situația în care există un proces/litigiu arbitral privind societatea a cărei dizolvare s-a decis, neexistând nicio distincție în acest sens. Legiuitorul permite dizolvarea voluntară chiar și în situația în care societatea are datorii, fiind reglementată o procedură a lichidării.
S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 62 Legea nr. 31/1990, art. 996-999 Cod Proc. Civ.
La data de 27.04.2016 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de MC R SRL, prin care s-a apreciat că apelul declarat în cauză este nefondat.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că instanța de fond a făcut o apreciere corectă și o interpretare legală a prevederilor legale aplicabile în această materie pentru a dispune suspendarea efectelor HAGA pe cale de ordonanță președințială, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 31/1990, coroborate cu prevederile generale ale instituției ordonanței președințiale, temeiuri juridice indicate în acțiunea introductivă de instanță de MC. S-a susținut că o eventuală excepție a inadmisibilității cererii de suspendarea a efectelor HAGA HM, solicitată de MC în cadrul opoziției, ar urma sa fie analizată de instanța învestită cu fondul cauzei, și nu de instanța învestită cu cererea de ordonanță președințială, astfel cum în mod eronat susține HM, în caz contrar, încălcându-se dreptul MC la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 CEDO. Se arată că, pe de altă parte, cererea MC de suspendare a efectelor HAGA HM, formulata în cadrul opoziției, nu este identica cu prezenta solicitare formulata pe cale de ordonanță președințială. Consideră apelanta că prevederile art. 133 din Legea nr. 31/1990 sunt foarte clare, iar din trimiterea făcută de textul legal evocat la procedura ordonanței președințiale rezultă că este necesar a fi îndeplinite condițiile impuse de art. 997 alin. (1) NCPC, pentru ca instanța de judecată să poată pronunța suspendarea efectelor Hotărârii AGA. Prin urmare, fundamentarea juridică menționată de MC, privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 997 - art. 1002 NCPC, coroborate cu prevederile art. 62 si art. 133 din Legea 31/1990 este pe deplin întemeiată, fiind impusă chiar de dispozițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 referitoare la suspendare.
Se arată că este nefondată și cea de-a doua critică a apelantei cu privire la presupusa neîndeplinire a două dintre condițiile impuse de legiuitor pentru admiterea ordonanței președințiale, respectiv lipsa urgenței măsurii vremelnice și inexistența aparenței de drept. Se evidențiază că există riscul ca HM să ducă la îndeplinire hotărârea AGA, aceasta urmând a fi radiată, iar demersurile judiciare ale MC nu ar mai putea fi valorificate, HM nemaiavând personalitate juridica. Nefondată este și critica apelantei cu privire la presupusa inexistență a aparenței de drept în favoarea MC. In condițiile în care HM avea la cunoștință că datora sume de bani către MC (datorită numeroaselor demersuri în fața instanțelor arbitrale și de drept comun, coroborate cu notificările de plată și a facturilor emise de MC), este evident că a acționat cu rea credință, urmărind doar să fie radiată, pentru a nu mai plăti sumele astfel enumerate mai sus către MC.
Se susține că în nici un caz nu poate fi primită critica apelantei în sensul că creanța inițială, solicitată de MC, în cuantum de 1.851.602, 81 lei ce a făcut obiectul dosarului arbitral 83/2013, nu era certă, "fiind dedusă judecății", și în principiu, suma nu era datorată către HM, de vreme ce în cadrul unei ordonanțe președințiale, instanța palpează fondul dreptului, analizând doar aparența de drept. Ca atare, este temeinica ordonanța președințială promovată de MC pentru a suspenda efectele HAGA HM, fiind justificată în condițiile în care interesul direct al Hmedia era să fie radiată, pentru a nu se mai putea stabili prejudiciul în raport cu o societate rămasă fără personalitate juridică. Este eronată afirmația Hmedia în sensul că la momentul emiterii HAGA, aceasta nu ar fi datorat nici o sumă de bani. Argumentul de presupusă nelegalitate al Sentinței Apelate, în sensul că s-a achitat în luna noiembrie 2015 (cu mult după emiterea HAGA HM din 24.07.2015) suma de 22.879,06 lei, privind cheltuielile arbitrale recalculate prin Sentința Arbitrală nr. 61/26.05.2015, (emisă anterior HAGA HM din 24.07.2015), și ca atare nu s-ar mai justifica suspendarea efectelor HAGA HM, este vădit nefondat. Toate înscrisurile referitoare la această sumă pe care HM o datora la momentul emiterii HAGA contestate, coroborate cu notificarea MC din 05.06.2015, fac dovada relei credințe a HM, care a refuzat să achite sumele astfel datorate. Pentru admiterea ordonanței președințiale, nu era necesar ca creanța solicitată la plată de MC să fie certă, lichidă și exigibilă, aceste aspecte urmând a fi stabilite de instanța învestită cu fondului dreptului dedus judecații.
În același sens se arată că nu poate fi primită nici critica apelantei în sensul că sentința ar fi nelegală, motivat de aspectul că nu ar exista un text de lege care să împiedice radierea societății, în condițiile existenței un proces pe rolul instanțelor de judecată demarat împotriva acesteia la data emiterii HAGA contestată.
În drept au fost invocate prevederile art. 471 alin 3 rap. la art. 205 si urm. NCPC, art. 62, art. 133 din Legea 31/1990, art. 997 si urm. NCPC
S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri noi.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în condițiile art.479 alin.1 din Codul de procedură civilă, dar raportat și la prevederile art.997 și urm. din același cod, Curtea reține următoarele:
Constată Curtea că situația de fapt ce a generat litigiul părților privește adoptarea la data de 24.07.2015 de către acționarii HM O S S.R.L. a hotărârii de dizolvare cu lichidarea simultană a societății, reținându-se faptul că societatea nu are datorii față de creditori, furnizori și bugetul de stat și al asigurărilor sociale, iar patrimoniul net constând în numerar ce va rămâne după achitarea taxelor pentru dizolvarea și radierea societății va fi distribuit asociaților. Invocând calitatea de creditor, intimata reclamantă a solicitat în temeiul art.997 și urm. din codul de procedură civilă și art.133 din Legea nr.31/1990 suspendarea efectelor acestei hotărâri până la soluționarea opoziției sale.
O primă critică formulată în apel opune demersului reclamantei un fine de neprimire, din perspectiva dispozițiilor art.62 din Legea nr.31/1990, apelanta pârâtă evidențiind că cererea de emitere a ordonanței nu poate fi admisă din perspectiva prevederilor art.997 Cod procedură civilă. În opinia Curții, raționamentul apelantei nu poate fi primit, raportat la conținutul cererii reclamantei și a temeiului de drept invocat în cauză. Astfel, MC a invocat prevederile dreptului comun raportat la conținutul normei speciale, respectiv art.133 din Legea nr.31/1990, care face trimitere nemijlocită la primul text legal menționat. Arată Curtea că, și în cenzurarea cererilor de suspendare fundamentate pe prevederile art.133, verificările judecătorului se raportează la condițiile impuse de normele de drept comun, respectiv urgență, vremelnicie și neprejudecare fond, situație ce se regăsește în cauză.
Curtea nu poate primi argumentul apelantei potrivit cu care intimata nu s-a prevalat de normele speciale având în vedere că art.133 din Legea nr.31/1990 a fost invocat punctual de către parte, iar cererea sa de suspendare a valorificat ca și situație premisă calitatea părții de oponent în dosarul nr.35557/3/2015.
În ceea ce privește formularea unei cereri de suspendare în conținutul opoziției, Curtea notează că cele două demersuri sunt diferite prin raportare la conținutul acestora, respectiv a momentului până la care s-a solicitat suspendarea, element esențial din punctul de vedere al instanței de apel; această concluzie se justifică din perspectiva faptului că demersul reclamantei din dosarul nr.35557/3/2015 impune verificarea condițiilor suspendării raportat la alte premise, respectiv evaluarea de către judecător a posibilității legale de acoperire a pretinsului prejudiciu cauzat MC prin emiterea hotărârii AGA.
În aceste condiții, Curtea consideră că nu poate primi argumentele apelantei cuprinse în primul motiv de apel.
În ceea ce privește cea de a doua critică ce valorifică neîndeplinirea a două dintre condițiile impuse de legiuitor pentru admiterea ordonanței, Curtea constată că verificarea cerută de apelantă reclamă analizarea unor aspecte de ordin procedural în legătură cu o altă cauză; or condiția urgenței se impune a fi cercetată din perspectiva efectelor hotărârii AGA-dizolvarea și radierea pârâtei, impedimente ulterioare în recuperarea creanței invocate, iar nu prin cenzurarea unor împrejurări de natură procedurală ce intră în competența altei instanțe.
Referitor la neexistența unei aparențe de drept în favoarea MC, invocată din perspectiva creanțelor pretins datorate, Curtea constată că apelanta pârâtă motivează pe larg aceste aspecte în cadrul celui de al treilea motiv de apel.
În analiza acestui motiv Curtea subliniază, premergător, că premisa apelantei HM O S SRL potrivit cu care era necesar a se proba existența unei creanțe certe, lichide și exigibile la momentul suspendării HAGA este una eronată. În opinia instanței de apel, judecătorul sesizat în baza prevederilor art.997 Cod procedură civilă poate proceda la o verificare sumară a cauzei, fără a extinde limitele cercetării sale; or, stabilirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanțelor este fără îndoială atributul instanței învestite cu soluționarea cererii de opoziție.
În acest context, Curtea constată că la momentul adoptării hotărârii AGA, iulie 2015, creanța rezultată din cheltuieli arbitrale nu fusese achitată, fără ca această împrejurare să fie avută în vedere de acționarii care au menționat, expres, că societatea nu are datorii. Cu certitudine achitarea ulterioară a acesteia reprezintă o împrejurare relevantă în cauză, doar că această creanță nu a fost singura invocată de către reclamantă. În ceea ce privește cea de a doua creanță, în legătură cu care părțile se aflau în litigiu la momentul adoptării AGA, Curtea consideră că existența unui litigiu pe rol la momentul pronunțării sentinței ce face obiectul prezentului apel nu era de natură a împiedica instanța de fond să admită cererea, în măsura în care judecătorul reținea aparența de drept în favoarea reclamantei. Or, probele administrate în faza apelului, constând în sentința arbitrală pronunțată în dosarul nr.83/2015, vin să susțină suplimentar această aparență.
În ceea ce privește argumentele aduse de apelanta pârâtă privind lipsa unui text legal care să împiedice dizolvarea voluntară în cazul existenței unor creanțe asupra patrimoniului societății supuse procedurii, Curtea subliniază omisiunea evidentă existentă în raționamentul părții, apelanta pârâtă neavând în vedere că hotărârea AGA ale cărei efecte au fost suspendate menționează lipsa datoriilor HM și lichidarea simultană cu dizolvarea; or prevederile art.235 din Legea nr.31/1990 impun asigurarea stingerii pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii, situație care, aparent, nu este satisfăcută în cauză, față de caracterul de simultaneitate al lichidării.
Pentru toate aceste motive Curtea, în temeiul art.480 și art.1000 din Codul de procedură civilă, a respins apelul, ca nefondat.
| ← Procedura deschiderii insolvenței. caracterul cert și exigibil... | Contestaţie tabel preliminar. Jurisprudență Faliment → |
|---|
