Procedura deschiderii insolvenței. caracterul cert și exigibil al unei creanţe contestată în procedura administrativă de atac.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 178 din data de 09.06.2016
Prin cererea înregistrată la data de 23.10.2015, pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția a II-a Civilă de contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. 2504/40/2015, creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., a solicitat deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea S.C. A. S.R.L., în vederea recuperării unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 719.075 lei, defalcate pe surse de impozit în Certificatul de atestare fiscală nr. …76/02.10.2015 emis de Compartimentul evidență pe plătitori persoane juridice, împotriva căreia debitoarea a formulat contestație conform prevederilor art. 72 alin.3 din Legea nr. 85/2014, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de deschidere a procedurii, susținând în esență că suma pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă.
Prin sentința nr. 719 din 11 decembrie 2015, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de către debitoarea S.C. "A."; S.R.L., prin reprezentant legal și a respins cererea având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței formulată de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., reținând, în esență, faptul că, în raport de disp. art. 3 din Legea nr. 85/2014, S.C. "A"; S.R.L. face parte din categoria "profesioniștilor";, astfel cum este reglementată de disp. art. 3 alin. 2 din Codul civil, astfel încât îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 85/2014; că în cauză, debitoarea a contestat starea de insolvabilitate, întrucât Decizia de impunere fiscală nr. 113/29.04.2015 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. 25/29.04.2015 a fost contestată în procedură administrativă, DRGFP- AFP B. nesoluționând contestația formulată,iar notificarea emisă de ANAF - AJFP B. nu poate echivala cu o decizie de soluționare a contestației.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că, în speță, creanța indicată ca fiind temei al deschiderii procedurii nu are caracter cert și exigibil, existând posibilitatea admiterii contestației de către organul fiscal sau de către instanța de judecată, nefiind așadar îndeplinite condițiile prev. de art. 5 pct. 29 din Lg. 85/2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice- Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, care în drept, se încadrează în prevederile art. 466 și urm. din noul Cod de procedură civilă, a arătat, în esență că, în mod greșit prima instanța a respins cererea organului fiscal reținând că nu are împotriva debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă, motivat de faptul că aceasta este contestată în procedura administrativ - fiscală prevăzuta de Codul de procedura fiscală, în condițiile în care contestarea în procedura prealabilă administrativă a titlului de creanță fiscală prin care a fost stabilită obligația de plată în sarcina societății debitoare, nu presupune în mod automat anularea unei executări silite în scopul colectării, sau neinițierea unei proceduri de natura celei prevăzute de Legea nr. 85/2014, pentru că procedura administrativ - jurisdicțională pornită de debitor în temeiul art. 205- 207 din Codul de procedură fiscală nu este aptă a împiedica creditorul fiscal de a solicita și obține deschiderea procedurii insolvenței.
Învederează că, în speță, creanța împotriva debitoarei are caracter cert, întrucât aceasta este constatată prin Decizia de impunere nr. 113 din 29.04.2015 este titlu de creanță, conform art. 110 din Codul de procedura fiscală și totodată act administrativ fiscal cu toate consecințele ce decurg din această noțiune, iar acest titlu de creanță, odată ajuns la scadență, respectiv 5.06.2015, s-a transformat în titlu executoriu potrivit art. 141 din Codul de procedură fiscală, situație ce a determinat organul de executare fiscal să procedeze la începerea măsurilor de executare silită împotriva S.C. "A."; SRL prin emiterea de somații de plată, indisponibilizarea conturilor bancare ale societății și instituirea măsurii sechestrului.
De asemenea, arată că afirmațiile contestatoarei sunt nefondate referitoare la faptul că un creditor poate solicita deschiderea procedurii insolventei doar în cazul în care după compensarea datoriilor reciproce de orice natură suma datorată acestora va depăși suma prevăzută la art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, or, debitoarea - contestatoare, nu a avut dreptul la sume de rambursat sau de restituit de la buget pentru a opera, instituția compensării.
De altfel, societatea debitoare nu a dovedit că nu s-ar afla în incapacitate de plată, iar simpla exprimare în sensul că este solvabilă fără a dovedi acest aspect, fără a prezenta garanții viabile pentru recuperarea și colectarea creanței de către organul fiscal, fără a face dovada că refuzul sau de a plăti obligațiile fiscale este întemeiat pe o justă cauză, care ar conduce intr-un final la redresarea situației financiare a societății, aspecte care nu pot fi reținute ca fiind sustenabile în respingerea cererii sale pentru deschiderea procedurii insolventei.
Apreciază că prima instanță a realizat o interpretare strictă a prevederilor Legii nr. 85/2014, fără a avea în vedere și prevederile Codului de procedură fiscală în ceea ce privește contestarea unei creanțe fiscale pe cale administrativă, așa încât, creanța deținută de către ea, în calitate de creditor fiscal împotriva debitoarei S.C. "A."; S.R.L. este certă, lichidă și exigibilă, într-un cuantum superior celui minim reglementat de Legea nr. 86/2014, iar debitoarea nu a răsturnat prezumția de insolvență născută din neplata datoriilor exigibile la data de 5.06.2014 - data scadenței.
În concluzie, solicită admiterea apelului, anularea sentinței judecătorului sindic, cu consecința deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin întâmpinare, intimata - debitoare S.C. "A."; S.R.L., a solicitat respingerea apelului ca nefondat, precizând în esență că interesele patrimoniale îi sunt grav afectate întrucât, conturile societății sunt blocate de către D.G.R.F.P - AJ.F.P B., activitatea economică fiind practic paralizată din cauza acestei situații, formulând contestație împotriva titlurilor în baza cărora au fost blocate conturile tocmai pentru stabilirea reală a sumei invocate de creditoare și ridicarea tuturor popririlor și sechestrelor pentru ca societatea să își poată desfășura activitatea în condiții normale.
Precizează că, consecințele unei asemenea situații sunt destul de grave constând în refuzarea unor facilitați de credit de către bănci sau prelungirii unor contracte comerciale avantajoase, prin pierderea încrederii în bonitatea și/sau seriozitatea societății urmărite
Referitor la afirmația apelantei că deține împotriva sa o creanță, lichidă și exigibilă, precizează că nu este reală, întrucât chiar așa cum susține aceasta prin memoriul de apel, decizia de impunere fiscală nr. 113/29.04.2015 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 95/29.04.2015 nu a fost soluționată ci a fost suspendată soluționarea contestației de S.C. "A."; S.R.L. la data de 22.03.2016 prin decizia nr. 3303/22.03.2016.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a criticilor invocate, Curtea constată următoarele:
În prealabil, Curtea reține că apelanta a făcut dovada unei creanțe certe, lichide, exigibile de mai mult de 60 zile și peste valoarea prag, în sensul disp. art. 5 pct. 20, 72 din Legea nr. 85/2014, iar debitoarea - intimată nu a făcut dovada faptului că nu s-ar afla în stare de insolvență.
Potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 29 lit. a) din Legea nr.85/2014, "Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, astfel: insolvența debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă.";
Instanța de fond a admis contestația debitoarei la cererea introductivă reținând că, în speță, creanța creditoarei nu are caracter cert și exigibil, în condițiile în care creanța fiscală invocată de creditoare a fost contestată în procedura administrativă.
Normele relevante pentru soluționarea prezentului apel sunt reprezentate de :
Art. 5 pct. 20 teza a II-a din Legea nr. 85/2014 care arată că : "Prin creanță certă, în sensul prezentei legi, se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși suma prevăzută la pct. 72";;
Art. 663 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia : "Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată";;
Art. 110 alin. 3 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, care arată că: "Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: decizia de impunere;…";;
Art. 215 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, potrivit căruia : "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal; (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei; (3) În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea acesteia."; ;
Art. 14 din Legea nr. 554/2004, care arată că : "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate; (2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților; (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător; (4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare; (5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă; (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive; (7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării";.
Astfel, coroborând dispozițiile art. 5 pct. 20 teza a II-a cu art. 110 alin. 3 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 reiese cu îndestulătoare evidență faptul că apelanta creditoare justifică o creanță certă în cuantum de 719.075 lei, conform deciziei de impunere nr. 113/29.04.2015, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să confere acest caracter creanțelor fiscale individualizate prin decizia de impunere.
Mai mult, în raport de dispozițiile art. 663 alin. 4 Cod procedură civilă și art. 215 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 rezultă fără echivoc faptul că introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, acesta având astfel caracter exigibil. Un atare caracter al creanței ar fi abolit în condițiile obținerii unei hotărâri de suspendare în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 (la care face trimitere în mod expres art. 215 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 92/2003).
În considerarea celor ce preced, Curtea reține că în cazul creanțelor fiscale, nașterea obligației are loc la data emiterii deciziei de impunere, aceasta dispoziție constituind titlu de creanță, în conformitate cu dispozițiile art. 110 alin. 3 lit. a) din O. G. nr. 92/2003, o eventuală contestare a deciziei de impunere neafectând valabilitatea creanței fiscale în raport de prevederile art. 215 din același act normativ. De asemenea, debitorul avea posibilitatea de a obține suspendarea executării actului administrativ fiscal în conformitate cu disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 însă, în cauză, nu s-a relevat pronunțarea de către instanță a unei astfel de suspendări.
Prin urmare, a aprecia că o creanță contestată în procedura administrativă de atac nu are caracter cert și exigibil, este contrar dispozițiilor legale anterior expuse, legiuitorul înțelegând să ofere o reglementare strictă a acestor creanțe, în considerarea interesului general reprezentat de colectarea către bugetul general consolidat a impozitelor și taxelor datorate de contribuabili.
Față de cele de preced, cum contestația formulată de debitor a fost soluționată prin nesocotirea normelor expuse în prezenta decizie, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu prev. art. 43 alin. 7 din Legea nr. 85/2014 va admite apelul, va anula sentința nr. 719/11.12.2015 a Tribunalului Botoșani și în rejudecare, va respinge contestația debitoarei, cu trimiterea cauzei în vederea deschiderii procedurii insolvenței.
| ← Pârâtului îi reveneau toate obligaţiile reglementate de art... | Suspendarea efectelor hotărârii aga de dizolvare a... → |
|---|
