Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 138/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 18026/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 138/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 27 martie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 2486 din 18 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 20 martie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 27 martie 2014, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 2486/18.12.2013, pronunțată Judecătoria B. în dosarul penal nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului G. I., fiul lui N. și M., născut la data de 03.08.1978 în municipiul B., județul B., cu domiciliul în comuna Tărlungeni, ., județul B., în prezent deținut în Penitenciarul C., C.N.P._, studii 4 clase, fără ocupație, recidivist, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea prevederilor art. 37 alin. 1 lit. a și b Cod penal din 1968, art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1968, cu aplicarea prevederilor art. 37 alin. 1 lit. a și b Cod penal din 1968, art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968, art. 3201 alin. ( 7 ) Cod procedură penală anterior, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a constatat că faptele deduse judecății au fost comise în stare de concurs real prevăzut de art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968, atât între ele, cât și cu faptele pentru care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 2135/20.11.2012 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11.12.2012.
În baza art. 449 Cod procedură penală anterior, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2135/20.11.2012 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11.12.2012, în elementele sale componente, repuse în individualitatea lor astfel: 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat; 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu; 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 1499/01.07.2011 a Judecătoriei B.; 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prin sentința penală nr. 1499/01.07.2011 a Judecătoriei B..
În temeiul prevederilor art. 36 alin. 1 Cod penal din 1968 și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968, au fost contopite pedepsele de mai sus, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu adăugarea unui spor de 3 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de 3 ani și 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, a fost scăzută din durata pedepsei închisorii reținerea din data de 25.11.2010, iar în baza art. 36 alin. 3 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsă perioada executată din data de 04.10.2011 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 2135/20.11.2012 a Judecătoriei B. și emiterea unui nou mandat de executare.
În temeiul prevederilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală anterior, precum și celor ale art. 998-999 din vechiul cod civil ( în vigoare la data de 06.09.2011 ), au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile P. I. și Koleș R. O., inculpatul fiind obligat să plătească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat părților civile, după cum urmează: suma de 1.500 lei cu titlul de daune materiale către P. I.; suma de 500 lei cu titlul de daune materiale către Koleș R. O..
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală anterior, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, în această sumă fiind inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei, avansat în condițiile art. 189 Cod procedură penală anterior.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în noaptea de 05/06.09.2011, inculpatul a escaladat poarta de acces, pătrunzând fără drept în curtea locuinței părții vătămate P. I. din comuna Tărlungeni, ., județul B., iar dintr-o anexă gospodărească i-a sustras acestuia mai multe bunuri, respectiv, un ferăstrău mecanic marca Stihl 230, un aparat de sudură, două polizoare unghiulare, un ferăstrău pendular electric și un prelungitor electric de 10 m, bunuri în valoare totală de aproximativ 3.000 lei.
Inculpatul a avut pe parcursul urmăririi penale o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise. De altfel, și în cursul judecății, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare, fără a solicita administrarea altor probe, fiind de acord cu obligarea sa la despăgubirea părților civile, context în care s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior, în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
S-a reținut că recunoașterea de vinovăție a inculpatului se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale ( declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, etc. ), fiind probată săvârșirea faptelor de către inculpat.
Instanța de fond a apreciat că nu se poate reține conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, nici repararea pagubei pricinuite și niciun alt aspect care să poată conduce la acordarea de circumstanțe atenuante. Raportat la numeroasele antecedente penale ale inculpatului, nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante în cauză.
Referitor la circumstanțele personale, s-a remarcat faptul că inculpatul nu este la prima faptă penală comisă, el fiind vinovat și de săvârșirea altor infracțiuni contra patrimoniului. Astfel, inculpatul are șapte pedepse cu închisoarea aplicate anterior pentru săvârșirea de diferite fapte penale, dar și o sancțiune cu amendă administrativă aplicată pentru fapte de furt și violare de domiciliu, fiind înlocuită răspunderea penală. În acest context, s-a apreciat că, față de inculpat, clemența organelor de cercetare și urmărire penală nu a dus la rezultatul scontat, în sensul că acesta în loc să își adapteze propriul comportament normelor de conduită socială, dimpotrivă, a continuat acțiunile îndreptate contra patrimoniului altor persoane, astfel că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei, au fost invocate circumstanțele producerii faptelor ( pe timp de noapte, prin escaladarea porții imobilului părții vătămate, prin pătrunderea fără drept în dependințele imobilului părții vătămate, fiind sustrase bunuri ale acesteia, etc. ), raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, în acest sens remarcându-se consecvența comiterii de fapte penale îndreptate contra patrimoniului, starea de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie în care se afla inculpatul, faptele fiind săvârșite în stare de concurs real, precum și atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă, s-a reținut îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale câtă vreme inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei și a fost de acord și cu obligarea sa la plata despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o pentru nelegalitatea procedeului de contopire a pedepselor. S-a arătat în motivare că, deși instanța a reținut dispozițiile art. 37 lit. a, b Cod penal din 1968, a efectuat contopirea potrivit art. 34 și art. 36 Cod penal din 1968; astfel, faptele comise sunt în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2042/2005, definitivă la data de 25.10.2005 și în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 1499/01.07.2011, definitivă prin nerecurare și sentința penală nr. 2135/2012, definitivă la data de 11.12.2012; faptele pentru care s-a aplicat o pedeapsă prin sentința penală nr. 2135/2012 sunt concurente cu cele pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr. 1499/2011; faptele deduse judecății fiind comise după rămânerea definitivă a acestei din urmă sentințe, sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal din 1968; întrucât faptele din sentințele penale nr. 1499/01.07.2011 și nr. 2135/2012 sunt concurente, trebuia reținută starea de recidivă postcondamnatorie, acestea constituind primul termen al recidivei și dispozițiile privind concursul, întrucât după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare cu privire la fapte concurente, se întrerupe concursul de infracțiuni, astfel încât toate faptele săvârșite anterior acestui moment vor fi concurente, iar cele ulterioare vor fi în recidivă.
Având în vedere faptul că, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, în aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cererea de recurs din prezenta cauză a fost considerată cerere de apel.
Cu ocazia judecării cauzei în apel nu au fost administrate probe, inculpatul nedorind să furnizeze o nouă declarație.
Examinând sentința apelată în raport cu toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și ținând totodată seama de motivele de apel invocate, Curtea constată următoarele:
Starea de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul înțelegând să solicite aplicarea procedurii reglementate de art. 3201 Cod procedură penală anterior; din analiza acestora a rezultat, fără niciun dubiu, vinovăția inculpatului, fapta constând în aceea că, în noaptea de 05/06.09.2011, prin escaladare, a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate P. I., de unde a sustras bunuri în valoare de 3.000 lei.
Observând că de la data comiterii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit modificări legislative, instanța de apel a procedat la examinarea cauzei în scopul identificării legii penale mai favorabile, din perspectiva dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Codul penal în vigoare în prezent.
Reținem astfel că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal din 1968 și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior și violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal din 1968 și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior.
Dacă potrivit încadrării juridice realizată conform Codului penal din 1968, faptele inculpatului constituiau o pluralitate de infracțiuni, în forma concursului real, în noua reglementare reprezintă o singură infracțiune, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b Cod penal, comiterea furtului prin violare de domiciliu devenind o împrejurare agravantă, care conferă faptei caracter calificat.
Prin urmare, unitatea de infracțiune fiind mai favorabilă decât pluralitatea având în vedere efectele acesteia, de agravare a pedepsei, rezultă că legea nouă este mai favorabilă inculpatului.
Pentru aceste motive, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului G. I. din infracțiunile de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. g, i Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal din 1968 și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior și violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal din 1968 și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior în infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal din 1968, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, urmează a fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, reținând în mod special pericolul social al faptei, rezultat din comiterea acesteia pe timp de noapte, prin escaladare, dintr-o locuință, prejudiciul produs și nerecuperat, conduita ulterioară avută de inculpat și circumstanțele sale personale.
Relativ la acest din urmă aspect, reținem că în fața primei instanțe inculpatul a solicitat să fie judecat prin procedura simplificată, prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală anterior ( în prezent, art. 375 Cod procedură penală ), ceea ce înseamnă reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, conform art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior ( în prezent, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală ).
Verificând antecedentele penale ale inculpatului, se constată că este cunoscut cu multiple condamnări anterioare, de regulă aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului ( furturi ).
Astfel, prin sentința penală nr. 2042/29.07.2005 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 604/25.10.2005 a Tribunalului B., G. I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pe care a executat-o începând cu data de 07.02.2005 și până la data de 10.10.2007, când a fost liberat condiționat, cu un rest neexecutat de 485 zile închisoare.
Raportat la data comiterii infracțiunii pentru care inculpatul este judecat în prezent, se constată că aceasta se situează după împlinirea duratei pedepsei anterioare și înainte de împlinirea termenului de reabilitare, fiind astfel îndeplinite condițiile stării de recidivă postexecutorie ( art. 37 lit. b Cod penal din 1968 ).
Prin sentința penală nr. 1499/01.07.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare, G. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. c, alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal din 1968 și la pedeapsa de 1 an închisoare, în baza art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. c, alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal din 1968, fapte comise la data de 17/18.10.2010. În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1968, a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, fiind dedusă, în baza art. 88 Cod penal din 1968, reținerea din 25.11.2010.
Întrucât infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezent a fost comisă în data de 05/06.09.2011, deci ulterior rămânerii definitive a condamnării anterior menționate și înainte de executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, rezultă că sunt îndeplinite condițiile legale ale recidivei postcondamnatorii, această pedeapsă, de 1 an și 6 luni închisoare, constituind primul termen al recidivei.
Prin sentința penală nr. 2135/20.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 11.12.2012, G. I. a fost condamnat la două pedepse a câte 3 ani închisoare fiecare, stabilite în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1968, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior, respectiv, art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1968, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior; aceste pedepse au fost contopite cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 1499/01.07.2011 a Judecătoriei B., anterior precizate, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, din care a fost dedusă reținerea din 25.11.2010 și perioada executată din 04.10.2011 la zi.
Observând data rămânerii definitive a acestei sentințe ( 11.12.2012 ), se constată că infracțiunea judecată în prezent este concurentă cu faptele ce au atras condamnările pronunțate prin sentința penală nr. 2135/20.11.2012 a Judecătoriei B..
Având în vedere toate circumstanțele reale și personale incidente în cauză, anterior analizate, Curtea va dispune condamnarea inculpatului G. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 05/06.09.2011, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal din 1968, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal din 1968, această pedeapsă va fi contopită cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1499/01.07.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare, relativ la care am arătat că reprezintă primul termen al recidivei, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Întrucât faptele din sentința penală nr. 2135/20.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 11.12.2012, sunt concurente cu prezenta, se va proceda mai întâi la descontopirea pedepsei rezultante aplicată prin sentința penală menționată, de 3 ani închisoare, urmând a fi repuse în individualitatea lor cele două pedepse componente de câte 3 ani închisoare, stabilite în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală anterior și art. 37 lit. b Cod penal din 1968, respectiv, art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală anterior și art. 37 lit. b Cod penal din 1968, precum și pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1449/01.07.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal din 1968, pedeapsa de 2 ani închisoare, obținută mai sus, va fi contopită cu cele două pedepse a câte 3 ani închisoare, stabilite inculpatului prin sentința penală nr. 2135/20.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 11.12.2012, urmând ca G. I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În privința tratamentului sancționator al pluralităților de infracțiuni incidente în speță, Curtea are în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și faptul că, în concret, apreciind că nu se impune aplicarea vreunui spor, regimul sancționator prevăzut de legea veche, atât în cazul concursului de infracțiuni, cât și al recidivei postcondamnatorii și postexecutorii, este mai favorabil inculpatului.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal din 1968, din pedeapsa aplicată va fi dedusă reținerea din 25.11.2010 și perioada executată începând din data de 04.10.2011 și până în prezent.
Curtea reține că, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Cum în speță, sub acest aspect, legea nouă a fost determinată ca fiind mai favorabilă, urmează a fi avute în vedere pedepsele accesorii și complementare prevăzute în Codul penal în vigoare în prezent.
În acest sens, se impune observația că aplicarea pedepsei accesorii este condiționată atât de stabilirea unei pedepse principale privative de libertate, cât și de aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Analizând necesitatea aplicării pedepsei complementare menționate inculpatului, prin prisma dispozițiilor art. 67 alin. 1 Cod penal, constatăm că, în raport de multiplele antecedente penale ale acestuia, determinate de condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, acesta este nedemn să exercite drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, sens în care se va dispune interzicerea exercitării de către inculpatul G. I. a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pentru o durată de 1 an după executarea pedepsei închisorii.
Aceleași considerente justifică aplicarea și a pedepsei accesorii, astfel încât, în baza art. 65 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, va fi interzis inculpatului G. I., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, alin. 3 Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2486/18.12.2013, pronunțată Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o va desființa sub aspectul încadrării juridice, modului de realizare a contopirii și aplicării pedepselor complementare și accesorii.
Rejudecând în aceste limite, va reforma hotărârea conform celor ce preced și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 272 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și se va plăti Baroului B. suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu asigurat inculpatului.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel urmează a rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2486/18.12.2013, pronunțată Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o desființează sub aspectul încadrării juridice, modului de realizare a contopirii și aplicării pedepselor complementare și accesorii.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului G. I. din infracțiunile de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal din 1968 și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior și violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal din 1968 și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală anterior în infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal din 1968, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, text în baza căruia condamnă pe inculpatul G. I., fiul lui N. și M., născut la data de 03.08.1978 în municipiul B., județul B., domiciliat în comuna Tărlungeni, ., județul B., în prezent deținut în Penitenciarul C., având CNP_, studii 4 clase, fără ocupație, recidivist, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Descontopește pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului G. I. prin sentința penală nr. 2135/20.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 11.12.2012 și repune în individualitatea lor:
- pedepsele componente de 3 ani închisoare, stabilită în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală anterior și art. 37 lit. b Cod penal din 1968, respectiv, 3 ani închisoare, stabilită în baza art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală anterior și art. 37 lit. b Cod penal din 1968,
- pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1449/01.07.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal din 1968, contopește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului G. I. prin sentința penală nr. 1449/01.07.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită mai sus și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal din 1968, contopește pedeapsa de 2 ani închisoare, obținută mai sus, cu cele două pedepse a câte 3 ani închisoare, stabilite inculpatului prin sentința penală nr. 2135/20.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 11.12.2012 și dispune ca G. I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă reținerea din data de 25.11.2010 și perioada executată începând din data de 04.10.2011 până în prezent.
În baza art. 67 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, interzice inculpatului G. I., ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pentru o durată de 1 an după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, interzice inculpatului G. I., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, alin. 3 Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se plătește Baroului B. suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu asigurat intimatului inculpat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./08.04.2014
Dact. O.S./08.04.2014
3 exemplare
Jud. fond: O. C. V.
| ← Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
