Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 80/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 1722/62/2014/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 80/C DOSAR NR._
Ședința Camerei de Consiliu din 18 iunie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CFJC 40:
PREȘEDINTE – A. C. M. - judecător
Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. .
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații T. Ș., S. A. și V. J. împotriva încheierii de ședință din 13 iunie 2014 pronunțată de Tribunalului B. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat T. Ș. în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de avocații aleși P. I. C. și A. Ș.; contestatorul inculpat S. A. în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de avocat ales G. I. C. și contestatorul inculpat V. J. în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de avocat ales B. B..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocații aleși B. B., G. I. C. și A. Ș. depun la dosar împuternicire avocațiale cu nr. 311/2014, 223/2014 și_/2014 (filele 25, 26 și 27 dosar).
Nemaifiind cereri și chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales P. I. C., pentru contestatorul inculpat T. Ș., solicită admiterea contestației formulată. Arată că, lecturând încheierea atacată, observă că principala critică adusă direct sau indirect apărării, este aceea că nu se aduc elemente noi în ceea ce privește măsura preventivă, care să justifice fie punerea în libertate a inculpaților, fie înlocuirea măsurii cu o altă măsură mai blândă din cele oferite de Codul de procedură penală.
Apreciază că la ultimul termen de judecată, din punct de vedere procedural, s-a făcut un pas important în procedura din prezenta cauză, respectiv au fost audiați cei trei inculpați. Arată că a depus la dosarul cauzei un înscris care reprezintă o evaluare a raportului de constatare modico-legală care a fost întocmit de doamna profesor Malene G., înscris care prezintă un alt posibil scenariu al decesului victimei, scenariu care arată faptul că decesul victimei se putea produce urmare, nu a agresiunilor comise de către inculpați, ci a unui alt mecanism fizic datorat faptului că stomacul acesteia era plin cu un kilogram de alimente, iar comprimarea toracelui la săritura de pe zidul înalt de 2 metri pe planul trotuarului de beton putea produce acea ruptură de cord, chestiune care se impune a fi luată în calcul din perspectiva art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv probele sau indiciile temeinice care determină suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit această faptă.
Astfel că, pe lângă considerente personale ale inculpaților, respectiv faptul că provin din familii organizate, au locuințe stabile, nu au antecedente penale, aspecte invocate în susținerea unei evaluări a înlocuirii din oficiu a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, a adus și acest argument, constând în opinia medicală, pe care dorește să fundamenteze o cerere de expertiză medico-legală în cauză. Însă, arată că este o opinie afirmată și care poate pune la îndoială probele, chiar din perspectiva art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
În ce privește celelalte aprecieri făcute de instanța de fond, referitoare la pericolul pentru ordinea publică, respectiv atitudinea manifestată de aparținătorii victimei în sală, care vociferau în sala de judecată, consideră că aceste chestiuni nu pot fi luate în calcul ca reprezentând o reflectare în opinia publică a felului în care sunt cercetați inculpații, respectiv în stare de arest sau în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere din oficiu, oportunitatea înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, în acest sens arată că a oferit printr-o declarație prezentată în fața instanței, posibilitatea ca măsura să fie dispusă nu în localitatea de domiciliu a inculpatului, ci în localitatea B., măsură care ar putea înlătura suspiciunea că ordinea publică din comunitatea Apața ar putea fi tulburată prin prezența fizică a inculpatului în această localitate.
Totodată, învederează că instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei chestiuni și a apreciat că această măsură poate fi dispusă chiar dacă domiciliul nu înseamnă neapărat domiciliul din actul de identitate. Mai arată că pe această chestiune și CEDO a făcut anumite aprecieri prin motivări și s-a arătat faptul că noțiunea de domiciliu poate fi extinsă și la aceea de reședință, iar inculpatul, în forma juridică a actului prezentat în fața instanței, se poate spune că are reședința la adresa la care a solicitat măsura.
Avocat ales A. Ș., pentru contestatorul inculpat T. Ș., solicită a se observa că sunt îndeplinite întru-totul condițiile prevăzute de art. 223 combinate și raportate la art. 202 alin. 1 lit. d și 202 lit. b Cod procedură penală pentru a se dispune măsura arestului la domiciliu.
Mai solicită a se observa că legiuitorul a prevăzut aceleași condiții pentru ambele măsuri preventive prevăzute de art. 223 Cod procedură penală și raportează ambele măsuri la gradul de pericol social, la modul și circumstanțele de săvârșire a faptei, descrise amănunțit în expozitivul rechizitoriul, această faptă fiind excesivă din partea inculpaților și a fost determinată în principal de atitudinea pe care a avut-o victima, care săvârșise mai multe infracțiuni de furt în raza comunei Apața și față de care autoritățile locale și organele de cercetare penală nu au luat măsurile legale la timp. Această împrejurare nu putea să ducă chiar la luarea unor măsuri din partea altor persoane.
Apreciază că aceste dispoziții condiționează ambele măsuri preventive și de anturajul și mediul din care provine persoana inculpatului. În acest sens, arată că s-au depus la dosar caracterizări din care rezultă comportamentul deosebit al inculpatului la activitățile desfășurate în cadrul comunei, nu a avut nici un fel de abateri, provine dintr-o familie organizată, deci toate aceste aspecte duc la concluzia că a fost un incident total nedorit cu rezultatul respectiv, deosebit de grav în ceea ce privește viața persoanei.
Mai arată că, astfel cum anticipa și domnul avocat P., se poate susține din probele existente la dosar că nu sunt probe suficiente care să demonstreze întru-totul că în cauză s-a săvârșit o infracțiune de omor. Sunt anumite chestiuni ce țin de știința medico-legală care trebuie lămurite printr-o expertiză medico-legală și nu printr-un raport de constatare, raport care a fost întocmit cu ocazia necropsiei victimei. Arată că o expertiză medico-legală poate să aducă lămuriri clare, concludente, în baza întregului probatoriu de la dosar.
În opinia sa, sunt îndeplinite întru-totul condițiile pentru a se dispune față de inculpatul T. Ș. măsura arestului la domiciliu care implică o . de obligații și susține că această măsură este în deplină concordanță cu izolarea inculpatului de restul comunității și nu s-ar mai presupune că acesta ar lua contact sau ar influența în mod negativ, în vreun fel, desfășurarea în continuare a procesului penal. Pe cale de consecință, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Avocat ales G. I. C., pentru contestatorul inculpat S. A., solicită admiterea contestației formulată și, pe cale de consecință, a se dispune față de acest inculpat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
În opinia sa, hotărârea instanței de fond, chiar dacă formal analizează toate aspectele relevante în cauză și relevante în analiza legalității și temeiniciei unei măsuri preventive, totuși modalitatea în care se concretizează această analiză este eronată. În primul rând, arată că aspectele de legalitate care pot fi luate în discuție într-o asemenea analiză sunt de natură să ne spună că există aparența săvârșirii unei infracțiuni, există elemente din care se poate desprinde concluzia că s-ar fi săvârșit o anumită infracțiune, însă, în rest toate celelalte elemente care, în opinia sa, legea ne obligă să le avem în vedere la analiza unei măsuri preventive, nu sunt îndeplinite în cauză. Arată că dacă ar fi avut o problemă cu însăși legalitatea măsurii respective, cu siguranță ar fi cerut revocarea măsurii arestului preventiv, însă aparența de legalitate este de partea acuzării, iar toate celelalte aspecte nu sunt de această natură.
Astfel, dispozițiile art. 223 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală ne obligă să analizăm această măsură prin următoarele aspecte: în primul rând să fie necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. În acest sens, solicită a se observa faptul că prin luarea măsurii arestului la domiciliu nu s-ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal, ci chiar s-ar face un pas înainte, întrucât inculpații stau în aceeași celulă la locul de deținere și prin urmare, poate dacă s-ar dori să se afle mai multe elemente, mult mai oportună ar fi separarea acestora prin intermediului instrumentului juridic menționat anterior. Pe de altă parte, inculpații fiind arestați deja, nu se poate spune că dacă ar fi lăsați în libertate, aceștia ar impieta buna desfășurare a procesului penal, iar în situația în care ar fi plasați într-un arest la domiciliu, inculpații nu ar putea să ia contact cu alte persoane sau să influențeze în vreun fel cercetarea judecătorească.
Arată că un alt element ce trebuie avut în vedere în asemenea situație este personalitatea inculpatului, iar în ce privește inculpatul S. A., precizează că acesta este o persoană fără niciun fel antecedente violente sau cu iz juridico-penal, elemente care îl îndreptățesc să susțină faptul că personalitatea acestuia este tocmai un argument în favoarea admiterii cererii și a contestației formulate. De asemenea, arată că inculpatul are un loc de muncă, este integrat social, are o caracterizare extraordinar de elegantă și frumoasă din partea autorităților locale, o persoană care nu s-a situat în nici un moment în afara cadrului legal și care ajunge dintr-odată să fie beneficiarul celei mai grave dintre măsurile preventive reglementate în legislația în vigoare.
Cu privire la gravitatea faptei și modul de comitere a acesteia, arată că are niște rezerve, întrucât, pornind chiar de la rechizitoriu, în primul rând solicită a se observa faptul că însuși actul de sesizare a instanței face o departajare clară între participațiile penale ale fiecăruia dintre inculpați, condiție în care inculpatului S. A. i se rețin exercitarea unor violențe care, prin coroborare cu mențiunile din raportul de constatare medico-legală, din punctul său de vedere ar putea fi cel mult cauzatoare unor leziuni corporale, vindecabile în cel mult 11-12 zile de îngrijiri medicale, astfel cum arată raportul menționat. Este adevărat că se poate reține în ce măsură violențele exercitate în condițiile respective au făcut posibilă exercitarea unei alte violențe mai ample, cu caracter degenerator, de care însă nu poate fi ținut responsabil acest inculpat.
Arată că, în ce privește contextul în care a fost săvârșită fapta, a prezentat și în fața instanței de fond și astfel cum rezultă și din documentele depuse în acest sens, a fost unul foarte nefericit în sensul că a apărut spontan această manifestare de violență, în condițiile în care antecedența unor furturi permanente în comunitatea respectivă din partea membrilor etniei din care făcea parte și victima a creat o stare tensionată deosebită, însă nu se poate reține nici în sarcina inculpaților faptul că ar fi urmărit producerea unui rezultat, că ar fi urmărit executarea unei anumite persoane, a fost pur și simplu un conflict care a apărut spontan și a fost neșansa lor să prindă hoțul respectiv la momentul respectiv. Însă, arată că a fost neplăcut surprins la analiza încheierii contestată, de modalitatea în care instanța de fond a distorsionat, în opinia sa, contextul în care a fost săvârșită fapta, susținând că victima pare că abandonase bunurile sustrase. Din punctul său de vedere, nimic mai fals, întrucât între momentul în care victima a fost surprinsă de un martor că se ascunde prin jurul casei din care s-au sustras bunurile respective și până au venit ceilalți inculpați acolo, au trecut cel puțin 5 minute, moment în care victima, așa de mult abandonase ideea de a sustrage bunurile, încât a stat 5 minute acolo, până au venit ceilalți inculpați. Nu formează obiectul analizei la acest moment această stare ținând de starea de fapt, însă îl aduce în discuție întrucât a fost avut în vedere de către instanța de fond în aprecierea necesității menținerii acestei măsuri preventive, chestiune care, în opinia sa, este fundamental eronat înțeleasă. Iar aprecierea pericolului pentru ordinea publică, prin prisma reacției rudelor victimei aflate în sala de judecată, de asemenea, nu are nicio legătură cu criteriile care ar trebui avute în vedere la analiza pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații din această cauză. Or, din această perspectivă, în opinia sa, prin plasarea inculpatului S. A. într-un arest la domiciliul nu s-ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal cu atât mai mult cu cât această măsură poate fi individualizată prin executarea ei în localitatea B., departe și de comunitatea din Apața și fără a afecta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Mai solicită a fi avut în vedere faptul că scopul măsurilor preventive poate fi pe deplin atins și prin lăsarea inculpatului în arest la domiciliu, iar argumentele avute în vedere de prima instanță la menținerea și prelungirea măsurii arestului preventiv, din punctul său de vedere, nu susțin menținerea acestei măsuri, astfel că solicită admiterea contestației formulate.
Avocat ales B. B., pentru contestatorul inculpat V. J., arată că toate concluziile antevorbitorilor săi au antamat pe undeva și fondul cauzei, cât și probleme ce țin de necesitatea înlocuirii măsurii arestului preventiv și pune concluzii de admitere a contestației formulate, de desființare a încheierii și solicită a se dispune față de inculpat măsura arestului la domiciliu. Consideră că această măsură este de natură a atinge scopul prevăzut de lege, respectiv să asigure buna desfășurare a procesului penal și de prevenire săvârșirii altei infracțiuni.
Arată că prin luarea acestei măsuri se limitează libertatea de mișcare a inculpatului, pune la adăpost posibilitatea acestuia de a lua legătura cu orice parte din proces.
În opinia sa, această măsură a arestului la domiciliu se mulează cel mai bine pe personalitatea acestui inculpat, având în vedere și circumstanțele personale ale acestuia care se desprind din materialul probatoriu administrat până la acest moment procesual.
De asemenea, solicită a se analiza cu atenție și prin prisma art. 223 Cod de procedură penală, cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, potrivit căruia instanța poate să ia una dintre măsurile prevăzute de lege și nu impune obligatoriu luarea măsurii arestării preventive, astfel că instanța are la dispoziție măsura arestului la domiciliu.
Nu în ultimul rând, raportat la perioada de timp ce a trecut până la acest moment procesual cu inculpatul în stare de arest preventiv, consideră că această durată a fost de natură al determina pe inculpat să conștientizeze gravitatea faptei. Mai mult, solicită a se observa că inculpații au fost audiați la instanța de fond, iar inculpatul V. J. a arătat faptul că pe viitor, în situația în care va întâlni o situație asemănătoare nu se va mai implica în niciun fel, trecând peste faptul că toți inculpații au declarat că nu au vrut să suprime viața victimei.
Din punctul său de vedere, efectele acestei perioade se văd deja, inculpații conștientizând și arătând că nu se vor mai implica în astfel de fapte, chiar și în condițiile în care vor fi martori la infracțiune, vor prefera să stea pasivi față de aceste persoane.
Totodată, apreciază că se impune luarea măsurii arestului la domiciliu și prin prisma faptului că măsura arestului preventiv nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă prin prelungirea la nesfârșit, în condițiile în care și pe fondul cauzei, astfel cum se poate observa, urmează să se efectueze și o altă expertiză precum și alte activități în probațiune, întrucât nu s-au putut viziona acele înregistrări, ce sunt chestiuni care nu țin de persoana inculpaților, fapt ce duce la amânarea cauzei pe o perioadă mult mai mare de timp, astfel că apreciază că prin luarea măsurii arestului la domiciliu se asigură buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente solicită admiterea contestației și a se dispune măsura arestului la domiciliu față de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că, pornind de la faptul că măsura preventivă dispusă față de cei trei inculpați s-a dispus pentru săvârșirea infracțiunii de omor pentru care au fost și trimiși în judecată, iar la acest moment cauza se află în fața instanței de fond în faza de cercetare judecătorească, prin încheierea din data de 13.06.2014, din punctul său de vedere, prima instanță a analizat toate elementele de fapt și de drept, ajungând în mod corect la concluzia că măsura arestării preventivă dispusă față de inculpați încă din faza de urmărire penală, este legală și temeinică. Consideră că instanța de fond a avut în vedere modalitatea de comitere a faptei, data la care s-a dispus măsura arestării preventive, astfel că, apreciază că nu s-a încălcat un termen rezonabil.
În opinia sa, măsura arestului la domiciliu nu este una potrivită pentru persoane care sunt cercetate pentru infracțiunea de omor, cauza fiind în faza de cercetare judecătorească. Apreciază că hotărârea instanței de fond, respectiv încheierea din dat data 13.06.2014 a Tribunalului B., este una legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați.
Contestatorul inculpat T. Ș., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de avocații săi aleși și solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Contestatorul inculpat S. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Contestatorul inculpat V. J., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile puse de apărătorul său ales.
CURTEA
Prin încheierea din 13 iunie 2014 a Tribunalului B. în baza art. 208 Cod de procedură penală, art. 362 Cod de procedură penală, art. 223 al 2 Cod de procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: T. Ș., S. A. și V. J..
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. din data de 3.04.2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților T. Ș., S. A. și V. J. cercetați sub aspectul comiterii infracțiuni de omor prevăzută de art.188 alin.1 Cod Penal, cu aplicarea art.77 lit. a) Cod Penal. Starea de fapt ce a format obiectul sesizării instanței, stare de fapt contestată de inculpați într-o oarecare măsură, constă în aceea că în data de 9 martie 2014, în jurul orelor 4.30, în timp ce se aflau pe . Apața din județul B., cei trei inculpați, împreună, au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele în diferite zone ale corpului victimei L. I. provocând decesul acesteia.
Măsura arestării preventive s-a dispus în condițiile prevăzute de lege prin încheierea camerei de consiliu a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. din data de 10.03.2014, dată la care s-a reținut că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis fapta pentru care sunt cercetați. Aceste aspecte au mai fost verificate prin încheierile anterioare de analizare a măsurii preventive, constatându-se că nu au fost invocate împrejurări noi care să conducă la alte concluzii cu privire la legalitatea dispunerii măsurii preventive sau a menținerii acesteia. De altfel, inculpații nu au invocat decât aspecte de temeinicie a măsurii preventive.
Instanța a avut în vedere însă, din oficiu, chestiunile care privesc legalitatea măsurii procesuale dispusă față de inculpați și constată că aceasta a fost verificată în termenele prevăzute de lege, în raport cu faza procesuală existentă. În prezent, prin încheiere, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății, iar la termenul prezent s-a procedat la audierea inculpaților.
S-a constatat că nu au fost indicate aspecte noi, necunoscute la termenele anterioare cu referire la măsura preventivă, iar starea de fapt analizată de instanță în precedent cu privire la măsura procesuală nu a suferit modificări esențiale.
Prin urmare, măsura arestării preventive s-a dispus în condiții de legalitate – după punerea în mișcare a acțiunii penale și audierea inculpaților în condițiile legii, de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă să se pronunțe pe fondul pricinii; în acest sens reținem că la data de 9 martie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 al 1 Cod penal, din 10 martie 2014 cercetările se desfășoară cu referire la inculpații T. Ș.,S. A. și V. J., persoane față de care se dispune la aceeași dată punerea în mișcare a acțiunii penale cu referire la infracțiunea de omor prevăzută de art.188 alin.1 Cod Penal.
Instanța a constatat că este legal sesizată cu rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și a dispus începerea judecății în cauză, constatând că nu există impedimente de ordin procedural în acest sens.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 202 Cod de procedură penală, s-a constatat că și la acest moment procesual există probe din care rezultă o suspiciune serioasă că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, inculpații fiind trimiși în judecată pentru o infracțiune prevăzută expres printre cele de la art. 223 al 2 teza I Cod de procedură penală. Starea de fapt, după sesizarea instanței, continuă să fie cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, respectiv aceea că în noaptea de 9 martie 2014 în jurul orelor 4.30 mai multe persoane, despre care Ministerul Public susține că ar fi inculpații din prezenta cauză, ar fi aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele în mai multe zone ale corpului victimei L. I., provocând decesul acesteia.
Infracțiunea de omor simplu este în continuare cuprinsă printre infracțiunile ce permit în mod obiectiv dispunerea măsurii procesuale cea mai drastică - arestarea preventivă, aspect care relevă că în continuare societatea acordă o importanță deosebită dreptului la viață de care trebuie să se bucure orice persoană.
Instanța a constatat, în aprecierea dispozițiilor art. 223 al 2 teza II Cod de procedură penală, că măsura arestării preventive se menține dacă este necesară pentru buna desfășurare a cauzei, ținând seama de particularitățile speței astfel cum sunt descrise în actul de inculpare, dar și a personalității inculpaților; astfel, trebuie evaluată gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și a mediul din care provin inculpații, antecedentele penale ale acestora.
Ori, elementele de fapt ce trebuiesc verificate de instanță constau în aceea că o persoană a fost lovită pe timp de noapte, în loc public, de față fiind mai multe persoane care ar fi încercat să intervină în stoparea acțiunilor agresive; loviturile aplicate victimei au avut, potrivit raportului de autopsiere, intensitate mare și chiar dacă doar o parte dintre acestea au fost cauza decesului, ele dovedesc faptul că agresorii au manifestat o violență deosebită care se dorește a fi justificată. Infracțiunea de omor prezintă un grad ridicat de pericol social; modalitatea spontană de comitere a faptei, coroborat cu motivația pentru care s-ar fi produs, trezește suspiciuni cu privire la intenția reală a autorilor faptei. Instanța reține și starea de inferioritate a victimei, despre care deși se susține că participase la comiterea unui furt, pare că abandonase bunurile sustrase anterior să fie agresată.
Instanța a avut în vedere la aprecierea pericolului pentru ordinea publică și atitudinea manifestată de rudele victimei prezente în sala de judecată (care au vociferat în timpul depoziției inculpaților), persoane care locuiesc în aceeași comunitate cu cea din care provin inculpații; prin urmare, instanța trebuie să asigure un climat de siguranță prin măsurile pe care le ia, astfel încât procedura ce se derulează să nu fie întreruptă sau să fie întârziată. Astfel, s-a ținut seama alături de elementele de circumstanțiere ale faptei și persoanei inculpaților și elemente de fapt care privesc ordinea publică în general. În acest sens s-a ținut seama de faptul că atât victima cât și inculpații proveneau din același mediu social, cel mai posibil se cunoșteau din vedere, fapta s-a consumat în mediul din care părțile provin (iar aici avem în vedere inculpații și părțile civile), pe fondul unei situații tensionate create posibil de victimă.
În continuare elementele de circumstanțiere ale faptei, mai sus indicate, se constituie în criterii neechivoce de natură a justifica și în prezent privarea de libertate a acestor inculpați. Apărarea inculpaților la acest moment procesual pornește de la premiza că trecerea timpului a estompat ecoul faptei și există posibilitatea ca inculpații să locuiască la altă adresă decât cea de domiciliu. Chiar dacă ambele aspecte sunt reale instanța reamintește că măsura preventivă se dispune pentru buna soluționare a cauzei, ținând seama de particularitățile acesteia. În acest sens instanța a remarcat faptul că victima a decedat în împrejurări ce s-au produs în urmă cu doar 3 luni, astfel încât nu se poate aprecia că trecerea timpului a produs o modificare a stării de fapt reținută în precedent; lăsarea inculpaților în condiții de arest la domiciliu, astfel cum s-a solicitat în apărare, indică ideea de nesiguranță în colectivitatea din care provin, în condițiile în care se impun a fi audiate în continuare martori din localitatea Apața, martori care cel mai probabil cunosc toate părțile implicate în procedura prezentă. Audierea inculpaților la acest moment procedural, precum și manifestările familiei victimei, confirmă existența în continuare a unor probleme în comunitate generate de o anumită parte a acesteia, dar și tendința de excludere a autorității statului și de luare în propriile mâini a pârghiilor de control și sancționare a faptelor comise contra patrimoniului. Trecerea unui termen de 3 luni de la momentul dispunerii măsurii preventive și până în prezent, în condițiile în care dosarul a trecut de la urmărire penală, în faza camerei preliminare, iar acum se află în faza judecății, nu determină aprecierea că măsura preventivă apare ca excesivă. Instanța va reține astfel că temeinicia măsurii preventive se apreciază și prin importanța pe care nu doar membri comunității, ci și persoanele cercetate în prezenta cauză, o dau evenimentului ce formează obiectul cercetării și care implicit influențează buna derulare a procedurii. Instanța a arătat că posibilitatea locuirii în alte localități decât cea de domiciliu, deși este o dorință firească a inculpaților, constituie un argument că se trece în planul secund procedura pendinte și pe primul plan persoana inculpaților.
Cu referire la inculpatul T. Ș. nu au fost relevate elemente noi care să nu fi fost cunoscute de instanță în precedent, iar instanța a apreciat circumstanțele personale ale inculpatului prin raportare și la atitudinea sa procesuală. În ceea ce-l privește pe inculpatul V. au fost învederate aceleași elemente cunoscute instanței, iar situația sa socială a rămas neschimbată. Inculpatul S. A. nu a prezentat nici el elemente necunoscute instanței la termenele anterioare care să permită o individualizare a măsurii preventive.
Lipsa antecedentelor penale, existența unui loc de muncă, atitudinea corectă în comunitate până la momentul dispunerii măsurii preventive în prezenta cauză, nu constituie argumente temeinice că interesul particular primează celui general și, prin urmare, cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv constituie o ingerință în drepturile inculpaților, justificată de datele speței.
Așa fiind, s-a constatat că măsura arestării preventive a celor trei inculpați T. Ș., V. J., S. Atila este în continuare legală și temeinică, că este necesară pentru buna desfășurare a judecății în condițiile în care se solicită readministrarea probatoriului – audierea martorilor din lucrări, sens în care în continuare interesul general de protecție a societății împotriva unor fapte de natură penală prevalează față de circumstanțele personale ale inculpaților. Prin urmare, observând dispozițiile art. 208 Cod de procedură penală, art. 362 Cod de procedură penală, art. 223 al 2 Cod de procedură penală măsura preventivă a arestării s-a menținut față de cei trei inculpați.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații, solicitând admiterea contestației formulate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, având în vedere considerentele personale ale inculpaților, care sunt integrați în societate, au locuințe stabile și familii care îi sprijină, nu au antecedente penale și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea trebuie avute în vedere și concluziile evaluării raportului de constatare modico-legală care a fost întocmit de doamna profesor Malene G., înscris care prezintă un alt posibil scenariu al decesului victimei, scenariu care arată faptul că decesul victimei se putea produce urmare, nu a agresiunilor comise de către inculpați, ci a unui alt mecanism fizic datorat faptului că stomacul acesteia era plin cu un kilogram de alimente, iar comprimarea toracelui la săritura de pe zidul înalt de 2 metri pe planul trotuarului de beton putea produce acea ruptură de cord, chestiune care se impune a fi luată în calcul din perspectiva art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv probele sau indiciile temeinice care determină suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit această faptă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului urmează a respinge contestațiile formulate de inculpați pentru următoarele considerente:
Curtea reține că temeiurile care a determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă în continuare, având în vedere că faptele săvârșite de aceștia aduc atingere valorilor ocrotite de legea penală, cele privind viața și integritatea corporală a persoanei.
Potrivit dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune prin care s-a cauzat…moartea unei persoane,…și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.
Astfel se constată că există probe și indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații T. Ș., S. A. și V. J., așa cum a reținut și a indicat pe larg și instanța de fond, implicarea inculpaților în aplicarea corecției fizice părții vătămate, care a culminat cu decesul acestuia, ca urmare a multiplelor lovituri cu pumnii și cu picioarele în diferite zone ale corpului, existând fapte apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoanele în cauză să fi săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați raportat la dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția europeană a drepturilor omului.
Acel înscris care prezintă punctul de vedere al doamnei profesor Malene G., cu privire la motivul morții victimei, contrar raportului de expertiză medico – legal, nu poate face obiectul unei analize asupra cauzei decesului victimei, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, ci numai cu ocazia judecății asupra fondului cauzei, prin coroborarea tuturor probelor de către judecătorul fondului. Punctul de vedere exprimat cu privire la concluziile raportului de expertiză, nu înlătură probele și indiciile care au convins judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal să dispună luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, precum și pe judecătorul de cameră preliminară care a menținut măsura preventivă.
Fapta pentru care sunt cercetați inculpații T. Ș., S. A. și V. J.: omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal, prezintă o gravitate ridicată și caracterizează pericolul social pe care îl reprezintă inculpații pentru societate, de natură să justifice arestarea preventivă a acestora o perioadă de timp, iar timpul scurs de la luarea acestei măsuri, circa o lună de zile nu a depășit un termen rezonabil.
Curtea remarcă faptul că lăsarea în libertate a inculpaților T. Ș., S. A. și V. J. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, măsura preventivă fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, o altă măsură preventivă nefiind suficientă, pericol care rezultă din modul în care se reține că inculpații T. Ș., S. A. și V. J. au acționat, aplicând victimei mai multe lovituri de picioare și pumni, culminând cu decesul acesteia, fapta fiind comisă în mod spontan, la o oră înaintată în noapte și pe . Apața.
Curtea are în vedere, conform art. 202 Cod de procedură penală, atât circumstanțele reale ale comiterii faptei cât și cele personale ale inculpaților și ține cont de lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin reglementarea infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații. Lipsa antecedentelor penale și situația socială a inculpaților nu sunt de natură a înlătura în prezenta speță pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea inculpaților în libertate.
Infracțiunea de omor, de care sunt acuzați inculpații T. Ș., S. A. și V. J., este gravă, cu impact social deosebit, cu un grad de pericol social concret față de modalitatea și împrejurările în care inculpații au înțeles să–și facă dreptate, iar lăsarea în libertate a acestora ar putea conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului și în actul de justiție și asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1”.
Analizând textele de lege, raportat la fapta comisă de inculpați, modalitatea săvârșirii acestora și atitudinea inculpaților, Curtea apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura arestului la domiciliu, întrucât fapta comisă de inculpați, respectiv cea de omor, este gravă, având în vedere, modalitatea de comitere a faptei și impactul pe care aceasta l-a avut în comunitatea mică din care provin inculpații.
Astfel „gravitatea faptelor“ sau „modul și circumstanțele de comitere a acestora” constituie în criterii neechivoce, consacrate legislativ de Cod de procedură penală, de natură a justifica și actualmente privarea de libertate a inculpaților.
Urmare a examinării criteriilor vizate de art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală respectiv „pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia”, Curtea constată că privarea de libertate a inculpaților apare și actualmente ca necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Este de observat că ținerea inculpaților la dispoziția organelor judiciare – sub forma arestului preventiv vizat de art. 202 al 4 lit. e Cod de procedură penală - este necesară pentru lămurirea stării de fapt și pentru atingerea scopurilor vizate de art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 205 Cod de procedură penală se vor respinge contestațiile formulate de inculpații T. Ș., V. J. și S. A., împotriva încheierii din data de 13 iunie 2014 a Tribunalului B., pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații T. Ș., V. J. și S. A., împotriva încheierii din data de 13 iunie 2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ 14, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpați să plătească statului, câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în camera de consiliu din 18 iunie 2014.
PREȘEDINTE,
A. C. M.
GREFIER,
R. G.
Red.A.C.M./07.07.2014
Tehnored.R.G./07.07.2014/6 ex.
Jud.fond/E.M.T.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 101/2014. Curtea de... | Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
