Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 845/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 845/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 26969/211/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.845/A/2014
Ședința publică din 14 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către asiguratorul . Group SA – Sucursala Regională Cluj, împotriva sentinței penale nr.529/13.05.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj N., privind pe inculpatul Vamoși I., trimis în judecată prin rechizitoriul emis la data de 08.11.2013 în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2 și 4 Cluj-N. 1968, cu aplicarea art. 33 lit. b Codul penal 1968.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Vamoși I. personal, lipsă fiind partea vătămată R. V. și asiguratorul . Group SA – Sucursala Regională Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului asiguratorului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Cu obligarea asiguratorului apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul Vamoși I., având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului asiguratorului.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 529 din 13 mai 2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 396 alin. 5 Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I din Codul de procedură penală, cu reținerea art. 4 și 5 din Codul penal s-a dispus achitarea inculpatului V. I., fiul lui L. și E., născut la data de 25.05.1987 în Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în ., ., jud. Cluj, CNP_, fără antecedente penale cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Codul penal 1969 săvârșită față de partea vătămată M. Lucreția, pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 08.11.2013 în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
S-a constatat că partea vătămată M. Lucreția s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală, iar în temeiul art. 25 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I din Codul de procedură penală instanța a lasat nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză de aceasta.
În temeiul art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal 1969 raportat la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Codul penal 1969 și a art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, totul cu reținerea art. 5 din Codul penal a fost condamnat inculpatul Vamoși I. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată R. V., faptă pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 08.11.2013 în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 3 luni și în temeiul articolului 15 din Legea nr. 187/2012 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată R. V. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 25.000 lei reprezentând daune morale.
In temeiul art. 86 Codul de procedură penală s-a constatat că . Group SA are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
În temeiul art. 19 și al art. 397 din Codul de procedură penală raportate la art. 1357 și la art. 1383 din Codul civil s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată și a fost obligat pe inculpatul Vamoși I. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către R. V. a sumei de 25.000 lei (250 lei*100 zile îngrijiri medicale).
În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. C. A. M., în sumă de 200 lei, s-a avansat din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 08.11.2013 în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a fost trimis în judecată, cercetat în stare de libertate, inculpatul Vamoși I., cercetat în stare de libertate, trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2 și 4 Cluj-N. 1968, cu aplicarea art. 33 lit. b Codul penal 1968.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că la data de 23.11.2011, în jurul orelor 15:40, în timp ce se deplasa pe . Cluj-N., la volanul autoturismului marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_, în dreptul imobilului cu numărul administrativ 222, din cauza pătrunderii pe banda sa de deplasare a unei autoutilitare, inculpatul a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca Opel Corsa cu numărul de înmatriculare_ condus de către partea vătămată R. V., în care se afla și partea vătămată M. Lucreția, provocând astfel părții vătămate R. V. leziuni care au necesitat pentru vindecare 100-110 îngrijiri medicale, iar părții vătămate M. Lucreția vătămări ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 70-80 de zile.
Partea vătămată R. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25.000 lei (fila 47 dosarul de urmărire penală), iar partea vătămată M. Lucreția s-a constituit parte civilă în procesul penal, cu o sumă pe care a precizat că o va cuantifica în fața instanței de judecată (fila 52 dosarul de urmărire penală).
Pentru dovedirea situației de fapt, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței, în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a actelor premergătoare (fila 3), procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 4-6); schița accidentului (f. 7), planșa foto privind cercetare la fața locului (filele 8-21), raport de constatare medico-legală nr. 9514/II/b/173 din 16.12.2011 (fila 22), raportul de constatare medico-legală nr._/II/b/din 14.12.2011 (fila 23), printare alcooltest (fila 25), buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 9172/IX/a/2514/28.11.2011 V. I. (fila 26), cerere de analiză și proces verbal de prelevare (fila 27), buletinul de examinare clinică (fila 28), buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 9168/IX/a/2510/28.11.2011 (fila 29), cerere de analiză și proces verbal de prelevare (fila 30), buletinul de examinare clinică (fila 31), copie după documentele părții vătămate R. V.: talon, carte de identitate, permis de conducere (fila 32), copie după cartea de identitate aparținând părții vătămate M. Lucreția (fila 33), poliță de asigurare RCA (filele 34, 36), declarația martorului Gota A. (filele 38-41), declarația martorului P. A.-C. (filele 43-44), declarația părții vătămate R. V. (filele 47-48), declarația părții M. Lucreția (filele 52-53), declarația dată în calitate de învinuit de V. I. (filele 62-63), fișa de cazier judiciar (fila 65).
Prin încheierile din data de 09.12.2013, 06.01.2014, 03.02.2014 și 10.03.2014 a fost prelungit dreptul de circulație cu un autovehicul pe drumurile publice al inculpatului, în baza art. 111 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri și nu au fost invocate excepții, situație în care prin încheierea din data de 04.03.2014 s-a dispus începerea judecării cauzei (filele 24-25).
În faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (fila 43) că recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa și își asumă responsabilitatea săvârșirii acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 5 și art. 349 alin. 1 Codul de procedură penală, întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că:
În fapt, în data de 23.11.2011, în jurul orelor 15:40, V. I. se deplasa pe . Cluj N., pe banda a doua de mers, la volanul autoturismului marca Hyundai Accent cu numărul de înmatriculare_, în direcția de mers . Apahida. Din direcția opusă se deplasa autoturismul marca Opel Corsa cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de către partea vătămată R. V., în direcția de mers . N..
În dreptul imobilului cu numărul administrativ 222, în fața inculpatului, pe banda sa de deplasare s-a încadrat o autoutilitară, iar V. I., din cauza vitezei excesive și pentru a evita impactul cu aceasta, a pătruns pe sensul opus de mers încălcând marcajul dublu continuu și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul condus de partea vătămată R. V., în care se afla totodată, și partea vătămată M. Lucreția, în partea dreaptă spate.
Ca urmare a evenimentului rutier, partea vătămată R. V. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și au necesitat 100 – 110 zile de îngrijiri medicale (fila 22 dosarul de urmărire penală). De asemenea, partea vătămată M. Lucreția a suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 70-80 de zile de îngrijiri medicale (filele 23-24 dosarul de urmărire penală).
Atât inculpatului V. I. cât și părții vătămate R. V. li s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, reieșind că niciunul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice (filele 26 și 29 dosarul de urmărire penală).
Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și schița accidentului (filele 4-21 dosarul de urmărire penală), care se coroborează cu declarațiile martorilor Gota A. (filele 38-41 dosarul de urmărire penală) și P. A.-C. (filele 43-44 dosarul de urmărire penală), precum și cu declarațiile părților vătămate R. V. (filele 47-48 dosarul de urmărire penală) și M. Lucreția (filele 52-53 dosarul de urmărire penală).
Fiind audiat în cauză (filele 62-63 dosarul de urmărire penală), inculpatul V. I. a precizat faptul că vina în producerea evenimentului rutier aparține unei autoutilitare de culoare albă, care i-a apărut brusc în față, trecând de pe prima bandă pe banda a doua pe care rula inculpatul, evitând în ultimul moment un autobuz oprit în stație. Astfel, din cauza panicii create și a lipsei sale de experiență, el a intrat pe contrasens provocând în cele din urmă evenimentul rutier. Deși inițial V. I. a declarat că nu se face vinovat de producerea accidentului, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a precizat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, asumându-și o parte din vină.
În drept, raportat la situația de fapt reținută în sarcina inculpatului, față de numărul de 100-110 zile de îngrijiri medicale necesitate de persoana vătămată R. V. și de 70-80 de zile de îngrijiri medicale necesitate de persoana vătămată M. Lucreția, instanța a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal 1969.
Instanța a cosntatat că persoanele vătămată au formulat plângeri prealabile, prin declarațiile date în cauză (filele 48, 53 d.u.p.), fiind respectate dispozițiile art. 184 alin. 5 din Codul penal 1969 cu privire la condiția de procedibilitate și pedepsibilitate a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal
Cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea inculpatului de a o produce un eveniment rutier în timp ce se afla în exercițiul unei activități, respectiv condusul unui autovehicul pe drumurile publice, ca urmare a nerespectării unei dispoziții legale cu privire la această activitate, și anume obligațiile:
- de a adopta un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața, integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, prevăzută de art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002;
- de a respecta regimul legal de viteză și de a o adapta în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, prevăzută de art. 48 din OUG nr. 195/2002;
- de a respecta marcajele rutiere realizate, prevăzută de art. 77 alin. 2 din regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002;
Urmarea imediată a constat în producerea rezultatelor prevăzute de art. 181 din Codul penal 1969, respectiv vătămarea integrității corporale a persoanelor vătămate, leziunile suferite necesitând pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale pentru M. Lucreția și de 100-110 zile de îngrijiri medicale pentru R. V..
Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și urmările imediate este relevată de rapoartele de expertiză medico-legale, care au concluzionat că leziunile s-au putut produce în urma accidentului rutier petrecut la data de 23.11.2011, fapt confirmat și prin declarațiile inculpatului, părților vătămate și ale martorilor.
Cu privire la latura subiectivă, instanța a constatat că fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv culpa cu prevedere, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a din Codul penal 1969, inculpatul prevăzând faptul că depășirea limitei de viteză prevăzută de lege și încălcarea marcajului longitudinal continuu se poate solda cu un eveniment rutier.
În continuare, observând prevederile art. 196 alin. 1 raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, instanța a constatat că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, atunci când numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de victimă pentru vindecare este mai mic de 90, astfel cum este cazul în speță față de persoana vătămată M. Lucreția, cuprinde o condiție suplimentară față de art. 184 alin. 1 din Codul penal 1969 pentru ca fapta să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii, și anume ca în momentul săvârșirii faptei, inculpatul să se fi aflat sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau dacă s-a aflat în desfășurarea unei activități, aceasta să constituie ea însăși infracțiune.
În cauză, astfel cum s-a reținut deja, din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2514 din 28.11.2011 privind pe inculpatul V. I. (fila 26 d.u.p.) reiese că acesta nu se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul săvârșirii faptelor, iar activitatea în desfășurarea căreia s-a aflat inculpatul, aceea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, în mod evident nu constituie infracțiune.
Prin urmare, instanța a constatat că fapta inculpatului comisă față de persoana vătămată M. Lucreția nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 1 Cod penal, fiind incidente prevederile art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală, astfel că există un caz care împiedică exercitarea acțiunii penale.
În consecință, în baza art. 396 alin. 5 Cod de procedură penală, instanța a dispus achitarea inculpatului V. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de persoana vătămată M. Lucreția, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal 1969, pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată, instanța a constatat că persoana vătămată M. Lucreția s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală, conform cererii aflate la dosar (fila 52 d.u.p.) și, având în vedere polița de asigurare de răspundere civilă auto încheiată pentru autoturismul condus de inculpat, valabilă la data producerii evenimentului rutier, instanța a constatat că S.C. O. V. Insurance Group S.A. are în cauză calitatea de persoană responsabilă civilmente, în baza art. 86 Cod de procedură penală.
Văzând prevederile art. 25 alin. 5 Cod de procedură penală, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă promovată de persoana vătămată M. Lucreția, pentru motivul că urmează a dispune achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza I, pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Cât privește fapta de vătămare corporală din culpă săvârșită față de persoana vătămată R. V., având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea acestuia (100-110), instanța a constatat că este îndeplinită și această nouă condiție prevăzută de art. 196 alin. 1 și 3 Codul penal raportat la art. 193 alin. 2 din Codul penal, situație în care va analiza care dintre dispozițiile celor două coduri sunt mai favorabile inculpatului (art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal 1969/art. 196 alin. 2 și 3 din Codul penal).
Chiar dacă Noul Cod penal prevede posibilitatea aplicării unei amenzi penale alternativ cu pedeapsa închisorii (limitele acesteia din urmă rămânând nemodificate), raportat la modul global de aplicare a legii penale și la modificările intervenite în situația circumstanțelor atenuante (dispar cele personale, rămânând prevăzute doar cele în legătură cu gravitatea faptei comise), instanța a apreciat ca fiind mai favorabile dispozițiile Vechiului Cod penal.
Această concluzie este justificată și prin aprecierea instanței conform căreia o pedeapsă cu amenda penală nu ar fi suficientă pentru fapta de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul raportat la numărul regulilor de circulație încălcate, la conduita rutieră adoptată și la urmările produse (vătămarea corporală a două persoane).
Potrivit art. 396 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În prezenta cauză instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care urmează să fie condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de 72 din Codul penal 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, modificate prin aplicarea prevederilor art. 396alin. 10 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident și la împrejurările producerii evenimentului rutier, la persoana infractorului și circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Odată reținute dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care se situează între 4 luni închisoare și 2 ani închisoare.
Astfel, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpatul V. I. prezintă un grad mediu de pericol social, că acest inculpat este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier atașată la dosar și din celelalte înscrisuri, el nu a suferit nici o condamnare până în prezent și că a manifestat o atitudine de asumare a responsabilității comiterii faptei pe tot parcursul desfășurării procesului penal. Instanța a avut în vedere la aprecierea gradului de pericol social concret al faptei și lipsa de experiență a acestuia în conducerea autovehiculelor, dar și numărul de reguli de circulație încălcate.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a reținut, în temeiul articolului 74 litera a din Codul penal 1969, cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară conduita bună înainte de săvârșirea faptei, așa cum rezultă din lipsa antecedentelor penale. Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța a fost obligată să îi acorde și eficiență legală în temeiul articolului 76, litera e teza I din Codul penal 1969, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei.
Având în vedere pericolul social concret al faptei săvârșită de inculpat, numărul de persoane vătămate ca urmare a acțiunilor acestuia, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare acestora pentru vindecare, instanța a considerat insuficientă pentru atingerea scopului educativ al pedepsei aplicarea unei amenzi penale, astfel că se va orienta spre pedeapsa închisorii, mai exact spre maximul permis de noile limite aplicabile în prezenta cauză (15 zile – 4 luni închisoare).
Analizând aceste considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă ar fi aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, că a manifestat regret față de fapta săvârșită și a conștientizat gravitatea acesteia, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal 1969 pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani 3 luni închisoare.
În temeiul articolului 15 din Legea nr. 187/2012 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată R. V. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 25.000 lei reprezentând daune morale.
Cu privire la soluționarea laturii civile s-au reținut în practica judiciară că ar fi justificată acordarea daunelor morale ca pretium doloris, în compensarea suferințelor și durerilor de natură fizică și psihică inerente faptei de vătămare, pe care le-a încercat victima faptului ilicit [Judecătoria sectorului 1 București, sentința penală nr. 715 din 9 martie 2006], iar în aprecierea daunelor morale ce vor fi acordate, instanțele vor avea în vedere actele doveditoare și probele administrate [Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 1631 din 14 martie 2006], în lipsa unor criterii de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța urmând a stabili întinderea acestora în raport de gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate [Curtea Supremă de Justiție, secția penală, decizia nr. 1387 din 14 martie 2002].
Având în vedere aceste criterii, instanța a constatat că urmările accidentului produs de către inculpatul V. I. a avut nu doar grave urmări fizice asupra persoanei vătămate, ci a influențat negativ viața de familie, dar și cea profesională și relațiile sociale.
Astfel, în urma accidentului suferit, R. V. a fost diagnosticat cu „Fractură calcaneu drept cu înfundare talamică. Fractură pilon tibial drept fără deplasare. TCC minor grad zero. Fractură arc costal VII pe linia axilară mijlocie. Accident rutier”, imobilizarea la pat fiind urmată de dificultățile inerente deplasării în cârje, în condițiile în care profesia persoanei vătămate era cea de factor poștal.
Având în vedere că suferința fizică a fost completată de una psihică, morală, de incertitudinea redobândirii mobilității, a menținerii locului de muncă, instanța a luat în considerare numărul de zile de îngrijiri medicale apreciate a fi necesare vindecării persoanei vătămate, situație în care apreciază că suma de 25.000 lei (100 zile îngrijiri medicale *250 lei/zi) ar putea să acopere suferințele cauzate acesteia în urma producerii accidentului rutier.
Față de situația de fapt reținută anterior, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile instituite de art. 1357 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului V. I. (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acesta și vinovăția inculpatului), fapta de vătămare corporală din culpă constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unor valori nepatrimoniale importante, cum sunt integritatea fizică și psihică, fapte care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorului.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 19 și al art. 397 din Codul de procedură penală raportate la art. 1357 și la art. 1383 din Codul civil s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată și a fost obligat inculpatul Vamoși I. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către R. V. a sumei de 25.000 lei (250 lei*100 zile îngrijiri medicale).
În temeiul art. 86 Codul de procedură penală s-a constatat că . Group SA are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. C. A. M., în sumă de 200 lei, s-a avansat din FMJ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat asiguratorul S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., solicitând ………..
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si în raport de motivele de apel, Curtea constată următoarele:
Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, Curtea retine că prejudiciile nepatrimoniale, denumite si daune morale, constituie acele consecinte daunatoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu continut neeconomic si care rezulta din atingerile si încalcarile drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecinte pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnitatii, prestigiului sau reputatiei unei persoane etc.
Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei în cauza, în plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, etc.
Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs.
În conformitate cu prevederile art. 19 al.5 C.proc.pen., repararea prejudiciului material si moral se face "potrivit legii civile", ceea ce înseamna ca legea penala trimite atât la dispozitiile civile de drept material care reglementeaza raspunderea civila delictuala (art. 1357 Cod civil), cât si la cele de drept procesual civil, derogarile în materie de procedura rezultate din alaturarea actiunii civile actiunii penale fiind expres reglementate în Cod procedura penala.
Rezultă deci, că temeiul raspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma savârsirii infractiunii îl constituie temeiul general al raspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 1357 Cod civil, care prevede ca " cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare” si art. 1391 al. 1 cod civil referitor la repararea prejudiciului nepatrimonial care arată că ”în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Cerintele legii impun ca persoana care a savârsit un fapt ilicit sa repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din savârsirea faptei, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezulta din însasi redactarea art. 1385 C.civ. care, referindu-se la întinderea reparației statuează că ”prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
Astfel, pentru a fi angajata raspunderea inculpatului pentru daunele morale suferite de partea civila, trebuie sa fie îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de art. 1357 Cod civil, respectiv: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Fapta ilicita consta în actiunea inculpatului care, în timp ce se afla în exercițiul unei activități, respectiv condusul unui autovehicul pe drumurile publice, ca urmare a nerespectării unor dispoziții legale cu privire la această activitate, respectiv art. 35, art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 77 alin. 2 din regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 a cauzat un accident de circulatie în urma căruia victima R. V. a suferit leziuni care au necesitat 100-110 zile de îngrijiri medicale, cu consecinta afectării ritmului de viata normal si producerea suferinte fizice si de traume de natura morala intense.
Astfel, din continutul certificatului medico-legal nr. 9514/II/b/173 din 16.12.2011 a IML Cluj N. (f. 22 u.p.) rezultă că victima s-a internat de urgență în data de 23.11.2011, constatându-se în urma investigatiilor de specialiate că prezenta fractură calcaneu drept cu înfundare talamică. Fractură pilon tibial drept fără deplasare. TCC minor grad zero. Fractură arc costal VII pe linia axilară mijlocie. Accident rutier”. Aceste leziuni au condus la imobilizarea victimei la pat cu piciorul în poziție proclivă, mers în cârje, tumefierea echimotică puternică a gleznei si dureri toracice și la nivelul membrului inferior drept.
Între aceasta fapta ilicita si prejudiciul produs exista un raport de cauzalitate, actiunea inculpatului cauzându-i victimei daune morale, concretizate în cele expuse mai sus.
Existenta vinovatiei inculpatului a reiesit din analiza laturii subiective a infractiunii de vatamare corporala, fapta fiind savârsita sub forma de vinovătiei a culpei cu prevedere, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a din Codul penal 1969, inculpatul prevăzând faptul că depășirea limitei de viteză prevăzută de lege și încălcarea marcajului longitudinal continuu se poate solda cu un eveniment rutier.
În raport cu gravitatea suferintelor morale produse partii civile, numarul de zile de îngrijiri medicale, se apreciză ca obligarea inculpatului la plata sumei de_ lei, cu titlu de despagubiri pentru daune morale, corespunde cerintelor unei juste si integrale despagubiri, în sensul textelor legale mentionate mai sus.
Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii, dar in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.
În aceste conditii, Curtea considera că suma acordată victimei de 25 000 lei este o sumă rezonabilă si corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat motiv pentru care în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge apelul declarat, iar sentinta atacată se va mentine în totalitate.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obliga apelanta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de asiguratorul S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. împotriva sentinței penale nr. 529 din 13 mai 2014 a Judecătoriei Cluj-N..
Obligă pe apelanta să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. M. L. H. L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./11.11.2014.
Jud.fond. M. D. A.
| Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
