Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 3/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 14295/118/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 3/P
Ședința publică de la 7 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. M.
Judecător C. C.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror O. B. din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C.
S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr. 220 din data de 14 mai 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de
- P. DE PE LÂNGĂ ICCJ – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – S. TERITORIAL C., inculpatul
- M. Ș. A. - fiul lui A. si M., născut la data de 18 10 1986 în B., domiciliat în București, . nr.10, ., ., sector 3, CNP:_, posesor a cărții de identitate . nr._, eliberată de S.P.C.E.P. S3, Biroul nr.4, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, art.272 alin.1, pct.2 din Legea nr.31/1990 rep.; art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.280 indice 1 din Legea nr.31/1990, rep. toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și partea civilă
- S. R. PRIN AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – cu sediul în G. ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 decembrie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 23 decembrie 2013, respectiv 7 ianuarie 2014.
CURTEA ,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.220/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în baza art.334 Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. Ș. A., astfel:
- din infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, în infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;
- din infracțiunea de folosire a creditului societății cu rea credință, prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, în infracțiunea de folosire a creditului societății cu rea credință, în formă continuată, prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.26 Cod penal, raportat la art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a, alin.2 Cod penal, art.76 alin.1 lit.c, alin.3 Cod penal și art.13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. Ș. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a, alin. 2 Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. Ș. A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a, alin.2 Cod penal și art.76 aln.1 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. Ș. A. la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a creditului societății cu rea credință, în formă continuată.
În baza art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a, alin.2 Cod penal și art.76 alin.1 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. Ș. A. la pedeapsa de 5000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.
În baza art.2801 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a, alin.2 Cod penal și art.76 alin.1 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. Ș. A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la răspundere penală sau în scopul îngreunării acesteia.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b,e Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul M. Ș. A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, precum și a dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art.64 lit.c Cod penal.
În baza art.861 și art.862 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art.863 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
- să anunțe S. de probațiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 cod civil 1864, a fost admisă acțiunea civilă formulată împotriva inculpatului M. Ș. A. de partea civilă S. R. – prin reprezentant Agenția Națională de Administrare Fiscală –DGFP C..
A fost obligat inculpatul M. Ș. A. să plătească părții civile S. R. prin A.N.A.F. București suma de 4.686.258 lei, reprezentând despăgubiri civile, precum și dobânda legală remuneratorie în materie civilă delictuală, calculată la această sumă potrivit O.G. nr.9/2000, începând cu data de 01 iunie 2009 și până la 28 august 2011, și potrivit O.G. nr.13/2011, începând cu data de 29 august 2011 și până la achitarea integrală a prejudiciului.
În baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri falsificate:
borderou nr.01 din data de 21.07.2008, în valoare de 300.000 lei;
borderou nr.02 din data de 23.07.2008, în valoare de 195.618 lei;
borderou nr.03 din data de 28.07.2008, în valoare de 400.000 lei;
borderou nr.04 din data de 29.07.2008, în valoare de 310.000 lei;
borderou nr.05 din data de 30.07.2008, în valoare de 206.000 lei;
borderou nr.06 din data de 31.07.2008, în valoare de 305.000 lei;
borderou nr.07 din data de 06.08.2008, în valoare de 70.000 lei;
borderou nr.08 din data de 08.08.2008, în valoare de 200.000 lei;
borderou nr.09 din data de 12.08.2008, în valoare de 230.000 lei;
borderou nr.10 din data de 13.08.2008, în valoare de 200.000 lei;
borderou nr.11 din data de 14.08.2008, în valoare de 240.000 lei;
borderou nr.12 din data de 15.08.2008, în valoare de 205.000 lei;
borderou nr.13 din data de 19.08.2008, în valoare de 50.000 lei;
borderou nr.15 din data de 27.08.2008, în valoare de 100.000 lei;
borderou nr.015 din data de 02.09.2008, în valoare de 70.000 lei;
borderou nr.016 din data de 03.09.2008, în valoare de 250.000 lei;
borderou nr.017 din data de 04.09.2008, în valoare de 130.000 lei;
borderou nr.018 din data de 05.09.2008, în valoare de 100.000 lei;
borderou nr.019 din data de 08.09.2008, în valoare de 180.000 lei;
borderou nr.021 din data de 09.09.2008, în valoare de 100.000 lei;
borderou nr.022 din data de 10.09.2008, în valoare de 200.000 lei;
borderou nr.023 din data de 11.09.2008, în valoare de 250.000 lei;
borderou nr.024 din data de 12.09.2008, în valoare de 230.000 lei;
borderou nr.025 din data de 15.09.2008, în valoare de 177.000 lei;
borderou nr.026 din data de 17.09.2008, în valoare de 300.000 lei;
borderou nr.027 din data de 18.09.2008, în valoare de 150.000 lei;
borderou nr.028 din data de 23.09.2008, în valoare de 198.000 lei;
borderou nr.029 din data de 01.10.2008, în valoare de 300.000 lei;
borderou nr.031 din data de 02.10.2008, în valoare de 400.000 lei;
borderou nr.033 din data de 05.10.2008, în valoare de 70.000 lei;
borderou nr.034 din data de 06.10.2008, în valoare de 372.000 lei;
borderou nr.037 din data de 08.10.2008, în valoare de 150.000 lei;
borderou nr.038 din data de 09.10.2008, în valoare de 150.000 lei;
borderou nr.042 din data de 16.10.2008, în valoare de 500.000 lei;
borderou nr.047 din data de 21.10.2008, în valoare de 300.000 lei;
borderou nr.050 din data de 24.10.2008, în valoare de 650.000 lei;
borderou nr.053 din data de 30.10.2008, în valoare de 500.000 lei;
borderou nr.054 din data de 31.10.2008, în valoare de 248.000 lei;
borderou nr.056 din data de 05.11.2008, în valoare de 170.000 lei;
borderou nr.078 din data de 07.11.2008, în valoare de 127.000 lei;
borderou nr.080 din data de 14.12.2008, în valoare de 270.000 lei;
borderou nr.082 din data de 19.11.2008, în valoare de 600.000 lei;
borderou nr.084 din data de 24.11.2008, în valoare de 148.000 lei;
borderou nr.085 din data de 25.11.2008, în valoare de 203.300 lei;
borderou nr.087 din data de 26.11.2008, în valoare de 200.000 lei;
borderou nr.088 din data de 02.12.2008, în valoare de 115.000 lei;
borderou nr.91 din data de 09.12.2008, în valoare de 195.000 lei;
borderou nr.095 din data de 12.12.2008, în valoare de 163.000 lei;
borderou nr.096 din data de 15.12.2008, în valoare de 100.000 lei;
borderou nr.096 din data de 18.12.2008, în valoare de 107.000 lei;
borderou nr.097 din data de 19.12.2008, în valoare de 198.000 lei;
borderou nr.099 din data de 23.12.2008, în valoare de 149.800 lei;
borderou nr.100 din data de 30.12.2008, în valoare de 56.000 lei.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 5.300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
1. Inculpatul M. Ș. A. provine dintr-o familie dezmembrată prin divorțul părinților, care a intervenit când inculpatul avea 14 ani. Mama inculpatului să plecat să lucreze în Italia și s-a stabilit acolo, iar în ultimii 6 ani M. Ș. A. nu a mai întâlnit-o.
Inculpatul a păstrat sporadic legătura cu tatăl său, rezultând că cei doi nu s-au mai văzut în ultimii 4 ani.
De asemenea, inculpatul M. Ș. A. are o soră mai în vârstă cu 10 ani decât el, căsătorită și care locuiește în București.
La vârsta de 18 ani, inculpatul s-a mutat în București, la o mătușă a sa, unde a urmat timp de trei ani Școala postliceală sanitară ,,Fundeni”.
Din actele medicale depuse de inculpat la dosar, rezultă că acesta suferă de epilepsie ,,Grand Mall” cu tulburări psihice, descoperită la vârsta de 17 ani, fiind internat în Spitalul A. O. în perioada 15.04._08, la externare având recomandări pentru continuarea tratamentului medicamentos cu ,,Lamictal” .
Anterior, la data de 2 martie 2008, M. Ș. A. a fost internat în Spitalul Clinic de Urgență București, pentru intoxicație acută medicamentoasă voluntară cu barbiturice, constând în ingestia a 28 capsule Lamictal, urmată de ingestia de alcool, după ingestia în urmă cu 4 zile a 40 capsule Extraveral și Ospamex.
Potrivit referatului de evaluare, confirmat de actele medicale, în prima parte a anului 2008 inculpatul a avut două tentative de suicid prin ingerarea de medicamente, a fost internat în Spitalul de psihiatrie Al. O., iar la externare i s-a recomandat consiliere psihiatrică, interzicerea consumului de alcool, cafea și alte produse alimentare psihostimulente, recomandându-i-se continuarea tratamentului medicamentos.
S-a mai menționat că anterior inculpatul urmase tratament cu Lamictal timp de 4 ani, iar internarea a survenit pentru reapariția crizelor tip Grand M., după întreruperea tratamentului recomandat de neurolog.
2. Din declarațiile inculpatului, tribunalul reține că, în cursul anului 2008, până să plece din București, acesta a discutat cu M. R. C., un prieten mai vechi cunoscut din B. (locul nașterii inculpatului), care i-a spus că are o firmă în C. de pe urma căreia câștigă bani fără mari eforturi. Întrucât în perioada respectivă inculpatul nu avea serviciu, avea probleme atât cu familia, cât și de sănătate, în urma acestei conjuncturi a decis să plece din București (să fugă de acasă), deplasându-se în C. la M. R. C.. Conform probelor aflate la dosar, inculpatul a locuit împreună cu acesta pe perioada cât s-a aflat în C.. Potrivit declarației martorului S. D. M., acesta i-a propus inculpatului să locuiască într-un apartament din C., situat pe . D, etaj 3, iar chiria lunară de 150 de euro a fost achitată de inculpat martorului, pentru ca acesta din urmă să o remită mamei proprietarilor apartamentului.
3. În ce îl privește pe numitul M. R. C., din probele dosarului (filele 360-392 vol.IV DUP) rezultă că acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr.132/04.02.2011 a Judecătoriei C., pentru săvârșirea, în perioada ianuarie – 15 iulie 2008, a infracțiunii de evaziune fiscală, constând în omisiunea de a evidenția în actele contabile ale societății la care era administrator, a operațiunilor cu cereale desfășurate, producând un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 4.730.920 lei.
Din situația de fapt reținută de instanța de condamnare, tribunalul constată că faptele acestuia au constat, în esență, în achiziționarea pe bază de borderouri de achiziție, a diferitelor cantități de produse agricole de la producătorii individuali, plata acestora efectuându-se în numerar de către același M. R. C., după ce acesta retrăgea sume din contul societății sale, deschis la „Raiffeisen Bank” - Agenția L..
S-a mai reținut că dintre persoanele care figurează ca furnizori individuali de produse agricole către S.C. Demyra GSM S.R.L., se află martorii P. C., N. P., S. G., N. V. C., M. S., O. C., M. Ș., B. Ilhan, S. A., L. M. și Ș. G., care au declarat că nu au vândut nici o cantitate de produse agricole către S.C. Demyra GSM S.R.L..
Totodată, s-a reținut că societatea numitului M. R. C. a vândut produsele agricole către S.C. Logic Land S.R.L., S.C. Din Mar 2007 S.R.L. și S.C. Deso G. S.R.L.
În final, la data de 17.07.2008, M. R. C. a cesionat cu titlu gratuit părțile sociale deținute în societatea comercială în favoarea unei alte persoane, retrăgându-se și din funcția de administrator.
Tribunalul reține aceste amănunte, întrucât sunt relevante pentru situația de fapt referitoare la inculpatul M. Ș. A., astfel cum vor fi analizate mai jos.
Mai rezultă că M. R. C. avea o condamnare anterioară de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării, adăugată la pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, urmând a executa 8 ani închisoare.
Numitul M. R. C. este dat în urmărire internațională, iar împotriva sa a fost emis mandat european de arestare, nefiind identificat pentru a executa pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată și neputând fi audiat în prezenta cauză.
4. În ce privește situația financiară a inculpatului M. Ș. A. la data plecării sale în Municipiul C., tribunalul reține, pe baza probelor din dosar, că se conturează inexistența unor fonduri bănești la dispoziția inculpatului care să-i permită acestuia să se angajeze în înființarea unei societăți comerciale și mai ales în derularea de raporturi comerciale prin intermediul acesteia, cu atât mai puțin unele de anvergura valorică stabilită în dosar.
Astfel, rezultă că la data plecării în C. inculpatul nu desfășura activități lucrative proprii din care să obțină venituri – care, oricum, ar fi fost de un nivel modest, având în vedere calificarea profesională recentă și lipsa vechimii în muncă a inculpatului – iar situația financiară a părinților și surorii inculpatului, precum și relația dintre aceștia și inculpat, nu permit concluzia că inculpatul era întreținut de familia sa la un nivel care să-i ofere disponibilități bănești, pe care să le utilizeze la înființarea unei societăți comerciale și la derularea unor raporturi comerciale cu aceasta.
Sunt de enumerat, exemplificativ, în acest sens, sumele necesare pentru: constituirea capitalului social al firmei, taxele notariale pentru autentificarea actelor societății – inclusiv procurile autentificate – taxele pentru înregistrarea societății la Registrul Comerțului, costul chiriei locuințelor din C. și Năvodari, unde a locuit inculpatul împreună cu M. R. C..
5. Pe parcursul urmăririi penale, audiat fiind, inculpatul a declarat că în cursul anului 2008, intenționând să înființeze o societate comercială și să desfășoare o activitate generatoare de câștiguri materiale, s-a deplasat în Municipiul C., unde, prin intermediul cunoștinței sale M. C. R., l-a cunoscut pe martorul S. D. M., ce i-a fost prezentat ca o persoană ce l-ar putea îndruma în vederea realizării scopului propus.
Astfel, din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L C. a fost înființată la data de 14.07.2008, sub numărul J_, având ca asociat unic și administrator pe inculpatul M. Ș. A..
Societatea a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., în baza încheierii nr.2473 din data de 14.07.2008 a judecătorului delegat, de către asociatul unic M. Ș. A., reprezentat de către numiții DASCĂLINA A. C. și T. M., în baza procurii autentificate sub nr.760 din 10.07.2008 la B.N.P. C. E. V. și A. V..
În perioada următoare, potrivit susținerilor inculpatului, martorul S. D. M. s-a ocupat personal de îndeplinirea formalităților privind înființarea S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., societate în cadrul căreia inculpatul M. Ș. A. a dobândit calitățile de asociat unic și administrator.
În cuprinsul declarației formulate în cursul urmăririi penale, inculpatul a mai arătat că s-a deplasat o singură dată, însoțit de martorul S. D. M., la un birou situat în zona Casei de Cultură a Municipiului C., unde a predat cartea de identitate și o copie a acesteia, pe care a menționat olograf că este conformă cu originalul, negând faptul că ar fi semnat la notar înscrisurile ce i-au fost prezentate de organul de urmărire penală, respectiv procura autentificată sub nr.760 și declarația pe propria răspundere autentificată sub nr.761, ambele din data de 10.07.2008.
Audiat fiind, martorul S. D. M. a confirmat împrejurarea că l-a cunoscut pe inculpatul M. Ș. A. în anul 2008, prin intermediul numitului M. C. R. și că l-a îndrumat să apeleze la serviciile S.C. „EUROTEAM & ADVISER” S.R.L. C., societate care are în obiectul de activitate înființarea și înregistrarea de societăți comerciale.
6. Referitor la sediul social al S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., s-a constatat faptul că acesta a fost declarat la adresa din C., ..16, în baza contractul de închiriere nr._ din data de 08.07.2008, act juridic care, astfel cum rezultă din adresa nr.3147 din data de 17.04.2012, emisă de Administrația Finanțelor Publice C. din cadrul D.G.F.P. Constanta, nu a fost niciodată înregistrat în evidențele fiscale și nici nu a fost identificat în arhiva instituției.
Din declarațiile numitului D. I., proprietarul imobilului situat la adresa declarată drept sediu social al S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., rezultă că acesta nu are cunoștință de existența vreunei firme, nu a încheiat vreun contract de închiriere sau comodat pentru spațiul respectiv și nici nu îl cunoaște pe inculpatul M. Ș. ALEXANDR.
Mai rezultă însă că la contractul de închiriere depus la Oficiul Registrului Comerțului s-a anexat copia actului de proprietate asupra imobilului din ..16, ceea ce atrage concluzia că acest act de proprietate a fost obținut, într-o modalitate necunoscută și de către o persoană neidentificată – care nu ar putea fi M. Ș. A. –pentru a fi folosit la declararea sediului S.C. „Delta Trans Util” S.R.L.
Inculpatul M. Ș. A. a declarat că a semnat contractul cadru de închiriere nr._ din data de 08.07.2008 pentru spațiul situat în Municipiul C., ..16, unde a fost declarat sediul S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C..
În cuprinsul raportului nr._ din data de 19.12.2008, întocmit de comisarii Gărzii Financiare Secția C., s-a constatat faptul că, la data menționată, S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L C. nu funcționa la sediul social declarat și nici nu a funcționat vreodată la adresa respectivă, situație confirmată prin declarațiile martorului D. I. și cele ale inculpatului.
7. Din actele dosarului rezultă că inculpatul M. Ș. A. a deschis un cont bancar al S.C. „Delta Trans Util” S.R.L. la „Raiffeisen Bank” S.A. - Agenția L..
Este de observat că inculpatul s-a adresat aceleiași agenții bancare la care anterior deschisese cont numitul M. C. R. pentru societatea sa comercială S.C. Demyra GSM S.R.L., în condițiile în care această agenție bancară este mai greu accesibilă clienților, nefiind în Municipiul C., cu atât mai puțin fiind cunoscută de inculpat, care nu era localnic.
Potrivit susținerilor inculpatului M. Ș. A., după înființarea S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., martorul S. D. M. a fost cel care l-a condus la „Raiffeisen Bank” S.A. - Agenția L., unde a deschis un cont bancar pe numele societății.
Martorul confirmă în declarația sa că îl cunoștea pe directorul agenției „Raiffeisen Bank” - Agenția L., însă susține că alegerea unității bancare la care să deschidă cont a avut loc la inițiativa inculpatului M. Ș. A..
Ulterior, în perioada iulie 2008 – 30 decembrie 2008, inculpatul M. Ș. A. a retras în numerar sume importante de bani din contul de disponibil deschis la „Raiffeisen Bank” –agenția L., utilizând ca acte justificative borderouri de achiziții cereale, suma totală astfel retrasă fiind de 15.530.989,60 lei.
Inculpatul declară că aceste sume retrase din contul bancar le-a remis martorului S. D. M., cel care îi asigura transportul cu autoturismul personal la agenția bancară, primind în schimb sume variind între 200-500 lei la fiecare retragere de bani din cont.
În schimb, martorul S. D. M. a declarat că l-a însoțit pe inculpat la Agenția L. a „Raiffeisen Bank” S.A., situată în incinta Hipermarket – ului „SELGROS” din ., cu ocazia deschiderii unui cont bancar în numele societății pe care o înființase, iar, ulterior, în repetate rânduri, la solicitarea inculpatului și a numitului M. C. R., a asigurat acestora transportul, contra cost, la aceeași unitate bancară, de unde cei doi au retras sume de bani în numerar.
Martorul declară că nu a primit nici o sumă de bani de la M. Ș. A., cu ocazia retragerilor de numerar de la Agenția „Raiffeisen Bank” L..
Este de reținut că martorul S. D. M. deține un autoturism marca „Mercedes Benz” și este administratorul societății comerciale S.C. „E. Mar Salon” S.R.L. cu sediul în C., ..
Această societate, potrivit declarației martorului, a deținut un camion și a avut ca obiect de activitate inclusiv transportul de cereale.
8. Inculpatul M. Ș. A. a declarat că a încheiat personal contracte având ca obiect valorificarea de cereale către diferite firme, a căror denumire nu o mai reține, parteneri contractuali cărora le-a emis ulterior facturi fiscale de vânzare.
Inculpatul a precizat că a efectuat aceste operațiuni la indicațiile martorului S. D. M.,
Numitul S. D. M. a negat orice implicare personală, atât cu ocazia înființării unei societăți comerciale de către inculpatul M. Ș. A., cât și în activitatea comercială desfășurată de firma respectivă, constând în conducerea inculpatului la biroul notarial, primirea de la acesta a sumelor de bani retrase în numerar din contul bancar al societății, acordarea de îndrumări și indicații cu prilejul încheierii de contracte comerciale și a emiterii de facturi fiscale.
Totuși, martorul arată că după deschiderea contului bancar, inculpatul l-ar fi sunat și i-ar fi spus că are cereale de vânzare, solicitându-i să-i recomande niște cumpărători serioși, iar S. D. i-a recomandat câteva persoane indicate cu apelativele ,,M.”, ,,N.”, ,,Stelică” și comunicând inculpatului numerele de telefon ale acestora.
La rândul lor, în cursul urmăririi penale, martorii Z. I., DARDAC S., M. G., D. T. T., STAMBULI E. și M. S., administratori ai societăților comerciale cu care S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a derulat raporturi comerciale, au declarat că, în vederea încheierii contractelor cu acest furnizor, au purtat discuții exclusiv cu administratorul firmei, respectiv cu inculpatul M. Ș. A., pe care l-au recunoscut din fișa de evidență a persoanei ce le-a fost prezentată cu ocazia audierii.
În ce privește declarațiile acestor martori coroborate cu contractele încheiate, tribunalul reține următoarele:
Martorul Z. I. a fost în perioada anului 2008 administratorul S.C. Eli Image S.R.L., societate pe care a înstrăinat-o în cursul anului 2011, la data luării declarației fiind fără ocupație.
Potrivit susținerilor acestuia, l-a cunoscut pe M. Ș. în Portul C., acesta oferind spre vânzare cereale, floarea soarelui, rapiță.
Ulterior, au încheiat un contract pentru cerealele, care aveau un preț avantajos pentru societatea martorului, în acest preț intrând și transportul, iar în zilele următoare S.C. Delta Trans Util a început să vândă către societatea lui Z. I. cereale în baza contractului/contractelor încheiate.
După fiecare recepție a mărfii, societatea martorului a achitat contravaloarea facturilor emise, plata fiind efectuată numai prin bancă.
Potrivit declarațiilor martorului, transportul cerealelor s-a realizat cu mijloace auto angajate și plătite de firma inculpatului.
Nu au fost puse la dispoziția organelor de urmărire penală facturile și contractele comerciale încheiate între cele două societăți, datorită faptului că martorul Z. I. a cesionat societatea sa comercială către J. C. G. și Ș. F., predând cu această ocazie și toate actele societății, conform procesului verbal de predare-primire încheiat la 01 07 2011.
Martorul M. G. a fost în anul 2008 administrator al S.C. Euxin Impex S.R.L. Sarichiol de Deal, județul Tulcea.
Potrivit declarației martorului, în condițiile în care societatea acestuia avea culturi agricole înființate pe raza comunei Casimcea, județul Tulcea, în vara anului 2008 a cunoscut o persoană, care s-a recomandat ca fiind reprezentantul S.C. Delta Trans Util S.R.L., martorul identificându-l din fișa de evidență a populației ca fiind inculpatul M. Ș. A..
M. G. mai precizează că la momentul la care l-a cunoscut pe inculpat, acesta era însoțit de mai multe persoane și se deplasa cu o mașină de culoare neagră, marca Audi sau BMW cu numere de C., iar după observația martorului această mașină era condusă de inculpat.
Martorul susține că inculpatul i-a comunicat că firma sa are combine cu care efectua prestații de recoltare cereale în zonă, contra unui procent din cantitățile de cereale și plante tehnice recoltate și că cei doi au convenit ca firma martorului să cumpere o parte din cerealele obținute de inculpat din prestații, precum și ca firma inculpatului să efectueze recoltarea unei sole cu rapiță și grâu, a martorului, căruia i se defectase o combină.
Rezultă că s-au încheiat contracte comerciale în acest sens, plata produselor și prestațiilor efectuându-se prin bancă.
Conform declarației martorului M. G., convingerea sa că firma inculpatului funcționa legal a fost întărită de faptul că aceasta dispunea de utilaje de recoltat cereale, respectiv combine.
Tribunalul reține însă, din analiza conținutului contractelor comerciale încheiate și din întreaga conjunctură a situației inculpatului la momentul iulie 2008, că declarațiile martorului nu exprimă realitatea sau după caz, nu sunt apte de a confirma o situație de fapt certă.
Astfel, tribunalul constată că s-a încheiat un contract de prestări servicii pentru recoltare rapiță și grâu, nr.75/01.07.2008; data contractului este menționată atât în debutul acestuia, cât și la final, astfel neputându-se susține că s-a consemnat o dată eronată.
Or, astfel fiind, tribunalul reține că era obiectiv imposibil ca la data de 01.07.2008 să se poată încheia acest contract comercial, care conține în preambul toate datele de identificare ale S.C. Delta Trans Util S.R.L, câtă vreme societatea inculpatului a fost înființată în ziua de 14.07.2008, la acea dată a primit număr de înregistrare la ORC și cod fiscal, de asemenea contul bancar a fost deschis la data de 17.07.2008, când inculpatul a dat și specimen de semnătură; ca urmare, concluzia care rezultă este aceea că data contractului este falsă, iar singura explicație logică a acestei date false este aceea că contractul însuși dintre părți este unul fals, iar înscrisul respectiv a fost întocmit numai în scopul prezentării sale către organele de control fiscal sau cele de urmărire penală, omițându-se faptul că societatea inculpatului a fost înființată ulterior datei înscrise pe contract.
De asemenea, afirmația martorului M. G., în sensul că inculpatul dispunea de combine cu care efectua recoltări în zona Casimcea și cu care i-a efectuat și lui recoltarea de pe o suprafață de 310 ha, nu poate fi adevărată sau, în orice caz, combinele respective nu puteau aparține firmei inculpatului M. Ș. A..
În acest sens, tribunalul reține că nu există nici o informație în dosar potrivit căreia:
- inculpatul ar fi avut posibilitatea contractuală de a închiria combine anterior datei de 01.07.2008 (și chiar ulterior), câtă vreme la acea dată nici nu avea firma înființată, deci nici un proprietar de combine nu ar fi închiriat astfel de utilaje de o valoare intrinsecă și economică (la acel moment de campanie agricolă) deosebit de mare, unei persoane fizice care nu prezenta nici o garanție materială sau morală, nu era cunoscător al lucrărilor agricole, nu era din zonă, etc.
- inculpatul ar fi avut sumele disponibile sau garanțiile necesare pentru a putea închiria combine;
- inculpatul ar fi efectuat prestații de recoltare cereale și altor producători din zona Casimcea, în afara martorului M. G.;
- inculpatul ar fi avut disponibilități bănești pentru a susține operațiunea de recoltare în perioada 01.07- 31.07.2008 – implicând cel puțin costul carburantului pentru combine – în condițiile în care factura a fost emisă la 30.07.2008, iar plata a fost efectuată ulterior acestei date - deci inculpatul susținând din surse proprii recoltarea propriu zisă.
În aceste condiții, declarațiile martorului trebuie analizate cu circumspecție și acestea nu pot susține ele însele situația de fapt afirmată, câtă vreme martorul M. G. ar putea fi implicat el însuși în fapte de evaziune fiscală, constând în încheierea unor contracte simulate de prestări servicii și respectiv cumpărări de cereale și plante tehnice, prin care societatea sa și-a majorat fictiv cheltuielile și, respectiv, a disimulat TVA-ul de plată și impozitul pe profit; astfel, există posibilitatea reală, necontrazisă de nici o probă obiectivă, ca recoltarea de pe cele 310 ha să se fi realizat cu mijloacele proprii ale societății martorului și, de asemenea, ca cerealele ,,cumpărate” de la inculpat să fie, de fapt, recoltate de martor de pe solele sale sau cumpărate de la producători agricoli, caz în care M. G. nu avea temei să facă plăți pentru prestări servicii către firma inculpatului, nu avea temei să facă plăți reprezentând prețul unor cereale achiziționate și, de asemenea, nu avea temei să evidențieze TVA deductibil către firma inculpatului.
Nu s-a verificat în dosar, la momentul la care se putea face acest lucru, nici una din afirmațiile martorului – combina proprie defectă, suprafețele cultivate și producția obținută în 2008 pe acestea.
În ce privește împrejurarea că societatea martorului M. G. a făcut plăți bancare către firma inculpatului, achitând toate facturile emise, aceasta poate fi explicată în contextul procedeului de notorietate în zona infracțională și în cea judiciară penală, care constă în faptul că beneficiarul sumelor (în realitate necuvenite) retrage imediat aceste sume din contul bancar și le restituie cash celui care i le-a virat, contra unei sume modice de câteva sute de lei.
Declarațiile inculpatului M. Ș. A. și operațiunile de retragere numerar din contul deschis la „Raiffeisen Bank” - Agenția L. confirmă întru totul acest mod de operare. De altfel, însăși ,,grija” tuturor martorilor – administratori de societăți comerciale – de a desfășura toate operațiunile de plăți către firma inculpatului numai prin bancă și de a preciza expres în declarațiile lor acest lucru, este de natură a atrage atenția, în contextul ansamblului actelor materiale, că există posibilitatea ca martorii, în mod deliberat, să fi procedat astfel, pentru a-și preconstitui probele necesare că într-adevăr au făcut plățile (cheltuielile) respective, deductibile din profit, pe când în realitate au recuperat sumele respective prin procedeul descris anterior.
În ce privește contractul comercial nr.77/14.07.2008, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de 150 tone rapiță, de asemenea este neverosimil ca acesta să fi putut fi încheiat la această dată, câtă vreme abia în această zi – 14.07.2008 – s-a definitivat înființarea și înregistrarea S.C. Delta Trans Util S.R.L. C., fiind greu de crezut că, în aceeași zi, inculpatul s-a și deplasat până în zona Casimcea, pentru a încheia un contract cu martorul M. G..
Astfel, apare ca fiind lipsită de verosimilitate și susținerea martorului, potrivit căreia inculpatul conducea – la începutul lunii iulie 2008 – un autoturism negru marca „Audi” sau „BMW”, probele dosarului conturând cu certitudine că M. Ș. A. nu a avut niciodată în posesie sau folosință un astfel de autoturism (sau oricare altul) și nici nu ar fi avut o astfel de posibilitate materială, neavând nici prieteni în județul C., care să-i împrumute astfel de mașini (martorul a precizat că autoturismul era înmatriculat în județul C.).
În schimb, există posibilitatea ca martorul să fi confundat marca autoturismului, iar acesta să fie un autoturism marca Mercedes Benz, caz în care apare posibilitatea ca mașina respectivă să fi fost a numitului S. D., astfel conturându-se posibilitatea implicării acestuia în operațiunile comerciale cu S.C. Euxin Impex S.R.L. Sarichiol de Deal.
Față de cele de mai sus, tribunalul mai reține că organul de urmărire penală nu a verificat printr-o probă obiectivă dacă, într-adevăr, martorul M. G. l-a cunoscut și l-a întâlnit pe M. Ș. A.; martorului i s-a prezentat numai fotografia inculpatului, însoțită de datele de stare civilă, preluate din fișa de evidență a populației și nu i s-a prezentat o planșă foto cu mai multe fotografii ale unor persoane, astfel încât, în ipoteza în care martorul a avut interes să ascundă contractele simulate, este evident că acesta l-a indicat pe inculpat, chiar dacă nu l-ar fi cunoscut.
Aceeași situație se întâlnește în cazul tuturor martorilor administratori de societăți comerciale audiați, recunoașterea inculpatului dintr-o singură fotografie prezentată fiind astfel incertă.
Martorul Dardac S. a îndeplinit funcția de administrator al S.C. Deso G. S.R.L. C..
Potrivit declarației sale, în vara anului 2008 inculpatul M. Ș. A. l-a contactat telefonic, apoi cei doi s-au întâlnit și au încheiat contracte de vânzare-cumpărare de cereale, firma inculpatului fiind vânzătoare – transportul până la locul de descărcare fiind asigurat de firma inculpatului, iar costul transportului fiind inclus în prețul unitar de vânzare.
Mai rezultă că S.C. Deso G. S.R.L. a cumpărat și îngrășăminte chimice de la S.C. Delta Trans Util S.R.L., la un preț mult mai bun decât cel furnizat de producătorii de îngrășăminte chimice din țară sau din Portul C., precum și șrot de soia.
În ce privește deținerea în scop de vânzare de către S.C. Delta Trans Util S.R.L. a unor cantități de îngrășăminte chimice (azotat de amoniu) și șrot de soia, tribunalul reține că astfel de bunuri nu puteau intra în patrimoniul acestei societăți decât prin cumpărare – cu documente legale (factură, avize de expediție documente de plată) – de la producători persoane juridice sau de la alte societăți intermediare.
Or, în lipsa oricărei informații din care să rezulte că astfel de tranzacții au avut loc, nu se probează că S.C. Delta Trans Util S.R.L. a deținut în realitate bunurile respective, pe care mai apoi să le comercializeze către S.C. Deso G. S.R.L. Astfel, nu rezultă că inculpatul a efectuat demersuri pentru cumpărarea azotatului și șrotului de soia, nu rezultă originea acestora, nu rezultă efectuarea vreunei plăți și nici efectuarea vreunui transport referitoare la bunurile respective.
În aceste condiții, există posibilitatea, necontrazisă de probele dosarului, ca bunurile să provină de la o altă societate comercială, care însă a evitat încheierea în nume propriu a unor contracte, facturi, avize, în scopul diminuării obligațiilor de plată către stat (TVA colectat și impozit pe profit) și care, totodată, s-a folosit de actele încheiate în numele firmei inculpatului, pentru a-și masca propriile tranzacții comerciale.
Conform procedeului expus mai sus, recuperarea prețului plătit de firma cumpărătoare s-a putut realiza prin retragerea sumelor din bancă de către inculpat și predarea lor către fostul proprietar real al bunurilor vândute.
O altă posibilitate, necontrazisă de probele dosarului, este aceea ca în realitate să nu fi existat nici o vânzare-cumpărare de azotat de amoniu sau șrot de soia, ci să fi fost încheiate doar actele care fac această dovadă, prin intermediul cărora S.C. Deso G. S.R.L. putea să consemneze cheltuielile reprezentând prețul bunurilor pretins cumpărare, preț ce putea fi recuperat ulterior în aceeași modalitate expusă mai sus.
În ce privește operațiunile de vânzare – cumpărare de cereale și plante tehnice încheiate S.C. Delta Trans Util S.R.L. și S.C. Deso G. S.R.L., ceea ce rezultă din probele dosarului este că au fost întocmite facturi care consemnează vânzarea acestor cereale și ordine de plată, care certifică plata sumelor aferente facturilor respective, de către S.C. Deso G. S.R.L.
Probele dosarului nu confirmă însă că firma inculpatului a cumpărat în realitate astfel de bunuri de la producătorii individuali sau de la alte societăți, nu confirmă că aceasta a avut la dispoziție mijloace de transport și nici că a transportat în mod real cereale și plante tehnice către firma S.C. Deso G. S.R.L.
Astfel, există posibilitatea reală, necontrazisă de probele dosarului, ca fie o altă societate comercială, fie însăși firma S.C. Deso G. S.R.L. să fi cumpărat cerealele respective de la producătorii individuali și să se fi folosit de facturile întocmite în numele S.C. Delta Trans Util S.R.L., pentru a evita colectarea și plata TVA datorat statului.
Este de evidențiat, la acest punct, că firma S.C. Deso G. S.R.L. apare ca fiind implicată, în calitate de cumpărător de cereale, și în legătură cu firma numitului M. C., S.C. Demyra GSM S.R.L., firmă ce a fost dovedită prin hotărâre judecătorească definitivă că a produs evaziune fiscală în exact aceeași modalitate faptică.
De asemenea, rezultă din probe că S.C. Deso G. S.R.L. activează în domeniul comercializării de cereale de mai mulți ani, dispune de mijloace de transport, precum și de informațiile necesare pentru a cumpăra cereale de la producători, deci nu este exclusă ipoteza evidențiată mai sus.
Martorul Larga S. a îndeplinit în perioada ianuarie – martie 2009 funcția de administrator la S.C. AS World Cargo S.R.L. C., având ca obiect de activitate transporturi aeriene, maritime și rutiere de mărfuri.
În acest context, martorul susține că în lunile februarie – martie 2009 societatea sa a închiriat de la S.C. Delta Trans Util S.R.L. administrată de M. Ș. A., mijloace de transport pentru transportul mărfurilor sosite în Portul C.. Cele trei facturi nr.005/25.02.2009, nr.006/24.03.2009 și nr.007/25.03.2009, emise de S.C. Delta Trans Util S.R.L., consemnează același lucru.
Martorul nu a fost în măsură să indice, în concret, în ce au constat închirierile de mijloace de transport – câte autovehicule, tipul și capacitatea, ce mărfuri au fost transportate și către ce destinație – și a precizat că cele trei facturi emise nu au fost însoțite de documentele justificative care să certifice realitatea operațiunilor comerciale și deductibilitatea cheltuielilor.
Din probele dosarului nu rezultă că firma inculpatului M. Ș. A. a deținut în proprietate, închiriere sau altă formă de posesie, mijloace de transport pe care la rândul ei să le poată închiria altor societăți sau să presteze transporturi pentru acestea. Astfel, nu se dovedește realitatea serviciilor consemnate în cele trei facturi emise către ., de asemenea fiind și neverosimil ca o societate specializată în efectuarea de transporturi să apeleze la o firmă fără patrimoniu pentru închirierea de mijloace de transport, în loc să apeleze –la nevoie –la societățile proprietare de astfel de autovehicule.
Martorul M. S. a deținut funcția de administrator al S.C. Auto Transporom S.R.L. C., având ca principal obiect de activitate transportul și comerțul cu cereale, din probele dosarului rezultând că prin facturile nr.127 și nr.157 din 21.07 și 22.07.2008 această societate a cumpărat capace de canalizare de la S.C. Delta Trans Util S.R.L. C., marfa fiind transportată pe cheltuiala firmei vânzătoare până la locul de recepție.
Aparent, rezultă astfel, conform acestor facturi că, la numai o săptămână de la înființarea societății, inculpatul avea deja conexiuni de afaceri, care să-i permită cumpărarea și revânzarea de bunuri în cantități și valori mari și, în același timp, mai rezultă că martorul M. S., care încheiase deja un contract cu RAJA, prin care se angajase să procure capace de canalizare cu sistem de închidere, a primit de la inculpat, exact în perioada respectivă, cea mai bună ofertă de preț pentru astfel de capace de canalizare, pretins confecționate la o turnătorie necunoscută din G..
O astfel de situație de fapt apare ca fiind neverosimilă în raport cu situația personală a inculpatului (necunoscător în materia contractelor comerciale, fără disponibilități bănești, fără persoane de contact), aspect întărit și de numerele evident nereale, formale, date celor două facturi – nr.127 și nr.157 (deși cea de-a doua a fost emisă la un interval de o zi față de prima și nu rezultă că în zilele de 21-22.07.2008 inculpatul ar mai fi emis încă 29 de facturi).
Martora Stambuli E. a îndeplinit în perioada anului 2008 funcția de administrator al S.C. Elvast Trans S.R.L. C., societate ce are ca obiect de activitate transporturi și comerț cu cereale.
Conform susținerilor acestei martore și facturilor emise de inculpat, în cursul lunii august 2008, respectiv septembrie 2008, firma S.C. Delta Trans Util S.R.L. a prestat transporturi de cereale pentru S.C. Elvast Trans S.R.L. și a vândut acesteia cantitatea de 91 tone floarea soarelui.
Ca și în cazul S.C. AS World Cargo S.R.L. C., tribunalul reține aspectul neverosimil al faptului ca o firmă specializată în transporturi și comerț cu cereale, care prin definiție dispune de mijloace de transport, să apeleze pentru efectuarea de transporturi la societatea inculpatului, despre care toate datele dosarului converg către concluzia că nu a deținut cu nici un titlu astfel de mijloace de transport.
Ca și în cazurile analizate mai sus, atrage atenția numerele formale atribuite facturilor, care nu respectă cronologia în timp; nr.268 din data de 02.08.2008, având ca obiect transport auto și nr.235 din 20.08.2008, având ca obiect tot transporturi auto.
Totodată, inconsistența realității susținute de actele astfel redactate rezultă și din ansamblul activităților pretins a fi efectuate de firma inculpatului. Aceasta, în perioada iulie – august 2008, pare nu numai că a asigurat transporturi de mărfuri pentru alte societăți comerciale, dar și că a avut mijloace de transport suficiente pentru a efectua transporturi de cereale cumpărate de propria firmă, către S.C. Eli Image S.R.L., S.C. Deso G. S.R.L., S.C. Euxin Impex S.R.L. Sarichiol de Deal, S.C. Din Mar 2007 S.R.L., ..
Față de volumul mare al activității ce reiese din facturi, coroborat cu inexistența de mijloace de transport în patrimoniul S.C. Delta Trans Util S.R.L. și cu imposibilitatea obiectivă ca inculpatul să fi putut obține închirierea mai multor autocamioane în plină campanie agricolă, fără să fi dispus de garanții materiale, de o activitate îndelungată și serioasă a firmei sale, de disponibilități bănești, etc, se conturează cu claritate falsitatea operațiunilor comerciale consemnate în facturile emise.
Martorul D. T. T. a îndeplinit în perioada 2008 funcția de administrator al S.C. Din Mar 2007 S.R.L. C., societate ce apare și în raporturile comerciale cu firma condamnatului M. C. R., ..
Potrivit declarației acestui martor, l-a cunoscut în Portul C. pe inculpatul M., acesta i-a oferit spre vânzare cereale, iar martorul a acceptat cumpărarea a trei autocamioane cu grâu, la datele de 11 și 14 august 2008.
Martorul G. A. M. a îndeplinit în cursul anului 2008 funcția de administrator la .. C., care are ca principale obiecte de activitate transportul, comerțul cu cereale, cultivarea de cereale și plante tehnice. Martorul arată că la data de 15.08.2008 a încheiat cu administratorul S.C. Delta Trans Util S.R.L. contractul de transport nr.62, în baza căruia S.C. Delta Trans Util S.R.L. a efectuat transporturi de cereale pentru .., prestații pentru care s-au și emis facturi fiscale decontate prin bancă cu ordine de plată.
Cu privire la aceste operațiuni, s-au emis facturile fiscale . nr.016/29.08.2008, nr.223/30.12.2008 și nr.224/19.01.2009. Aceste facturi nu corespund, din punct de vedere al emiterii lor în ordine cronologică, cu facturile având aceeași . către alte societăți comerciale în anul 2008; de exemplu, factura cu nr.16 este emisă la 29._, deși la datele de 02.08.2008 și 20.08.2008 inculpatul emisese facturile nr.268 și nr.235 către S.C. Elvast Trans S.R.L. Totodată, aceste din urmă facturi emise în luna august au numere mai mari decât cele emise în decembrie 2008 sau ianuarie 2009.Aceleași concluzii rezultă și din compararea facturilor emise către alte societăți comerciale cu care S.C. Delta Trans Util SRL a avut – din punct de vedere scriptic – raporturi comerciale.
Martorul M. F. arată că în cursul anului 2008 soția sa a fost administrator la S.C. A. Internațional S.R.L., care a cumpărat de la S.C. Delta Trans Util S.R.L. uree, erbicid „Anaconda” și erbicid „Viper”, în baza facturii . nr.027/26.09.2008, marfa fiind adusă cu mijloace de transport ale S.C. Delta Trans Util S.R.L. și pe cheltuiala acesteia.
Nu rezultă de unde provin aceste substanțe folosite în agricultură și dacă ele erau proprietatea S..C Delta Trans Util S.R.L. Ca și mai sus, numărul facturii este unul atribuit în mod formal, fără nici o legătură cu succesiunea și numărul tranzacțiilor comerciale pretins efectuate de societate în anul respectiv.
În cauză s-a dispus efectuarea, de către specialiștii din cadrul I.P.J. C. – S. criminalistic, a unei constatări tehnico – științifice grafice, pentru a se stabili dacă semnăturile existente pe facturile fiscale emise și contractele comerciale încheiate de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., borderourile de achiziții cereale de la persoane fizice, prezentate reprezentanților „Raiffeisen Bank” S.A. - Sucursala C., Agenția L., Hotărârea asociatului unic nr.1/10.09.2009, cererile de autentificare acte juridice adresate notarului public C. – E. V., declarația pe propria răspundere autentificate prin încheierea nr.761 din data de 10.07.2010, procura autentificată prin încheierea nr.760 din data de 10.07.2010, copia cărții de identitate . nr._ și copia contractului – cadru de închiriere nr._/08.07.2008 (înscrisuri depuse la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C.), actul constitutiv al S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L., precum și pe declarația privind vectorul fiscal și cererea de înregistrare în Registrul Comerțului nr._ din data de 11.07.2008 au fost executate de către inculpatul M. Ș. A..
În cuprinsul raportului de constatare nr._ din data de 25.11.2012 întocmit de specialiștii din cadrul I.P.J. C. – S. Teritorial C., s-au stabilit următoarele:
- semnăturile existente la rubricile „Semnătura și ștampila furnizorului” și „Date privind expediția”, precum și scrisul olograf ce completează rubricile „Denumirea produselor sau a serviciilor” din facturile emise de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. către S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. au fost executate de către inculpatul M. Ș. A.;
- scrisul olograf ce completează rubrica „Denumirea produselor sau a serviciilor” din copiile xerografiate ale facturilor nr. 212/04.12.2008, nr. 213/10.12.2008, nr. 214/12.12.2008, nr. 216/15.12.2008, nr. 217/18.12.2008 și nr. 218/19.12.2008, emise de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. către S.C. „DESO GROUP” S.R.L., a fost executat de către M. Ș. A.;
- semnăturile existente la rubrica „Date privind expediția – Semnătura” din copiile xerografiate ale facturilor nr. 011/13.08.2008, nr. 051/13.08.2008, nr. 101/22.08.2008, nr. 055/26.08.2008, nr.020/04.09.2008, nr. 021/05.09.2008, nr. 022/08.09.2008, nr. 024/15.09.2008, nr. 61/01.10.2008, nr. 123/16.10.2008, nr. 203/29.10.2008, nr. 204/31.10.2008, nr. 206/05.11.2008, nr. 207/17.11.2008, nr.208/25.11.2008 și nr. 217/18.12.2008, emise de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. către S.C. „DESO GROUP” S.R.L. au fost probabil executate de către M. Ș. A.;
- semnăturile existente la rubrica „Vânzător” din copiile xerografiate ale contractelor de vânzare – cumpărare încheiate între S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. și S.C. „DESO GROUP” S.R.L., înregistrate cu numerele 13 din 15.07.2008, 21, 22 și 23, toate din 19.07.2008, 24 din 27.09.2008 și 25 din 15.11.2008, au fost probabil executate de către M. Ș. A.;
- semnăturile existente la rubrica „Semnătura beneficiar” din conținutul copiilor xerografiate ale ordinelor de plată din datele de 29.07.2008, 30.07.2008, 08.08.2008, 13.08.2008, 19.08.2008, 21.08.2008, 02.09.2008, 04.09.2008, 05.09.2008, 08.09.2008, 09.09.2008, 11.09.2008, 15.09.2008, 23.09.2008, 01.10.2008, 08.10.2008, 09.10.2008, 10.10.2008, 20.10.2008, 21.10.2008, 24.10.2008, 31.10.2008, 05.11.2008, 09.12.2008, 15.12.2008, 18.12.2008 și 19.12.2008, au fost probabil executate de către M. Ș. A.;
- semnătura de la rubrica „Asociați: M. Ș. A.” din Hotărârea asociatului unic nr.1/10.09.2009 nu a fost executată de către inculpatul M. Ș. A.;
- semnăturile existente la rubricile „Semnătura” din cele două cereri de autentificare acte juridice, înregistrate sub nr.1977 și 1978, adresate notarului public C. E. V., au fost executate de către M. Ș. A.;
- semnătura existentă la rubrica „Declarant” din declarația pe proprie răspundere, autentificată prin încheierea notarului public C. E. V. sub nr.761/10.07.2010, a fost executată de către M. Ș. A.;
- semnătura existentă la rubrica „Mandant” din procura autentificată prin încheierea notarului public C. E. V. sub nr.760/10.07.2010 a fost executată de către M. Ș. A.;
- semnătura existentă pe copia cărții de identitate . nr._ a fost executată de M. Ș. A.;
- semnătura executată cu instrument scriptural cu pastă de culoare albastră din finalul primei pagini a contractului – cadru de închiriere nr._/08.06.2008 a fost executată de către M. Ș. A.;
- semnătura existentă la rubrica „Asociat unic” din copia xerografiată a actului constitutiv al S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. a fost probabil executată de către M. Ș. A..
În cuprinsul raportului de constatare s-a precizat că probabilitatea unora dintre concluzii a fost determinată de împrejurarea că respectivele semnături examinate sunt multiplicate electrostatic. Calitatea multiplicării a determinat, de asemenea, inaptitudinea celorlalte înscrisuri puse la dispoziția specialistului de a fi supuse unui examen grafoscopic pertinent.
9. Prin raportul de constatare tehnico-științifică financiar-fiscală întocmit de specialistul din cadrul D.N.A. au fost analizate operațiunile de încasări și plăți derulate de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. prin contul bancar deschis în lei la „Raiffeisen Bank”, Sucursala Constanta - Agenția L., astfel cum rezultă din conținutul documentelor bancare și al celorlalte documente existente la dosarul cauzei, constatându-se faptul că S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L C. a încasat de la clienți suma totală de 15.933.277,18 lei, cu explicația „cv factura nr…” sau „cv. avans”, sumă din care a efectuat plăți în cuantum de 401.900 lei către furnizori, cu explicația „cv. Avans” sau „storno avans”, diferența în sumă de 15.530.989,60 lei fiind retrasă în numerar, pe bază de borderouri de achiziții cereale de la persoane fizice.
Astfel, s-a stabilit că, în perioada iulie 2008 – mai 2009, S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a derulat operațiuni comerciale impozabile, constând în livrări de cereale (grâu, rapiță, floarea soarelui, porumb, soia) și diverse prestări servicii de recoltat cereale, a căror contravaloare a fost încasată prin contul bancar al societății deschis la „Raiffeisen Bank”, Sucursala C. - Agenția L., cu următoarele societăți comerciale:
- S.C. „A. INTERNAȚIONAL” S.R.L. Valul lui T., județul C. – 597.975 lei;
- S.C. „AS WORLD CARGO” S.R.L. București – 115.598,98 lei;
- S.C. „AUTO TRANSPOROM” S.R.L. C. – 280.000 lei;
- S.C. „ DESO GROUP” S.R.L. C. – 7.100.559,95 lei;
- S.C. „DIN MAR 2007” S.R.L. C. – 79.000 lei;
- S.C. „ELI IMAGE” S.R.L. C. – 5.101.751,90 lei;
- S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea – 1.034.619,04 lei;
- S.C. „GRANEX” S.R.L. C. – 100.000,71 lei;
- S.C. „LOGIC LAND” S.R.L. Valea Viei, județul V. – 99.050 lei;
- S.C. „TRUCKS SALEX SERVICE ” S.R.L. G. – 10.300 lei;
- S.C. „ELVAST TRANS” S.R.L. C. – 398.221,60 lei;
- S.C. „EURO ACTIV” S.R.L. C. – 75.000,00 lei.
De asemenea, S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a efectuat plăți către S.C. „EURO ACTIV” S.R.L. C. – 170.100,00 lei și S.C. „FIDE B.” S.R.L. C. – 61.700,00 lei și a stornat un avans în cuantum de 170.100,00 lei.
Retragerea sumelor în numerar din contul bancar a fost efectuată pe baza unor borderouri de achiziții cereale (porumb, rapiță, grâu, floarea soarelui, orz) de la diverși producători individuali, pentru cantități de ordinul sutelor de tone, valoarea unui singur borderou fiind cuprinsă între 150.000 lei și 650.000 lei.
Conform documentului intitulat „Fișă specimene semnături pentru persoane juridice”, depus de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., la data de 17.07.2008, administratorul societății și anume inculpatul M. Ș. A., a fost singura persoană autorizată să efectueze operațiuni de încasări și plăți prin contul bancar deschis la această unitate bancară, în fapt toate operațiunile de retragere numerar din cont fiind autorizate de către acesta.
Cu adresa nr.674 din data de 25.04.2012, unitatea bancară menționată a înaintat organelor de urmărire penală, în copie, documentele care au stat la baza retragerilor de numerar efectuate de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. prin contul bancar nr.RO62RZBR_3281 deschis în lei la „Raiffeisen Bank”, Sucursala Constanta - Agenția L., respectiv borderouri de achiziții cereale, formularele de eliberare numerar și ordinele de plată aferente acestor formulare.
Examinând conținutul borderourilor de achiziții, specialistul a constatat că acestea nu conțin și nu furnizează toate informațiile prevăzute de lege, din care să reiasă realitatea operațiunilor efectuate în raport cu persoanele fizice menționate .
Toate aceste borderouri de achiziții cereale, prezentate ca documente justificative pentru retragerile de numerar de la unitățile bancare, au fost semnate de administratorul S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., inculpatul M. Ș. A., atât în calitate de gestionar, cât și de achizitor.
De asemenea, pe nici unul dintre aceste borderouri de achiziții nu au fost completate „datele privind expediția”, din care să reiasă identitatea persoanelor care au efectuat operațiunile respective și mijloacele de transport utilizate, așa cum prevede art.80 alin.6 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia „(6)Contribuabilii sunt obligați să utilizeze pentru activitatea desfășurată documente primare și de evidență contabilă stabilite prin lege, achiziționate numai de la unitățile stabilite prin normele legale în vigoare și să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operațiunilor înregistrate.”
Având în vedere faptul că documentele mai sus menționate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii, pentru care se solicită deducerea taxei pe valoare adăugată, potrivit reglementării menționate mai sus, taxa pe valoarea adăugată nu se poate deduce și nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit.
Mai mult decât atât, pe parcursul urmăririi penale, s-a stabilit faptul că cele 53 (cincizeci și trei) de borderouri de achiziție cereale de la persoane fizice, prezentate unităților bancare, în vederea justificării sumelor de bani retrase în numerar, au fost completate integral cu date false, atestând împrejurarea nereală privind cumpărarea mărfurilor de la următoarele persoane:
1. A. P. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 429,26 tone porumb, în valoare de 176.000 lei și 136,90 tone floarea – soarelui, în valoare de 115.000 lei;
2. H. I. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată cantitatea de 300 tone porumb, în valoare de 123.000 lei;
3. P. V. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată cantitatea de 490,24 tone porumb, în valoare de 201.000 lei;
4. S. GH. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată o cantitate neprecizată de porumb, în valoare de 138.000 lei;
5. D. I. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 960,48 tone porumb, în valoare totală de 501.000 lei și 35,25 tone floarea – soarelui, în valoare de 34.200 lei;
6. M. Ș. – . nr._ și nr._ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 434,70 tone grâu, în valoare de 195.618 lei și 534,26 tone floarea – soarelui, în valoare de 475.000 lei;
7. S. C-T. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată cantitatea totală de 923,48 tone grâu, în valoare de 408.000 lei;
8. T. N. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 193,62 tone floarea – soarelui, în valoare de 183.800 lei, și 203,70 tone grâu, în valoare de 82.500 lei;
9. S. P. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 205,40 tone porumb, în valoare de 76.000 lei, 600 tone grâu, în valoare de 270.000 lei, 126,23 tone rapiță, în valoare de 164.100 lei, 94,04 tone orz, în valoare de 44.200 lei, și 723,63 tone floarea – soarelui, în valoare de 582.000 lei;
10. I. D. sau I. A. – TC_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 218,91 tone porumb, în valoare de 81.000 lei, și 363,7 tone floarea – soarelui, în valoare de 335.500 lei;
11. S. G. – KT_ și KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 696,25 tone porumb, în valoare de 277.000 lei, și 114,70 tone floarea – soarelui, în valoare de 151.000 lei;
12. B. A. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 967,68 tone porumb boabe, în valoare de 392.000 lei, 334,81 tone grâu, în valoare de 135.600 lei, 20,85 tone orz, în valoare de 9.800 lei, și 501,19 tone floarea – soarelui, în valoare de 384.000 lei;
13. N. P. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 302,22 tone porumb boabe, în valoare de 136.000 lei, și 299,7 tone floarea – soarelui, în valoare de 233.000 lei;
14. I. C. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 611,21 tone porumb, în valoare de 203.000 lei, 914,63 tone grâu, în valoare de 375.000 lei, 174,46 tone orz, în valoare de 82.000 lei, și 299,55 tone floarea – soarelui, în valoare de 297.500 lei;
15. I. C. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată cantitatea de 109,89 tone floarea – soarelui, în valoare de 100.000 lei;
16. Z. L. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată cantitatea de 100,61 tone floarea – soarelui, în valoare de 194.900 lei;
17. Z. L. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată cantitatea de 196 tone grâu, în valoare de 98.000 lei;
18. T. P. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 305,40 tone porumb, în valoare de 113.000 lei, și 151,91 tone floarea – soarelui, în valoare de 214.000 lei;
19. M. C-T. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 1.054,18 tone porumb, în valoare de 452.000 lei, 208,10 tone orz, în valoare de 77.000 lei, 364,19 tone grâu, în valoare de 147.500 lei, și 325,99 tone floarea – soarelui, în valoare de 290.000 lei;
20. L. V. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 251,35 tone orz, în valoare de 93.000 lei, 339,1 tone floarea – soarelui, în valoare de 308.000 lei, și o cantitate neprecizată de grâu, în valoare de 50.000 lei;
21. P. ELORIN – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 396,29 tone grâu, în valoare de 173.500 lei, 157,69 tone rapiță, în valoare de 205.000 lei, 242,55 tone orz, în valoare de 114.000 lei, și 268,92 tone floarea – soarelui, în valoare de 258.000 lei;
22. O. G. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 746,99 tone grâu, în valoare de 310.000 lei, 58,38 tone rapiță, în valoare de 75.900 lei, și 53,46 tone floarea – soarelui, în valoare de 54.000 lei;
23. T. M. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată cantitatea de 823,45 tone grâu, în valoare de 351.400 lei;
24. B. N. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 332,60 tone porumb boabe, în valoare de 153.000 lei, 212,76 tone orz, în valoare de 100.000 lei, și 171,60 tone grâu, în valoare de 69.500 lei;
25. G. M. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată cantitatea de 97,08 tone floarea – soarelui, în valoare de 100.000 lei;
26. M. T. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 384,44 tone porumb boabe, în valoare de 173.000 lei, și 86,27 tone floarea – soarelui, în valoare de 88.000 lei;
27. Z. L. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată cantitatea de 67,01 tone floarea – soarelui, în valoare de 65.000 lei;
28. P. C. – TC_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționate cantitățile de 343,24 tone porumb, în valoare de 127.000 lei, și 97,29 tone floarea – soarelui, în valoare de 93.400 lei;
29. S. GH. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată cantitatea de 121,29 tone floarea – soarelui, în valoare de 112.800 lei;
30. SĂULEA C. – KT_ – de la care se pretinde a fi fost achiziționată cantitatea de 321,73 tone porumb boabe, în valoare de 148.000 lei.
În vederea verificării realității cheltuielilor aferente achizițiilor pretins efectuate de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. de la persoane fizice, potrivit mențiunilor din borderourile identificate pe parcursul cercetărilor, în cauză s-a procedat la identificarea persoanelor indicate în cuprinsul respectivelor documente, rezultând două situații distincte.
Astfel, pe de-o parte, a rezultat inexistența oricăror relații comerciale între unii producători particulari persoane fizice menționați drept furnizori de cereale, aspect ce reiese din declarațiile acestora, respectiv ale martorilor P. V., GĂRGĂIANU D. (realul posesor al cărții de identitate . nr._ atribuită persoanei fictive „S. GH.”), D. I., M. Ș., S. C., S. P. P., I. A. D., S. G., B. A., N. P., I. C. D., M. C., L. V., P. ELORIN, O. G., T. M. B., B. N., T. N., G. M., M. T., Z. L. C. și P. C..
Cu prilejul declarațiilor formulate pe parcursul urmăririi penale, persoanele fizice mai sus menționate au precizat în mod unanim faptul că nu au înființat și nu au obținut culturi care să le permită vânzarea cantităților de cereale menționate în borderourile de achiziție utilizate de către inculpatul M. Ș. A., nu au efectuat livrări de cereale, nu au încasat sumele de bani înscrise în respectivele borderouri și nu îl cunosc pe inculpat, a cărui fotografie le-a fost prezentată cu ocazia audierilor.
Nu a fost posibilă audierea în calitate de martor a numiților A. P. – KT_, H. I. – KT_, S. GH. – KT_, SĂULEA C. – KT_, Z. L. – KT_ și KT_ și T. P. – KT_, persoane care nu au putut fi identificate în cursul urmăririi penale.
Pe de altă parte, aceleași aspecte, privind caracterul fictiv al operațiunilor comerciale de achiziție cereale de la producători particulari, menționate în conținutul borderourilor de achiziție utilizate de inculpatul M. Ș. A., au rezultat și din informațiile comunicate organelor de urmărire penală de către reprezentanții primăriilor și ai organelor fiscale teritoriale de la locurile de domiciliu ale pretinșilor vânzători de produse cerealiere, din care reiese că respectivele persoane fizice nu dețin în proprietate suprafețe de teren agricol și nu au obținut recolte de cereale corespunzătoare cantităților menționate în borderouri.
Tribunalul constată că între producătorii individuali nominalizați în borderourile folosite de inculpat se regăsesc și numiții P. C., N. P., S.(lă) G., M. Ș., care au fost indicați și în borderourile de achiziție folosite de condamnatul M. C. R. în același scop de retragere de numerar, dovedindu-se și în acel caz faptul că persoanele respective nu au vândut cereale către ..
Având în vedere acest aspect, coroborat cu relația strânsă dintre M. C. R. și inculpat, rezultă că redactarea borderourilor de achiziție s-a făcut cu contribuția informativă fie a lui M. C. R., fie a altei persoane care cunoștea conținutul borderourilor folosite de acesta din urmă.
Un alt aspect care converge către concluzia contribuției altor persoane la redactarea borderourilor de achiziție cereale folosite la „Raiffeisen Bank”, Agenția L. este acela că persoanele indicate în borderouri – cu o singură excepție – sunt persoane reale, cărora le corespund și datele referitoare la actul lor de identitate.
Prin urmare, sub acest aspect, nu au fost înserate nici nume fictive, nici acte de identitate fictive, ceea ce presupune că cei care au redactat borderourile au avut posibilitatea de a obține informațiile reale referitoare la persoanele respective.
Or, inculpatul M. Ș. A. nu dispunea de o astfel de posibilitate de informare.
În același timp, o mare parte din aceste persoane, audiate ca martori, lucrau în perioada 2008 fie la societăți implicate în relațiile comerciale cu firma inculpatului și anume la .. (martorii D. I., S. C., I. A.-D., S. G., N. P., T. N., M. T., P. C.), fie la societăți cu obiect de activitate similar, cum este .. (martorii M. Ș., S. P.-P., B. A., I. C.-D., L. V., Z. L.-C.), S.C. Nord Star Shipping S.R.L. (M. C.), S.C. Grani Comerț S.R.L. (O. G.), S.C. Anegri M. Trans S.R.L. (T. M.-B.), etc.
Practic, rezultă că toți martorii audiați, menționați în borderourile de achiziție cereale, erau angajați la societăți cu obiect de activitate transport sau/și comerț cu cereale și, în același timp, nici unul dintre aceștia nu l-a cunoscut pe inculpat.
În aceste condiții, tribunalul reține că datele din borderouri au fost obținute de persoane care aveau acces la informațiile referitoare la angajații firmelor menționate mai sus, inculpatul M. Ș. A. neputând fi o astfel de persoană cu acces la datele multor angajați ai .., .., precum și ale angajaților altor societăți comerciale.
10. Prin adresa nr._/CT din data de 13.01.2009, Garda Financiară, Secția C. a sesizat organele de urmărire penală, cu privire la faptul că, în urma controlului efectuat la S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., al cărei unic asociat și administrator a fost inculpatul M. Ș. A., s-a constatat că societatea respectivă nu funcționează la sediul social declarat, respectiv C., ..16, deși, din adresa nr._/25.08.2008 a Oficiului Național al Registrului Comerțului a reieșit că nu a fost înregistrată nicio mențiune privind schimbarea sediului.
De asemenea, organele de control fiscal au stabilit că, în perioada iulie – septembrie 2008, S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a comercializat cereale și a prestat servicii către S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea și S.C. „ELI IMAGE” S.R.L. C., valoarea totală a veniturilor obținute fiind de 5.822.471,95 lei, astfel cum se atestă într-un număr de 67 facturi fiscale identificate la beneficiari.
Pe baza acestor documente cu regim special, ce nu au fost înregistrate în contabilitatea S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., s-a stabilit că societatea s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului în cuantum de 1.727.420,93 lei, reprezentând TVA în sumă de 937.745,32 lei și impozit pe profit, în sumă de 789.675,61 lei.
Ulterior, prin adresa nr.7919/CT din data de 30.06.2009, în completare la sesizarea mai sus menționată, Garda Financiară - Secția C. a transmis organelor de urmărire penală raportul cu același număr, din data de 29.06.2009, în cuprinsul căruia se precizează că, urmare ridicării de documente, în copie certificată, de la S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea, s-a constatat că, în perioada iulie – octombrie 2008, S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a livrat către aceasta cantitatea de 623,10 tone floarea soarelui și a prestat servicii de recoltare rapiță de pe o suprafață de 310 hectare, încasând de la beneficiar suma totală de 803.652,82 lei, astfel cum rezultă dintr-un număr de 9 facturi fiscale emise de furnizorul menționat.
Având în vedere aceeași împrejurare, respectiv neînregistrarea veniturilor astfel obținute în contabilitatea S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., s-a stabilit că, în relația comercială cu S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea, societatea s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului în cuantum de 236.368,48 lei, reprezentând TVA în sumă de 128.314,32 lei și impozit pe profit, în sumă de 108.054,16 lei.
11. La data de 08.04.2009, cu adresa nr._, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice C. a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria C. procesul – verbal de inspecție fiscală nr._ din data de 27.03.2009, cuprinzând rezultatele verificărilor întreprinse în vederea stabilirii prejudiciului creat bugetului general consolidat al statului de către S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., prin neînregistrarea în contabilitate a facturilor emise către S.C. „ELI IMAGE” S.R.L. C. și S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea.
Din conținutul actului de control mai sus menționat, rezultă că organele de inspecție fiscală au avut în vedere, la stabilirea creanței bugetare, aceleași documente identificate inițial de către comisarii Gărzii Financiare, respectiv cele 65 facturi fiscale emise către S.C. „ELI IMAGE” S.R.L. C. și două din cele 9 facturi fiscale emise către S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea, înscrisuri pe baza cărora au stabilit că S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a realizat în perioada iulie 2008 – noiembrie 2008 venituri în valoare totală de 5.966.636 lei, prin neînregistrarea cărora a prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 1.754.893 lei, reprezentând TVA în cuantum de 952.656 lei și impozit pe profit, în cuantum de 802.237 lei.
O plângere penală distinctă, privind comiterea infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 de către reprezentantul S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., în persoana inculpatului M. Ș. A., a fost formulată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice C. – Activitatea de Inspecție Fiscală, S. de Control Financiar, prin adresa nr.7421 din data de 05.11.2009.
De asemenea, urmare solicitării adresate de către Garda Financiară Secția C. cu adresa nr.7919/CT din data de 30.06.2009, Direcția Generală a Finanțelor Publice C. – S.A.F. – Activitatea de Control Fiscal a procedat la recalcularea prejudiciului produs bugetului general consolidat al statului prin neînregistrarea în contabilitate și nedeclararea de către S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a veniturilor obținute din livrările de cereale și prestările de servicii către S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea, stabilindu-se un cuantum de 304.299 lei, reprezentând TVA în sumă de 165.191 lei și impozit pe profit în sumă de 139.108 lei.
La data de 12.07.2010, cu adresa nr.6036, Direcția Generală a Finanțelor Publice C. – Activitatea de Inspecție Fiscală, S. de Inspecție Fiscală Persoane Juridice 4, a sesizat P. de pe lângă Judecătoria C. cu privire la faptul că, în urma inspecției fiscale efectuate la S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. în cursul lunii iunie 2010, s-a constatat că, în perioada iulie – decembrie 2008, societatea a avut relații comerciale constând în livrări de cereale/prestări de servicii și cu S.C. „DESO GROUP” S.R.L. C., atestate de un număr de 51 facturi fiscale, în valoare totală de 7.100.560 lei, veniturile astfel obținute nefiind înregistrate în evidența contabilă a furnizorului și nefiind declarate, cu consecința prejudicierii bugetului general consolidat al statului cu suma totală de 2.088.400 lei, compusă din TVA în cuantum de 1.133.703 și impozit pe profit în cuantum de 954.697 lei.
În ceea ce privește situația contribuabilului S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., în cursul cercetărilor penale, s-a stabilit că, potrivit datelor de evidență fiscală, cu ocazia înmatriculării la Oficiul Registrului Comerțului, deci încă de la data înființării, societatea s-a declarat ca plătitoare de taxă pe valoarea adăugată și impozit pe profit, perioada de raportare fiind trimestrul.
Cu adresa nr._ din data de 06.12.2011 emisă de A.F.P.M. C. și înregistrată la D.G.F.P. C. sub nr._ din 08.12.2012, a fost transmisă organelor de urmărire penală situația declarațiilor fiscale și a raportărilor contabile depuse și înregistrate de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L C. la organul fiscal teritorial, de la data înființării, astfel:
- societatea figurează cu declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat – cod 100, în care obligațiile raportate au fost „0”, precum și cu deconturi de TVA – cod 300, în care a raportat doar TVA de recuperat de la bugetul statului și a stabilit obligații de plată „0”, toate declarațiile fiind depuse pentru perioada septembrie 2008 – martie 2009;
- de la data înființării, societatea nu figurează cu nici o declarație informativă, privind livrările și achizițiile efectuate pe teritoriul României – cod 394 și nici cu declarația anuală privind calculul impozitul pe profit – cod 101;
- societatea figurează cu bilanțul contabil încheiat la 31.12.2008, depus sub nr._ din data de 29.05.2009, sub semnătura indescifrabilă a administratorului societății M. Ș. A. și a directorului economic D. M., fără a se menționa și numărul de înregistrare în organismul profesional al acesteia din urmă, așa cum prevede formularul tipărit furnizat de Ministerul Finanțelor Publice.
Prin urmare, potrivit relațiilor comunicate de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a depus trimestrial la organul fiscal declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat (cod 100 – impozit pe profit ), fără a definitiva evidența fiscală aferentă exercițiului financiar încheiat la 31.12.2008, prin depunerea declarației privind calculul impozitului pe profit – cod 101.
De asemenea, societatea a depus trimestrial la organul fiscal deconturile de TVA, dar nu a respectat și obligația corelativă de a depune și declarația informativă privind livrările și achizițiile efectuate pe teritoriul României – cod 394, din care să rezulte detalierea nominală, pe fiecare client și furnizor, a livrărilor și achizițiilor raportate prin deconturile de TVA și să permită verificarea realității tranzacțiilor între parteneri.
Începând cu data de 21.07.2010, urmare nedepunerii declarațiilor fiscale și raportărilor contabile la termenele prevăzute de lege, S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a fost declarată contribuabil inactiv, în baza prevederilor O.M.E.F. nr.575/2006.
În mod concret, în perioada 2008 – 2009, S.C. DELTA TRANS UTIL S.R.L. C. a declarat organelor fiscale, pe bază de decont TVA, următoarele venituri, cheltuieli și TVA aferentă acestora:
- venituri în valoare totală de 11.170.977 lei, TVA colectată aferentă în sumă de 2.162.067 lei;
- cheltuieli în sumă totală de 11.241.725 lei, TVA deductibilă aferentă în sumă de 2.162.994 lei.
Din verificarea plăților efectuate prin conturile bancare, rezultă însă că S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a plătit către furnizori doar suma de 401.900 lei, diferența de 15.530.989,60 lei fiind retrasă în numerar de administratorul societății, în persoana inculpatului M. Ș. A., pe baza unor borderouri de achiziții cereale, ceea ce confirmă caracterul nereal al datelor înregistrate în evidența contabilă și raportate organului fiscal teritorial.
Mai mult, retragerea din bancă a sumei totale de 15.530.989,60 lei nu a fost înregistrată niciodată în contabilitatea societății, ca intrare în registrul de casă și gestiunea casieriei și nu a fost niciodată plătită, în condițiile legii, unor persoane fizice, din casieria societății, contul 5311 „CASA” nefigurând în balanța de verificare încheiată la 31.12.2008.
Totodată, pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că bilanțul contabil depus și înregistrat la organul fiscal teritorial pentru exercițiul financiar încheiat la 31.12.2008 a fost întocmit sub semnătura numitei D. M., în calitate de director economic, în condițiile în care societatea nu figurează cu salariați, iar cu prilejul verificării informațiilor publice afișate pe site-ul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, nu a fost identificată nicio persoană fizică autorizată înscrisă în Tabloului membrilor C.E.C.C.A.R. România cu acest nume.
De asemenea, nu există niciun contract de prestări servicii încheiat între S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., în calitate de client, și numita D. M., în calitate de contabil, iar cu adresa nr._ din data de 24.11.2011, Inspectoratul Teritorial de Muncă C. a comunicat organelor de urmărire penală faptul că societatea nu figurează în evidența acestei instituții ca angajator.
12. Având în vedere conținutul materialului probator administrat în cauză, prin rezoluția procurorului nr. 52/P/2011 din data de 18.09.2012, în vederea lămuririi aspectelor tehnice, privind activitatea comercială desfășurată de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. și îndeplinirea de către inculpatul M. Ș. A., în calitate de administrator al societății, a obligației de evidențiere în contabilitate a operațiunilor comerciale derulate, a veniturilor și cheltuielilor rezultate din acestea și, în final, pentru stabilirea obligației fiscale datorate bugetului de stat, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialistul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C..
În cuprinsul raportului de constatare întocmit, se arată că operațiunile comerciale derulate de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. în perioada iulie 2008 – mai 2009 au făcut obiectul mai multor verificări din partea organelor de control fiscal, materializate în următoarele acte de constatare:
1. Procesul – verbal înregistrat sub nr._ din data de 27.03.2009, întocmit de inspectori din cadrul D.G.F.P. C. – S.A.F., Activitatea de Inspecție Fiscală C., privind modalitatea de evidențiere, constituire și plată a obligațiilor fiscale aferente operațiunilor de comerț cu cereale și diverse prestări servicii derulate de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., în calitate de furnizor, în raport cu S.C. „ELI IMAGE” S.R.L. C.și S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea.
Constatările organului de inspecție fiscală au avut la bază documentele financiar contabile puse la dispoziție de Garda Financiară, Secția C., reprezentând un număr de 51 facturi fiscale emise de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. către S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea șiS.C. „ELI IMAGE” S.R.L. C.,invitațiile emise sub nr._ din 28.08.2008,nr._ din 28.08.2008, nr._ din 19.09.2008, nr._ din 19.09.2008, nr._ din 09.10.2008 și nr._ din 09.10.2008, întocmite de comisarii din cadrul gărzii financiare, precum și confirmările de primire, dar și constatările Gărzii Financiare, Secția C. cuprinse în nota de constatare nr._ din 28.11.2008, raportul nr._ din 19.12.2008 și raportul nr._ din 15.08.2008.
Pe baza documentelor verificate, s-a constatat că, în perioada iulie 2008 – noiembrie 2008, S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a livrat cereale, conform celor 51 de facturi fiscale emise către S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea și S.C. „ELI IMAGE” S.R.L. C., realizând venituri în sumă totală de 5.966.636 lei, din care TVA colectată de 952.656 lei, contravaloarea cerealelor achiziționate de cei doi beneficiari fiind decontată integral prin instrumente de decontare bancară.
Pentru tranzacțiile derulate în perioada iulie 2008 – noiembrie 2008, în raport cu cele două societăți menționate anterior, organul de control fiscal a stabilit în sarcina S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. un prejudiciu în sumă totală de 1.890.520 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit și accesorii.
2. Procesul – verbal înregistrat sub nr.604 din data de 26.01.2010, întocmit de inspectori din cadrul D.G.F.P. C. – S.A.F. – Activitatea de Inspecție Fiscală C., privind modalitatea de evidențiere, constituire și plată a obligațiilor fiscale aferente operațiunilor de comerț cu cereale și diverse prestări servicii derulate de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., în calitate de furnizor, în raport cu S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea.
Constatările organului de inspecție fiscală au avut la bază documentele financiar contabile puse la dispoziție de beneficiarul S.C. „EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal, județul Tulcea, respectiv copii ale facturilor fiscale emise de către S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. și copii ale ordinelor de plată și extraselor bancare ale beneficiarului, înscrisuri care atestă faptul că acesta a achitat contravaloarea mărfurilor primite, recepționate și înregistrate în propria contabilitate, documente care au fost ridicate de la beneficiar și puse la dispoziție de Garda Financiară C. conform raportului nr.7191 din data de 29.06.2009.
Pe baza documentelor verificate, a rezultat faptul că cele două societăți menționate au derulat tranzacții comerciale cu cereale în valoare totală de 1.034.619 lei, din care TVA colectată de 1.133.703 lei, organul de control fiscal stabilind în sarcina S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. pentru tranzacțiile derulate în raport cu S.C. „ EUXIN IMPEX” S.R.L. Sarighiol de Deal un prejudiciu în sumă totală de 427.744 lei, compus din TVA, impozit pe profit și accesorii.
3. Procesul – verbal înregistrat sub nr.6036 din data de 12.07.2010, întocmit de inspectori din cadrul D.G.F.P. C. – S.A.F. – Activitatea de Inspecție Fiscală C., privind modalitatea de evidențiere, constituire și plată a obligațiilor fiscale aferente operațiunilor de comerț cu cereale și diverse prestări servicii derulate de S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., în calitate de furnizor, în raport cu S.C. „DESO GROUP” S.R.L. C..
Urmare inspecției fiscale, s-a constatat că S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., nu a declarat la organul fiscal teritorial veniturile realizate din relația comercială cu S.C. „DESO GROUP” S.R.L. C., fapt ce rezultă din nedepunerea declarației anuale privind calculul impozitului pe profit - cod 101, obligație stabilită de Codul fiscal pentru plătitorii de impozit pe profit, inclusiv în cazul în care nu realizează venituri din activități economice, dar sunt înregistrați conform vectorului fiscal ca plătitori de impozit pe profit.
Pentru neînregistrarea veniturilor realizate din comerțul cu cereale, S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a diminuat creanța fiscală reprezentând impozit pe profit cu suma de 954.697 lei, iar, prin neînregistrarea în evidența contabilă a TVA colectată aferentă livrărilor de cereale/prestări servicii de recoltat, a diminuat creanța fiscală reprezentând TVA de plată cu suma de 1.133.703 lei, taxa fiind calculată prin aplicarea cotei de 19% asupra bazei de impozitare în sumă de 5.966.857 lei, evidențiată în facturile fiscale înregistrate în contabilitate de beneficiar și decontate prin instrumente de decontare bancară, faptă ce intră sub incidența prevederilor art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Din cuprinsul actelor de inspecție fiscală mai sus menționate rezultă faptul că S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. nu a pus la dispoziția organelor fiscale evidențele financiar contabile obligatorii, prevăzute de Legea contabilității nr.82/1991, pentru perioada verificată, respectiv registrul inventar, registrul jurnal, registrul cartea mare, balanțele de verificare, completate prin înscrierea corectă, completă și cu bună credință a informațiilor prevăzute de formular, corespunzător situației fiscale, sustrăgându-se de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
13. La data de 15.09.2009, prin încheierea nr._ a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., a fost înregistrată în Registrul Comerțului mențiunea nr._/11.09.2009 privind Hotărârea adunării generale a asociaților nr.1 din 10.09.2009, privind retragerea din S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. a inculpatului M. Ș. A., prin cesionarea a 90% din părțile sociale deținute către numitul D. L. M., domiciliat în ., . C., diferența de 10% din părțile sociale fiind cesionată numitului A. M., domiciliat în ., ., județul C..
De asemenea, prin aceeași mențiune, a fost înregistrată revocarea din funcția de administrator a inculpatului M. Ș. A., fiind numiți în funcția de administrare a societății noii asociați ai S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., în persoana numiților D. L. M. și A. M..
La aceeași dată, respectiv 15.09.2009, a fost depusă și dovada prelungirii sediului social al firmei la adresa din ..16, Municipiul C., respectiv contractul de comodat nr.1 din 05.07.2009, încheiat pentru o durată de 6 (șase) luni, având valabilitate până la data de 04.01.2010.
Conform declarației martorului A. M., acesta și D. L. M. au observat oferta unui patron de societate comercială privind angajarea de personal, s-au întâlnit cu acesta, iar respectivul i-a pus să semneze două înscrisuri, despre care cei doi au crezut că reprezintă contractele de angajare.
S-a constatat că înscrisurile respective sunt declarațiile autentificate din care rezultă că D. și A. îndeplinesc condițiile legale pentru îndeplinirea calității de asociat și administrator la S.C. „Delta Trans Util” SRL și hotărârea nr 1/10.09.2009, din care rezultă că cei doi au preluat prin cesiune de la M. Ș. A. părțile sociale ale S.C. „Delta Trans Util” SRL.
Martorul A. M. susține că nu s-a prezentat la vreun notar public pentru a da declarații autentificate. De asemenea, arată că nu îi aparține semnătura de pe contractul de comodat, prin care martorul D. I. pune la dispoziția S.C. „Delta Trans Util” S.R.L. spațiul din . 16.
A. M. nu a putut preciza dacă patronul de societate comercială care i-a pus să semneze două înscrisuri este sau nu inculpatul M. Ș. A..
14. Din cuprinsul referatului de evaluare coroborat cu declarațiile inculpatului, tribunalul reține că în luna martie 2009 M. Ș. A. s-a reîntors în București, la mătușa sa, între timp fiind diagnosticat și cu hepatită de tip B. După reîntoarcerea în București, a urmat tratamentul cu Lamictal indicat de medicul psihiatru, timp de circa un an, după care medicul a decis întreruperea tratamentului considerându-l vindecat.
Inculpatul s-a angajat în muncă în perioada 2009 -2010 ca asistent medical la Health Care Center, până la desființarea acestei firme, apoi s-a angajat cu contractul de muncă nr._/20.08.2010 la S.C. Prospecțiuni S.A., în calitate de asistent medical, cu un salariu lunar de 2100 lei, loc de muncă la care activează neîntrerupt până în prezent, fiind apreciat ca membru important al echipei de lucru, participând în mod direct la proiectele importante ale companiei, remarcându-se ca o persoană cu gândire matură, cu dorință de autodepășire, creativ, cu bună capacitate de relaționare interumană, potrivit caracterizării eliberate la data de 05.02.2013 (fila 15 dosar). De asemenea, rezultă că inculpatul are o relație stabilă de circa 4 ani cu o prietenă împreună cu care locuiește, intenționând să se căsătorească.
15. Față de aspectele de fapt stabilite mai sus, tribunalul reține în rezumat următoarea situație de fapt, referitoare la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. Ș. A.:
a) Numitul M. C. R. a înființat o societate comercială, prin intermediul căreia a săvârșit infracțiuni de evaziune fiscală până la data de 15 iulie 2008, obținând în această modalitate sume de bani.
Având în vedere situația sa financiară modestă rezultată din prezentul dosar – inculpatul locuia cu chirie, nu dispunea de autoturism personal –rezultă că suma totală de aproximativ 16.000.000 lei retrasă de M. C. R. din conturile societății sale a fost preluată și utilizată de alte persoane, și nu de către acesta.
b) În urma susținerilor lui M. C. R., potrivit cărora obține în mod facil sume de bani din activitatea societății sale comerciale, inculpatul M. Ș. A. s-a deplasat la C. și a înființat, la rândul său, o societate comercială la data de 14.07.2008, adică cu trei zile înainte ca M. C. R. să-și înstrăineze propria societate comercială (la 17.07.2008).
c) Înființarea S.C. „Delta Trans Util” S.R.L. s-a realizat cu sprijinul direct al numitului M. C. R. și al martorului S. D. M..
Astfel, inculpatul nu cunoștea procedurile de înființare a unei societăți comerciale, nu cunoștea locațiile instituțiilor la care trebuia să se adreseze, nu dispunea de sume de bani care să-i permită achitarea taxelor, deplasărilor, înființarea contului bancar, onorariile și taxele notariale, etc, nu avea un motiv anume pentru a deschide cont bancar la o agenție izolată (L.) în raport cu locațiile în care a locuit (Năvodari, C.).
În schimb, martorul S. D. M. a admis că îl cunoștea pe directorul agenției „Raiffeisen Bank” din L., a recunoscut că l-a îndrumat pe inculpat la prietenul său Dăscălina C., care deținea S.C. „Euro Team Adviser” S.R.L., ce se ocupa cu înființarea și înregistrarea societăților comerciale, a recunoscut că i-a transportat în repetate rânduri pe inculpat și pe M. C. la „Raiffeisen Bank” - Agenția L., pentru ca inculpatul să retragă sume în numerar, a indicat faptul că i-a asigurat inculpatului locuință, precum și că l-a pus în legătură cu mai mulți administratori de societăți comerciale.
În legătură cu faptul că S. D. îl cunoștea pe directorul (directoarea) agenției L. a „Raiffeisen Bank”, acest aspect este unul ce poate avea semnificație probatorie relevantă:
Astfel, din probe a rezultat că inculpatul M. Ș. A. (și anterior M. C. R.) au efectuat un număr foarte mare de operațiuni cu sume în numerar (retrageri) la agenția L., sumele retrase variind între 150.000 lei și 650.000 lei.
Potrivit art.3 alin.6 din Legea nr.656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, persoanele prevăzute la art.8 (în primul rând personalul bancar) vor raporta Oficiului, în termen de 24 ore, efectuarea operațiunilor cu sume în numerar, a căror limită minimă reprezintă echivalentul a 10.000 euro.
Deși retragerile de numerar efectuarte de inculpat s-au desfășurat pe o perioadă mare de timp și toate sumele retrase au depășit plafonul de 10.000 euro, nu rezultă că personalul bancar și în primul rând directorul agenției L., a informat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor sau o altă instituție publică abilitată, în scopul verificării legalității operațiunilor bancare.
Dacă această informare ar fi fost făcută la timp, potrivit legii, organele legale ar fi fost sesizate după prima operațiune, iar activitatea infracțională ar fi fost stopată de îndată.
Însă, cum informările nu au avut loc, se poate aprecia că a fost aleasă agenția L. a „Raiffeisen Bank”, atât în cazul .., cât și în cazul S.C. „Delta Trans Util” SRL, tocmai pentru că se conta pe pasivitatea personalului bancar; or, rezultă că cel care ar fi putut solicita sau obține această pasivitate era martorul S. D. M., cunoscut al directorului agenției bancare.
În același timp, atât martorul S., cât și inculpatul confirmă că numitul M. C. R. îl însoțea pe inculpat și locuiau împreună.
Coincidența dintre numele și datele unora din persoanele menționate atât în borderourile de achiziție folosite de M. C. R., cât și în cele folosite de M. Ș. A., în condițiile în care aceste persoane nu au vândut cereale și nu au venit în contact cu nici unul dintre cei doi, nu poate fi explicată decât prin prisma contribuției lui M. C. R. sau/și a altei persoane, ce avea acces la actele firmei acestuia și la operațiunile bancare efectuate de inculpat.
De asemenea, având în vedere similaritatea deplină între activitățile desfășurate de firma lui M. C. R. și cele desfășurate de firma lui M. Ș. A., prin care acestea au produs evaziune fiscală, tribunalul reține că nu poate fi o coincidență faptul că firma inculpatului a fost înființată în aceeași zi cu încetarea activității infracționale a firmei numitului M. C. R., ci rezultă că a existat un plan deliberat, prin care M. Crsiti R. și cei care au beneficiat de banii retrași din bancă să se sustragă de la verificările organelor fiscale, dar în același timp să continue activitatea infracțională.
Similaritatea activităților dintre cele două firme se conturează prin:
- domeniul de activitate identic – comercializare de cereale și plante tehnice;
- identitatea modalității de săvârșire a evaziunii fiscale –neînregistrarea în propria contabilitate a operațiunilor comerciale reflectate prin facturile emise;
- identitatea modalității de retragere a banilor din cont – prin folosire de borderouri de achiziții fictive, prin retragerea banilor în numerar imediat ce soseau în cont;
- folosirea aceleiași bănci pentru deschiderea contului bancar –„Raiffeisen Bank” - Agenția L.;
- derularea unor raporturi comerciale cu aceleași societăți comerciale – S.C. „Din Mar” S.R.L. și S.C. „Deso G.” S.R.L.;
- identitatea modalității declarării fictive a sediului societății;
- identitatea modalității înstrăinării societăților comerciale – în acest sens, sunt relevante declarațiile martorului A. M. și situația de fapt reținută în sentința penală nr.132/04.02.2011 a Judecătoriei C., referitoare la același aspect și la declarația martorului C. C. (invocarea angajării în muncă la o societate comercială și semnarea unor acte fără a le cunoaște conținutul);
- înființarea ambelor firme prin intermediul S.C. Euro Team Adviser S.R.L., relația apropiată dintre M. C. R. și martorul S. D. M., la fel ca relația dintre acesta din urmă și inculpat, etc.
d) Potrivit declarațiilor explicite ale inculpatului, activitatea acestuia în cadrul S.C. „Delta Trans Util” S.R.L. a constat în întocmirea unor facturi, avize de expediție, contracte. Din declarațiile sale rezultă că în nici un moment nu a inițiat sau participat la activități reale de cumpărare bunuri, transport bunuri, predare sau vânzare de bunuri (cereale, plante tehnice, îngrășăminte chimice, capace canalizare, etc) și prestări servicii (recoltare cereale cu combine, efectuare transporturi rutiere în beneficiul altor societăți comerciale).
Achiziționarea bunurilor de către S.C. „Delta Trans Util” S.R.L. în vederea revânzării este infirmată prin declarațiile martorilor menționați în borderourile de achiziție (referitor la cumpărarea de cereale/plante tehnice) respectiv prin lipsa oricărei informații, privind posibilitatea de achiziție legală a unor mărfuri, precum uree, azotat de amoniu, capace de canalizare, sau posibilitatea de închiriere a unor mijloace de transport de capacități mari sau a unor combine de recoltat cereale.
e) Din cuprinsul extraselor de cont bancar rezultă că inculpatul a retras din contul deschis la „Raiffeisen Bank” suma totală de aproximativ 16 milioane lei (RON) într-o perioadă relativ scurtă de circa 9 luni.
Totodată, mai rezultă că prin operațiunile desfășurate s-a produs bugetului de stat un prejudiciu total în sumă de 4.686.258 lei (puțin peste un milion de euro), cu alte cuvinte inculpatul ar fi obținut un beneficiu de peste un milion de euro, prin modalitatea evitării plății taxelor și impozitelor către stat.
Situația materială și personală a inculpatului, din timpul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și ulterioară acestora, nu confirmă însă o atare ipoteză, ci evidențiază faptul că pe toată perioada anilor 2008 - 2013 inculpatul a avut o situație materială modestă, a avut nevoie să se angajeze în muncă la scurt timp după plecarea din C., pentru a-și susține existența, primul loc de muncă l-a părăsit numai ca urmare a desființării societății, iar la cel de-al doilea loc de muncă activează în mod neîntrerupt din anul 2010 și până în prezent, pentru un salariu de 2.100 lei, locuiește cu chirie, neexistând nici o informație, potrivit căreia inculpatul ar beneficia de alte venituri din surse necunoscute sau ar deține bunuri materiale de valori mari, care ar sugera că au fost achiziționate din banii obținuți din evaziune fiscală.
De asemenea, pe timpul cât s-a aflat în C., inculpatul a locuit cu chirie împreună cu o altă persoană și nu a dispus de vreun mijloc propriu de transport.
În ce privește afirmația martorului S. D. M., potrivit căreia inculpatul plătea suma de 150 euro lunar pentru chirie, aceasta urmează a fi analizată cu circumspecție, întrucât nici o probă obiectivă nu dovedește adevărul acestei afirmații, în condițiile în care se susține că inculpatul nu intra personal în contact cu proprietarul, ci numai cu S. D.. Or, în ipoteza în care acesta din urmă ar fi beneficiarul sumelor retrase din contul bancar – astfel cum declară inculpatul și cum se conturează printr-o . probe indirecte – este evident că ar avea interes în a da declarații care să sugereze că inculpatul dispunea de bani și își achita singur chiria, când în realitate martorul însuși putea fi cel ce suporta chiria, având înteres în a-l păstra pe inculpat în oraș pentru a derula afaceri prin firma acestuia.
Inculpatul a mai declarat că toate sumele de bani retrase din contul bancar le-a predat de îndată unei alte persoane (nominalizându-l pe martorul S. D. M.), el neavând control asupra acelor bani.
Declarația sa este confirmată de ansamblul activității infracționale, dar și de practica judiciară de notorietate care a descoperit procedeul infracțional prin care:
- organizatorii infracțiunilor de evaziune fiscală evită tragerea la răspundere penală, prin plasarea în funcția de administrator de societate comercială, în punctele de contact cu banca sau cu autoritățile a unor executanți (denumiți,,săgeți”) ;
- se simulează un circuit comercial prin întocmirea de acte fictive, care să conducă în final la calcularea de obligații de plată către stat în sarcina unei societăți comerciale care nu are posibilități de plată;
- se retrag din bancă de către ,,săgeți” sumele achitate de beneficiari, care se predau organizatorilor, utilizarea banilor fiind scoasă de sub controlul organelor statului.
f) În ce privește declarațiile martorilor administratori de societăți comerciale, care au arătat că s-au întâlnit personal cu inculpatul M. Ș. A., au încheiat contracte cu acesta, au derulat activități comerciale cu S.C. „Delta Trans Util” S.R.L., au achitat prin cont bancar prețul bunurilor sau prestărilor de servicii achiziționate de la S.C. „Delta Trans Util” S.R.L., acestea pot fi analizate prin prisma a două ipoteze:
- fie toate activitățile indicate de martori au avut loc în realitate și atunci rezultă că cerealele, îngrășămintele chimice, capacele de canalizare, serviciile de transport, serviciile de recoltare cu combine, etc au fost furnizate în realitate de altă/alte societăți comerciale decât S.C. „Delta Trans Util” S.R.L., firme care însă și-au mascat activitatea producătoare de TVA și profit prin evidențierea acestor activități comerciale în facturile și avizele de expediție ale firmei inculpatului în loc de ale lor (acte în lipsa cărora cumpărătorii de bună credință ar fi refuzat să facă plăți);
- fie activitățile indicate de martori sunt fictive, caz în care înseși societățile acestora și-au mascat activitatea producătoare de TVA și profit, prin folosirea unor facturi/avize ce atestau nereal operațiuni comerciale care, pentru societățile cumpărătoare, presupuneau compensarea TVA-ului deductibil cu TVA colectat și înregistrarea unor cheltuieli care diminuau profitul.
Tribunalul reține că ipoteza, potrivit căreia activitățile comerciale înscrise în facturile S.C. „Delta Trans Util” S.R.L. au avut loc în realitate, cu contribuția inculpatului – administrator al acestei societăți – nu poate fi reținută.
Dacă așa ar fi stat situația, atunci era în interesul major al inculpatului să recunoască și să indice toți furnizorii săi de bunuri, proprietarii de la care a închiriat combinele și mașinile de transport, pentru că ar fi demonstrat cheltuielile reale pe care le-a făcut societatea sa pentru achiziția mărfurilor ulterior revândute, pentru transporturile prestate, pentru chiriile plătite, consumurile de carburanți, etc, și aceste cheltuieli probate ca fiind reale s-ar fi scăzut din totalul profitului calculat de specialistul D., rezultând un prejudiciu datorat statului mult mai scăzut – cu consecințe favorabile inculpatului atât asupra laturii penale cât și asupra laturii civile.
Or, inculpatul nu a fost în măsură să ofere nici un amănunt în această privință, deși era în interesul său, ceea ce dovedește că nu a efectuat astfel de acțiuni, iar activitatea sa a constat strict în completarea unor acte, și nu în derularea unor activități comerciale reale.
Tribunalul arată că situația de fapt, astfel cum a fost reținută, nu are în vedere stabilirea vreunei contribuții sau răspunderi a unei alte persoane în raport cu infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, ci se întemeiază pe principiul ,,in dubio pro reo”, potrivit căruia, în cazul în care, în urma administrării probelor, există îndoială cu privire la modalitatea în care s-au petrecut faptele în realitate, se dă curs variantei celei mai favorabile inculpatului.
În cazul de față, având în vedere limitele judecății cu care a fost învestită instanța, conform art.317 Cod procedură penală, precum și imposibilitatea obiectivă a administrării unor mijloace de probă în cursul judecății, care să înlăture acest dubiu, după trecerea a 4 ani de la data faptelor și având în vedere modalitatea incompletă sau defectuoasă a administrării unor probe în cursul urmăririi penale, asupra cărora nu se mai poate reveni, tribunalul va reține situațiile de fapt mai favorabile inculpatului sub aspectul încadrării juridice și gravității răspunderii penale, acolo unde probele nu clarifică pe deplin starea de fapt.
16. Sub aspectul încadrării juridice a faptelor și anume cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și alin 3 din Legea nr.241/2005, tribunalul reține că, potrivit textului de lege, constituie infracțiunea de evaziune fiscală ,,omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”.
Din cadrul Legii nr.241/2005, tribunalul mai reține și dispozițiile art.2 lit.b și f, cu următorul conținut:
- „contribuabil” – orice persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat;
- „operațiune fictivă” – disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există.
Pentru înțelegerea sensului acestor texte de lege, tribunalul reține că este necesar a fi coroborate cu dispozițiile următoarelor acte normative:
Codul civil 1864 în vigoare la data faptelor, astfel:
- art.942 – „Contratul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic.
- art. 948 – „Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt:
1.capacitatea de a contracta;
2.consimțământul valabil al părții ce se obligă;
3.un obiect determinat;
4.o cauză licită.”
- art.966 – „Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.”
Conform art.6 din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, ,,Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Art.11 din același act normativ prevede că „Deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise”.
În ce privește dispozițiile Codului fiscal, relevante în cauza de față, tribunalul reține următoarele:
- art.7 pct.1- „activitate” – orice activitate desfășurată de către o persoană în scopul obținerii de venituri;
-art.126 – „Sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată”: ,,În sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată”;
-art.128 – „Prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia”;
-art.129 – „Se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri”;
Tribunalul reține că trebuie făcută distincție între operațiunile comerciale sau economico - financiare și documentele care se întocmesc pentru consemnarea lor.
Aceste documente, în speță facturile comerciale, avizele de expediție și documentele de plată a prețului, nu constituie însăși operațiunea comercială producătoare de venit, ci constituie o dovadă a existenței acesteia.
Dovezile, respectiv documentele contabile justificative, nu au însă un caracter absolut și de necombătut, ci unul relativ, putându-se stabili caracterul lor fals și, în consecință, falsitatea sau inexistența operațiunilor comerciale certificate în cuprinsul lor.
De altfel, această ipoteză este expres indicată de legea evaziunii fiscale, atunci când definește operațiunea fictivă.
Tot astfel, Codul de procedură fiscală conține o . prevederi, din care se deduce că pot exista situații în care starea de fapt conturată prin actele justificative întocmite nu este cea reală, în acele cazuri organele fiscale fiind îndreptățite să stabilească starea de fapt reală prin intermediul altor mijloace de probă sau prin reconsiderarea celor existente (art.4, art.5 alin.2, art.13 Cod procedură fiscală, art.11 Cod fiscal, etc).
Față de cele de mai sus, tribunalul reține că întocmirea facturilor fiscale, a avizelor de expediție emise de către inculpat în numele S.C. „Delta Trans Util” S.R.L., și, în mod corelativ, a documentelor bancare de plată a prețului pentru bunurile livrate și prestările de servicii efectuate, întocmite de societățile beneficiare, nu certifică în mod absolut, prin ele însele, realitatea operațiunilor comerciale menționate în cuprinsul lor și anume vânzarea - cumpărarea de cereale și plante tehnice, de îngrășăminte chimice sau alte substanțe de tratament a plantelor, de capace de canalizare, servicii de transport și de recoltare cereale.
Conform dispozițiilor menționate mai sus, operațiunile comerciale sunt în fapt contracte încheiate, care, spre a fi valabile, trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.948 Cod civil 1864, printre care consimțământul valabil și cauza licită.
Or, în speță, tribunalul reține că inculpatul M. Ș. A. nu putea exprima un consimțământ valabil cu privire la contractele reflectate în facturile emise, câtă vreme avea reprezentarea faptului că societatea sa nu deține mărfurile tranzacționate sau mijloacele auto și combinele cu care se susține că ar fi efectuat prestările de servicii.
În același timp, cauza raporturilor juridice dintre S.C. „Delta Trans Util” S.R.L. și societățile comerciale cliente ale acesteia (individualizate mai sus) este una ilicită, deoarece, cel puțin din punctul de vedere al inculpatului, acesta nu s-a angajat la derularea unor raporturi comerciale, ci s-a angajat la completarea unor documente justificative comerciale, la retragerea unor sume din contul bancar și remiterea lor altor persoane, contra unor sume modice la fiecare retragere, angajament care nu este unul licit comercial, ci este unul ilicit, interzis de legea penală.
Operațiunile economico-financiare (în sensul legii contabilității) sau operațiunile comerciale (în sensul Legii nr.241/2005) sunt acele activități de fapt reale, prin care se realizează transferul posesiei unor mărfuri (concomitent cu dreptul de proprietate) de la un posesor la altul sau se efectuează un serviciu în beneficiul altei persoane.
În concret, în cazul societății administrate de inculpat, operațiunile comerciale ar fi trebuit să constea în: preluarea în posesie a unor autocamioane de transport, operațiunile fizice de încărcare a acestora cu cereale sau alte mărfuri indicate în facturi, deplasarea mărfurilor de la locul de încărcare la locul de descărcare indicat de beneficiarul bunurilor, descărcarea și recepționarea mărfurilor, etc.
Prin urmare, acestea sunt tipurile de activități producătoare de venituri, pentru care există obligativitatea evidențierii lor în acte contabile.
Simpla completare a unor facturi fiscale cu date false nu constituie o activitate comercială producătoare de venituri.
Având în vedere situația de fapt reținută, și anume aceea că inculpatul M. Ș. A., prin intermediul S.C. „Delta Trans Util” S.R.L., direct sau indirect, nu a obținut dreptul de proprietate asupra cantităților de mărfuri menționate ca fiind vândute ulterior, nu a obținut dreptul de folosință asupra unor mijloace de transport sau asupra unor combine de recoltat cereale, cu care se menționează că ar fi efectuat prestări de servicii, tribunalul reține că societatea inculpatului nu a desfășurat ea însăși operațiuni comerciale producătoare de venituri, pentru care avea obligația înregistrării în contabilitate.
În consecință, inculpatul nu a săvârșit, în calitate de autor, infracțiunea de evaziune fiscală, constând în omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, deoarece în realitate nu a efectuat operațiuni comerciale prin firma sa și, în mod evident, nici nu a avut posibilitatea obținerii de venituri corelative.
În legătură cu sumele de bani virate în contul bancar al S.C. „Delta Trans Util” S.R.L, tribunalul reține că acestea nu constituie venituri realizate din activități economice, ci plăți nedatorate efectuate de alte societăți, sume pe care inculpatul ar fi trebuit să le restituie pe aceeași cale societăților plătitoare, conform art.992 Cod civil 1864 („Cel ce, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”).
Pe de altă parte însă, din constatările organelor fiscale și ale specialistului tehnico-economic al D.N.A., necontestate de inculpat, rezultă că în urma faptelor inculpatului s-a produs bugetului de stat un prejudiciu constând în TVA de plată și impozit pe profit aferent activităților comerciale stabilite ca fiind desfășurate.
În legătură cu acest aspect, faptul că inculpatul M. Ș. nu a efectuat prin S.C. „Delta Trans Util” S.R.L. actele comerciale indicate în facturi nu înseamnă că aceste acte comerciale nu au existat în realitate (toate sau o parte).
Din înscrisurile depuse de martorii administratori ai societăților comerciale audiați în cauză, rezultă că aceștia au recepționat și înregistrat în mod real în gestiunea propriei firme cantitățile de cereale, plante tehnice, îngrășăminte chimice, capace de canalizare, etc, pe care le-au și valorificat ulterior prin vânzare, punere în operă, etc.
Prin urmare, tranzacțiile economice, constând în livrări de bunuri au avut loc și chiar au fost producătoare de TVA și profit, numai că persoanele și societățile comerciale care le-au efectuat în calitate de vânzători au fost disimulate, fiind altele decât inculpatul și S.C. „Delta Trans Util” S.R.L.
Aceeași situație se constată și în legătură cu prestările de servicii, al căror obiect se confirmă în mod cert din probe: recoltarea suprafeței de 310 ha este confirmată de faptul că S.C. „Euxin Impex” S.R.L. Sarichiol de Deal a deținut, într-adevăr, această suprafață de teren, pe care a cultivat-o și evident a trebuit să o și recolteze; în ce privește prestările de servicii, constând în efectuarea de transporturi, acestea (în totul sau în parte) fie că au fost efectuate de alte societăți, care au omis înregistrarea lor în contabilitate, fie că nu au fost efectuate real, iar societățile beneficiare au înscris în contabilitate o cheltuială nereală.
În toate situațiile de mai sus, rezultă că inculpatul M. Ș. A. a înlesnit și ajutat la faptele altor administratori (neidentificați) ai unor societăți comerciale de a omite înregistrarea în actele contabile a operațiunilor economice efectuate și veniturilor realizate sau de a înregistra cheltuieli fictive, prin aceea că a completat în fals facturi fiscale, avize de expediție, contracte comerciale, inducând astfel în eroare organele fiscale cu privire la adevărații vânzători ai mărfurilor și serviciilor.
Faptele inculpatului au contribuit în mod real la crearea prejudiciului în bugetul statului, deoarece, pe de o parte, s-a stabilit obligația de plată a TVA-ului și impozitului pe profit numai în sarcina societății inculpatului, aceasta neavând posibilități de plată și, de altfel, fiind radiată prin sentința civilă pronunțată la data de 17.02.2012 în dosarul nr._ al Tribunalului C. (în loc să se stabilească obligația de plată în sarcina unor societăți comerciale active și cu patrimoniu), iar pe de altă parte, s-a zădărnicit posibilitatea de a se identifica autorii reali ai infracțiunii.
În ce privește forma de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit faptele, tribunalul reține că aceasta este intenția directă, pentru următoarele considerente:
- inculpatul avea la data înființării societății comerciale și pe parcurs, cunoștințele generale, care să-i permită să conștientizeze care sunt regulile de funcționare ale unei societăți comerciale, care sunt evidențele contabile ce trebuie ținute, precum și, în concret, să conștientizeze că actele materiale efectuate de el nu se înscriu în normalitatea funcționării unei societăți comerciale.
Astfel, orice persoană cu un raționament normal își dă seama, spre exemplu, că este ilegal să completezi într-un document că societatea proprie a livrat o anumită cantitate de mărfuri, care costă un anumit preț, știind că în realitate această societate nu a achiziționat mai dinainte mărfurile respective, știind că nu a plătit nici un preț pentru ele, știind că nu a văzut vreodată acele mărfuri sau că nu a dispus transportarea lor, etc.
De asemenea, o astfel de persoană – cu o minimă educație – își dă seama că nu poate fi susținută legal activitatea de a retrage din propriul cont bancar toate sumele aflate acolo și de a le înmâna unor persoane, fără completarea nici unui document și fără existența vreunei convenții certe, din care să rezulte modul de folosire a banilor, împuternicirea dată posesorului acestora, etc.
- inculpatul avea studii suficiente (bacalaureatul și o școală sanitară cu durată de 3 ani), precum și accesul la informațiile mass-media, care să garanteze că a acumulat pe parcursul timpului cultura generală în privința funcționării societăților comerciale;
- având în vedere relația de prietenie cu M. C. R. și faptul că acesta fusese administrator la o societate comercială cu activități similare, inculpatul a avut posibilitatea de a obține informații de la acesta, referitoare la activitățile pe care le va desfășura în cadrul propriei societăți comerciale, și, astfel, de a reflecta cu privire la legalitatea acestor activități;
- inculpatul a recunoscut că, cel puțin la un moment dat, în cursul faptelor, și-a dat seama de caracterul ilegal al activităților desfășurate și a vrut să se retragă, însă nu a reușit decât mult mai târziu, în martie 2009, când a plecat în București sub pretextul că trebuie să se trateze de hepatita B.
Însă, nu rezultă din ansamblul dosarului că inculpatul s-a aflat în imposibilitate obiectivă, fie datorită unei stări de teamă, fie a îngrădirii posibilității de deplasare, să anunțe un organ al statului atunci când a cunoscut ilegalitatea activităților. De altfel, inculpatul nu a făcut un astfel de demers nici după ce s-a sustras de sub controlul organizatorilor activității.
Prin urmare, inculpatul însuși admite că cel puțin o parte a activității infracționale a efectuat-o conștient de caracterul acesteia.
Scopul implicării inculpatului în faptele respective a fost acela de a obține sume de bani (200-500 lei la fiecare retragere de bani din cont) și, în același timp, inculpatul a conștientizat că prin retragerea numerar a banilor din cont se eludează bugetul statului, în acest caz confirmându-se că a prevăzut și a urmărit rezultatul faptei sale.
Față de aceste considerente, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile complicității la infracțiunea de evaziune fiscală și că, de asemenea, situația de fapt evidențiază că inculpatul a săvârșit într-o perioadă de circa 9 luni numeroase acte materiale care, fiecare în parte, întrunesc elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni, în temeiul art.334 Cod procedură penală, tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, în infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Cu privire la infracțiunea de folosire a creditului societății cu rea credință, prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, constând în folosirea, în interes personal și contrar intereselor legale ale S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., a sumei de bani de 15.530.989,60 lei, ridicată de către acesta în numerar din conturile de disponibil deschise la „Raiffeisen Bank”, Sucursala C. - Agenția L., cu justificarea „achiziții cereale de la persoane fizice”, din situația de fapt expusă mai sus tribunalul reține că, întrucât societatea respectivă nu a livrat în realitate bunuri și nu a prestat servicii către societățile beneficiare, aceasta nu avea dreptul să încaseze ca preț al bunurilor și serviciilor suma totală de 15.530.989,60 lei. Această sumă totală fiind nedatorată, interesul legal al societății inculpatului era acela de a reglementa situația, prin restituirea sumelor către plătitori sau, la ordinul acestora, către adevărații vânzători ai mărfurilor și prestatorilor de servicii.
Contrar acestui interes, inculpatul a retras din bancă, în mod succesiv, pe parcursul unei perioade de circa 6 luni, sumele virate și le-a dat o destinație necunoscută, neevidențiată în actele contabile, în aceste condiții lipsind societatea comercială de posibilitatea de a utiliza sumele de bani în condiții legale, precum și de posibilitatea de a face demersuri pentru recuperarea acestor sume.
Având în vedere că inculpatul a realizat numeroase acte materiale similare, pe parcursul unei perioade mari de timp, privind utilizarea creditului societății într-un scop contrar intereselor acesteia, în baza art.334 Cod procedură penală, tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de folosire a creditului societății cu rea-credință, prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 (forma simplă), în infracțiunea de folosire a creditului societății cu rea-credință, în formă continuată, prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (forma continuată).
Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, constând în declararea în mod fictiv a sediului social al S.C. „Delta Trans Util” S.R.L. la o adresă la care societatea nu a funcționat niciodată, prevăzută de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005, tribunalul reține că aceasta se confirmă prin probele administrate și anume prin constatările Gărzii Financiare (din care rezultă că societatea nu a funcționat la sediul respectiv), prin declarația martorului D. I. și înscrisurile aferente (din care rezultă că respectivul contract de închiriere al spațiului din ..16 a fost falsificat, iar la această adresă nu a funcționat niciodată o societate comercială), la care se adaugă și propriile declarații ale inculpatului, concordante cu celelalte probe.
În ce privește forma de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit fapta, tribunalul reține că în cauză se confirmă intenția, în condițiile în care M. Ș. A. a semnat contractul de închiriere, deci a cunoscut existența acestuia, a avut tot timpul în posesie actele de înființare ale societății, în care se menționează și sediul acesteia (în acest sens sunt declarațiile martorilor administratori de societăți comerciale, care au indicat faptul că au solicitat inculpatului actele ce dovedeau înființarea și funționarea legală a societății, acesta prezentându-le), coroborate cu faptul că inculpatul știa foarte bine că nu a mers niciodată la acel sediu al societății menționat în acte, nu păstrează actele societății acolo, deci nu ar fi putut fi găsit la adresa respectivă de organele de control fiscal.
Or, în contextul întregii activități conștientizate ca fiind infracționale de către inculpat, rezultă că acesta, prin indicarea și păstrarea pe tot parcursul timpului a unui sediu social fictiv, a urmărit astfel să se sustragă atât de la plata obligațiilor fiscale, cât și de la efectuarea oricărei verificări financiare sau fiscale, fapta întrunind astfel elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin declararea fictivă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
În drept, s-a apreciat, de asemenea, că faptele inculpatului care, în perioada 21.07.2008 – 30.12.2008, în baza unei unice rezoluții infracționale, a folosit la unitatea bancară la care S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. avea deschis cont de disponibil, respectiv „Raiffeisen Bank” S.A., Sucursala C. - Agenția L., un număr total de 53 de borderouri de achiziții cereale de la persoane fizice, despre care a acceptat posibilitatea că sunt completate cu date false, constituie infracțiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În ce privește infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale deținute în cadrul unei societăți comerciale, prevăzută de art.2801 alin.1 din Legea nr.31/1990, republicată, tribunalul reține următoarele:
Conform probelor dosarului, M. Ș. A. a avut în posesie facturierul și ștampila societății comerciale, acest lucru rezultând în special din expertiza grafoscopică, prin care se certifică faptul că inculpatul este persoana care a completat facturile emise, astfel fiind evident că tot el a aplicat și ștampila (sau în orice caz era sub controlul lui).
Conform declarației inculpatului, a raportului de evaluare și având în vedere data ultimă la care s-au efectuat retrageri de numerar din contul bancar, se confirmă faptul că inculpatul a părăsit Municipiul C. în luna martie 2009.
Hotărârea asociatului unic, prin care inculpatul cesionează părțile sociale și se retrage din funcția de administrator rezultă – conform raportului de expertiză grafoscopică – că nu a fost semnată de inculpat, fiind datată septembrie 2009, mult după plecarea inculpatului din C..
Tribunalul reține însă că inculpatul a urmărit realizarea acestui act de cesiune a părților sociale, din moment ce pe hotărâre apare ștampila societății comerciale, care era în posesia sa.
Totodată, pasivitatea inculpatului, constând în neanunțarea organelor în drept despre activitățile desfășurate de firma sa și despre persoanele implicate, confirmă intenția de sustragere de la răspunderea penală, în modalitatea transmiterii fictive a părților sociale.
Modalitatea fictivă de transmitere este relevată prin declarația martorului A. M., care a perceput că semnează acte în vederea angajării ca salariat într-o societate comercială, și nu în vederea preluării părților sociale ale acesteia.
Așa fiind, fapta comisă de inculpatul M. Ș. A. care, în cursul lunii septembrie 2009, acționând cu intenția de a se sustrage de la urmărirea penală pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, a cesionat în mod fictiv părțile sociale deținute în cadrul S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. în favoarea numiților A. M. și D. L. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de transmitere fictivă a părților sociale deținute în cadrul unei societăți comerciale, prevăzută de art.2801 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată.
17. Din perspectiva individualizării pedepselor, în baza textelor de lege, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului, la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța având în vedere dispozițiile art.52 și art.72 Cod penal.
Astfel, în ceea ce privește pericolul social concret al infracțiunilor, tribunalul îl evaluează luând în considerare actele materiale concrete realizate de inculpat și faptul că inițiativa comiterii acestora nu a aparținut inculpatului, dar și, după caz, perioada mare de timp în care s-au desfășurat faptele, multiplele acte materiale, valoarea deosebit de mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat, apreciind, în raport cu acestea, că pericolul social concret al faptelor este unul ce depășește media (astfel cum se raportează aceasta în concepția legiuitorului, în funcție de limitele de pedepse stabilite).
În ce privește persoana și conduita anterioară a inculpatului, tribunalul reține că acesta nu are antecedente penale, a manifestat permanent, din proprie inițiativă, preocuparea de integrare în societate, urmând diferite cursuri de calificare profesională pe care le-a finalizat și le-a exploatat prin angajare în muncă în specialitatea respectivă (asistent medical), este preocupat pentru continuarea activității profesionale și recunoaștere în colectiv, precum și pentru întemeierea unei familii, aceasta în ciuda greutăților materiale, familiale și de sănătate pe care le-a întâmpinat de la vârsta de 14 ani, astfel cum au fost expuse în prima parte a hotărârii.
De asemenea, inculpatul a avut capacitatea psihologică de a depăși problema medicală apărută (Epilepsie Grand Mall) și de a urma tratamentul medical până la însănătoșire, rezultând, astfel, și hotărârea sa fermă de a-și contrui o viață normală.
Acest comportament general al inculpatului, în condițiile date, este considerat de instanță ca unul ce întrunește condițiile pentru a constitui circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal, urmând a fi reținută ca atare, cu consecința aplicării art.76 Cod penal.
Tribunalul mai reține și o circumstanță atenuantă judiciară, permisă de art.74 alin 2 cod penal, constând în aceea că inculpatul a săvârșit faptele în condiții speciale, în lipsa cărora acesta nu s-ar fi implicat în fapte de natură penală.
Astfel, pe de o parte, inculpatul se afla în perioada respectivă într-o stare psihică grea, de dezorientare a vieții personale, conturată și cauzată de internarea într-un spital psihiatric, de două tentative de suicid, de boala importantă de natură psihică pe care o avea, precum și de lipsa suportului familial adecvat – relația cu cei doi părinți fiind aproape inexistentă, relația cu sora mai mare fiind relativ limitată în condițiile în care nu locuia cu aceasta, insuficiența resurselor materiale.
Pe de altă parte, inculpatul a fost atras în săvârșirea infracțiunilor, conform unui plan elaborat la care nu este parte, de alte persoane, care s-au folosit de acesta și de labilitatea sa psihică, dirijându-l pentru a-și realiza propriile interese infracționale, de care inculpatul nu a beneficiat decât la un nivel foarte modic (câteva sute de lei beneficiu la fiecare retragere de bani, raportat la totalul sumei retrase). Labilitatea psihică este confirmată și prin raportul de evaluare al Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Aceste aspecte de fapt exterioare voinței inculpatului, care au contribuit în mod determinant la implicarea sa în activitatea infracțională, sunt reținute ca o circumstanță atenuantă judiciară, determinând aplicarea art.76 Cod penal, în sensul reducerii pedepselor sub limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Având în vedere reținerea de circumstanțe atenuante, tribunalul apreciază că nu se impune aplicarea pedepselor complementare, acestea urmând a fi înlăturate conform art.76 alin.3 Cod penal.
Inculpatul a uzat de dispozițiile art.3201 Cod de procedură penală, constând în aceea că a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei fără administrarea unor probe în cursul judecății, cererea sa fiind admisibilă.
Tribunalul reține că declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale sunt în concordanță cu situația de fapt reținută de instanță.
Din acest punct de vedere, schimbarea încadrării juridice a două dintre infracțiuni – și în special reținerea complicității în loc de autor la infracțiunea principală de evaziune fiscală – nu afectează, în opinia primei instanțe, dreptul inculpatului de a beneficia de prevederile textului de mai sus, câtă vreme acesta nu a încercat să eludeze adevărul și să denatureze situația de fapt.
Astfel, tribunalul reține în favoarea inculpatului prevederile art.3201 Cod de procedură penală, cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, având în vedere că de la data săvârșirii faptelor –decembrie 2008 – până în prezent au intervenit modificări ale textelor de lege ce incriminează infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, tribunalul a reținut și dispozițiile art.13 Cod penal, în sensul aplicării legii mai favorabile, care prevede limite de pedeapsă mai reduse.
Pentru considerentele expuse, instanța a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea și, respectiv, o pedepsă cu amendă penală, ca efect al aplicării cauzelor de reducere legală a pedepselor, orientate sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că în raport cu persoana acestuia scopul coercitiv și preventiv- educativ al pedepsei poate fi atins prin acest cuantum redus al pedepselor.
Întrucât infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, tribunalul a dat eficiență art.34 lit.b și e Cod penal, contopind pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea aplicată, apreciată de instanță ca fiind suficientă fără aplicarea unui spor, în raport cu persoana și conduita inculpatului, pentru a-și atinge scopul coercitiv și preventiv educativ.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, precum și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art.64 lit.c Cod penal.
Tribunalul apreciază că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracțiunilor comise, îndreptată direct împotriva bunei administrări a bugetului de stat, rezultând că nu are calitățile necesare pentru a putea reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpatul nu le deține având în vedere infracțiunile comise. De asemenea, se impune, în opinia instanței, și aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele folosindu-se de această calitate.
Tribunalul apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, întrucât prin prezentarea inculpatului la termenele de judecată, prin comportamentul sincer și achiesarea la soluționarea cu celeritate a dosarului, prin conturarea situației sale sociale și familiale, prin faptul că inculpatul manifestă un deosebit interes în păstrarea locului de muncă și în dezvoltarea profesională, precum și în întemeierea unei familii, se dovedește faptul că acesta, pe de o parte a conștientizat pe deplin consecințele penale ale faptelor lui, pericolul executării efective a pedepsei cu închisoarea, aceasta având consecințe grave în plan personal, iar pe de altă parte a luat hotărârea de a se integra în societate, evident aceasta presupunând abținerea de la săvârșirea de noi fapte de natură penală și beneficierea de dispozițiile reabilitării de drept.
De asemenea, individualizarea executării pedepsei în această modalitate ține seama de perspectivele deosebit de bune ale reintegrării sociale ale inculpatului, dar și de situația sa de sănătate relativ precară, ce s-ar putea înrăutăți în mediul carceral cu privire la ambele afecțiuni de care suferă.
În consecință, în baza art.861-862 din Codul penal, tribunalul a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 3 (trei) ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare.
În termen legal, împotriva sentinței penale nr.220/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, S. Teritorial C., partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpatul M. Ș. A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
Apelul Ministerului Public vizează greșita schimbare a încadrării juridice dată infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, prin reținerea nejustificată a formei de participație penală a complicității, precum și greșita reținere în favoarea inculpatului a dispozițiilor art.74-76 Cod penal, concomitent cu aplicarea față de acesta a prevederilor art.861Cod penal.
În ceea ce privește apelul părții civile, acesta vizează greșita soluționare dată acțiunii civile, din perspectiva omisiunii instanței de fond de a face aplicarea art.119-art.1201 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, în sensul acordării creanțelor accesorii, reprezentate prin dobânzile și penalitățile de întârziere, potrivit dreptului comun în materia impozitelor, taxelor și altor contribuții.
În apelul inculpatului, se critică modalitatea individualizării pedepselor, solicitându-se reducerea lor într-un cuantum care să permită aplicarea beneficiului suspendării condiționate, prevăzut de art.81 Cod penal, raportat la circumstanțele personale ale autorului, reliefate prin probele aflate la dosar și sentința penală atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport de criticile formulate și din oficiu, potrivit art.381 alin.2 Cod de procedură penală, Curtea constată apelul procurorului ca fiind întemeiat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C. nr.52/P/2011 din 24.12.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. Ș. A., pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005 și art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005, folosirea cu rea-credință a creditului societății, prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, republicată, uz de fals în formă continuată, prevăzută de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și cesionare fictivă a părților sociale, prevăzută de art.2801 din Legea nr.31/1990, republicată.
În sarcina inculpatului, s-a reținut că, în calitate de administrator de drept al S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., în perioada iulie 2008 – mai 2009, a omis evidențierea în contabilitatea societății a veniturilor realizate din livrări de mărfuri și prestări de servicii, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fapt ce a avut drept consecință producerea unui prejudiciu bugetului general consolidat al statului în cuantum total de 4.686.258 lei, echivalentul a 1.175.276 euro, reprezentând impozit pe profit în sumă de 2.142.289 lei și TVA în sumă de 2.543.969 lei.
În sarcina inculpatului, s-a reținut, de asemenea, că la data de 14.07.2008, acționând în calitate de asociat unic și administrator de drept în cadrul S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., a declarat în mod fictiv stabilirea sediului social la o adresă la care societatea nu a funcționat niciodată și la care, de altfel, inclpatul nici nu a intenționat vreodată să desfășoare vreo activitate comercială, sens în care a solicitat înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la stabilirea sediului societății la adresa din C., ..16, în baza unui contract de închiriere contrafăcut, purtând nr._ din data de 08.07.2008, pretins încheiat cunumitul D. I., urmărind astfel în mod deliberat să se sustragă atât de la plata obligațiilor fiscale, cât și de la efectuarea oricărei verificări financiare sau fiscale.
În sarcina inculpatului, s-a reținut și fapta constând în folosirea, în interes personal și contrar intereselor legale ale S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., a unora dintre sumele de bani încasate din valorificarea de mărfuri și prestarea de servicii către partenerii comerciali, în cuantum total de 15.530.989,60 lei, ridicate de către acesta în numerar din conturile de disponibil deschise la „Raiffeisen Bank”, Sucursala C. - Agenția L., cu justificarea „achiziții cereale de la persoane fizice”.
În sarcina inculpatului, s-a mai reținut, de asemenea, că în perioada 21.07.2008 – 30.12.2008, în baza unei unice rezoluții infracționale, a folosit la unitatea bancară la care S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. avea deschis cont de disponibil, respectiv „Raiffeisen Bank” S.A., Sucursala C. - Agenția L., un număr total de 53 de borderouri de achiziții cereale de la persoane fizice, înscrisuri despre care cunoștea că sunt completate integral cu date false.
În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut și faptul că, în cursul lunii septembrie 2009, acționând cu intenția de a se sustrage de la urmărirea penală pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, a cesionat în mod fictiv părțile sociale deținute în cadrul S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C. în favoarea numiților A. M. și D. L. M..
În cursul judecății, la termenul din 14.02.2013, inculpatul a solicitat aplicarea în favoarea sa a dispozițiilor art.3201 Cod de procedură penală, recunoscând în totalitate faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale, pe care a arătat că le cunoaște și nu le contestă, nesolicitând administrarea altor probe noi, cererea sa fiindu-i admisă de către instanță.
Poziția procesuală a inculpatului, consemnată într-un proces-verbal, a fost în sensul recunoașterii faptelor, fiind reiterată și la termenul de judecată din 28.03.2013, când, audiat asupra unor aspecte de fond, inculpatul a precizat că nu dorește să dea declarații în cauză, precizând că își însușește toată situația de fapt din rechizitoriu, chiar dacă pe parcursul urmăririi penale declarațiile sale nu au corespuns în totalitate cu acuzațiile ce i se rețin în sarcină.
Sub acest din urmă aspect, este de observat că pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut aceeași atitudine de recunoaștere a faptelor, chiar dacă aceasta nu a fost una integrală, ci parțială.
Potrivit art.3201 alin.1-4 Cod de procedură penală, „(1) Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
(3) La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.
(4) Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat”.
Potrivit alineatului 8 al textului de lege, „Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun”.
Față de conținutul expres al acestor dispoziții legale, instanța de fond avea obligația de a da curs solicitării inculpatului, urmând a avea în vedere, la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, declarațiile de recunoaștere totală a faptelor exprimate în cursul procedurii simplificate, neputând da o altă interpretare materialului probator aflat la dosarul de urmărire penală, aflată în contradicție cu probele și mijloacele de probă administrate și chiar cu atitudinea de recunoaștere a vinovăției manifestată de către inculpat (care și-a asumat și consecințele faptelor sale), precum și cu soluția de condamnare a acestuia pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Recurgând la procedura judecății simplificate, prevăzută de art.3201 Cod de procedură penală, inculpatul și-a recunoscut în totalitate faptele, potrivit descrierii lor din rechizitoriu și conform încadrării juridice date prin acesta, însușirea probelor administrate în cursul urmăririi penale, cărora, apărarea nu le-a acordat o altă interpretare, făcând ca în sarcina inculpatului să subziste infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 li.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, în modalitatea autoratului, nicidecum a complicității.
Fără a contesta posibilitatea implicării altor persoane în activitatea infracțională, a căror contribuție faptică activă este amplu reliefată prin sentința penală apelată, Curtea observă că inculpatului M. Ș. A., în calitate de unic asociat și administrator al S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L C., îi revine principala responsabilitate în legătură cu reala și corecta evidențiere contabilă a operațiunilor comerciale derulate, conlucrarea sa alături de alte persoane la comiterea acestor fapte de natură penală, neputându-l absolvi de răspunderea ce îi revine în această calitate, potrivit art.10, cu referire la art.1 alin.1 din Legea contabilității nr.82/1991.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.82/1991, societățile comerciale, societățile sau companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.
Potrivit art.10 alin.1 din lege, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art.1 alin.1-4 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.
Față de conținutul expres al acestor dispoziții legale, este evident că, din perspectiva legii penale, principala răspundere ce derivă din incorecta evidențiere contabilă a operațiunilor comerciale efectuate și veniturilor realizate, având drept consecință producerea unui prejudiciu în dauna bugetului de stat, revine administratorului firmei, care, în cazul infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.141/2005, nu poate fi privit altfel decât ca autor, chiar dacă la comiterea faptei, alături de acesta, au participat și alte persoane, în calitate de coautori, instigatori sau complici.
Deși în cazul perfectării acordului de recunoaștere a vinovăției dispozițiile art.3201 Cod de procedură penală permit schimbarea încadrării juridice a faptei, o astfel de posibilitate oferită de prevederile art.334, impune menținerea unei corespondențe reale între situația de fapt descrisă prin rechizitoriu și situația reținută în hotărârea judecătorească de condamnare, pe această cale nefiind permisă extinderea raționamentului judecătorului, cu privire la aspecte ce depășesc limitele învestirii instanței și care nu se suprapun situației descriptive cuprinsă în actul de sesizare.
Indiferent de modalitatea schimbării încadrării juridice, instanța de judecată nu are posibilitatea ca, pe această cale, să purceadă la analiza și reținerea unei situații de fapt diferite de aceea descrisă prin rechizitoriu, cu încălcarea dispozițiilor art.317 Cod de procedură penală, singura soluție permisă de lege fiind cea de încadrare a faptei în dispozițiile altei norme de incriminare sau în dispozițiile mai multor asemenea norme, atunci când ipoteza concursului de infracțiuni se regăsește în speța dedusă judecății.
Firește, printr-o asemenea mecanism, există și posibilitatea excluderii uneia sau mai multora dintre infracțiunile reținute, atunci când situației de fapt din rechizitoriu i se suprapune un număr mai mic de infracțiuni decât cele aparent sesizate, într-o astfel de situație instanța pronunțându-se în limitele învestirii sale, cu privire la aceeași situație de fapt descrisă de procuror, dar pe care o încadrează juridic în alte texte de lege.
În cazul de față însă, prima instanță nu doar că s-a îndepărtat de la limitele judecății simplificate, dând o altă abordare faptelor reținute în sarcina inculpatului, dar mai mult decât atât, aceasta a dat propria apreciere unui vast material probatoriu, susceptibil a primi multiple interpretări, în afara unei cercetări judecătorești amănunțite, care s-ar fi impus cu necesitate, în cazul în care dubiul ce plana asupra situției de fapt făcea inoportună admiterea cererii de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate.
Curtea nu contestă că situația de fapt din rechizitoriu poate primi o dublă valență juridică, însă în condițiile în care procedura derulată în fața primei instanțe a avut loc în condițiile acordului de recunoaștere a vinovăției, prevăzut de art.3201 Codprocedură penală, orice concluzie contrară celei susținute prin rechizitoriu este nefundamentată probator, soluționarea acțiunii penale neputând avea loc pe baza unor presupuneri, în sensul celor exprimate de prima instanță.
De altfel, în condițiile în care judecata a avut loc potrivit art.3201 Cod de procedură penală, este inutil ca instanța de apel să procedeze la o examinare comparativă și coroborată a probelor administrate în cursul urmăririi penale, spre a combate situația de fapt reținută de prima instanță, inculpatul achiesând la probele propuse în acuzare, fără a le contesta și recunoscându-și contribuția ca autor la săvârșirea tuturor infracțiunilor.
Pe de altă parte, în măsura în care instanța fondului ar fi avut dubii, cât privește contribuția reală a inculpatului la comiterea faptelor, aceasta ar fi avut posibilitatea respingerii cererii de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, prin administrarea nemijlocită a probatoriului de la urmărirea penală.
Câtă vreme însă aceasta s-a limitat a da eficiență propriilor raționamente, fără a avea posibilitatea lămuririi cauzei sub toate aspecete, prin administrarea în condițiie de oralitate și nemijlocire a probelor strânse în cursul urmăririi penale, înlăturând și posibilitatea Curții de a da propria interpretare probelor ce ar fi rezultat în urma cercetării judecătorești amănunțite, concluzia judecătorului fondului, privind rolul de complice jucat de inculpat în ansablul faptelor de evaziune fiscală, rămâne la stadiul unei simple supoziții.
Dincolo de acest aspect, reținând calitatea inculpatului de complice la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, prima instanță nu oferă o explicație certă cu privire la calitatea de autor al acestei infracțiuni, posibilitatea ca alte persoane că ofere sprijin informativ inculpatului sau să beneficieze de aportul financiar substanțial rezultat de pe urma comiterii faptelor, neputându-l exonera pe inculpat, în calitate de administrator al societății, de răspunderea ce îi revine, cel puțin în calitate de coautor la comiterea faptelor.
Acest aspect nu este lipsit de importnață, deoarece, potrivit art.26 Cod penal, complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, or, dacă persoanele cărora inculpatul le-a oferit ajutorul pot fi identificate în persoana benficiarilor sumelor de bani retrase din contul societății sau în persoana administratorilor celorlalte societății aflate în relații comerciale cu S.C. DELTA TRANS UTIL” S.R.L C., autorul infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, în raport cu această din urmă entitate juridică nu este nicidecum indicat de instanță.
Chiar dacă posibilitatea coordonări activității acestei societăți de către alte persoane, precum M. R. C. sau S. D. M., nu trebuie desconsiderată, contribuția acestor participanți la comiterea faptei nu poate anula contribuția ca autor a inculpatului M. Ș. A. la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, datorită întrunirii în persoana sa a calității de administrator, o asemenea contribuție mai gravă absorbind forma de participație a complicității.
Această concluzie este susținută nu doar de calitatea inculpatului de administrator statutar, ci mai ales de împrejurările în contextul cărora inculpatul a înțeles a acționa, acesta având în posesie actele și ștampila societății, fiind prezent la negocierile și semnarea contractelor cu diferiți beneficiari ai bunurilor și serviciilor, prezentându-se la unitatea bancară cu prilejul retragerilor de numerar, făcând declarații fictive cu privire la sediul societății, cunoscând caracterul nereal al acestora și procedând, în final, la cesionarea părților sociale, în scopul sustragerii sale de la urmărirea penală.
Legat de acest ultim aspect, concluzia privitoare la reaua-credință a inculpatului decurge din chiar declarațiile dobânditorilor părților sociale, care au avut convingerea semnării unor conctracte individuale de muncă, fără a avea reprezentarea dobândirii calității de asociați și administratori în cadrul firmei.
D. urmare, Curtea nu își poate însuși argumentele primei instanțe, privind rolul de complice al inculpatului în comiterea acestei infracțiuni, o astfel de concluzie având la bază probe indirecte, supoziții și deducții fără corespondent în situația de fapt descrisă prin rechizitoriu, însușită și necontestată de către inculpat, raționamentele bazate pe situația sa materială, familială și medicală neputându-l absolvi pe aceasta de răspunderea penală ce îi revine în calitate de administrator statutar, în condițiile cunoașterii regimului juridic al operațiunilor, conlucrării cu alte persoane cu experiență în derularea afacerilor și acceptării tuturor riscurilor, ce decurg din nerespectarea normelor de evidență contabilă și disciplină financiară.
Faptul că unele dintre operațiunile derulate între firma inculpatului și diferitele firme administrate de martorii audiați în cauză ridică semne de întrebare din perspectiva legalității lor, nu înseamnă că inculpatul este străin de un asemenea mod de lucru, posibilitatea lui de a acționa sub îndrumarea și coordonarea altor persoane, care au și beneficiat în mod direct de sumele de banni obținute, nefiind în măsură a-l transforma în complice.
Chiar dacă prima instanță, prin argumentele oferite, nu a sugerat ideea nevinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, procedând de maniera descrisă mai sus, aceasta s-a îndepărtat de la exigențele prevăzute de art.317 Cod procedură penală, potrivit cărora „Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta sau persoana la care se referă extinderea”.
Respectarea întocmai a acestui principiu presupune ca instanța să pronunțe oricare dintre soluțiile prevăzute de art.345 alin.1 Cod de procedură penală, prin raportare doar la persoana arătată prin actul de sesizare, iar în caz de extindere a procesului penal și la persoana la care se referă extinderea, fără a putea analiza eventuala participație penală a altor persoane, cu privire la care funcționează prezumția de nevinovăție.
De altfel, în măsura în care găsea de cuviință, instanța ar fi putut respinge cererea inculpatului, formulată în temeiul art.3201 Cod de procedură penală și, concomitent cu judecarea cauzei, potrivit dreptului comun, ar fi putut extinde procesul penal cu privire la alte persoane, dacă din probele administrate reieșea participația lor penală în comiterea acelorași fapte.
Fără a proceda astfel, instanța de fond a preferat a reda o situație de fapt diferită față de cea descrisă în actul de inculpare, bazată pe interpretări personale ale probelor aflate la dosar, plecând de la aspectele susținute în mod unilateral de inculpat în fața procurorului și pentru care, referitor la unele aspecte nerecunoscute, nu a putut face dovada susținerilor sale.
Interpretarea diferită dată probelor și mijloacelor de probă a avut un efect negativ și asupra modului de soluționare a laturii penale și a laturii civile, în contradicție cu textele legale mai sus indicate.
Astfel, instanța de fond a extins, contrar dispozițiilor legale enumerate și a respectării prezumției de nevinovăție, analiza participației penale la comiterea faptelor reținute în sarcina inculpatului asupra altor persoane, care au calitatea de martori în cauză, emițând suspiciunea că aceștia ar fi autori ai unor infracțiuni de evaziune fiscală, apreciind declarațiile lor ca, cel puțin, neverosimile.
Toate aceste considerente nu se întemeiază decât pe aprecieri subiective, pe interpretări trunchiate ale declarațiilor martorilor, precum și pe interpretări singulare ale actelor financiar contabile aflate la dosarul de urmărire penală.
Plecând de la aspectele susținute de către inculpat și care se coroborează cu înscrisurile depuse și referatul de evaluare numai sub aspectul situației sale medicale și familiale, instanța de fond și-a exprimat convingerea că inculpatul nu avea resursele financiare necesare pentru a înființa o societate comercială, și, ulterior, pentru a finanța relațiile comerciale descrise în actul de inculpare, raportat la inexistența unor relații normale cu familia sa, precum și a unor activități lucrative generatoare de venituri.
Însă aceste aprecieri au la bază strict situația personală a inculpatului, și nu vreo probă sau mijloc de probă care să și confirme această realitate, referatul de evaluare întocmit de către S. de probațiune de pe lângă Tribunalul București bazându-și concluziile exclusiv pe declarațiile făcute de către persoana intervievată.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005, instanța de fond a arătat, sub forma unei certitudini, că nu inculpatul ar fi fost persoana care s-a ocupat, în mod direct, de operațiunile privind înregistrarea S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., întrucât acesta nu ar fi putut obține și depune la Oficiul Registrului Comerțului, copia actului de proprietate al imobilului la care a fost declarată adresa de funcționare a persoanei juridice, raportat la caracterul fictiv al contractului de închiriere.
Această certitudine, însă, constituie o simplă supoziție, câtă vreme pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că de formalitățile înregistrării societății s-a ocupat martorul S. D. M., în baza mandatului dat de către inculpat, acesta având la dispoziție doar înscrisurile puse la dispoziție de M. Ș. A., fapt necontrazis de nici un alt mijloc de probă.
În analizarea activității infracționale derulate de inculpat, instanța de fond a redat circumstanțele în care a fost deschis contul bancar al societății la Agenția L. a „Raiffeisen Bank” S.A.
Astfel, s-a arătat că inculpatul a fost folosit de alte persoane pentru derularea de activități comerciale ilicite, că nu ar fi putut avea cunoștință de existența acestei agenții bancare, care nu este situată în Municipiul C. (el fiind din altă localitate) și că a fost ajutat de numitul S. D. M. – persoană suspicionată ca fiind autor al infracțiunii de evaziune fiscală.
Această interpretare a probatoriului nu are fundament în realitatea obiectivă întrucât, din analiza declarației martorului reies circumstanțele în care a fost deschis contul bancar la această unitate bancară, aspecte care nu pot fi înlăturate în această procedură de judecată simplificată.
Așa cum rezultă din considerentele sentinței penale apelate, alături de această persoană, toți ceilalți martorii audiați în cauză și care au sau au avut calitatea de asociați și administratori ai societăților comerciale cu care S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. au fost suspicionați de participarea la infracțiunea de evaziune fiscală, în considerarea relațiilor comerciale cu inculpatul, cu privire la unele dintre operațiunile de vânzare-cumpărare instanța de fond apreciind că acestea nici un existat, așa cum se sintetizează la punctul 15 din considerentele sentinței penale atacate.
Este real că în eventualitatea implicării lor în tranzacțiile ilicite desfășurate martorii nu se puteau autoincrimina, însă acest fapt nu este de natură a-i oferi o poziție mai favorabilă inculpatului, care prin multiplele operațiuni de administrare a dovedit o implicare activă în afacerile firmei, indicarea altor persoane ca principali beneficiari ai produsului infracțional putând avea la bază propria dorință din partea acestuia de a-și crea un tratament judiciar favorabil.
În sprijinul concluziilor sale, judecătorul fondului a reținut că, raportat la situația financiară precară a inculpatului (stabilită pe baza declarațiilor inculpatului din cuprinsul raportului de evaluare) și a provenienței acestuia din altă localitate decât C., precum și la relația de prietenie pe care inculpatul o avea cu numitul M. C. R. (condamnat definitiv pentru comiterea de infracțiuni de evaziune fiscală, iar în prezent dat în urmărire internațională), ar fi evident că rolul său în derularea activităților comerciale ilicite ar fi fost unul minor, acesta fiind coordonat de alte persoane.
În opinia aceleiași instanțe, un argument în sprijinul acestei concluzii îl reprezintă și faptul că inculpatul nici nu a beneficiat de sume importante de bani din totalul celor retrase, care s-au ridicat la circa 16 milioane lei noi, deși cel care a ridicat suma de bani din contul societății a fost chiar inculpatul, perioada în care s-a acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul societății fiind de 9 luni, acțiunile sale fiind puse pe seama problemelor personale, de sănătate și socioprofesionale.
În măsura în care inculpatul nu ar fi fost principalul beneficiar al sumelor de bani retrase, acesta ar fi putut acorda o procură unei alte persoane, cel puțin în relația cu unitatea bancară, însă dacă nu a procedat astfel, înseamnă că acesta a avut o implicare mult mai mare decât lasă să se înțeleagă, în orice caz, acțiunile sale neputând fi asimilate complicității.
Pentru aceleiași argumente cu cele prezentate mai sus, Curtea nu poate avea în vedere nici aprecierea primei instanțe, dedusă din propriile susțineri ale inculpatului, în sensul că imposibilitatea inculpatului de a furniza organului de urmărire penală informații concrete cu privire la cheltuielile reale pe care societatea le-a efectuat și la indicarea furnizorilor de bunuri sau servicii și care ar fi fost în favoarea sa, atât în ce privește latura penală a cauzei, cât și cea civilă, ar conduce la concluzia că acesta nu a efectuat astfel de operațiuni, activitatea sa limitându-se, strict, la completarea unor acte și nu la derularea unor activități comerciale reale.
Contrar poziției asumate de inculpat, Curtea apreciază că lipsa oricăror informații prezentate de inculpat, cu privire la sursa bunurilor ce au făcut obiectul tranzacțiilor, este una voită și se datorează intenției sale a-i ascunde pe ceilalți coparticipanți la activitățile infracționale deosebit de ample, posibilitatea efectuării unor verificări încrucișate putând confirma realitatea anumitor operațiuni, care, prin modul defectuos de întocmire a facturilor fiscale, s-au dorit a fi disimulate, cel puțin în contabilitatea firmei inculpatului.
Prima instanță, în exprimarea acelorași concluzii, mai arată că, în special datorită stării sale de sănătate, a stării emoționale generate de situația de criză și tulburărilor psihice pe care le traversa, inculpatul „nu putea exprima un consimțământ valabil cu privire la contractele reflectate în facturile emise”, fapt pentru care „societatea inculpatului nu a desfășurat ea însăși operațiunile comerciale producătoare de venituri, pentru care avea obligația înregistrării în contabilitate”, ceea ce a condus la concluzia că „inculpatul nu a comis infracțiunea de evaziune fiscală …. deoarece, în realitate, nu a efectuat operațiuni comerciale prin firma sa..”.
Această concluzie intră însă în contradicție cu impunerea în sarcina inculpatului a obligației de achitare către partea civilă - S. R. prin A.N.A.F. - a cuantumului prejudiciului stabilit de către organul de urmărire penală în sumă de 4.686.258 lei.
Cu privire la persoanele responsabile de producerea acestui prejudiciu, instanța de fond a arătat că deși ar fi altele decât inculpatul, în final prejudiciul produs bugetului de stat este același, iar el a fost recunoscut de către inculpat.
Toate aceste concluzii ale instanței de fond nu concordă cu materialul probator și nici cu dispozițiile Legii nr.31/1990, republicată, cu cele ale Legii nr.82/1991 și ale Codului Fiscal, din care rezultă obligațiile asociaților și administratorilor unei societăți comerciale cu răspundere limitată, referitor la activitatea comercială a persoanei juridice, cât și cu privire la declarațiile financiar contabile ce trebuiesc depuse la organul fiscal, pentru stabilirea obligațiilor corelative veniturilor obținute.
Din interpretarea dispozițiilor actelor normative mai sus menționate și raportat la materialul de urmărire penală administrat în cauză, rezultă că inculpatul M. Ș. A., în calitate de asociat unic și administrator al S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., era singura persoană responsabilă de organizarea și evidențierea activității financiar contabile a societății, de depunerea declarațiilor financiare la organele fiscale teritoriale, în vederea stabilirii obligațiilor fiscale la bugetul general consolidat al statului, reprezentând persoana juridică în relațiile cu autoritățile statului.
Câtă vreme nu s-a stabilit de către instanța de fond, în susținerea situației de fapt descrise de aceasta, că inculpatul ar fi fost supus unor presiuni sau amenințări din partea unor persoane, pentru comiterea faptelor de natură penală de care este acuzat sau că nu ar fi avut discernământul faptelor sale, nu poate fi acceptată versiunea potrivit căreia inculpatul ar avea calitatea de complice și nu de autor la infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, această concluzie fiind bazată exclusiv pe aprecieri personale ale materialului probator și pe examinări comparative cu alte cauze penale, având același obiect, instanța de fond fiind obligată să se limiteze la cauza cu care a fost sesizată și la probatoriul administrat în această cauză penală.
Pe baza considerentelor evocate mai sus, constatând ca întemeiat acest prim motiv de apel al Ministerului Public, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial C. împotriva sentinței penale nr.220/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art.382 alin.2 Cod de procedură penală, va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.334 Cod de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului M. Ș. A. din infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, text de lege în baza căruia va condamna pe inculpat.
Atât din perspectiva acestei infracțiuni, cât și din perspectiva celorlalte fapte deduse judecății, Curtea apreciază că atât pedepsele aplicate inculpatului, cât și modalitatea de executare dispusă, nu reflectă gradul ridicat de pericol social al faptelor, desprins din perioada relativ îndelungată a activității infracționale, numărul mare al operațiunilor derulate, întinderea prejudiciului produs și mecanismul de lucru adoptat de inculpat, prin strânsa conlucrare cu alte persoane, toate aceste aspecte susținând necesitatea reaprecierii regimului sancționator adoptat în cauză.
Potrivit art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În ceea ce privește, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta nu se rezumă doar la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, ci și la atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât și scopul mediat al pedepsei.
De aceea, nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia, precum și în inocularea unor valențe comportamentale, în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.
Pentru ca pedeapsa să își poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite, este necesar ca aceasta să corespundă, inclusiv din perspectiva modalității sale de executare, gravității infracțiunii și nevoilor de îndreptare ale infractorului, impunându-se ca ea să fie adaptată pericolului social concret al faptei și periculozității infractorului, asupra căruia trebuie se acționeze.
În acest sens, între gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea infractorului, pe de o parte, și pedeapsa aplicată de instanță, pe de altă parte, trebuie să existe o anumită concordanță, în caz contrar pedeapsa neputându-și atinge scopul, putând conduce chiar la rezultate contrare acestui scop.
De aceea, cu ocazia stabilirii și aplicării pedepsei, trebuie să se țină seama de necesitatea acestei concordanțe, deoarece în măsura în care se atribuie pedepsei funcția de a influența asupra conștiinței, mentalității și conduitei viitoare a condamnatului, pedeapsa trebuia să corespundă în aceeași măsură gradului de receptivitate a condamnatului față de influența educativă a pedepsei.
Firește, acest grad de receptivitate este reflectat și în conduita procesuală a condamnatului, în atitudinea sa față de faptă, în modul în acesta a contribuit la aflarea adevărului și a relaționat în raporturile cu organele judiciare.
Pe de altă parte, în stabilirea cuantumului pedepsei și fixarea modalității sale de executare, este necesar a fi examinate, în mod cumulativ, circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Răspunzând pe această cale și criticilor formulate în apelul inculpatului, Curtea constată că în aprecierea criteriilor de individualizare a pedepsei, judecătorul trebuie să analizate multitudinea de factori ce pot influența întinderea pedepsei, atingerea scopurilor și funcțiilor acesteia, precum și modalitatea efectivă de executare, criteriile enumerate de art.72 Cod penal caracterizându-se prin pluralitatea lor, urmând a fi examinate prin coroborare.
Sub un prim aspect și anume cât privește stabilirea efectivă a pedepselor, Curtea constată că instanța de fond a dat o valență excesivă circumstanțelor personale ale inculpatului, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special, în detrimentul circumstanțelor reale de comitere a infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea.
În conturarea pericolului social concret, Curtea apreciază ca relevante modalitatea de săvârșire a faptelor, cuantumul însemnat al prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului – nerecuperat și fără posibilitatea recuperării acestuia, față de veniturile modice ale inculpatului și de lipsa, în proprietatea acestuia, a unor bunuri mobile sau imobile prin a căror executare silită prejudiciul să poată fi recuperat, nonșalanța de care inculpatul a dat dovadă pe parcursul întregii activități infracționale, stăruința acestuia în comiterea unui număr ridicat de fapte de natură penală, toate aceste elemente neputând fi înlăturate doar ca urmare a atitudinii procesuale de recunoaștere necondiționată a vinovăției, de care a inculpatul a înțeles să uzeze, prin solicitarea sa de a fi judecat în baza procedurii simplificate, prevăzute de art.3201 Cod de procedură penală.
Deși la momentul individualizării judiciare a pedepselor, instanța de fond a arătat că a avut în vedere dispozițiile art.52 Cod penal și ale art.72 Cod penal, din analiza motivării expuse reiese că deși pericolul social concret al faptelor este unul deosebit de ridicat, acesta nu a primit importanța cuvenită, fiind avute, în principal, în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, conduita bună a inculpatului anterior procesului penal, diligențele pe care acesta le-a depus, ulterior comiterii faptelor în obținerea unui loc de muncă, lipsa relațiilor cu părinții săi (care au divorțat când acesta avea 14 ani), preocuparea pentru continuarea activității profesionale și a întemeierii unei familii proprii, dorința lui de a-și vedea depășită problema medicală apărută (epilepsie) și de a urma tratamentul medical până la însănătoșire, toate aceste aspecte reliefând hotărârea fermă din partea sa de a-și construi o viață normală.
S-a concluzionat, astfel, că tot acest comportament general al inculpatului se subsumează condițiilor prevăzute de art.74 lit.a Cod penal, cu consecința reținerii, concomitente, a dispozițiilor art.76 Cod penal.
Instanța de fond, în sensul reținerii dispozițiilor art.74 alin.2 Cod penal, a mai subliniat că inculpatul a săvârșit faptele în condiții speciale, în lipsa cărora acesta nu s-ar fi implicat în fapte de natură penală;aceste condiții speciale ar fi constat în faptul că, în perioada comiterii infracțiunilor inculpatul s-a aflat într-o stare psihică grea, de dezorientare a vieții personale, nu a avut suportul psihologic necesar din partea familiei, toate acestea contribuind la existența unei rezistențe scăzute în fața influențelor negative venite din partea unor alte persoane, care l-au atras în realizarea propriilor interese infracționale, inculpatul beneficiind de sume modice din partea acestora.
Nici una din situațiile enumerate mai sus nu pot fi asimilate însă conduitei bune, la care textul articolului 74 alin.1 lit.a Cod penal, face trimitere, așa cum nici existența unei afecțiuni medicale nu poate conduce, de plano, la concluzia potrivit căreia discernământul inculpatului ar fi fost viciat, câtă vreme autorul faptelor era în evidențele unei unități medicale, în supravegherea unui medic curant de specialitate, iar această afecțiune preexista de mai mulți ani. De altfel, inculpatul a întrerupt benevol medicația prescrisă și a ales, în deplină cunoștință de cauză, consumarea unor produse necorespunzătoare afecțiunii sale, cu consecința deteriorării stării de sănătate.
Relevantă în exprimarea acestei concluzii este chiar susținerea pe care inculpatul a făcut-o în fața instanței de fond, în sensul că la momentul preluării funcției de asociat unic și administrator al S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., acesta avea cunoștință despre implicațiile funcțiilor respective, acceptând cu ușurință aceste atribuții, fără a fi fost exercitate presiuni asupra sa, toate acestea motivate de perioada tulbure din viața sa.
Așa cum se relevă prin apelul Ministerului Public, situația familială a inculpatului, alături de cea de sănătate, nu pot fi acceptate ca unice argumente pentru minimalizarea gravității faptelor de natură penală de care acesta se face vinovat, tot astfel cum nici argumentul privitor la existența unui anturaj nepotrivit nu poate fi acceptat, în lipsa oricăror dovezi din care să rezulte care era capacitatea psihică a inculpatului de a percepe urmările acțiunilor sale.
De asemenea, nici susținerea că inculpatului, în sensul că acestuia i-a revenit doar o mică sumă de bani din totalul celor vehiculate pe parcursul derulării relațiilor comerciale, nu poate fi acceptată, câtă vreme se bazează exclusiv pe declarația inculpatului, în cauză nefiind administrat nici un mijloc de probă în susținerea acestei afirmații.
În lumina considerentelor arătate mai sus, solicitarea inculpatului în sensul reducerii pedepselor nu poate fi primită, argumentele evocate justificând majorarea acestor pedepse, ca efect al admiterii apelului procurorului.
Este evident că, din perspectiva modalității de executare a pedepsei, solicitarea inculpatului de a beneficia de dispozițiile art.81 Cod penal, nu poate fi însușită, Curtea apreciind în sensul contrar celui exprimat de instanța de fond, respectiv că aplicarea beneficiului suspendării sub supraveghere este inoportună, executarea pedepsei în regim de detenție impunându-se în raport cu situația dată.
Executarea pedepsei rezultante în regimul stabilit de către instanța de fond, în actualul context economic, când numărul cauzelor având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală a cunoscut o creștere alarmantă de la an la an, nu poate conduce la reeducarea inculpatului, ci la formarea unei percepții de slăbiciune a sistemului judiciar în sancționarea fenomenului infracțional.
Este evident că atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaștere a vinovăției și judecată în procedura simplificată prevăzută de art.3201 Cod procedură penală, deși benefică în planul individualizării judiciare a pedepsei, nu se poate răsfrânge asupra modalității de executare, această ultimă modalitate impunându-se a se raporta și ea la întreg ansamblul probator aflat la dosar, ce conturează în mod unitar circumstanțele speței.
Astfel, trebuiesc avute în vedere, așa cum s-a arătat anterior, atât circumstanțele reale în care au fost comise faptele de natură penală, perioada în care s-a derulat activitatea infracțională, prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, nerecuperat și fără posibilități de recuperare, precum și temeritatea cu care inculpatul a acționat pe toată perioada în care a avut calitatea de asociat unic și administrator al S.C. „DELTA TRANS UTIL” S.R.L. C., în contradicție cu profilul moral descris de către instanța de fond.
În cazul de față, schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin înlăturarea dispozițiilor art.861 Cod penal, reținute în favoarea inculpatului, se impune cu necesitate, o asemenea concluzie fiind susținută de datele ce caracterizează persoana autorului și pericolul social ridicat al faptelor, pericol apreciat pe paza probelor certe, a circumstanțelor reale și modului concret de comitere, a mijloacelor folosite și scopului urmărit de infractor.
Prin urmare, în raport de cele arătate mai sus, în urma admiterii apelului Ministerului Public, Curtea apreciază că în cauză se impune majorarea celorlalte pedepse cu închisoarea aplicate, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, sub aspectul infracțiunii de uz de las, în formă continuată, precum și condamnarea acestuia sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, în modalitatea autoratului, prin efectul înlăturării circumstanțelor atenuante reținute de către instanța de fond, concomitent cu schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, prin aplicarea dispozițiilor art.57 Cod penal, precum și respingerea apelului inculpatului.
În consecință, Curtea, în baza art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal și art.3201 Cod de procedură penală, va condamna pe inculpatul M. Ș. A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art.65 alin.1 și 2 Cod penal, în referire la art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II – a și b Cod penal, precum și dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, conform art.64 alin.1 lit.c Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.
Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului M. Ș. A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 și art.3201 Cod de procedură penală de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare, prin înlăturarea dispozițiilor art.74 lit.a și alin.2 Cod penal penal, respectiv art.76 lit.d Cod penal.
În baza art.65 alin.1 și 2 Cod penal, în referire la art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II – a și b Cod penal, precum și dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, conform art.64 alin.1 lit.c Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului M. Ș. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.3201 Cod de procedură penală de la 7 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, prin înlăturarea dispozițiilor art.74 lit.a și alin.2 Cod penal și art.76 lit.d Cod penal.
Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului M. Ș. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2801 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.3201 Cod de procedură penală de la 1 an închisoare la 1 an și 4 luni închisoare, prin înlăturarea dispozițiilor art.74 lit.a și alin.2 Cod penal, respectiv art.76 lit.d Cod penal.
În urma înlăturării aplicării dispozițiilor art.74 lit.a și alin.2 Cod penal, respectiv art.76 lit.e Cod penal, în baza art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.3201 Cod de procedură penală, Curtea va condamna pe inculpatul M. Ș. A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal, se vor contopi pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta decizie, în final acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II – a și b Cod penal, precum și dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, conform art.64 alin.1 lit.c Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Va dispune ca pedeapsa rezultantă principală de 4 ani închisoare să se execute în regim de deținere, conform art.57 Cod penal, urmând a înlătura aplicarea dispozițiilor art.861,862, 863 Cod penal, art.359 Cod de procedură penală și art.71 alin.5 Cod penal, cu consecința menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În rezolvarea apelului declarat de partea civilă, Curtea apreciază că ca nefondate criticile aduse hotărârii penale atacate, întrucât, în cazul acestui gen de infracțiuni, părții civile, în cadrul procesului penal, nu i se pot acorda majorări de întârziere, ci doar dobânzi legale, numai o astfel de creanță accesorie constituind „folosul de care partea civilă a fost lipsită”, în accepțiunea dispozițiilor art.14 alin.4 Cod de procedură penală.
Astfel, potrivit art.119 alin.1 din Codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Potrivit art.120 alin.1 din Codul de procedură fiscală, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, iar potrivit art.1201 alin.1 din același cod, plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.
După cum rezultă din conținutul alineatului 1 al articolului 119 din Codul de procedură fiscală, aceste creanțe accesorii sancționează conduita rău platnică a titularului obligației fiscale, ele fiind datorate numai de către debitorul raportului juridic fiscal.
Astfel, articolele mai sus menționate sunt cuprinse în capitolul III, intitulat „Majorări de întârziere”, din titlul VIII al Codului de procedură fiscală, intitulat „Colectarea creanțelor fiscale”.
Întrucât aceste texte de lege constituie sediul materiei, debitor al obligației de plată nu poate fi decât persoana juridică în numele căreia a fost desfășurată activitatea comercială generatoare de obligații fiscale principale, persoana fizică față de care s-a dispus trimiterea în judecată penală neputând avea o astfel de calitate.
În acest sens, articolul 1 alin.1 din Codul de procedură fiscală prevede că dispozițiile sale reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
În definirea noțiunii de parte a raportului juridic fiscal, art.17 din Codul de procedură fiscală, intitulat „Subiectele raportului juridic fiscal”, prevede că subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.
Potrivit alineatului 2 al articolului 17 din Codul de procedură fiscală, „contribuabilul” este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
Prin urmare, în speță, debitor al obligației de plată nu poate fi decât persoana juridică titulară a activității economice generatoare de obligații fiscale principale, iar nu persoana fizică față de care urmează a fi angajată răspunderea penală, aceasta din urmă datorând numai echivalentul bănesc al prejudiciului adus bugetului de stat, potrivit art.14 alin.3 lit.b Cod de procedură penală.
Această concluzie rezultă și din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.16 din Codul de procedură fiscală, intitulat „Conținutul raportului de drept procedural fiscal”, potrivit cărora raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept material fiscal.
D. urmare, părțile din raportul de drept procesual fiscal nu pot fi decât cele din raportul juridic fiscal.
În aceste împrejurări, creanței pe care inculpatul o datorează în cadrul procesului penal nu-i pot fi aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, implicit și cele ale art.22 lit.d (care prevăd acordarea de dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat), întrucât, potrivit art.21 alin.1 din același cod, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
În sprijinul celor de mai sus, avem în vedere și dispozițiile art.25 alin.1 Cod de procedură fiscală, potrivit cărora, în raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanță fiscală prevăzute la art.21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligația corelativă de plată a acestor drepturi.
Așa fiind, se poate conchide că în cadrul unui proces penal inculpatului nu îi incumbă obligația de plată a creanțelor fiscale accesorii, cu atât mai mult cu cât acesta nu este inclus nici în categoria persoanelor a căror răspundere urmează a fi angajată, în cazul în care obligația fiscală nu a fost îndeplinită de către debitorul principal.
În rândul acestor persoane, se numără, potrivit alineatului 2 al art.25 din Codul de procedură fiscală, moștenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor, cel care preia, în tot sau în parte, drepturile și obligațiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz, persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment, persoana care își asumă obligația de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții reale la nivelul obligației de plată, persoana juridică, pentru obligațiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia, precum și alte persoane, în condițiile legii.
Așadar, inculpatul nu este inclus în această enumerare limitativă.
Dintr-o a doua perspectivă, articolul 110 alin.2 Cod de procedură fiscală, prevede că, în exercitarea acțiunilor ce au ca scop stingerea creanțelor fiscale, procesul de colectare a creanțelor fiscale se realizează în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
Alineatul 3 al textului de lege definește „titlul de creanță” fiscală ca fiind actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere; b) declarația fiscală; c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii; d) declarația vamală; e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile; f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art.28; h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
În cazul unui proces penal, un astfel de titlu nu poate fi decât hotărârea judecătorească definitivă, prin care se constată existența faptei, vinovăția inculpatului și întinderea prejudiciului, acesta marcând exigibilitatea sumei datorate cu titlu de reparație, funcție de care se poate aprecia asupra întinderii creanțelor accesorii, în caz de neplată, cu prilejul executării silite.
Numai din acest moment se poate discuta despre posibilitatea perceperii creanțelor accesorii, a căror întindere urmează a fi stabilită de către organele de executare fiscală, obligația stabilită în sarcina inculpatului neputând genera majorări de întârziere mai devreme de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
În atare împrejurări, obligația ce are ca obiect o sumă de bani, datorată cu titlu de reparație în temeiul răspunderii civile delictuale, nu poate genera dobânzi și penalități de întârziere, în condițiile Codului de procedură fiscală, ci dobânzi legale aferente, datorate începând cu data producerii prejudiciului și până la data achitării efective a debitului, conform art.1088 și art.1079 din Codul civil anterior (în acest sens, a se vedea Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.1751/2005 în T.T., A.S., N.C., „Codul penal și legile speciale”, Editura Hamangiu, București, 2007, pagina 791).
În favoarea acestei soluții pot fi avute în vedere și alte argumente.
Astfel, întinderea creanțelor accesorii este în mod esențial influențată de durata anchetei penale, în mod deosebit de cea a urmăririi penale. Acest fapt poate atrage diferențe inechitabile de tratament în cazul unor inculpații aflați în situații juridice similare, mai ales în cazul unor soluții de disjungere, atunci când inculpații nu sunt judecați concomitent, ci în procese separate, inegală ca și durată.
De asemenea, din perspectiva dispozițiilor art.14 alin.4 Cod de procedură penală, majorările de întârziere nu constituie un beneficiu nerealizat, ci ele sancționează conduita debitorului rău platnic, or, de vreme de angajarea răspunderii civile a inculpatului se face, în cauza de față, în temeiul art.998-999 din Codul civil anterior, singurele creanțe accesorii ce ar putea însoți creanța principală sunt dobânzile legale, calculate începând cu data producerii prejudiciului și până la data achitării efective a debitului, conform art.1088 din Codul civil.
De altfel, în același sens sunt și prevederile art.1385 alin.2 din noul Cod civil, care dispun că „Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului”.
Or, de vreme ce repararea pagubei se face în condițiile prevăzute de legea civilă, conform art.14 alin.3 Cod de procedură penală, este evident că majorările de întârziere prevăzute de legislația fiscală nu constituie un câștig de care partea prejudiciată a fost lipsită.
Nu în ultimul rând, creanțele accesorii privesc neplata la termen a impozitelor, taxelor și contribuțiilor, fapt pentru care ele se datorează de titularul obligației fiscale, persoană cu patrimoniu diferit, distinct de cel al inculpatului, care răspunde de fapta proprie (în acest sens a se vedea decizia penală nr.789/R/2009 a Curții de Apel Cluj, în I.N., „Înșelăciune, delapidare și evaziune fiscală, Infracțiuni economice prevăzute în Codul penal și în legi speciale, Practică judiciară”, Editura Hamangiu, București, 2011, pag.166-171, publicată și pe portalul Jurindex).
În sfârșit, soluția de obligare a inculpatului la plata acestor sume nu poate fi admisă, întrucât astfel s-ar ajunge la combinarea a două tipuri de răspundere - civilă delictuală și fiscală, în condițiile în care creanțele accesorii însoțesc numai o creanță principală, datorată de debitorul (contribuabilul) fiscal, respectiv societatea comercială în numele căreia a fost desfășurată o activitate generatoare de impozite, taxe și alte contribuții.
Așa fiind, părții civile S. R., prin A.N.A.F., i se pot acorda numai dobânzile legale aferente debitului principal, ce urmează a fi calculate de către organul de executare fiscală, cu prilejul punerii în executare a sentinței, cu începere de la data producerii prejudiciului și până la data achitării efective a debitului, în condițiile art.446 Cod de procedură penală, în referire la art.3712 alin.2 Cod de procedură civilă, în sensul celor statuate de prima instanță.
Față de motivele mai sus arătate, Curtea, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpat și partea civilă S. R. prin A.N.A.F., reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. împotriva sentinței penale nr.220/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2,4 Cod de procedură penală, Curtea va obliga pe inculpatul M. Ș. A. și partea civilă S. R., reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., la plata a câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.189 Cod de procedură penală, suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpatul M. Ș. A. și partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. împotriva sentinței penale nr. 220/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2,4 C. pr. pen. obligă inculpatul M. Ș. A. și partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. la plata a câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite apelul formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C. împotriva sentinței penale nr. 220/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 382 alin. 2 C. pr. pen. desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 334 C. pr. pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 13 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 13 C. pen.
În baza art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 3201 C. pr. pen. condamnă inculpatul M. Ș. A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 65 alin. 1,2 C. pen. în referire la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., art. 13 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II – a și b C. pen., precum și dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, conform art. 64 alin. 1 lit. c C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului M. Ș. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 și art. art. 3201 C. pr. pen. de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare, prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 lit. a și alin 2 C. pen. și art. 76 lit. d C. pen.
În baza art. 65 alin. 1,2 C. pen. în referire la art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II – a și b C. pen., precum și dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, conform art. 64 alin. 1 lit. c C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului M. Ș. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin 2 C. pen. și art. 3201 C. pr. pen. de la 7 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 lit. a și alin 2 C. pen. și art. 76 lit. d C. pen.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului M. Ș. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 3201 C. pr. pen. de la 1 an închisoare la 1 an și 4 luni închisoare, prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 lit. a și alin 2 C. pen. și art. 76 lit. d C. pen.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a și alin 2 C. pen. și art. 76 lit. e C. pen. și în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 3201 C. pr. pen. condamnă inculpatul M. Ș. A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a C. pen., art. 34 lit. b C. pen. și art. 35 alin. 3 C. pen. contopește pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta decizie, în final inculpatul M. Ș. A. - fiul lui A. si M., născut la data de 18 10 1986 în B., domiciliat în București, . nr.10, ., ., sector 3, CNP:_, posesor a cărții de identitate . nr._, eliberată de S.P.C.E.P. S3, Biroul nr.4, execută pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II – a și b C. pen., precum și dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, conform art. 64 alin. 1 lit. c C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa rezultantă principală de 4 ani închisoare se execută în regim de deținere, conform art. 57 C. pen.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 861, 862, 863 C. pen., art. 359 C. pr. pen. și art. 71 alin. 5 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu – avocat G. D. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.01.2014.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. C.
Jud.fond - T.V.G.
Tehnored.dec.jud. – C.C.
3 ex./24.01.2014
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
