Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 37/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 12/36/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR.37/P
Ședința publică de la 27 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. M.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare plângerea penală formulată de petenții C. V. – domiciliată în Babadag . județul Tulcea și C. V. – domiciliat în București .. 49, . împotriva rezoluției nr. 85/P/2013 din data de 15.11.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel C. conformată prin rezoluția nr. 669/II/2/2013 din data de 16.12.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa petenților C. V. și C. V. și a intimatei A. N..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 258 - 262 cod pr. penală.
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, formulează concluzii de respingere a plângerii ca fiind nefondată și de menținere a rezoluției atacată ca fiind legală și temeinică. Petenții nu învederează noi motive, fac trimitere la aceleași motive atât în plângerea adresată Parchetului cât și cea adresată Procurorului General, astfel încât, în lipsa altor elemente, analizând probatoriul administrat în cauză, apreciază că instanța urmează a ajunge la aceeași concluzie ca și procurorul de caz care a dispus neînceperea urmăririi penale
CURTEA ,
Asupra cererii penale de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ petenții C. V. și C. V. au formulat împotriva rezoluției nr. 85/P/2013 din data de 15.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător A. N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 250 alin. 2 C. pen., art. 261 C. pen., art. 264 C. pen., art. 271 C. pen.
În motivarea plângerii petenții au arătat că invocă aceleași motive ca și în plângerea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.; se invocă faptul că Uniunea Națională a Barourilor din România a fost desființată prin Legea nr. 3/1948, astfel încât susținerea potrivit cu care petentul C. V. nu are calitatea de avocat este greșită; petentul C. V. susține că trebuia să fie respectat de magistratul judecător A. N., întrucât a fost mandatat să o reprezinte în calitate de avocat pe petenta C. V., care avea calitatea de partea civilă în dosarul nr._, însă magistratul judecător A. N. l-a scos din cauză.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 85/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 85/P/2013 din data de 15.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător A. N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 250 alin. 2 C. pen., art. 261 C. pen., art. 264 C. pen., art. 271 C. pen., întrucât faptele nu există.
Prin ordonanța nr. 114/P/2011 din data de 07.02.2013, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C., a dispus disjungerea și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a cauzei privind pe magistratul judecător A. N., pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din Codul penal, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 din Codul penal, abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din Codul penal, neglijență în serviciu prev. de art. 249 din Codul penal, purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. 2 din Codul penal, încercarea de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 din Codul penal, favorizarea infractorulu prev. de art. 264 din Codul penal și nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 din Codul penal.
Prin plângerea penală formulată de către petenții C. V. și C. V., se susține că magistratul judecător A. N. învestit cu judecarea dosarului penal nr._ al Tribunalului C. având ca obiect comiterea unor infracțiuni de trafic de persoane și de constituire a unui grup infracțional, și-ar
fi încălcat atribuțiile de serviciu prin aceea că ar fi refuzat să dispună arestarea inculpaților din respectiva cauză.
De asemenea, se precizează în conținutul plângerii penale formulate,că în cursul judecării cauzei susmenționate, a dispus desemnarea unui apărător din oficiu numitei C. V., în condițiile în care petentul CONSTANTINVICTOR,soțul acesteia, era avocat definitiv în cadrul Baroului București și prin urmare, putea asigura apărarea.
Pentru aceste fapte penale reclamate, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., pronunțându-se în sensul dispunerii neînceperii urmăririi penale față de magistratul judecător A. N., pentru faptele de corupție reclamate în cuprinsul aceleiași plângeri penale.
În urma cercetărilor efectuate se reține următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nr. 207/D/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpați, pentru comiterea unor infracțiuni de trafic de persoane în împrejurările unui grup organizat, reținut conform dispozițiilor Legii nr. 278/2001. Conform actului de inculpare, numita C. V. a avut calitatea de parte vătămată în cauză. Dosarul penal susmenționat a fost înregistrat cu nr._ la Tribunalul C., în vederea judecării cauzei, președinte de ședință fiind magistratul judecător A. N..
Față de aspectele invocate în cuprinsul plângerii penale, s-a solicitat instanței de judecată, dosarul penal nr._, pentru a se analiza din perspectiva faptelor penale reclamate. Prin adresa nr._ din 30.10.2013, înalta Curte de Casație și Justiție a trimis dosarul penal, în curs de instrumentare, cu solicitarea de a fi restituit până la termenul din 25.11.2013.
Analizând dosarul cauzei, rezultă că la termenul de judecată din 18.03.2011 s-a consemnat cererea de amânare înaintată prin fax Tribunalului C. de către apărătorul C. V., în dosarul penal nr._, care a motivat imposibilitatea prezentării la acel termen de judecată, astfel încât magistratul judecător A. N., deliberând, a apreciat că pentru respectarea garanțiilor procesuale ale părții vătămate C. V., se impune încuviințarea cererii de amânare și acordarea unui nou termen de judecată, prorogând discutarea cererii formulate de avocatul ales C. V., cu privire la luarea măsurii arestării preventive pe care a înaintat-o Tribunalului C., anterior termenului de judecată.
Se constată astfel că în cuprinsul încheierii din data de 08.04.2011, termen la care s-a luat în examinare cauza penală, s-a consemnat prezența în sala de judecată a apărătorului ales al părții vătămate C. V., respectiv avocatul C. V., care a formulat și a pus în discuție o cerere de luarea măsurii arestării preventive vizându-1 în principal pe unul dintre inculpați, dar și în subsidiar, pe toți ceilalți.
Punctul de vedere al apărătorului ales în susținerea cererii formulate, a fost consemnat în cuprinsul acestei încheieri și din perspectiva motivației prezentate. De asemenea, s-au consemnat susținerile tuturor părților, apărătorilor inculpaților și ale procurorului de ședință, cu privire la cererea formulată de către apărătorul ales al părții vătămate. S-au menționat de asemenea, temeiurile juridice invocate de către apărători, astfel cum au fost arătate și în cuprinsul cererilor scrise, existente la dosarul cauzei. Instanța de judecată a analizat cererea și din perspectiva admisibilității acesteia.
Prin încheierea din data de 13.04.2011 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului C., magistratul judecător A. N. dispune respingerea cererii formulate de partea vătămată C. V. - prin apărător ales, privind luarea măsurii arestării preventive, ca inadmisibilă. în cuprinsul încheierii se menționează în mod expres posibilitatea declarării căii de atac a recursului, în termen de 24 ore de la pronunțare, pentru procuror și de la comunicare, pentru părți. în cuprinsul încheierii pronunțate, judecătorul A. N. a prezentat punctul său de vedere în calitate de președinte de complet, cu privire la examinarea cererii formulate de partea vătămată C. V.. Judecătorul A. N. a dispus în acest sens, respingerea cererii, ca inadmisibilă, apreciind că dispozițiile procedurale nu recunosc părții vătămate un drept procesual de a formula cereri de arestare preventivă a inculpatului, în cursul judecății, făcând referire la anumite texte de lege interpretate.
Prin încheierea din data de 10.06.2011 pronunțată de Tribunalul C. în același dosar, s-a luat în examinare cererea de recuzare a magistratului judecător A. N. formulată de către partea civilă C. V. și avocatul ales al acesteia, C. V., de către un alt magistrat judecător. Motivarea cererii de recuzare a vizat faptul că în cursul cercetării judecătorești, magistratul judecător A. N. nu a audiat în mod obiectiv martorii și a refuzat să dispună arestarea preventivă a inculpaților. Instanța a dispus respingerea cererii de recuzare, ca nefondată, cu argumentația că în instrumentarea cauzei, judecătorul este suveran a aprecia asupra măsurilor ce se impun, inclusiv asupra celor ce au ca obiect măsurile preventive, a celor ce vizează ascultarea părților și a martorilor sau a celor care vin în întâmpinarea principiilor de bază ale procesului penal.
Din cuprinsul încheierilor pronunțate pe parcursul judecății cauzei, rezultă că partea civilă C. V. a figurat ca fiind reprezentată de avocatul ales C. V., realizându-se astfel mențiuni în citativ (în ceea ce privește termenele de judecată fixate) și de asemenea, au fost consemnate concluziile formulate de către apărătorul ales pe parcursul judecării cauzei, atunci când s-a aflat prezent în sala de judecată, cu privire la aspectele rezultate din cuprinsul probatoriului administrat în cursul judecării cauzei (perioada: 2010 - 2011).
La termenul din 14.09.2009, în încheierea existentă la dosarul cauzei, se consemnează îndeplinirea procedurii de citare cu partea civilă C. V. prezentă la acest termen, căreia i se solicită acordul de a fi asistată de un apărător desemnat din oficiu, partea civilă luând termen în cunoștință. Ulterior, la termenul din 05.10.2009, se constată lipsa părții civile C. V., dar se menționează în mod expres prezența apărătorului ales al acesteia, domnul avocat C. V., conform împuternicirii avocațiale depusă și înregistrată la dosar, menționându-se ulterior, în citativul încheierii, calitatea de parte civilă a numitei C. V. reprezentată de avocat ales C. V..
În cuprinsul încheierilor ulterioare, pronunțate în dosarul penal nr._ al Tribunalului C., este menționat apărătorul ales al părții civile C. V., conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Prin decizia penală nr. 495/P/24.05.2011 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul penal nr._ s-a dispus în temeiul art. 391 din Codul de procedură penală, respingerea ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată de numita C. V. împotriva deciziei penale nr. 364/P/21.04.2011 a Curții de Apel C., prin care s-a respins ca inadmisibil, recursul părții vătămate privind promovarea propunerii de arestare preventivă a inculpaților. Ulterior, prin decizia penală nr. 2056/12.01.2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție (dosarul penal nr._ ) instanța de judecată a examinat recursul declarat de partea civilă, din perspectiva motivelor invocate. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că partea civilă nu avea calitatea procesuală să solicite luarea unei măsuri preventive față de inculpați, menționându-se în cuprinsul soluției pronunțate, faptul că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de: legea procesual - penală, apare ca o soluție inadmisibilă. Pe aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție a dispus respingerea ca inadmisibil, a recursului declarat de partea civilă C. V..
Aceeași soluția s~a adoptat și prin decizia penală nr. 2001 pronunțată în data de 08.06.2012 în dosarul penal nr._ al înaltei Curți de Casație și Justiție, de respingere a recursului formulat de către partea civilă C. V..
Conform legislației în vigoare, în analiza modului în care s-au pronunțat și motivat încheieri și hotărâri judecătorești de către instanța de judecată penală, respectiv de către magistratul judecător cercetat în cauză, se aplică principiul independenței puterii judecătorești în soluționarea cererilor și cauzei deduse judecății. Astfel, orice motiv de nelegalitate și netemeinicie invocat cu privire la pronunțarea unei încheieri sau hotărâri judecătorești, este analizat prin prisma căilor de atac formulate, de către instanțele de control judiciar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, ^apreciem că nu se conturează indicii temeinice, în sensul că, pe parcursul judecății cauzei penale la care am făcut referire, magistratul judecător A. N. a săvârșit fapte penale de neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, cu consecința vătămării intereselor legale ale unei persoane. Motivarea și soluția dispusă într-o cauză penală este atributul independent al magistratului judecător, nelegalitatea și netemeinicia acesteia putând fi invocată ca și motivare, de către partea în defavoarea căreia s-a pronunțat soluția, pe parcursul căilor de atac prevăzute de dispozițiile procedurale penale, în materie. Există astfel reglementat un control judiciar, exercitat de către instanțele de control judiciar.
Se va dispune în acest sens, neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător A. N., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din Codul penal, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 din Codul penal, abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din Codul penal, neglijență în serviciu prev. de art. 249 din Codul penal, întrucât faptele nu există.
Probele administrate în cauză nu conturează desfășurarea unor activități infracționale de către magistratul judecător A. N., circumscrise infracțiunilor de purtare abuzivă, prev. și ped. de art. 250 din Codul penal (întrebuințare de expresii jignitoare, amenințări sau vătămări corporale), de încercare de a determina mărturia mincinoasă prev. și ped. de art. 261 din Codul penal (constrângerea sau coruperea persoanelor audiate în cauza penală analizată, să dea declarații mincinoase), de favorizarea infractorului prev. și ped. de art. 264 din Codul penal (ajutorul dat inculpaților înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru îngreunarea urmăririi penale, judecății sau executării pedepsei), precum și ( nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. și ped. de art. 271 din Codul penal (împotrivire la executarea unei hotărâri judecătorești prin amenințare sau violență).
Prin rezoluția nr. 669/II/2/2013 din data de 16.12.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a fost respinsă plângerea formulată de petenții C. V. și C. V., în temeiul art. 278 C. pr. pen., împotriva rezoluției nr. 85/P/2013 din data de 15.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză, constatările procurorului din rezoluția atacată, precum și criticile formulate de petenți, curtea apreciază că în mod temeinic și legal a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul judecător A. N..
Curtea constată că petenta C. V. a avut calitatea de parte civilă în dosarul nr._ al Tribunalului C., fiind asistată în cea mai mare a procedurii judiciare de către petentul C. V., în calitate de apărător ales.
În calitate de apărător ales, petentul C. V. a participat la soluționarea cauzei, prin formularea de cereri și concluzii asupra chestiunilor ce au făcut obiectul judecății, participând în mod direct la efectuarea cercetării judecătorești.
Abia la termenul din data de 20.05.2011 instanța a luat la cunoștință că petentul C. V. face parte din U.N.B.R. – Structura B., astfel că la următorul termen din data de 10.06.2011, ultimul acordat în cauză și la care au avut loc dezbaterile, judecător A. N., investit cu soluționarea cauzei, a apreciat că petentul C. V. nu are calitatea de avocat, în înțelesul dispozițiilor Legii nr. 51/1995, astfel că nu poate acorda asistență juridică petentei C. V., în calitate de avocat, dar o poate reprezenta în calitate de mandatar, întrucât a prezentat o procură judiciară de reprezentare.
Nemulțumirile petenților sunt generate tocmai de refuzul magistratului judecător A. N. de a mai permite petentului C. V. să acorde asistență juridică petentei C. V., în calitate de avocat.
În raport de această soluție a magistratului judecător A. N., asupra legalității asistenței juridice acordate de petentul C. V., în calitate de avocat, în dosarul nr._ al Tribunalului C., nu se poate reține săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile reclamate de petenți.
În ultima perioadă au fost numeroase dispute asupra legalității dobândirii calității de avocat a persoanelor înscrise în U.N.B.R. – Structura B., fiind adoptate soluții în ambele sensuri, în cazul examinării săvârșirii infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii.
Având în vedere această ipoteză, nu s-ar putea reține săvârșirea unei infracțiuni doar motivat de faptul că magistratul judecător A. N. a apreciat că persoanele care fac parte din U.N.B.R. – Structura B. nu au calitatea de avocat, în sensul art. 51/1995.
Soluția dată de o instanță asupra unei chestiuni de interes în cauză, inclusiv asupra mandatului de reprezentare și asistență juridică al avocatului, nu poate constitui un argument serios pentru săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul ori a unei infracțiuni de purtare abuzivă sau a unei infracțiuni privind împiedicarea înfăptuirii justiției. De altfel, în plângerea penală nu se indică motive factuale care să susțină cel puțin aparent acuzațiile petenților, ci se fac afirmații cu caracter general, fără legătură cu elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. În lipsa unor fapte concrete reclamate de petenți instanța este în imposibilitate de a analiza punctual temeinicia criticilor petenților. Se observă, de altfel, că au fost indicate în plângerea penală numeroase infracțiuni care ar fi fost comise de magistratul judecător A. N., însă petenții nu motivează, cel puțin din perspectiva stării de fapt, considerentele care ar susține acuzațiile penale aduse, rezultând subiectivismul petenților în aprecierea existenței infracțiunilor.
Petenții au mai criticat soluția magistratului judecător A. N. de respingerii a cererii pe care au formulat-o de luare a luare a măsurii arestării preventive față de inculpații Memet D., Memet Mîrsel, I. A., A. I., S. Rodinel C., Perjoc M., Perjoc( fostă B.) M., B. V. C., cercetați în dosarul nr._ al Tribunalului C..
Prin încheierea de ședință din data de 13.04.2011 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de luarea a măsurii arestării preventive. La pronunțarea soluției s-a avut în vedere că petenta C. V., în calitate de parte vătămată, nu are dreptul de a solicita luarea unei măsuri preventive față de inculpați. Acesată soluție a fost menținută și de instanțele ierarhic superioare Tribunalului C., urmare căilor de atac exercitate de petenta C. V..
Trebuie avut în vedere că judecătorul are obligația de a soluționa cauzele cu care este investit, însă în pronunțarea soluției acesta este independent, fiind supus doar respectării legii. Ca atare, judecătorul este ținut să pronunțe acea soluție pe care o consideră ca reflectând prevederile legale în vigoare, incidente în speța dedusă judecății. Atât timp cât soluția pronunțată și considerentele care au fundamentat soluția nu lasă să întrevadă o exercitare abuzivă a prerogativelor funcției, nu poate fi reținută săvârșirea unei infracțiuni. De altfel, în legătură cu soluția pronunțată de respingere ca inadmisibilă a cererea de luarea a măsurii arestării preventive, practica judiciară este constantă în a aprecia că partea vătămată nu are aclitatea de a solicita luarea unei măsuri preventive, nefiind titularul acțiunii penale. Astfel, soluția pronunțată nu susține posibilitatea comiterii uneia dintre faptele penale eclamate de petenți.
Petenții sunt nemulțumiți de soluțiile pronunțate, însă pronunțarea unor soluții defavorabile nu poate constitui un argument suficient pentru a atrage răspunderea penală a judecătorului, fiind necesare date concrete că judecătorul, cu intenție, nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu ori a încercat să favorizeze o altă parte. Astfel de elemente concrete nu sunt furnizate nici de petent, iar din rezoluția procurorului rezultă că desfășurarea procesul penal s-a realizat cu respectarea dispozițiilor procesuale, motiv pentru care în mod corect a fost dispusă de procuror soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală din 1968 raportat la art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții C. V. și C. V. împotriva rezoluției nr. 85/P/2013 din data de 15.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și va menține rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2,4 Cod procedură penală din 1968 raportat la art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 vor fi obligați petenții C. V. și C. V. la plata a câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art. art.2781 alin.8 lit.a cod procedură penală din 1968 raportat la art.15 alin.1 din Legea nr.255/2013, respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții C. V. și C. V., împotriva rezoluției nr.85/P/2013 din data de 15.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și menține rezoluția atacată.
În baza art.192 alin.2,4 cod procedură penală din 1968 raportat la art.15 alin.1 fin Legea nr.255/2013, obligă petenții C. V. și C. V. la plata a câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27.02.2014.
Președinte, Grefier,
M. D. M. C. C.
Tehnored.hot.jud. – M.D.M.
2 ex./07.03.2014
← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 730/2014. Curtea... → |
---|