Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 501/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 501/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 5681/200/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 501

Ședința publică din data de 12 mai 2014

PREȘEDINTE – C. G.

JUDECĂTOR – G. D.

GREFIER – C. M.

Ministerului Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpata C. C. fiica lui J. V. și J. E., născută la data de 18.05.1952 în Cislău, județul B., domiciliată în satul Dealul Viei, ., CNP_, împotriva sentinței penale nr.1157 din data de 09 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B..

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2014 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru date de mai sus când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările cauzei reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 1157 din data de 09 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. s-au dispus următoarele:

I. În baza art.11, pct. 2 lit. a cu referire la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală a fost achitată inculpata B. T. fiica lui I. și P., născută la data de 25.04.1947, în ., dom. în . M., jud. B., CNP_, pentru infracțiunea de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, daca fapta este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, în formă continuată, prevăzută de art. 10, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, alin. 2 și art. 75, lit. a, Cod penal, săvârșită în dauna părții vătămate Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. B., în perioada martie – septembrie 2004, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpată.

II. În baza art.11, pct. 2 lit. a cu referire la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală a fosta achitată inculpata M. L. fiica lui S. D. și S. E., născută la data de 29.07.1947 în M., jud. B., dom. In satul Izvorul D., ., CNP_, pentru infracțiunea de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, daca fapta este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, în formă continuată, prevăzută de art 10, lit. c din Legea nr 78/2000, cu aplicarea art. 41, alin. 2 și art. 75, lit. a, Cod penal, săvârșită în dauna părții vătămate Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. B., în perioada martie – septembrie 2004, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpată.

III. În baza art. art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și c- art. 76 lit. c Cod penal și art. 320¹ alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnată inculpata C. C. fiica lui J. V. și J. E., născută la data de 18.05.1952 în Cislău, județul B., domiciliată în satul Dealul Viei, ., CNP_, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, daca fapta este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, în formă continuată săvârșită în dauna părții vătămate Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. B., în perioada martie – septembrie 2004.

În temeiul art. 71, alin.2, Cod penal s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.

Conform art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni care constituie termen de încercare pentru inculpată stabilit în condițiile art. 82, Cod penal.

Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatei, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penala cu referire la art. 998 cod civil a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. A. C., la 20.160 lei, despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. B., constituită parte civilă.

În temeiul art. 359, Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 84, Cod penal.

Conform art.191, alin. 1 și 3, Cod procedură penală a mai fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. A. C., la 700 lei RON cheltuieli judiciare către stat .

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 6598/P/2008 din 21.03.2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 25.03.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a următoarelor inculpate:

- C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de utilizare a subvențiilor in alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, daca fapta este săvârșită in scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase,în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 10, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, al.2, Cod penal și art. 75, lit. a, Cod penal;

- B. T. pentru săvârșirea infracțiunii de utilizare a subvențiilor in alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, daca fapta este săvârșită in scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase,în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 10, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, al.2, Cod penal și art. 75, lit. a, Cod penal;

- M. L. pentru săvârșirea infracțiunii de utilizare a subvențiilor in alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, daca fapta este săvârșită in scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase,în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 10, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, al.2, Cod penal și art. 75, lit. a, Cod penal;

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatele, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie – septembrie 2004, au utilizat subvenții în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, astfel:

- suma de_ ROL încasată la data de 22.04.2004, (ce trebuia folosită pentru fertilizarea și erbicidarea culturilor înființate în toamna anului 2003, conform art. 6, al.1, lit. a din OUG 72/2003);

- suma de_ ROL (ce trebuia utilizată pentru culturile înființate în primăvara anului 2004, respectiv pentru efectuarea arăturilor, întreținerea, fertilizarea și erbicidarea culturilor și pentru recoltarea acestora, conform art. 6, al.1, lit. b din OUG 72/2003), valoarea totală a subvențiilor utilizate în alte scopuri fiind de_ de lei, fapta fiind comisă în scopul obținerii pentru S. Agricola C. de bani, bunuri și foloase necuvenite.

Partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. B. s-a constituit parte civilă, prin adresa nr. 1645/18.04.2013 cu suma de 20.160 lei, împotriva celor trei inculpate și a părții responsabile civilmente S. A. C..

La întrebarea instanței, inculpata C. C. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe și în consecință solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, iar inculpatele B. T. și M. L. au declarat că nu recunosc faptele reținute în actul de sesizare a instanței.

Instanța, aplicând dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală a audiat inculpata C. C. care a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este trimis în judecată și a descris pe scurt modalitatea producerii acesteia, în sensul că avea calitatea de contabil șef cu atribuții în angajarea patrimoniului societății, alături de președintele societății, ambii având semnături autorizate în bancă. Întocmea dispoziții de plată pentru banii ridicați din casierie pentru cumpărarea unor bunuri și ulterior se prezentau actele justificative, fiind decontate din registrul de casă. Ulterior nu s-au mai întocmit dispoziții de plată, activitatea desfășurându-se pe încredere, banii fiind ridicați de președinte, care achiziționa cele necesare, după care se făcea decontarea, pe baza documentelor justificative. Registrul de casă era semnat de casiera M. și de ea în calitate de contabil. Prima subvenție de_ lei ROL nu au înregistrat-o în contabilitate, pentru că era prima situație de acest fel, pentru că de regulă subvențiile erau virate prin contul din bancă. Cea de a doua subvenție au înregistrat-o în contabilitate. Cheltuielile în discuție, le-au efectuat după o perioadă lungă de timp, când a fost secetă și nu s-au înregistrat nici un fel de încasări în asociație, aveau salariile neplătite de 2 ani, iar când a sosit subvenția respectivă a fost de acord cu președintele să efectueze plățile respective, deoarece au apreciat că plățile respective puteau fi făcute din subvenții pentru că muncitorii munceau pământul asociației, fiind tractoriști, șoferi, contabil, casier și președinte. Este de acord ca DGFP să fie despăgubită de asociație și nu de ea personal, pentru că nu și-a însușit banii respectivi, fiind făcute plăți în interesul asociației. Documentele pe baza cărora au fost efectuate plățile respective sunt la sediul societății. Unele plăți au fost efectuate prin bancă iar altele direct din casierie, pe bază de documente justificative. Dintotdeauna hotărârile cu privire la cheltuieli erau luate de președintele asociației, indiferent de persoana care era președinte. Afirmația sa, de la urmărire penală, că decizia privind cheltuirea banilor le aparținea lor celor trei inculpate, se datorează faptului că nu a înțeles întrebarea, Apreciază cu nu a avut nici un beneficiu personal, chiar în condițiile în care i-au fost plătite salariile.

Inculpata B. T., a declarat că a fost angajată ca președinte al asociației în februarie 2005, iar la momentul săvârșirii infracțiunii avea calitatea de muncitor și la vremea respectivă nu a semnat ordine de plată și nu avea putere decizională. Decizia o avea conducerea societății, actele fiind semnate de președinte și contabilul șef. S. avea consiliu de administrație compus din 7 sau 11 membri, dintre care unul era președintele, iar în consiliu se aprobau deciziile, iar aducerea lor la îndeplinire era realizată de președintele asociației. Banii respectivi au fost ridicați de casieră de la primărie, pe bază de împuternicire și președintele a dispus folosirea lor. Nu știe despre întocmirea celor două facturi false cu privire la executarea unor lucrări, nu știe modul cum au fost folosiți banii și cum a fost înregistrată în contabilitate. Membrilor asociației li se făcea un calcul cu privire la cheltuielile pentru cultura înființată, din suma respectivă se scădea subvenția acordată, iar pentru diferență aceștia depuneau banii în casierie pe bază de chitanță. Nu se luau decizii cu privire la cheltuirea banilor fără dispoziția președintelui.

Inculpata M. L. a declarat că nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa, pentru că datorită funcției pe care o exercita, de casier, nu avea putere decizională. Puterea de decizie aparținea președintelui, care era inginer de profesie. Cheltuielile din sumele încasate se făceau pe bază de dispoziției de plată. Cea de-a doua tranșă de_ lei ROL a fost folosită la achiziția de materiale pentru societate, dădea banii președintelui, ținând o evidență în acest sens. Nu își amintește dacă era o evidență separată sau prin registrul de casă. S. avea venituri din producțiile pe care le realiza. Banii eliberați președintelui asociației erau înmânați pe încredere. Documentele justificative ale plăților erau operate în registrul de casă. plățile efectuate erau aprobate de președinte. Contabilul șef avea obligația de verificare a sumelor și a actelor. Inculpata C. verifica casieria, soldul, iar verificarea legalității plăților aparținea președintelui, iar acesta nu făcea plăți care să excedă cheltuielilor necesare asociației.

În cauză au fost audiați martorii din acte B. C. și P. Ș..

Deoarece expertiza contabilă efectuată la urmărirea penală nu cuprindea date cu privire la data și actul prin care au fost efectuate plățile reținute în actul de sesizare, instanța a dispus completarea raportului de expertiză pentru a se preciza momentul efectuării cheltuielilor și documentul justificativ cu depunerea în copie a documentelor justificative (filele 60-99).

Analizând întregul material probator administrat în cauză la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, respectiv declarațiile inculpatelor date în cauză, declarațiile martorilor și înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală: situație culturi agricole 2004, 2005, centralizatorul cererilor pentru subvenții datat 04.09.2006, delegația ridicare tranșa I cf. OUG 61/2004, centralizatorul cererilor pentru acordarea subvenției, avans 700.000 lei/ha, 2003-2004, facturi fiscale, certificate de calitate, note de recepție, note de contabilitate, avize de însoțire a mărfii, copia statului Societății A. C., copia încheierii nr. 36/12.12.1991, copia încheierii nr. 2084/07.10.2003, copia încheierii de autentificare nr. 255/08.02.2008, adresele nr. 1225/2012,_/2007, 5081/2006, 5750/2008 ale Direcției pentru Agricultură B., fișa statistică AGR.2A- 2004, copiile cererilor acordare sprijin financiar 13.09.2003, procesele verbale de recepție, regularizare și restituire, sesizarea penală nr._/03.03.2008 a Gărzii Financiare B., procesul verbal nr._/08.02.2008 al Gărzii Financiare B., nota de constatare nr. 481/2007 a Gărzii Financiare B., raportul de expertiză contabilă judiciara și completarea acestuia și caracterizarea inculpatelor prezentată în cuprinsul actului de sesizare, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 36/12.12.1991 a Judecătoriei B. s-a dispus înscrierea în Registrul societăților agricole a Societății Agricole C., cu sediu în . D., societatea dobândind personalitate juridică începând cu data de 12.12.1991. ( vol. I, filele nr. 183-184).

Conform statutului acestei societăți, (vol. I. filele nr. 175-181), obiectul de activitate al acesteia îl constituie exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și a altor mijloace aduse în societate precum și realizarea de investiții de interes agricol. Capitalul social al societății este format din suprafața de 107,65 ha teren agricol, iar terenurile agricole se aduc numai în folosința societății, asociații păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora ( art. 7 și art. 9 din statut).

Prin actul adițional autentificat prin încheierea nr. 2084/07.10.2003 a notarului public, statutul societății s-a modificat în sensul că în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, S. A. este reprezentat de B. C., președintele Consiliului de Administrație, iar angajarea patrimoniului societății se face prin semnătura martorului B. C., în calitate de președinte și a inculpatei C. C., în calitate de contabil șef ( vol. I, fila nr. 185).

Ulterior, începând cu data de 08.02.2005, statutul societății a fost modificat, urmând ca de la data respectivă inculpata B. T. să devina președintele Consiliului de Administrație, iar angajarea patrimoniului să se facă prin semnătura acesteia și a contabilei șef, C. C. (încheiere de autentificare nr. 255/08.02.2008, vol. I, fila nr.186).

Inculpata B. T. a îndeplinit mai multe funcții în cadrul societății, în perioada 1997-2010; în intervalul_05 a îndeplinit funcția de tehnician, iar după aceasta, până în anul 2010 a fost președintele societății agricole.

La rândul său, inculpata M. L. a fost casiera societății în perioada 1992-2010.

În anii agricoli 2003/2004, 2004/2005, respectiv 2005/2006 societatea agricola a beneficiat de subvenții acordate de Guvernul României, sub forma de bonuri valorice, plăți în numerar ori prin ordin de plată.

În anul agricol 2003/2004, Statul Român a sprijinit producătorii agricoli prin acordarea a 2 milioane lei vechi/ha, pentru suprafețele de teren arabil de până la 5 ha inclusiv.

Condițiile și modalitatea de acordarea a acestui sprijin direct au fost reglementate de OUG nr. 72/2003, act normativ care a stipulat că beneficiarii sprijinului sunt:

- producătorii agricoli, persoane fizice care au în proprietate teren arabil pe care îl exploatează direct, de până la 5 ha inclusiv; cei care au în proprietate peste 5 ha beneficiază de sprijin numai în limita a 5 ha;

- persoanele fizice, proprietare de teren arabil, pentru suprafețe de până la 5 ha inclusiv, organizate în exploatații agricole fără personalitate juridică sau în societăți agricole constituite conform Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură; cei care au în proprietate peste 5 ha beneficiază de sprijin numai în limita a 5 ha inclusiv.

Actul normativ a exclus ca și beneficiari ai sprijinului societățile agricole organizate conform Legii 36/1991.

În schimb, ordonanța de urgență a prevăzut posibilitatea ca printre solicitanți ai sprijinului să fie și reprezentanții de drept ai formelor asociative și ai societăților agricole îndreptățite potrivit prevederilor prezentei legi.

De asemenea, ordonanța de urgenta a prevăzut (art. 6) și scopul pentru care au fost acordate subvențiile precum și data până la care sumele de bani urmau a fi remise efectiv beneficiarilor, astfel:

Sprijinul în valoare de 2 milioane lei/ha, acordat producătorilor agricoli pentru suprafețe de teren arabil de până la 5 ha inclusiv, s-a atribuit după cum urmează:

a) pentru culturile care se înființează în toamna anului 2003, în două etape, astfel:

- 1.000.000 lei/ha până la 31 ianuarie 2004, pentru înființări de culturi de toamnă;

- 1.000.000 lei/ha până la data de 30 aprilie 2004, pentru fertilizarea și erbicidarea culturilor înființate în toamna anului 2003.

b) pentru culturile care se înființează în primăvara anului 2004, sprijinul se acordă în trei etape, astfel:

- 700.000 lei/ha până la data de 1 martie 2004, pentru efectuarea arăturilor;

- 600.000 lei/ha până la data de 1 iulie 2004, pentru întreținerea, fertilizarea și erbicidarea culturilor;

-700.000 lei/ha până la data de 1 septembrie 2004, pentru recoltarea culturilor.

În vederea primirii de subvenții în baza actului normativ sus-menționat, inculpatele C. C., B. T. și M. L. au primit de la martorul P. Ș., șeful Centrului Agricol M., o cerere tipizată în alb, ce a fost multiplicată prin xerocopiere. Astfel, inculpata C. C. a completat cererile cu datele a unui număr de 54 de membrii asociați, după care, împreuna cu inculpatele B. T. și M. L. au falsificat semnăturile persoanelor la care se refereau cererile.

Înscrisurile astfel falsificate ( vol. I, filele nr. 237-290 ) au fost înaintate Centrului Agricol M., de către inculpata C. C., fiind predate martorului P. Ș..

Ulterior, la data de 21.11.2003, la casieria Primăriei M. se ordonanțează la plata subvențiilor suma totală de_ lei, iar din aceasta, suma de_ lei a fost ridicată de inculpata M. L., în baza unei delegații vizate de primarul comunei M. și de șeful Centrului Agricol M..

Delegației sus menționate (vol. I, fila 135) i-a fost anexat un tabel cuprinzând cele 54 de persoane fizice, întocmit și semnat în fals de cele trei inculpate. ( vol. I, filele nr. 132-133).

Suma de_ lei ROL nu a putut fi înregistrată în contabilitatea Societății Agricole C., întrucât beneficiarii acestei sume erau persoane fizice proprietare de teren agricol. Pe de alta parte, aceasta suma nici nu a fost remisa persoanelor fizice, proprietare de teren, cărora, de altfel, li se cuveneau acești bani.

Conform procesului verbal nr._/2008 încheiat de comisarii Gărzii Financiare B., ( vol. I filele 352-355 ) dar și a raportului de expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză ( vol. I, filele 375-392), inculpata C. C. a întocmit în fals facturile fiscale . ACA NR_/17.10.2003, . ACA NR_/17.10.2003, BZ ACA NR_/17.10.2003 (vol. I, filele 140-142) care atestau, în mod nereal, efectuarea de lucrări de arătură, de către S. A. C., în favoarea a trei asociații familiale. Pe baza acestor facturi, suma de_ lei ROL a putut fi înregistrată în contabilitate.

Totodată, culturile de toamnă pentru care fusese acordate plățile nu au fost înființate, aspect care rezultă atât din declarațiile inculpatelor, dar și din adresa nr. 5750/18.07.2008 a Direcției pentru Agricultura și Dezvoltare Rurala B., (vol.I, fila 227) dar și din raportul statistic AGR2A.( vol. I, filele 229-231).

Suma de bani sus-menționată a fost utilizată doar pentru efectuarea unor arături, pentru curățarea terenurilor de resturi vegetale și pentru achiziționarea de motorină, însă culturile de toamna nu au mai putut fi înființate în acea toamnă, din cauza lipsei surselor financiare.

Cu privire la prima tranșă, de_ lei, încasata la data de 21.11.2003, procurorul a apreciat că nu se poate reține că a fost utilizată în alte scopuri, deoarece suma de bani respectivă a fost acordată ulterior realizării scopului pentru care se acorda, respectiv pentru înființarea de culturi de grâu (conform OUG 72/2003, sumele de bani se acordau până la data de 31.01.2004, deci ulterior înființării culturilor de grâu).

La data de 22.04.2004, inculpata M. L. a încasat și cea de-a doua tranșă, de_ lei ROL, suma ce a intrat de facto în casieria societății, dar care nu a mai fost înregistrata în contabilitate. Conform OUG 72/2003, aceasta suma trebuia folosită pentru fertilizarea și erbicidarea culturilor înființate în toamna anului 2003 însă, aceste culturi nefiind înființate, rezultă, în mod evident, că această sumă a fost utilizata în alte scopuri.

În ceea ce privește culturile înființate în primăvara anului 2004, S. Agricola C. a primit, tot în baza OUG 72/2003, suma totală de_ lei ROL, în trei tranșe. Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, suma respectiva a fost încasată astfel:

- la data de 01.03.2004, suma de_ lei ROL din care suma de_ ROL a fost înregistrata în contabilitate ( suma de 8.630.000 lei ROL a fost restituita către trei membri asociați, ca urmare a retragerii acestora din societate);

- la data de 01.06.2004 a fost încasată suma de_ lei ROL, fiind înregistrată în contabilitate suma de_lei ROL, ca urmare a retragerii a trei membri din societate, ce au primit suma de 5.369.000 lei ROL;

- la data de 19.09.2004 a fost încasata ultima tranșă, de_ lei ROL, pentru care au fost emise un număr de trei facturi fiscale, în valoare totala de_ ROL.

Toate facturile fiscale emise conform celor sus menționate au fost înregistrate în contul 704 „venituri din prestări servicii”.

Deși sumele menționate mai sus trebuiau a fi utilizate doar în scopul pentru care au fost acordate, conform prevederilor OUG 72/2003, respectiv pentru efectuarea arăturilor, pentru întreținerea, fertilizarea și erbicidarea culturilor, cât și pentru recoltarea culturilor, o parte a banilor a fost folosită în alte scopuri, în interesul Societății Agricole C. și pentru a obține pentru aceasta bunuri și foloase necuvenite.

Astfel, așa cum a fost evidențiat în raportul de expertiză cu completarea din timpul cercetării judecătorești, dar și în nota de constatare a Gărzii Financiare, următoarele sume au fost utilizate cu alte destinații, după cum urmează:

-12.904.890 lei ROL, pentru achiziționarea unui calculator și a unui sistem de operare la data de 01.03.2004, conform facturii și chitanțelor (filele 66-68);

-14.741.000 lei ROL, pentru plata unor datorii neachitate la bugetul statului și la bugetul asigurărilor sociale la data de 15.03.2004 conform ordinelor de plată și a extrasului de cont de la filele 69-74;

-10.000.000 lei ROL, pentru plata avansului de salarii la data de 31.05.2004, conform statului de plată de la fila 75;

-3.645.000 lei ROL, pentru plata RCA mijloace de transport, la data de 24.06.2004 conform chitanței de la fila 76, 77;

-3.468.349 lei ROL, pentru plata impozitelor și taxelor pe clădiri la data de 10.06.2004, conform chitanței de la fila 78;

-12.639.840 lei ROL, pentru plata salariilor pe luna mai la data de 31.05.2004, conform statului de plată de la fila 79;

-25.096.891 lei ROL, pentru plata salariilor restante la data de 18.06.2004, conform dispozițiilor de plată de la filele 80-81 ;

-12.639.840 lei ROL, pentru plata salariilor pe luna iunie la data de 18.07.2004, conform statului de plată de la fila 82;

-3.468.349 lei ROL, pentru plata impozitelor și taxelor locale la data de 15.09.2004, conform chitanței de la fila 83;

-5.000.000 lei ROL, pentru plata onorariului unui expert impozitelor și taxelor pe clădiri la data de 17.09.2004, conform chitanței de la fila 84;

-10.000.000 lei ROL, pentru plata CAS datorat la data de 14.09.2004, conform ordinului de plată de la fila 85;

-11.700.000 lei ROL, pentru plata impozitelor pe salarii, ajutor șomaj și sănătate la data de 17.09.2004 conform ordinelor de plată și a extrasului de cont de la filele 86-88.

A rezultat, așadar, că din valoarea totala a sumelor de bani primite cu titlu de subvenție, pentru culturile înființate în primăvara anului 2004, suma de_ lei a fost utilizată în alte scopuri.

La această valoare s-a adăugat și suma de_ lei încasată la data de 22.04.2004 (fiind acordată pentru fertilizarea și erbicidarea culturilor înființate în toamna anului 2003), bani ce nu au fost folosiți în acest scop, atât timp cât aceste culturi nu au fost înființate așa cum a rezultat mai sus, din adresa nr. 5750/18.07.2008 a Direcției pentru Agricultura și Dezvoltare Rurala B., (vol.I, fila 227) dar și din raportul statistic AGR2A.( vol. I, filele 229-231).

A rezultat că valoarea cumulată a sumelor de bani primite cu titlu de subvenție în anul agricol 2003/2004 utilizate în alte scopuri a fost de_ lei.

Situația de fapt astfel reținută s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor inculpatelor cu toate celelalte probe administrate în cauză respectiv, declarațiile martorilor audiați, dar și cu raportul de expertiză cu completarea din timpul cercetării judecătorești, dar și în nota de constatare a Gărzii Financiare, precum și din documentele arătate în fiecare caz, mai sus, la situația de fapt.

Deși inculpatele C. C., M. L. și B. T. au susținut în tot cursul urmăririi penale că modalitatea de obținere a subvențiilor și de utilizare a acestora au luat-o de comun acord, precizând că nu și-au însușit vreo suma de bani din cele astfel obținute și că au urmărit, de fiecare dată, buna funcționare a societății agricole, în fața instanței inculpatele M. L. și B. T. au precizat, că prin natura atribuțiilor pe care le aveau, respectiv casier și muncitor, nu avea atribuții în luarea deciziilor privind angajarea patrimoniului societății și cheltuirea veniturilor acesteia.

Poziția celor două inculpate, din fața instanței, a fost confirmată și de inculpata C. C., care a precizat că, în calitatea sa de contabilă, alături de președinte, aveau semnăturile autorizate la bancă și puteau angaja patrimoniul societății.

Susținerile inculpatelor, din timpul urmăririi penale, nu au fost confirmate de probe, pentru a da eficiență simplei lor recunoașteri, în condițiile art. 69, Cod procedură penală (declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză), în schimb cele din fața instanței sunt confirmate de probele aflate la dosarul cauzei, astfel prin actul adițional autentificat prin Încheierea nr. 2084/07.10.2003 a notarului public, statutul societății s-a modificat în sensul că în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, S. A. este reprezentat de B. C., președintele Consiliului de Administrație, iar angajarea patrimoniului societății se face prin semnătura martorului B. C., în calitate de președinte și a inculpatei C. C., în calitate de contabil șef ( vol. I, fila nr. 185), situație care a fost valabilă până la data de 08.02.2005, când statutul societății a fost modificat, urmând ca de la data respectivă inculpata B. T. să devină președintele Consiliului de Administrație, iar angajarea patrimoniului să se facă prin semnătura acesteia și a contabilei șef, C. C. (Încheiere de autentificare nr. 255/08.02.2008, vol. I, fila nr.186).

De altfel, această situație privind dreptul de a angaja patrimoniul societății s-a regăsit și în documentele contabile depuse la dosarul cauzei, anexate la completarea raportului de expertiză (filele 66-99) din care rezultă că sumele au fost utilizate cu alte destinații în perioada 01.03.2004 – 17.09.2004, când dreptul de angajare a patrimoniului societății, aparținea, potrivit statului, martorului B. C., în calitate de președinte și a inculpatei C. C., în calitate de contabil șef. În acest sens se poate observa că toate ordinele de plată pentru plata impozitelor pe salarii, ajutor șomaj și sănătate, prin virament bancar (filele 69-72, 85, 87-88), statele de plată a salariilor (filele 75, 79, 82) și dispozițiile de plată (filele 80-81) în această perioadă, la plata cărora au fost folosite fonduri din subvențiile agricole, sunt semnate de către președintele societății B. C. și contabila șef, C. C..

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că nu poate fi atrasă răspunderea penală a inculpatelor M. L. și B. T., pentru săvârșirea infracțiunii de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, daca fapta este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, în formă continuată, prevăzută de art.10, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, alin. 2 și art. 75, lit. a, Cod penal, atât timp cât acestea nu au avut atribuții și nu au exercitat activități care să conducă la antrenarea patrimoniului societății, neavând putere de decizie, în perioada de referință.

În consecință, în baza art.11, punctul 2, lit. a, cu referire la art. 10, alin. 1, lit. c, Cod procedură penală, instanța a achitat inculpatele M. L. și B. T. pentru săvârșirea infracțiunii de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, daca fapta este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, în formă continuată, prevăzută de art. 10, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, alin. 2 și art. 75, lit. a, Cod penal, în perioada martie – septembrie 2004, deoarece fapta nu a fost săvârșită de acestea.

În drept, s-a reținut de către prima instanță că fapta inculpatei C. C., care a în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie – septembrie 2004, a utilizat subvenții în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, dacă fapta este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, în formă continuată, prevăzută de art. 10, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, alin. 2, Cod penal.

Față de situațiile de fapt și de drept reținute, instanța, reținând vinovăția inculpatei C. C., a condamnat-o pe aceasta, în baza art. 10, lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, alin. 2, Cod penal, cu aplicarea art. 74, lit. a și c, art. 76, lit. c, Cod penal și art. 320/1, alin.7, Cod procedură penală, condamnă la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, daca fapta este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, în formă continuată săvârșită în dauna părții vătămate Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. B., în perioada martie – septembrie 2004.

La dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72, Cod penal și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de nivelul ridicat al prejudiciului, dar și persoana inculpatei care a avut o poziție sinceră pe toată durata desfășurării procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei, aflându-se la prima incidență cu legea penală și căruia i-au fost aplicate dispozițiile art. 320/1, alin.7, Cod procedură penală, cu privire la reducerea limitelor pedepsei prevăzută de lege, cu o treime.

În aceste condiții instanța a reținut în favoarea inculpatei și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, alin. 1, lit. a și c, Cod penal și a dat eficiență dispozițiilor art. 76, alin. 1, lit. c, Cod penal, coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, așa cum a fost redus potrivit dispozițiilor legale arătate mai sus, apreciind că și în astfel de cuantum redus, aceasta își va atinge scopul.

În baza art. 71, Cod penal și a dispozițiilor Deciziei CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord instanța a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II-a (dreptul de a fi ales), și lit. b, Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, deoarece inculpata se află la prima incidență cu legea penală, a realizat pericolul faptei sale și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81, Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82, Cod penal.

În baza art. 71, alin. 5, Cod penal instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatei, prevăzută de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II-a, b, Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În latură civilă, s-a observat că partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. B., s-a constituit parte civilă, împotriva celor trei inculpate și a părții responsabile civilmente S. A. C., prin adresa nr. 1645/18.04.2013 (filele 12-13), cu suma de 20.160 lei, despăgubiri civile reprezentând daune materiale.

În raport de soluția dată în latura penală și de probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat ca întemeiată acțiunea civilă formulată și în baza art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penala cu referire la art. 998 Cod civil va obliga inculpata C. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. A. C., la 20.160 lei, despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. B..

În baza art. 359, Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatei cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 84, Cod penal a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin prezenta sentință și executarea ei alături de o nouă pedeapsă aplicată pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție înăuntrul termenului de încercare sau pentru neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare, situație în care instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.

Față de culpa infracțională a inculpatei, instanța, în baza art. 191, Cod procedură penală, o va obliga pe aceasta, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. A. C., la 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu desemnat de instanță inculpatului conform delegației nr. 451 din 29.03.2013.

Împotriva sentinței penale nr.1157 din data de 09 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. au declarat apeluri, în termenul legal, M. Public -P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpata C. C., care au criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie.

În calea de atac promovată de M. Public soluția a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește pe inculpatele M. L. și B. T., arătându-se că instanța de fond a realizat o greșită interpretare a dispozițiilor legale și a probatoriilor administrate, care au condus la o greșită achitare a inculpatelor.

Astfel, în legătură cu aceste inculpate, s-a arătat că infracțiunea dedusă judecății, aceea de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, nu este condiționată de calitatea subiectului activ, așadar subiectiv activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, fiind lipsită de importanță existența unei eventuale puteri de decizii în societate, neavând deci importanță nici identitatea dintre persoana căreia i-au fost acordate subvențiile și cea care le utilizează în mod efectiv.

S-a arătat că, în perioada martie –septembrie 2004 i,nculpata Mateesu L. a îndeplinit funcția de casier al societății agricole, iar inculpata B. T. a îndeplinit funcția de tehnician muncitor, însă aceste inculpate împreună cu coinculpata C. C. au utilizat în alte scopuri sumele de bani acordate cu titlu de subvenție, chiar dacă prin declarațiile date la instanța de fond, inculpatele au negat săvârșirea faptei.

S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor înscrise în art. 69 și art. 63 alin. 2 Cod procedură penală din 1969, în vigoare la momentul desfășurării judecății, instanța de fond trebuia să observe că declarațiile inițiale ale acestor două inculpate, care în faza de urmărire penală au recunoscut comiterea faptelor, se coroborează cu celelalte probe administrate, din care rezultă că cele două inculpate s-au ocupat efectiv de buna funcționare a societății agricole, sens în care au făcut demersuri in vederea obținerii de subvenții.

S-a susținut că inculpata M. L. a ridicat tranșe de bani acordate cu titlu de subvenție, contribuind astfel la săvârșirea infracțiunii, iar inculpata B. T. s-a ocupat în fapt de buna funcționare a societății agricole chiar dacă la acel moment această inculpată figura angajată numai ca simplu muncitor.

S-a mai solicitat a se observa că revenirea inculpatelor M. L. și B. T., în faza de cercetare judecătorească, asupra declarațiilor inițiale de recunoaștere date în cursul urmării penale, nu a fost în nici un fel justificată, cu atât mai mult cu cât în cursul urmării penale aceste inculpate au dat cinci declarații de recunoaștere a faptelor.

În concluzie, s-a solicitat reevaluarea materialului probator, în sensul observării faptului că în mod cert inculpatele Matescu L. și Băjeanru T. au contribuit în mod evident și nemijlocit la comiterea faptei reținute în actul de sesizare al instanței, cu consecința admiterii căii de atac, desființarea sentinței apelate și condamnării inculpatelor pentru infracțiunea pentru care fiecare dintre acestea a fost dedusă judecății, la pedeapsa închisorii cu executare în regimul prevăzut de art. 81 cod penal din 1969.

Apelanta inculpată C. C. a formulat critici în ceea ce privește greșita sa condamnare, susținând că în mod greșit s-a reținut vinovăția sa în legătură cu infracțiunea dedusă judecății, în realitate inculpata nu avea drept de decizie asupra utilizării subvențiilor și a efectuării cheltuielilor în cadrul societății agricole, aceste drepturi revenind în mod exclusiv reprezentantului legal al societății, B. C. care îndeplinea calitatea de președinte.

Este adevărat că inculpata a semnat ordinele de plată, însă, aceasta avea doar cel de-al doilea drept de semnătură, în timp ce semnătura principală aparține președintelui B. C., care decidea efectuarea plăților, inculpata neavând atribuții legale în acest sens, astfel încât întreaga responsabilitate în drept și în fapt aparține președintelui societății agricole, B. C., care a semnat toate documentele societății agricole.

S-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței și achitarea inculpatei întrucât aceasta nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelurile nu sunt fondate, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, din care rezultă atât existența faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata apelantă C. C., cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpată, din coroborarea acelorași mijloace de probă rezultând, în egală măsură, împrejurarea că celelalte două inculpate - M. L. și B. T., nu au acționat în calitate de autori ai infracțiunii deduse judecății, fapta nefiind comisă de către acestea .

Au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: situația culturilor agricole 2004, 2005, centralizatorul cererilor pentru subvenții datat 04.09.2006, delegația de ridicare tranșa I cf. OUG 61/2004, centralizatorul cererilor pentru acordarea subvenției, avans 700.000 lei/ha, 2003-2004, facturi fiscale, certificate de calitate, note de recepție, note de contabilitate, avize de însoțire a mărfii, copia statului Societății A. C., copia încheierii nr. 36/12.12.1991, copia încheierii nr. 2084/07.10.2003, copia încheierii de autentificare nr. 255/08.02.2008, adresele nr. 1225/2012,_/2007, 5081/2006, 5750/2008 ale Direcției pentru Agricultură B., fișa statistică AGR.2A- 2004, copiile cererilor acordare sprijin financiar 13.09.2003, procesele verbale de recepție, regularizare și restituire, sesizarea penală nr._/03.03.2008 a Gărzii Financiare B., procesul verbal nr._/08.02.2008 al Gărzii Financiare B., nota de constatare nr. 481/2007 a Gărzii Financiare B., raportul de expertiză contabilă judiciara și completarea acestuia, ambele efectuate în cursul urmăririi penale, declarațiile inculpatelor, declarațiile martorilor, fișele de cazier judiciar ale inculpatelor.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că inculpata C. C., în calitate de contabil șef al Societății Agricole C., cu sediul în comuna M., . B., în perioada martie – septembrie 2004, a utilizat subvenții acordate de statul român pentru sprijinul producătorilor agricoli, în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, aceste subvenții fiind acordate potrivit OUG 72/2003, astfel:

Scopurile acordării subvențiilor au fost acelea definite de O.U.G nr. 72/2003, care prevedea acordarea în anul agricol 2003-2004 a unui sprijin direct al statului producătorilor agricoli ce dețin suprafețe de teren arabil de până la 5 ha inclusiv.

Încadrarea juridică a acestei fapte a fost corect realizată de către prima instanță în sentința atacată reținându-se că fapta comisă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie – septembrie 2004, de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, dacă fapta este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, în formă continuată, prevăzută de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.

Într-adevăr, inculpata C. Ceclia nu a negat faptul că în considerarea acestui act normativ, fără a mai discuta cu proprietarii terenurilor din cadrul societății agricole, a întocmit în numele acestora un număr de 54 de cereri în vederea acordării subvenției, atașând titlurile de proprietate aflate în evidența societății, procedând la semnarea cererilor în numele și în locul proprietarilor, membrii ai societății, cererile fiind transmise ulterior Direcției agricole și în baza lor fiind acordate subvențiile pentru anul agricol respectiv.

Suma obținută cu titlu de subvenție nu a fost predată persoanelor fizice solicitante, ci a fost folosită în cadrul societății, sens în care inculpata C. C. a emis trei facturi fiscale și trei chitanțe aferente atestând în mod nereal executarea de către societate a unor a lucrări agricole, iar o altă parte a subvenției, respectiv a doua tranșă a fost folosită tot in interesul societății agricole pentru plata personalului angajat, pentru cumpărarea unor piese necesare reparării de utilaje agricole și pentru alte activități agricole.

Curtea, constată că în mod incontestabil inculpata C. C. și celelalte două inculpate deduse judecății nu au utilizat subvențiile în interes personal, nici un mijloc de probă administrat în prezenta cauză neatestând această împrejurare, fiind certă deci utilizarea acestor subvenții numai în interesul societății agricole, însă nu în scopurile pentru care acestea au fost acordate, cu atât mai mult cu cât membrii societății, în calitate de proprietari ai suprafețelor de teren pentru care au fost solicitate și obținute subvențiile, nu au cunoscut faptul că în numele lor au fost formulate și semnate cererile de acordare a subvențiilor.

Cu toate acestea, utilizarea în alte scopuri a subvenției a fost deci exercitată în scopul obținerii de avantaje patrimoniale pentru societatea agricolă, ceea ce constituie elementul material și scopul definite de art. 10 alin. 1lit. c din Legea nr. 78/2000, fapta fiind așadar comisă în scopul obținerii pentru altul de foloase necuvenite, mai exact pentru societatea agricolă respectivă, niciuna dintre inculpatele deduse judecății neavând un folos material propriu ori un beneficiu personal și direct din săvârșirea infracțiunii. În legătură cu motivele de apel formulate de M. Public, care le vizează în mod exclusiv pe cele două inculpate achitate la primul grad de jurisdicție, Curtea constată că în perioada infracțională dedusă judecății, respectiv martie– septembrie 2004, societatea agricolă C. și-a desfășurat activitatea în baza statului de funcționare (aflat la filele 175-181 vol. I dosar urmărire penală), din care rezultă că atribuțiile de administrare și gestionare a societății agricole reveneau consiliului de administrație format din șapte membrii, dintre care un președinte și un vicepreședinte, dispozițiile acestui statut completându-se cu actul adițional autentificat sub nr. 2084/07 octombrie 2003 la B.N.P. Ș. C. L. din B. ( fila 185 vol. I d.u.p.) din care reiese că dispozițiile statutului au fost modificate prin acest act adițional, în sensul că ,,în relațiile cu persoanele fizice și juridice societatea agricolă este reprezentată de președintele consiliului de administrație BorcanCornel, iar angajarea patrimoniului societății se face prin semnătura președintelui B. C. și inculpatei C. Ceclia contabil șef’’ celelalte dispoziții ale statului nefiind modificate.

În aceste condiții, Curtea constată că, în perioada infracțională, atribuțiile ce vizau patrimoniul societății au fost exercitate în egală măsură atât de președintele B. C., cât și de inculpata C. C.-contabil șef al societății agricole.

Prin actul de sesizare, împotriva președintelui societății agricole-B. C. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală deoarece acesta nu a săvârșit infracțiunea, cu motivarea că acesta și-a desfășurat activitatea strict în domeniul agricol, fără a avea vreo contribuție la săvârșire faptei, acesta ocupându-se numai de lucrările agricole specifice.

În aceste condiții, Curtea apreciază că nu poate face abstracție de dispozițiile actului adițional la statutul societății, care nu conferă, în perioada infracțională dedusă judecății, nici un fel de atribuții legale în ceea ce privește exercitarea controlului patrimonial și angajarea patrimoniului societății coinculpatelor M. L. și B. T., care, astfel cum rezultă chiar din actul de sesizare coroborat cu probele administrate, în acea perioadă au exercitat funcțiile de casier și respectiv tehnician muncitor.

Chiar dacă inculpatele, în cursul urmăririi penale au dat o . declarații în care au recunoscut nuanțat faptul că exercitau o așa zisă conducere de facto a societății agricole, totuși aceste declarații nu pot constitui unicul temei al condamnării în condițiile în care inculpatele nu au acționat pe baza unor atribuții clar definite de o fișă a postului, aceste fișe de post neexistând în concret în cadrul societății agricole.

Așa fiind, dispozițiile statutului și ale actului adițional reprezintă cadrul legal în baza cărora se definește răspunderea, inclusiv din punct de vedere patrimonial, a celor două inculpate intimate, Curtea subliniind încă o dată că potrivit acestor documente, răspunderea nu revenea sub nicio formă acestor două inculpate.

Cu atât mai mult, soluția dispusă de prima instanță apare ca fiind legală în condițiile în care pentru președintele societății agricole în privința căruia răspunderea era atrasă de dispozițiile actului adițional, s-a dispus soluția netrimiterii în judecată pe considerentul faptului că acesta s-a ocupat în mod prioritar și principal de efectuarea lucrărilor agricole, petrecându-și timpul întreaga zi în cadrul acestor activități.

Curtea constată așadar că această justificare nu ar putea deveni în mod preponderent viabilă ca un temei al excluderii răspunderii penale al președintelui societății agricole, în detrimentul celorlalte două inculpate intimate B. T. și M. L., cărora nu le reveneau din punct de vedere statutar niciun fel de obligații și atribuții în ce privește angajarea patrimoniului societății ori a relațiilor acesteia cu terțe persoane fizice ori juridice.

Împrejurarea că, inculpata M. L. a fost împuternicită prin delegația aflată în vol. IV dosar urmărire penală, în vederea simplei ridicări a tranșelor de subvenție aferente culturilor agricole conform O.U.G. 72/3003, nu reprezintă un unic element în raport de care s-ar putea atrage răspunderea penală a acesteia în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, atât timp cât celelalte mijloace de probă nu au evidențiat în mod lipsit de tăgadă faptul că această inculpată, împreună cu intimata B. T. ar fi derulat activități de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, simpla afirmație că această inculpată avea o vechime însemnată în muncă în cadrul societății neputând constitui un temei al antrenării răspunderii penale, cu ignorarea faptului că atribuțiile acestora nu au fost delimitate în cadrul fișei postului, iar actul adițional nu le conferea vreo formă de răspundere patrimonială pe baza căreia să se poată atrage și răspunderea penală.

Este adevărat că infracțiunea dedusă judecății nu definește vreo calitate specială a subiectului activ, însă aspectele descrise mai sus nu pot fi omise în cadrul operațiunii de analizare a existentei și întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii deduse judecății, Curtea apreciind că în mod just instanța de fond a apreciat că în persoana celor două inculpate-intimate nu se poate adopta soluția antrenării răspunderii penale în condițiile în care toate documentele produse și gestionate de societatea agricolă, ca documente contabile justificative, cum sunt ordine de plată pentru impozite, ajutor de șomaj și sănătate. S. de plată a salariilor, dispoziții de plată și virament bancar, poartă în mod exclusiv semnătura președintelui societății B. C. și a contabilei șef C. C..

În fine, Curtea nu poate omite nici concluziile evidențiate de expertiza judiciară contabilă și suplimentul acesteia, dispuse și efectuate în faza de urmărire penală ( vol. I dosar urmărire penală-expertiza contabilă) și respectiv la cercetarea judecătorească-suplimentul expertizei contabile, în cadrul cărora s-a stabilit că dispoziția privind utilizarea sumelor primite cu titlu de subvenții nu ar fi putut fi adoptată decât de președintele societății, aceasta reprezentând o îndatorire impusă de lege, și statut, având caracterul unei însărcinări speciale și personale, iar din documentele verificate din punct de vedere contabil, nu a fost identificată o dispoziție scrisă din care să rezulte cine a dispus folosirea sumelor primite cu titlu de subvenție.

Așa fiind, pentru argumentele expuse, Curtea constată că soluția adoptată de prima instanță în privința celor două inculpate este legală și temeinică astfel, încât calea de atac promovată nu este fondată, instanța de fond realizând o justă evaluare a mijloacelor de probă administrate în ambele faze ale procesului penal.

În privința căii de atac promovată de către inculpata C. C., se constată, sub un prim aspect, că prin sentința atacată s-a reținut în favoarea acesteia disp. art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală din 1969, în considerentele acestei sentințe făcându-se mențiune expresă că aceasta inculpată a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și nu solicită administrare de probe, solicitând judecata cauzei în procedura simplificată.

Însă, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea observă că, dimpotrivă, în declarația inculpatei de la fila 40 dosar fond nu se regăsesc aceste mențiuni, declarația conținând aspecte privitoare la situația de fapt, nefăcându-se vorbire despre recunoașterea vinovăției și nici de însușirea probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Mai mult decât atât, în încheierea din 18 iunie 2013 ( fila 42 dosar fond) s-a făcut precizarea expresă că, după aducerea la cunoștință a dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală din 1969, inculpatele prin avocat au arătat că se consideră nevinovate fiind de acord să dea declarații in cauză.

În aceste condiții, Curtea constată că instanța de fond in mod eronat a reținut că inculpata C. C. și-a recunoscut vinovăția sa în cadrul procedurii simplificate de judecată, atât timp cât nici în încheierea de ședință sus menționată și nici în declarația inculpatei nu se regăsesc nici un fel de mențiuni legate de acest aspect.

Însă, această împrejurarea nu poate fi reformată în calea de atac deoarece, instanța de control jurisdicțional a fost sesizată numai cu apelul Ministerului Public în ceea ce privește pe inculpatele B. T. și M. L., calea de atac nefiind declarată și nefiind formulată critici cu privire la inculpata C. C., așa încât în propria cale de atac nu se poate proceda la o înrăutățire a situație juridice a acestei apelante.

În al doilea rând, in ceea ce privește soluția de condamnare dispusă cu privire la apelanta C. C., Curtea constată că instanța de fond a realizat o justă apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, iar împrejurarea că inculpata a acționat în calitatea de contabil șef, însă alături de președintele societății B. C., nu poate constitui un temei de excludere a răspunderii penale a acesteia în condițiile în care potrivit actului adițional la statut, răspunderea ce revenea inculpatei din acest punct de vedere este clară și lipsită de orice tăgadă, aceasta acționând în considerarea calității ce i-a fost conferită prin statutul modificat conform actului adițional.

Chiar dacă, alături de inculpata C. C., toate documentele contabile ale societății agricole au fost semnate și de președintele B. C., astfel cum a reținut și instanța de fond în considerentele sentinței atacate, Curtea constată că această împrejurare nu poate atrage excluderea răspunderii penale a inculpatei, câtă vreme instanța se limitează la analiza obiectului judecății, astfel cum acesta este stabilit prin actul de trimitere în judecată, iar soluțiile de neurmărire penală ale altor persoane, mai ales în condițiile în care acestea au rămas definitive prin neexercitarea controlului jurisdicțional de către instanță în procedura instituită de art. 278/1 Cod procedură penală din 1969 și respectiv art. 341 Cod procedură penală, nu pot produce efecte juridice cu privire la autorii faptelor deduși judecății și în raport de care vinovăția este confirmată de probele administrate.

În consecință, Curtea constată că și în privința inculpatei C. C., instanța de fond a realizat o justă evaluare a mijloacelor de probă administrate în cauză, soluția de condamnare fiind justă, iar în privința succesiunii legilor penale în timp, Curtea constată că nu se pune problema aplicării legii penale noi ca lege penală mai favorabilă, ținând cont de împrejurarea că, la momentul exercitării controlului jurisdicțional, problema aplicării art. 5 alin. 1 Cod penal, s-a concretizat în punctul de vedere majoritar adoptat atât în jurisprudență cât și în doctrina referitor la aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome și nu în mod global, mai mult decât atât deciziile nr. 1/2014 și nr. 2/2014 din 14 aprilie 2014 ale Î.C.C.J., confirmând acest mecanism de aplicare a legii penale mai favorabile, iar decizia nr. 265/06 mai 2014 a Curții Constituționale care a concluzionat aplicarea globală a legii penale mai favorabile nefiind publicată în Monitorul oficial al României pentru a căpăta caracter obligatori.

În aceste condiții, Curtea constată că deși potrivit legii nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată prin legea nr. 187/2012 și respectiv Legea nr. 255/2013, infracțiunea prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. c din acest act normativ, care își menține conținutul constitutiv în ambele legi penale succesive, a dobândit un tratament juridic mai favorabil, în legea nouă, prin stabilirea unei pedepse mai reduse, cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi mai redusă, față de pedeapsa inițial stabilită de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, cu toate acestea aplicarea legii penale mai favorabile nu se impune a se face în cauză, în condițiile în care instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei două cauze de reducere a pedepsei și anume circumstanțele atenuante facultative judiciare și recunoașterea vinovăției, stabilind o pedeapsă de 6 luni cu executare în regimul prevăzut de art. 81 Cod penal din 1969.

Or, în condițiile în care soluția nu poate fi reformată în ceea ce privește greșita reținere a disp.art. 320/1 Cod procedură penală din 1969, în calea de atac exercitată de inculpată, iar circumstanțele atenuante facultative judiciare stabilite la primul grad de jurisdicție râmând de asemenea câștigate cauzei, Curtea constată că prin pedeapsa concretă aplicată inculpatei au fost realizate exigentele unei juste individualizări cât și regăsite cerințele aplicării legii penale mai favorabile, astfel încât și sub aspectul proporționalizării pedepsei, aceasta apare ca fiind corect stabilită ca întindere și modalitate de executare, în raport de perioada lungă de timp scursă de la epuizarea activității infracționale, fără a se produce noi încălcări ale legii penale, de lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, precum și pericolul social concret al infracțiunii, care capătă conotații ce nuanțează gravitatea acesteia, în considerarea faptului că inculpata nu a avut nici un beneficiu direct din folosirea subvențiilor în alte scopuri, societatea agricolă fiind beneficiară utilizării acestor subvenții, elemente de apreciere care conduc la concluzia că nu este necesară, așadar, reformarea sentinței din această perspectivă.

Față de aceste considerente Curtea va respinge ca nefondate căile de atac conform art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală.

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpata C. C. fiica lui V. și E., născută la data de 18 mai 1952, domiciliată în comuna M., . B., împotriva sentinței penale nr.1157/09 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B..

Obligă pe apelanta C. C. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Dispune plata sumei de 75 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru apelanta C. C., din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Dispune plata onorariului parțial al apărătorului din oficiu desemnat și pentru intimatele M. L. și B. T. în sumă de câte 75 lei, până la prezentarea apărătorului ales, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2014.

Președinte, Judecător,

C. G. G. D.

Fiind plecată din instanță, la seminar, prezenta se semnează de către Președintele completului de judecată

Grefier,

C. M.

Red./G.C./C.M

7 ex./ 05 iunie 2014

d.f._ - Judecătoria B.

j.f. L. D.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1020/2014. Curtea de Apel... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 501/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 501/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI