Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1020/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 1020/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 10677/281/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 1020

Ședința publică din data de 23 octombrie 2014

Președinte - P. M. F.

Judecător - I. S.

Grefier - D. C.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către inculpatul P. V. fiul lui I. și al lui F., născut la 05 Noiembrie 1982, domiciliat în Ploiești, ., J. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2188 din data de 07.07.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind părțile civile C. M., domiciliat în ., J. Prahova și D. B. D., domiciliat în Ploiești, ., ., J. Prahova și B. I., domiciliat în com. P., ., J. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul – inculpat P. V., intimații – părți civile C. M. și D. B. D., lipsă fiind intimatul – parte civilă B. I..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Legitimat de către instanță, apelantul – inculpat P. V., învederează instanței că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, întrucât își menține cele declarate până în prezent și nu mai are nimic de adăugat.

Totodată precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Intimații – părți civile C. M. și D. B. D., pe rând având cuvântul arată că nu au cereri de formulat în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.

Curtea ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților în dezbateri.

Apelantul – inculpat P. V. având cuvântul în dezbateri, precizează că lasă la aprecierea instanței cu privire la apelul său declarat în cauză.

Intimații – părți civile C. M. și D. B. D., pe rând având cuvântul, precizează instanței că nu au nimic de adăugat în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri, pune concluzii de respingere a recursului formulat de către inculpat, ca fiind nefondat, urmând a fi menținută hotărârea instanței de fond sub aspectul individualizării juridice a pedepsei

În opinia sa, pedeapsa a fost corect individualizată raportat la concursul de infracțiuni, natura acestora dar și la circumstanțele personale ale inculpatului.

Apelantul – inculpat P. V. în ultimul cuvânt, potrivit disp. art.389 alin.1 Cod procedură penală învederează instanței că nu mai are nimic de susținut.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 2188 pronunțată la data de 7 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 2 alin. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul P. V., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru fapta din data de 29.12.2007.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza a II-a și lit. b) C.pen 1969.

Potrivit disp. art. 396 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 217 alin. 1 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru fapta din data de 29.12.2007.

De asemenea, s-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.pen 1969.

În temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 239 alin. 2 rap. la art. 239 alin. 5 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. același inculpat a mai fost condamnat pe la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta din data de 29.12.2007.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.pen 1969.

În baza art. 396 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 321 alin. 1 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru fapta din data de 29.12.2007.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.pen 1969.

Astfel, s-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu fapta prev. și ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g), i) C. pen. 1969, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2126/10.11.2008 a Judecătoriei Ploiești, definitiva prin neapelare la data de 03.12.2008.

În baza art 86/5raportat la art 85 C. pen. 1969 s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2126/10.11.2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 03.12.2008.

Potrivit disp. art. 36 alin 1 raportat la art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele principale aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2126/10.11.2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 03.12.2008, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenție, pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.pen 1969.

S-a dedus perioada executată de la 30.07._08.

Prin aceeași sentință, în baza art. 504 C.p.p. raportat la art. 118 C. pen. s-a aplicat inculpatului minor R. C., măsura educativă a supravegherii pe o perioadă de 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 257 alin. 1, 4 C. pen., art. 371 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen. și a art. 113 alin. 3 C. pen.

În baza art. 121 C.pen. s-a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională și să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta.

Supravegherea executării obligațiilor impuse de instanță s-a dispus a se face sub coordonarea Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 C. pen., respectiv asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a supravegherii.

S-a luat act că acțiunea civilă a fost soluționată prin s.p. 401/02.03.2012 în dosarul penal_/281/2011.

În considerentele acestei hotărâri, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, nr._/P/2007 din data de 22.09.2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților: R. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și sancționate de art. 239 al. 2 rap. la art. 239 al. 5, art. 321 al. 1 Cp, toate cu aplic. art. 33 lit. a și 99 Cp; R. V. zis P., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și sancționate de art. art. 239 al. 2 rap. la art. 239 al. 5, 239 al. 2 rap. la art. 239 al. 5, art. 321 al. 1 Cp, toate cu aplic. art. 33 lit. a și 75 lit. c Cp și P. V. zis Z., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și sancționate de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, art. 217 al. 1 Cp, art. 239 al. 2 rap. la art. 239 al. 5 Cp, art. 321 al. 1 Cp, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 28.09.2011 sub nr._/281/2011.

În motivarea actului de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 29.12.2007, în jurul orelor 21.30, inculpații: R. C., care la data săvârșirii faptei era minor, R. V. zis P. și P. V. zis Z., au provocat o altercație stradală în zona discotecii . din ., în cursul căreia inculpatul P. V. a spart unul dintre geamurile localului sus-menționat cu o bâtă tip baseball, a lovit cu picioarele și apoi 1-a mușcat de mâna stângă pe agentul șef de poliție C. M., provocând scandal public și tulburând liniștea și ordinea publică, inculpatul R. V. zis P. a lovit cu picioarele pe agentul șef de poliție C. M., apoi 1-a îmbrâncit și 1-a lovit cu palma peste față pe agentul de poliție D. D. B., provocând scandal public și tulburând liniștea și ordinea publică, iar inculpatul R. C. 1-a lovit cu picioarele pe agentul șef de poliție C. M., provocând scandal public și tulburând ordinea și liniștea publică.

Situația de fapt astfel reținută prin rechizitoriu a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; declarații părți vătămate; declarații martori; declarații învinuiți/inculpați; rapoarte de expertiză medico-legală; procese-verbale de recunoaștere de pe fotografie și planșele foto aferente; fișe cazier judiciar.

La termenul de judecată din data de 23.02.2012, inculpatul R. V. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală și, și le însușește; ceilalți doi inculpați P. V. și R. C. au recunoscut faptele săvârșite, însă nu în totalitate așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței; inculpații au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 3201 C.p.p.

În acest sens, prima instanță a procedat la audierea inculpaților R. V., P. V. și R. C..

Instanța de fond a admis cererea inculpatului R. V., prin care acesta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 3201 C.p.p., ca judecarea lui să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind cererea ca fiind întemeiată.

Totodată, a respins cererile de judecare în procedură simplificată formulate de inculpații P. V. și R. C., în raport de declarațiile date de aceștia în fața instanței de judecată, disjungand latura penală în ceea ce-i privește pe inculpații P. V. și R. C..

Potrivit principiului nemijlocirii, s-au audiat martorii C. M., D. D. B., B. I., M. M. I., M. M. C., E. C., I. I., D. N. A..

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, prima instanță a reținut că, în data de 29.12.2007, în jurul orei 21.30, inculpații R. C., care la data săvârșirii faptei era minor, R. V. zis P. și P. V. zis Z., au provocat o altercație stradală în zona discotecii . din ., în cursul căreia inculpatul P. V. a spart unul dintre geamurile localului sus-menționat cu o bâtă tip baseball, a lovit cu picioarele și apoi 1-a mușcat de mâna stângă pe agentul șef de poliție C. M., provocând scandal public și tulburând liniștea și ordinea publică; inculpatul R. V. zis P. a lovit cu picioarele pe agentul șef de poliție C. M., apoi 1-a îmbrâncit și 1-a lovit cu palma peste față pe agentul de poliție D. D. B., provocând scandal public și tulburând liniștea și ordinea publică, iar inculpatul R. C. 1-a lovit cu picioarele pe agentul șef de poliție C. M., provocând scandal public și tulburând ordinea și liniștea publică. Urmare a agresiunilor suferite, părțile vătămate C. M. și D. D. B. au suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9, respectiv 5-6 zile îngrijiri medicale.

Partea vătămată C. M., șef de post la Postul de Poliție P., jud. Prahova, a declarat că la data de 29.12.2007, în jurul orelor 21.30, se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu împreună cu agentul de poliție D. D. B., moment în care au fost sesizați de numitul B. I., administrator la discoteca aflată lângă postul de poliție, că un grup de persoane a provocat o altercație în cursul căreia a fost spart un geam termopan al localului în cauză. Cu ocazia deplasării la fața locului, partea vătămată C. M. a observat un grup de tineri recalcitranți, dintre care 1-a recunoscut pe inculpatul R. C. pe care-1 sancționase contravențional cu câteva săptămâni înainte, tot pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, și care în acel moment avea în mâini un scaun metalic. Totodată, sus-numitul a încercat să calmeze un alt tânăr foarte recalcitrant, despre care ulterior a aflat că se numește P. V., cerându-i să-1 urmeze la postul de poliție, dar acesta a refuzat și s-a opus conducerii la sediul organelor de poliție, apoi 1-a mușcat de mâna stângă pe numitul C. M. în timp ce acesta încerca să-1 imobilizeze. Totodată, alți doi tineri, respectiv R. V. și R. C., au început să tragă violent de mână partea vătămată pentru a-1 elibera pe inculpatul P. V., după care cei trei inculpați l-au trântit la pământ pe agentul de poliție C. M. și au început să-1 lovească cu picioarele. De asemenea partea vătămată a văzut cum și agentul de poliție D. B. D. a fost trântit la pământ și agresat de către cei trei indivizi. În final, au fost conduse la postul de poliție trei persoane din grupul tinerilor recalcitranți, printre care și inculpatul R. V. zis P..

Ulterior, cu ocazia unei recunoașteri de pe fotografie, partea vătămată C. M. a recunoscut pe inculpații P. V., R. V. și R. C., ca fiind persoanele care, la data de 29.12.2007, au tulburat liniștea și ordinea publică în zona discotecii . și au agresat polițiștii din cadrul Postului de Poliție P., partea vătămată suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

Partea vătămată D. D. B., agent de poliție în cadrul Postului de Poliție P., a declarat că la data de 29.12.2007, în jurul orelor 21.30, se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu împreună cu șeful de post C. M., moment în care au fost sesizați de numitul B. I., administrator la discoteca aflată lângă postul de poliție, că un grup de persoane a provocat scandal public în cursul căruia a fost spart un geam termopan al localului în cauză. Cu ocazia deplasării la fața locului, partea vătămată D. D. B. a observat un grup de tineri recalcitranți, dintre care unul, R. V., avea în mână o bâtă, iar altul, R. C., un scaun metalic, ce intenționau să se deplaseze către intrarea discotecii ., unde se aflau bodyguarzii localului sus-amintit. Cei doi polițiști au încercat să aplaneze conflictul, dar indivizii respectivi s-au manifestat violent, îmbrâncindu-i pe polițiști. La un moment dat, agentul de poliție D. D. B. a intenționat să vină în ajutorul colegului său C. M., căzut la pământ, dar a fost îmbrâncit și lovit cu palma peste față de inculpatul R. V., căzând la pământ la rândul său în busculada creată de indivizii care-1 înconjurau pe agentul de poliție C. M..

Partea vătămată D. B. a recunoscut pe inculpații P. V., R. V. și R. C., ca fiind persoanele care, la data de 29.12.2007, au tulburat liniștea și ordinea publică în zona discotecii . și au agresat polițiștii din cadrul Postului de Poliție P., partea vătămată suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale.

Partea vătămată B. I., administrator al discotecii aparținând . din ., a declarat că la data de 29.12.2007, în jurul orelor 21.00, se afla în curtea locuinței sale aflate chiar lângă localul sus-amintit, moment în care atenția i-a fost atrasă de o altercație ce se desfășura în fața discotecii. Ajungând în zona incidentelor, a observat un grup de persoane recalcitrante ce se îndreptau către . dintre acestea, despre care a aflat ulterior că se numește P. V. zis Z., având în mâini o bâtă de baseball, a spart un geam termopan situat la intrare, motiv pentru care numitul B. I. a anunțat imediat agenții de poliție C. M. și D. B. din cadrul Postului de Poliție P. care, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, s-au deplasat la fața locului unde au încercat să imobilizeze doi dintre indivizii recalcitranți; în busculada creată, cei doi agenți de poliție au fost loviți și îmbrânciți, situație în care au intervenit bodyguarzii discotecii ce i-au ajutat pe polițiștii căzuți la pământ să scape de agresorii ce-i înconjurau și apoi să imobilizeze trei dintre persoanele recalcitrante. Totodată, partea vătămată a văzut cum agentul de poliție C. M. a fost mușcat de mână, iar colegul său, agentul D. B. a fost lovit cu palma peste față.

Prima instanță a reținut situația de fapt arătată mai sus coroborând declarațiile inculpaților R. C. și P. V. cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; declarații părți vătămate; declarații martori S. E. D., C. L., M. M. C., M. M. I., lordache A., D. N. A., L. C., C. I., E. C., I. I., declarații învinuiți/inculpați; rapoarte de expertiză medico-legală; procese-verbale de recunoaștere de pe fotografie și planșele foto aferente; fișe cazier judiciar și certificatele medico-legale ce au constatat leziunile suferite de părțile vătămate C. M. și D. B..

Prima instanță a constatat că în speță se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.

Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultra-activitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

Cu privire la limitele speciale de pedeapsă s-a constatat că este evident favorabilă prevederea din NCP, prevăzând limite de pedeapsă mai reduse față de vechea reglementare, însă cu toate acestea, prima instanță a reținut că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care în ansamblu (în ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc.) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.

Prima instanță a mai constatat că, în cazul concursului de infracțiuni, . NCP a instituit modificarea tratamentului sancționator prevăzut de lege pentru concurs (noul cod instituind obligativitatea aplicării la pedeapsa de bază a unui spor egal cu 1/3 din suma celorlalte pedepse, în cazul pedepsei închisorii).

Potrivit tratamentului sancționator instituit de vechiului Cod penal pentru concursul de infracțiuni (art. 34 alin. 1 lit. b) în situația aplicării doar pedepselor cu închisoarea, se aplica pedeapsa cea mai grea, care putea fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu era îndestulător se putea adăuga un spor de până la 5 ani.

S-a constatat că tratamentul sancționator instituit de noul Cod penal este mai sever și în consecință defavorabil condamnatului, astfel încât, prima instanță, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, a constatat că prevederile C. pen din 1968 sunt mai favorabile inculpatului.

Astfel, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, s-a constatat că prevederile Codului penal din 1968 sunt mai favorabile inculpatului P. V..

În ceea ce îl privește pe inculpatul R. C., având în vedere că potrivit noilor reglementari inculpaților minori nu le mai pot fi aplicabile pedepse, ci doar măsuri educative, instanța de fond a stabilit ca fiind mai favorabile inculpatului dispozițiile noului Cod penal.

Având în vedere că prin Decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of 372/20.05.2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat în sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, prima instanță a apreciat ca lege penală mai favorabilă inculpatului P. V. Codul penal 1969, iar pentru inculpatul R. C. Noul cod penal.

În drept, faptele inculpatului P. V., care la data de 29.12.2007, în jurul orei 21.30, împreună cu inculpații R. V. zis P. și R. C., au provocat o altercație stradală în zona discotecii . din ., în cursul căreia a spart unul dintre geamurile localului sus-menționat cu o bâtă tip baseball, l-a lovit cu picioarele și apoi l-a mușcat de mâna stângă pe agentul șef de poliție C. M., provocând scandal public și tulburând liniștea și ordinea publică, s-a apreciat că întrunesc elementele conținutului constitutiv al infracțiunilor de port fără drept al unui obiect contondent (respectiv bâtă) în locuri unde ar putea pune în pericol integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, distrugere, ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute și sancționate de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, art. 217 al. 1 C. pen. 1969, art. 239 al. 2 rap. la art. 239 al. 5 C. pen. 1969, art. 321 al. 1 C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. 1969.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ultraj constă în acțiunea inculpatului de a lovi un polițist – C. M., ce are statut de funcționar public ce îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și care se afla în exercițiul funcțiunii, provocându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.

S-a apreciat de către prima instanță că, urmarea imediată constă într-o atingere adusă autorității de care se bucură funcționarii publici, iar în subsidiar într-o atingere adusă integrității corporale a persoanei, între aceasta și elementul material existând legătură de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând și urmărind producerea rezultatului.

În cauză s-a apreciat că este realizat și conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 321 al.l C.pen. 1969, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspect subiectiv. Astfel, condiția esențială prevăzută de textul de lege pentru realizarea elementului material al laturii obiective este ca actele de violență și amenințare prin care se realizează acțiunea inculpatului, trebuie să se realizeze "în public". Prin manifestările mai sus descrise, inculpatul a provocat tulburarea ordinii și liniștii publice, întrucât climatul normal în care se desfășura activitatea în zona discotecii, a fost înlocuit, prin manifestările inculpatului, cu o stare de teamă, indignare, revoltă, ce a cuprins un număr nedeterminat de persoane.

În speță s-a realizat și urmarea imediată prevăzută de lege, în sensul că, prin fapta sa, inculpatul a încălcat normele de conviețuire socială, a tulburat ordinea și liniștea publică, activitatea în discotecă și împrejurimile acesteia fiind perturbată.

Sub aspect subiectiv, s-a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, intenția, după cum rezultă din probatoriul administrat în cauză.

De asemenea, s-a reținut a fi realizat și conținutul constitutiv al infracțiunii de distrugere, faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C. pen., prin acțiunea inculpatului de a distruge geamul localului sus-menționat, precum și conținutul constitutiv al infracțiunii prev. și ped. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 prin aceea că inculpatul a purtat, fără drept asupra sa o bâtă în locuri unde s-ar putea pune în pericol integritatea corporală a persoanelor. Urmarea imediată a constat în distrugerea geamului localului, iar pentru infracțiunea prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 în atingerea adusă siguranței publice.

Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, intenția, după cum rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Întrucât inculpatul P. V. a săvârșit această faptă împreună cu inculpatul R. C., cunoscând faptul că acesta era minor, prima instanță a reținut și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c C.p.1969.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 al.1 C.p. și s-a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunii având în vedere circumstanțele reale ale faptei și împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

În cadrul procesului complex de individualizare a sancțiunii penale, s-a apreciat că activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei (în speță urmarea imediată fiind starea de pericol creată), la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei.

În conformitate cu aceste criterii, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, având în vedere conduita acestuia și lipsa antecedentelor penale.

În consecință, în temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 2 alin. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P. V. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru fapta din data de 29.12.2007; în temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 217 alin. 1 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. l-a condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru fapta din data de 29.12.2007; iar în temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 239 alin. 2 rap. la art. 239 alin. 5 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta din data de 29.12.2007 și în temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 321 alin. 1 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru fapta din data de 29.12.2007.

S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu fapta prev. și ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. g), i) C. pen. 1969. pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2126/10.11.2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 03.12.2008.

În consecință, în baza art. 86/5 raportat la art. 85 C. pen. 1969 a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2126/10.11.2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 03.12.2008.

În baza art. 36 alin 1 raportat la art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. 1969 s-au contopit pedepsele principale aplicate cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2126/10.11.2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 03.12.2008., urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenție, pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Cât privește pedeapsa accesorie, potrivit art. 71 alin. 2 C.pen aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a), b) și c) C.pen aceasta intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și art. 3 din Protocolul nr.1 din Convenție, în principiu prin hotărârea pronunțată în cauzele Hirst v. Marea Britanie și S. și P. v. România, jurisprudența cu caracter general - obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, a interzis inculpatului doar acele drepturi prev. de art. 64 C.p. față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.

Astfel, față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și față de persoana inculpatului, așa cum acestea au fost reținute, s-a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev. de art. 64 litera a) și b), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În consecință a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 litera a) și b) C.pen, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 C. pen. 1969, s-a dedus perioada executată de la 30.07._08.

Prima instanță a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

În drept, faptele inculpatului R. C., minor la data săvârșirii faptei, care la 29.12.2007, în jurul orelor 21.30, împreună cu inculpații R. V. și P. V., a provocat o altercație stradală în zona discotecii . din ., în cursul căreia 1-a lovit cu picioarele pe agentul șef de poliție C. M., provocând scandal public și tulburând ordinea și liniștea publică, s-a apreciat că întrunesc elementele conținutului constitutiv al infracțiunilor prev. și ped. de art. 257 alin. 1, 4 C. pen., art. 371 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen. și a art. 113 alin. 3 C. pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ultraj constă în inacțiunea inculpatului de a lovi un polițist – C. M., ce are statut de funcționar public ce îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și care se afla în exercițiul funcțiunii, provocându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.

Urmarea imediată constă într-o atingere adusă autorității de care se bucură funcționarii publici, iar în subsidiar într-o atingere adusă integrității corporale a persoanei, între aceasta și elementul material existând legătură de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând și urmărind producerea rezultatului. În cauză fiind realizat și conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 371 al. l C.pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspect subiectiv. Astfel, condiția esențiala prevăzuta de textul de lege pentru realizarea elementului material al laturii obiective este ca actele de violență și amenințare prin care se realizează acțiunea inculpatului, trebuie să se realizeze "în public". Prin manifestările mai sus descrise, inculpatul a provocat tulburarea ordinii și liniștii publice, întrucât climatul normal în care se desfășura activitatea în zona discotecii, a fost înlocuit, prin manifestările inculpatului, cu o stare de teama, indignare, revoltă, ce a cuprins un număr nedeterminat de persoane.

Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, intenția, după cum rezultă din probatoriul administrat în cauză.

În consecință, constatând că faptele reținute în sarcina inculpatului R. C. există și au fost săvârșite de acesta cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în baza art. 504 C.p.p. raportat la art. 118 C. pen. a aplicat inculpatului minor R. C. măsura educativă a supravegherii pe o perioadă de 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 257 alin. 1, 4 C. pen., art. 371 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen. și a art. 113 alin. 3 C. pen.

În cadrul procesului complex de individualizare a sancțiunii penale, prima instanță a apreciat că activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei (în speță, rezultatul socialmente periculos) la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului care este la primul conflict cu legea penală.

În baza art. 121 C.pen. a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să respecte următoarele obligații: să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională; să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta.

Supravegherea executării obligațiilor impuse de instanță s-a dispus a se face sub coordonarea Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a luat act că acțiunea civilă a fost soluționată prin s.p. 401/02.03.2012 în ds. penal_/281/2011.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, dar fără a depune la dosar motivele scrise ale căii de atac, iar cu ocazia dezbaterilor judiciare a precizat că lasă la aprecierea instanței de apel analiza asupra temeiniciei căi de atac.

Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în cauză și din oficiu, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea va constata că apelul este nefondat.

În ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că aceasta a fost corect reținută de către prima instanță, iar apelantul nu a criticat acest aspect.

S-a reținut, în esență, că la data de 29 decembrie 2007, orele 21,30 inculpatul – apelant P. V. se afla la discoteca „Baicom” din ., împreună cu coinculpații RaduVasile și R. C., ocazie cu care a provocat un scandal public, în sensul că, a spart cu o bâtă de baseball geamul localului, după care, la intervenția polițiștilor C. M. și D. D., l-a lovit cu piciorul și l-a mușcat de mână pe primul, în timp ce al doilea polițist a fost lovit de către inculaptul R. V..

Situația de fapt reiese, fără îndoială și în opinia instanței de apel, din declarațiile celor două persoane vătămate (polițiști), a martorilor B. I. (administratorul discotecii), S. E., C. L., M. M., M. M., I. A., D. N., L. C., E. C. și I. I., coroborate cu declarațiile inculpaților și certificatele medico legale.

Inculpatul – apelant nu a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor în fața primei instanțe, astfel că aceasta nu a dispus aplicarea procedurii simplificate, așa cum a stabilit față de inculaptul R. V..

În ceea ce privește situația juridică, Curtea constată că prima instanță în analiza aplicării legii penale mai favorabile - a hotărât că faptele apelantului se încadrează în dispozițiile din legea veche, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere, ultraj și tulburarea liniștii publice și port nelegal de armă albă în locuri publice, prev. de art. 217, art.239 alin.2 și 5, art.321 alin.1 Cod penal și art. 2 alin.1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată și a dispus condamnarea pentru aceste infracțiuni.

În acord cu această opinie a primei instanțe, Curtea consideră că legea veche este lege mai favorabilă inculpatului, întrucât, chiar dacă limitele speciale ale pedepselor pentru infracțiunile corespunzătoare sunt mai reduse în noul Cod penal, prin aplicarea globală, respectiv a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni (unde este obligatoriu aplicarea unui spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse concurente) legea nouă este mai aspră în cazul inculpatului – apelant.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei de asemenea, instanța de apel consideră că prima instanță a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 74 Cod penal anterior privind criteriile de individualizare.

Pedepsele aplicate inculpatului – apelant nu sunt prea aspre în raport de gradul de periculozitate de care a dat dovadă, așa cum rezultă din modalitatea de săvârșire a faptelor. Nici în prezența organelor de apărare a ordinii de drept apelantul nu a avut vreo reticență în a-și manifesta violența, ceea ce conduce la concluzia unei periculozități sporite pentru cetățenii ce obișnuiesc să se distreze pașnic și care pot deveni ținta unor manifestări violente.

Totodată, Curtea mai constată că inculpatul - apelant a mai suferit condamnări pentru infracțiuni concurente – așa cum s-a stabilit prin hotărârea atacată și ale căror pedepse s-au contopit cu cele din prezenta cauză - ceea ce denotă perseverență infracțională.

În concluzie, pedepsele aplicate, corespund unei corecte individualizări a primei instanțe.

Față de toate aceste considerente și neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, Curtea, în baza art. 421 pct.1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul inculpatului.

Văzând și disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul P. V. fiul lui I. și al lui F., născut la 05 Noiembrie 1982, domiciliat în Ploiești, ., J. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2188 din data de 07.07.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Obligă apelantul – inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23 octombrie 2014.

Președinte Judecător

P. M. F. I. S.

Grefier

D. C.

Red.PMF / tehnored. DC

7 ex./19.11.2014

d.f._ - Judecătoria Ploiești

j.f. B. I.

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3113/2006

← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr....		Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 735/2014.... →

Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1020/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1020/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI