Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr. 26/1996. Decizia nr. 497/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 497/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 2399/331/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.497
Ședința publică din data de 09 mai 2014
PREȘEDINTE – V. M.
JUDECĂTOR – T. L.
GREFIER - E. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA VĂLENII DE M., împotriva sentinței penale nr.30 din 05 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. – Secția penală, în dosarul nr._, prin care în temeiul disp. art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008 condamnă pe inculpatul B. C., fiul lui V. și A., născut la data de 12 februarie 1982 în orașul Vălenii de M., județul Prahova, domiciliat în comuna B., ., județul Prahova, CNP._, necăsătorit, studii 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 ( șase ) luni închisoare.
În temeiul art.71 al.1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza disp.art.81-82 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare potrivit art.82 Cod penal.
Conform art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare.
S-a luat act că părțile vătămate O. S. Slănic – prin Direcția Silvică Prahova, cu sediul în Ploiești, .. 3, județul Prahova și B. V., domiciliat în comuna B., ., județul Prahova, nu se constituie părți civile.
În baza disp.art.118 alin. 3 rap. la art. 118 alin.1 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. C. a contravalorii fierăstrăului mecanic ce a servit la săvârșirea infracțiunii, respectiv suma de 450 lei.
Conform disp. art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei 210,20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 110,20 lei în faza de urmărire penală și 100 lei în faza de cercetare judecătorească.
În baza disp.art.189 Cod procedură penală, jumătate din onorariul apărătorului din oficiu (în cuantum de 200 lei), respectiv 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit intimatul – inculpat B. C., pentru care a răspuns avocat din oficiu T. M. din Baroul Prahova, conform delegației avocațiale nr._/11.04.2014, aflată la fila 14 dosar intimatul – persoană vătămată B. V. și intimatul – persoană vătămată și O. S. Slănic prin Direcția Silvică Prahova - Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat T. M. având cuvântul pentru intimatul – inculpat B. C., arată că acesta este plecat în Belgia, că a mai fost acordat un termen de judecată față de lipsa acestuia, că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat și fiind apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., apreciază cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică sentința penală nr.30 din 05 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., privind pe inculpatul B. C. pentru nelegalitate, susținând că în raport de probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt respectiv că la data de 21 ianuarie 2010, acesta s-a deplasat în pădurea din „Punctul Fnduri”, care a aparținut tatălui său, părții vătămate B. V., de unde a tăiat un număr de trei arbori de esență fag, pe care, ajutat de numitul Goaga B. I. a intenționat să îi transporte la domiciliul său, dar în raport cu principiile aplicării legii mai favorabile, instanța a pronunțat o soluție neegală.
Astfel, arată că la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 – Noul Cod penal, în care limitele de pedeapsă prevăzute de disp.art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008 au suferit modificări.
În acest sens, arată că prin Legea nr.187/2012, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de disp.art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, este de la 6 luni la 3 ani, mai favorabilă decât cea prevăzută prin Legea nr.46/2008 unde maximul special era de 4 ani și că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost comisă de inculpatul B. C. la data de 21 ianuarie 2010, astfel că la momentul săvârșirii acesteia și până la momentul pronunțării a existat o succesiune de legi în timp.
Susține că potrivit art.3 NCP (fost 10 Cod penal) legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se afla în vigoare, iar conform art.5 NCP (fost art.13 Cod penal) și art.15 alin.2 din Constituția României, legea penală nouă nu se poate aplica infracțiunilor comise anterior intrării ei în vigoare decât în situația în care este mai favorabilă.
Consideră că dacă se analizează atât condițiile de tragere la răspundere cât și regimul sancționator prevăzut pentru fapta concret săvârșită în prezenta cauză de inculpatul B. C., instanța între cele două legi penale succesive trebuia să rețină dispozițiile mai favorabile, respectiv cele cuprinse în Legea nr.187/2012 și cate au intrat în vigoare la 01 februarie 2014.
Într-un alt aspect de nelegalitate a sentinței penale atacate, vizează împrejurarea că, Codul de procedură penală, nu mai prevede ca modalitate de individualizare a pedepsei „suspendarea condiționată a executării pedepsei” (art.81 Cod penal din 1968), fapt pentru care instanța era ținută să pronunțe una din soluțiile prevăzute de art.396 din Noul Cod de procedură penală.
Precizează, dacă se apreciază că „suspendarea condiționată a executării pedepsei”are corespondent în Noul Cod penal, respectiv în instituția „amânării aplicării pedepsei” prev.de art.83 din Noul Cod penal, atunci instanța era obligată să motiveze comparativ, alegerea făcută cu privire la stabilirea legii mai favorabile, aspecte care lipsește din cuprinsul sentinței penale.
În raport de cele ce preced, solicită în baza art.408 și urm. din Noul Cod de procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și condamnarea inculpatului B. C. la pedeapsa amenzii cu menținerea aplicării disp.art.81 Cod penal anterior, urmând a se avea în vedere motivele de apel aflate la filele 7 – 8 dosar.
Avocat T. M. având cuvântul pentru intimatul – inculpat B. C., solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., aplicarea unei pedepse cu amenda, cu suspendarea executării pedepsei.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.30 din data de 05 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul nr._, în temeiul disp. art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008 condamnă pe inculpatul B. C., fiul lui V. și A., născut la data de 12 februarie 1982 în orașul Vălenii de M., județul Prahova, domiciliat în comuna B., ., județul Prahova, CNP._, necăsătorit, studii 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 ( șase ) luni închisoare.
În temeiul art.71 al.1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza disp.art.81-82 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare potrivit art.82 Cod penal.
Conform art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare.
S-a luat act că părțile vătămate O. S. Slănic – prin Direcția Silvică Prahova, cu sediul în Ploiești, .. 3, județul Prahova și B. V., domiciliat în ., județul Prahova, nu se constituie părți civile.
În baza disp.art.118 alin. 3 rap. la art. 118 alin.1 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. C. a contravalorii fierăstrăului mecanic ce a servit la săvârșirea infracțiunii, respectiv suma de 450 lei.
Conform disp. art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei 210,20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 110,20 lei în faza de urmărire penală și 100 lei în faza de cercetare judecătorească.
În baza disp.art.189 Cod procedură penală, jumătate din onorariul apărătorului din oficiu (în cuantum de 200 lei), respectiv 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. nr. 260/P/2010 din 25 iunie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul B. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prev.si ped.de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ din 18 iulie 2012.
S-a reținut prin rechizitoriu că la data de 24 ianuarie 2010, organele de poliție i-au depistat pe numiții G. B. I. și B. C., în timp ce transportau mai multe piese de material lemnos și în acest sens au încheiat procesul verbal. Celor doi le-au fost solicitate documentele de proveniență si transport pentru materialul lemnos pe care-l transportau, ocazie cu care inculpatul B. C. a declarat că nu posedă nici un fel de documente, că materialul lemnos provine din tăierea a trei arbori de esență fag, care au fost tăiați de el din pădurea aparținând tatălui său, respectiv a părții vătămate B. V.. La aceeași dată s-a efectuat conducerea la cioate, ocazie cu care inculpatul a declarat verbal că locul indicat pe suprafața de pădure respectivă o cunoaște ca aparținând tatălui său, respectiv părții vătămate B. V., că personal nu cunoaște amplasamentul, poziția si vecinii, precum și ce suprafață are porțiunea de pădure.
S-a mai reținut că la data de 25 ianuarie 2010, s-a efectuat o cercetare la fața locului, în prezenta părții vătămate B. V., proprietarul pădurii, ocazie cu care acesta a indicat . și vecinii, iar ulterior a fost identificată de organele de poliție conform procesului verbal de punere în posesie. Pădurea din care au fost tăiați arborii de către inculpat, aparține tatălui acestuia, numitului B. V., care a moștenit-o de la fosta sa soție.
Totodată, s--a mai reținut că prin adresa Ocolului S. Slănic nr. 909 din 2 februarie 2010, s-a stabilit că valoarea pagubei depășește de 5,2 ori valoarea unui metru cub de lemn pe picior, care la data săvârșirii faptei este 86 lei/mc și că fapta constituie infracțiune silvică.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și au fost audiați martorii G. B. I., O. I., M. I..
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri, proces-verbale, adresa prejudiciu, declarații de martori, declarații de inculpat si fisa de cazier, vinovăția inculpatului B. C., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, fapta prev. și ped.de art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.
La data de 21.01.2010 inculpatul B. C. s-a deplasat în pădurea „Punctul Funduri” care aparține tatălui său, partea - vătămată B. V., a tăiat trei arbori de esență fag, pe care intenționa să îi transporte la domiciliul sau, ajutat de martorul Goaga B.-I..
Acesta a fost depistat de organele de politie, împrejurare în care a recunoscut săvârșirea faptei, a condus organele de politie în pădure si le-a indicat locul de unde a tăiat arborii, respectiv cioatele.
S-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa și că a fost săvârșită cu intenție, iar la individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere prevederile art.72 Cod penal, nu și pe cele ale art.320/1 alin.7 Cod procedură penală.
Motivele pentru care instanța de fond nu le-a avut în vedere prevederile art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală, sunt următoarele:
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflata la fila 8 (dosarul instanței) rezultă că inculpatul a primit citația și a semnat personal, la termenul din 13.12.2012 procedura cu acesta fiind îndeplinită, pentru termenele următoare având termen în cunoștință.
Fiind în stare de libertate, cu termen în cunoștință, nu se mai impunea citarea inculpatului pentru termenele următoare însă, având în vedere că între timp președintele completului s-a schimbat, cel care a preluat cauza probabil nu a observat acest lucru si a dispus din nou citarea inculpatului, situație care a condus la acordarea mai multor termene de judecata inutil.
La termenul din 11.04.2013 s-a luat act de plecarea inculpatului în Belgia, situație învederată de către tatăl său, oportun ar fi fost să se facă raportarea la disp.art.70 alin.4 Cod procedură penală (ce i-au fost aduse la cunoștință si pe parcursul urmăririi penale) și față de nerespectarea obligației de a anunța în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal, să fie considerată legal îndeplinită procedura de citare la adresa de domiciliu indicată. La termenul arătat i s-a adus la cunoștință tatălui inculpatului, parte vătămată în prezenta cauza, ca inculpatul poate da a o declarație notarială în Belgia, în care să arate dacă recunoaște ori nu săvârșirea faptei.
După mai multe termene, în ședința din 09.10.2013 s-a făcut aplicarea disp. art.70 alin.4 Cod procedură penală.
La termenul de judecata din 29.01.2014 s-a depus la dosarul cauzei o declarație notarială dată de inculpat, însă din conținutul acesteia nu rezultă că solicită aplicarea disp.art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală, arată doar că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, iar în fața instanței nu s-a prezentat niciodată pentru a cere acest lucru, cu atât mai puțin pentru a lua legătura cu apărătorul său, inițial din oficiu, ulterior angajat de tatăl său, semnătura de pe împuternicire este aceeași cu cea de pe declarațiile date în faza de urmărire penală de partea-vătămată, filele 21-23 dosar urmărire penală.
Art. 3201 Cod procedură penală, privește judecata în cazul recunoașterii vinovăției si spune că până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței si poate solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În prezenta cauză nici după audierea martorilor din acte, declarațiile acestora aflându-se la filele 52-54 dosar, si nici pana la terminarea cercetării judecătorești, 29.01.2014, inculpatul nu a făcut o solicitare în acest sens.
Inculpatul, deși a avut cunoștință de existenta acestui proces, una din citații fiind semnată personal de către acesta, nu a înțeles să se prezinte la nici un termen de judecata, manifestând indiferență.
Acesta s-a aflat în țară, iar declarația dată la 06.01.2014, în fața unui notar din Slănic, Prahova ( fila 77 ) și înscrisurile aflate la filele 79-81 dosar atestă acest lucru și abia la data de 20.01.2014 a plecat din țară către Bruxelles.
Față de cele reținute, s-a apreciat că nu se impune aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală, în lipsa unei cereri formulate personal, ori prin înscris autentic.
În temeiul disp.art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr. 46/2008 a condamnat pe inculpatul B. C., la o pedeapsă de 6 ( șase ) luni închisoare.
În baza art.71 alin.1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă si în temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată compusă din cuantumul pedepsei, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.
Potrivit disp.art.81 - 82 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare potrivit art.82 Cod penal.
Conform art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare.
S-a luat act că părțile vătămate O. S. Slănic și B. V. nu se constituie părți civile.
În baza disp.art.118 alin. 3 rap. la art. 118 alin.1 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. C. a contravalorii fierăstrăului mecanic ce a servit la săvârșirea infracțiunii, respectiv suma de 450 lei (fila 14 dosar).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., susținând că aceasta este nelegală sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile prev.de art.5 din Noul Cod penal.
Astfel, prima critică se referă la faptul că la data de 01 februarie 2014 intrând în vigoare Legea nr.286/2009, respectiv Noul Cod penal, prin legea de punere în aplicare a acestuia, limitele de pedeapsă prevăzute de disp.art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008 au suferit modificări, în sensul că au fost reduse limitele de pedeapsă, fiind prevăzută sancțiunea de la 6 luni la 3 ani, care este lege mai favorabilă, în raport de dispozițiile acestei legea înainte de modificare, care prevedea limita maximă de 4 ani închisoare.
Cum, obiectul prezentei cauze îl constituie fapta săvârșită de inculpatul B. C. la 21 ianuarie 2010, se impunea aplicarea în speță a disp.art.5 din Noul Cod penal, care este legea mai favorabilă prin limitele de pedeapsă arătate mai sus.
Cea de-a doua critică invocată se referă la faptul că în opinia Parchetului, hotărârea instanței de fond este nelegală prin aceea că în Noul Cod de procedură penală nu se mai prevede ca modalitate de individualizare a pedepsei „suspendarea
condiționată a executării pedepsei” prev.de art.81 din Codul penal din 1969, fapt pentru care instanța era ținută să pronunțe una din soluțiile prevăzute de disp.art.396 din Noul Cod de procedură penală, cum ar fi de exemplu: instituția „amânării/aplicării pedepsei” prev.de art.83 NCP.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și înlăturarea motivelor de nelegalitate invocate mai înainte.
Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art.420 alin.8 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp.art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. este nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Potrivit art.5 din Noul Cod penal, „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Inculpatul B. C. a săvârșit infracțiunea prev.de art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.48/2008, la data de 21 ianuarie 2010, limitele de pedeapsă pentru această faptă, fiind cuprinse de la 6 luni la 4 ani închisoare.
După . Noului Cod penal, potrivit art. 202 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, se modifică Legea nr.46/2008 – Codul silvic, la art.108 lit.a, în sensul că fapta respectivă se sancționează cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Într-adevăr, noua lege penală este mai favorabilă în ceea ce privește limita maximă a pedepsei, precum și sancțiunea alternativă cu amenda, dar având în vedere că prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare ce reprezintă limita minimă prevăzută în textul de lege incriminator, atât înainte de modificare cât și după, și cum instanța de control judiciar nu se orientează la aplicarea unei sancțiuni sub această limită prin reținerea de circumstanțe atenuante personale față de inculpat, sau o sancțiune pecuniară, consideră că nu se încalcă disp.art.5 din Noul Cod penal, privind aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile, așa încât, critica invocată de P. sub acest aspect, este neîntemeiată.
Și cea de-a doua critică invocată de P., privitoare la menținerea greșită a disp.art.81 din Codul penal din 1969, referitor la suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare, la care a fost condamnat inculpatul B. C., este neîntemeiată.
Conform art.15 alin.1 din Capitolul III, referitor la „Dispoziții privind aplicarea și executarea sancțiunilor penale” din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal, se prevede că „măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969, se menține și după . Codului penal”, de unde se trage concluzia că sub aspectul modalității de executare în cauza de față, legea penală mai favorabilă este legea veche.
Concluzionând, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele, motiv pentru care apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. se privește ca fiind nefondat și va fi respins în consecință, conform art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Se va dispune plata sumei de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu ce se avansează din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA VĂLENII DE M., împotriva sentinței penale nr.30 din 05 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., privind pe inculpatul B. C., fiul lui V. și A., născut la data de 12 februarie 1982 în orașul Vălenii de M., județul Prahova.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu ce se avansează din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09 mai 2014.
Președinte Judecător
V. M. T. L.
Grefier
E. V.
Red.VM
Tehnored.EV
6 ex./04.06.2014
dos.f._ Judecătoria Vălenii de M.
j.f. L. E.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 902/2014.... → |
|---|
