Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 902/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 902/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 1190/284/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 902

Ședința publică din data de 26 septembrie 2014

Instanța constituită din:

Președinte – G. C.

Judecător – P. M. F.

Grefier - S. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul I. C., zis „T.”, fiul lui V. si M., născut la data de 19.08.1968 în ., CNP_, domiciliat în com. O., ., împotriva sentinței penale nr. 139/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de prelevare de mostre biologice.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat I. C., personal, aflat în stare de libertate și asistat de avocat ales D. A., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/2014, emisă de Baroul Dâmbovița, depusă astăzi în ședință publică.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea procedează la legitimarea inculpatului I. C., care prezintă carte de identitate ., nr._, CNP_, născut la data de 19.08.1968 în .

În raport de dispozițiile art. 420 alin. (4) din Noul Cod de procedură penală, Curtea aduce la cunoștință apelantului-inculpat I. C. că are dreptul de a da sau de a nu da declarație în fața instanței de apel, atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Apelantul-inculpat, personal având cuvântul, declară că nu este de acord să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținând declarațiile date anterior și nu are de făcut completări suplimentare.

Avocatul inculpatului, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu reaudierea martorului C. B., care a avut calitatea de șef de post în iunie 2012.

Avocatul susține că la fila 69 paragraful ultim și fila 71 din dosar, martorul afirmă că inculpatul a fost testat cu aparatul Dragger, rezultând o alcoolemie de peste 0,80 ‰.

Astfel cum reiese de la pagina 9 din dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul a fost dus la spital întrucât a refuzat să se supună testului cu aparatul Dragger.

Consideră că trebuie clarificat acest aspect, întrucât situația premisă este ca inculpatul să fie conducător auto, să fi fost surprins în trafic cu indicele de alcoolemie prevăzut de lege pentru ca fapta sa să constituie infracțiune.

Avocatul susține că pentru a exista infracțiunea prevăzută de disp. art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002 trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: făptuitorul să fie conducător auto, să se afle în trafic pe un drum incriminat, să existe presupunerea că se află sub influența băuturilor alcoolice și să refuze testul biologic.

În dosar, nu există dovezi care să ateste existența acestei infracțiuni.

În concluzie, avocatul inculpatului solicită admiterea apelului formulat, în baza disp. art. 421 rap. la art. 396 alin. 5 și art. 16 lit. a și c C.p.p.

Susține că martorul C. B. nu l-a văzut pe inculpat conducând pe un drum public, iar martorul G. susține că exista o mașină pe câmp, unde cu 5, 6 metri înainte de .>

De altfel, s-a procedat la confruntarea martorilor C. B. și G..

Susține că nu există o dovadă clară că inculpatul avea o alcoolemie de peste 0,80 ‰.

De asemenea, susține că din probele examinate de instanța de fond nu rezultă că inculpatul a condus autoturismul Matiz pe un drum incriminat de lege, deci nu este Subiectul activ al acestei infracțiuni.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpatul I. C., considerând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și nu se impune reaudierea martorului C. B., întrucât nu este utilă cauzei.

Prima instanță a procedat la o justă evaluare a probelor administrate și a reținut probele care atestă existența faptei.

Cu privire la situația de fapt, prima instanță a reținut că în data de 08.06.2012, învinuitul I. C. după ce a consumat băuturi alcoolice (coniac) la locuința sa, în jurul orelor 13,00, s-a urcat la volanul autoturismului marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, cu intenția de a se deplasa la fratele său.

Învinuitul a condus autovehiculul pe un câmp iar în apropierea podului de peste râul Răstoaca de la ., a virat autoturismul la stânga, intrând pe DJ 701 și după parcurgerea a aproximativ 4 – 5 metri, a pierdut controlul direcției, autoturismul intrând în coliziune cu balustrada (glisiera) podului .

Zgomotul produs în urma accidentului de circulație a fost auzit de martorul G. I. care locuiește în apropiere. Acesta a ieșit din curte și a constatat că după producerea accidentului autoturismul marca Daewoo Matiz s-a oprit la jumătatea drumului public.

Martorul s-a îndreptat către locul accidentului, ocazie cu care l-a văzut pe învinuitul I. C., care a coborât din autoturism și verifica avariile suferite de acesta, constatând totodată, că învinuitul se afla sub influența băuturilor alcoolice.

În continuare, martorul a anunțat organele de poliție cu privire la cele întâmplate și după sosirea lucrătorului de poliție la fața locului, a încercat împreună cu acesta să-l împiedice să mai conducă pe învinuitul I. C., care se urcase între timp din nou la volan, cu scopul de a-l conduce.

Ulterior învinuitul a fost coborât din autoturism de către agentul de poliție, care a procedat la încătușarea acestuia, întrucât și pe fondul consumului de alcool, devenise recalcitrant.

Învinuitul a fost transportat la sediul Poliției or. T. în vederea testării cu aparatul alcooltest (Dragger), însă învinuitul, în prezența și a martorului S. M. a refuzat să se supună testării, fiind încheiat în acest sens un proces – verbal.

În consecință, învinuitul a fost transportat la U.P.U. T., unde i s-a solicitat să se supună probelor biologice (de sânge) în vederea stabilirii alcoolemiei.

În prezența martorilor C. S. și A. R., precum și în prezența asistentei medicale G. E. și a numitului S. M., învinuitul fără a preciza vreun motiv a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind încheiat cu această ocazie un proces verbal.

De asemenea, a fost întocmită și fișa U.P.U., în care se consemnează că învinuitul I. C. era recalcitrant, prezenta halenă alcoolică și a refuzat recoltarea (probelor de sânge – n.n. ) în vederea stabilirii alcoolemiei.

Având cuvântul în replică, avocatul inculpatului susține că acesta nu a negat producerea accidentului pe câmp iar martorul S. intervine în nexul cauzal la 3 ore după producerea evenimentului.

Consideră că se impune aplicarea disp. art. 83 N.c.p.

Apelantul-inculpat I. C., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, mașina pe care a condus-o se afla pe câmp și lasă la aprecierea instanței soluția pronunțată.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 139/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, în baza art. 337 NCP cu aplicarea art. 5 din Codul Penal și art. 12 din Legea nr. 187/2012 a fost condamnat inculpatul I. C., zis „ T.”, fiul lui V. si M., născut la data de 19.08.1968 in ., CNP_, domiciliat in com. O., ., cetățean roman, studii liceale, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, ocupația: agent de paza la SPP OIGE Ilfov, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de prelevare de mostre biologice.

În baza art. 91 alin. 1 Cod penal a fost dispusă suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului de 1 ani închisoare sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

În baza art. 92 alin. 1 si 2 Cod penal a fost stabilit termen de supraveghere de 2 ani ce se va calcula de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitiva.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatului i-au fost impuse măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, in prealabil, schimbarea locuinței si orice deplasare care depaseste 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de munca;

- să comunice informații si documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, au fost impuse inculpatului următoarele obligații:

- sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița sau organizate in colaborare cu instituții din comunitate;

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze o munca neremunerata in folosul comunității pe o perioada de 80 zile, instituția publica unde va presta munca urmând a fi desemnata de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedura penala atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Face aplicarea disp. art. 67 Cod penal si aplica inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a si b Cod penal, pe o durata de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 lit. b Cod penal de la rămânerea definitiva a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) si b) C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei cheltuieli ocazionate de urmărirea penală.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari întocmit la data de 28.05.2013, a fost trimis în judecată inculpatul I. C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicata

Din actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:

În data de 08.06.2012, învinuitul I. C. din comuna O., . după ce a consumat băuturi alcoolice (coniac) la locuința sa, în jurul orelor 13,00, s-a urcat la volanul autoturismului marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, cu intenția de a se deplasa la fratele său.

Ulterior învinuitul a fost coborât din autoturism de către agentul de poliție, care a procedat la încătușarea acestuia, întrucât și pe fondul consumului de alcool, devenise recalcitrant.

În consecință, învinuitul a fost transportat la U.P.U. T., unde i s-a solicitat să se supună probelor biologice ( de sânge) în vederea stabilirii alcoolemiei.

De asemenea a fost întocmită și fișa U.P.U., în care se consemnează că învinuitul I. C. era recalcitrant, prezenta halenă alcoolică și a refuzat recoltarea ( probelor de sânge – n.n. ) în vederea stabilirii alcoolemiei.

Cu privire la desfășurarea urmăririi penale, s-au reținut următoarele:

La data de 29.06.2012 a fost confirmată de procuror începerea urmăririi penale împotriva învinuitului I. C., iar materialul de urmărire penală i-a fost prezentat la data de 19.10.2012, ulterior dispunându-se restituirea dosarului in vederea reaudierii învinuitului. La data de 15.04.2013 i-a fost prezentat întregul material de urmărire penala in prezenta apărătorului ales.

Cu privire la persoana învinuitului s-a reținut că acesta, pe parcursul efectuării cercetărilor, a avut o atitudine nesincera, contradictorie, iar din fisa de cazier judiciar s-a reținut ca nu are antecedente penale.

Ca mijloace de probă sunt precizate: declarațiile învinuitului; declarațiile martorilor; procese verbale.

Se apreciază în actul de sesizare a instanței că fapta învinuitului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr._ .

Prin încheierea din 03.07.2013 instanța a respins excepția neregularității actului de sesizare a instanței si restituirea cauzei la procuror solicitata de apărătorul inculpatului.

În ședința din data 25.09.2013 a fost audiat inculpatul si au fost încuviințate probe, administrate în ședințele ulterioare.

Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În dimineața zilei de 08.06.2012, in jurul orelor 07.00-07.30, după ce a consumat alcool, inculpatul a mers cu animalele pe câmp, in jurul prânzului s-a înapoiat la domiciliu si s-a urcat la volanul autoturismului sau Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ intenționând sa ajungă la domiciliul fratelui sau din satul Zidurile. După ce a mers parte din drum pe câmp, la ieșirea pe DJ 701, in apropierea podului de peste râul Răstoaca de la ., după ce a parcurs circa 4-5 m, a pierdut controlul direcției si a intrat cu mașina in balustrada de metal a podului.

Imediat a apărut martorul Gaița I. care a observat inculpatul stând lângă mașină si a sesizat telefonic organele de politie, respectiv pe martorul V. D. C. - șef de post .> În urma acestui apel, martorul V. D. C. s-a deplasat la fata locului si a identificat autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ si inculpatul (conform proces – verbal de constatare din 08.06.2012 – fila 8 u.p., declarație data in fata instanței – f. 69 si proces verbal de confruntare din 28.05.2014).

Întrucât prezenta halena alcoolica, inculpatului i s-a solicitat sa se supună testării cu aparatul etilotest Dragger insa a refuzat, apoi i s-a solicitat sa se supună recoltării probelor biologice de laborator necesare stabilirii nivelului concentrației alcoolice in sânge, insa inculpatul a refuzat si aceasta testare.

Refuzul supunerii testării, respectiv recoltării este recunoscut de inculpat in declarațiile date atât la urmărire penala, cat si in fata instanței, iar ca motivare a invocat următoarele: faptul ca nu a condus autoturismul pe drum public si nu a fost oprit in trafic, faptul ca nu i s-a explicat modul de folosire (pentru alcooltest),faptul ca nu i s-a prezentat trusa de recoltare si ca nu i s-a adus la cunoștință ca puteau fi recoltate si alte probe biologice (susținere făcută de apărătorul inculpatului in concluziile orale in fata instanței).

Faptul conducerii autoturismului Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ de către inculpat pe drum public, ca situație premisa pentru existenta infracțiunii, este susținut cu următoarele probe:

Declarația de recunoaștere a inculpatului data in faza de urmărire penala, in prezenta apărătorului ales, aflata la fila 35 dosar u.p., in depoziția data in fata instanței ( f. 19) arătând ca nu își menține prima declarație data la urmărirea penală, întrucât nu a avut apărător si a fost amenințat (declarație aflata la f. 33), motiv pentru care a schimbat-o si, pe cale de logica, retine instanța ca cea de-a doua ( f. 35) este însușită de acesta.

In aceasta depoziție, afirma ca a condus pe câmp pe lângă râul Spălătura, a traversat drumul prin dreptul cimitirului din satul O. după care a continuat drumul pe câmp. Arata ca, înainte de a pătrunde pe DJ 701, fiind panta, crede ca a virat mai mult stânga de volan si a lovit, după ce a pătruns pe asfalt circa 4-5 m, glisiera ( balustrada podului).

In procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penala din 15.04.2013 ( f. 46), in prezenta apărătorului ales, inculpatul a declarat ca a refuzat recoltarea întrucât nu i-a fost prezentata trusa medicala si „ nu am motivat refuzul întrucât nu as fi condus pe drumurile publice nu am cunoscut procedura”.

In dovedirea acestui fapt, retine instanța si depoziția martorului G. I. data la up (f. 17), înlăturând-o pe cea data in fata instanței ca fiind nesincera. Astfel, in fata instanței, martorul a fost audiat si a fost supus unei confruntări cu martorul V. C.. Chiar si intre afirmațiile făcute in cele doua acte procedurale exista contraziceri. A afirmat in declarație ( f. 35) ca nu a înștiințat organul de politie, iar in procesul verbal de confruntare a recunoscut ca l-a sunat pe telefonul personal pe seful de post. A mai afirmat in declarație ( f. 35) că mașina se afla poziționată pe câmp, cu fata spre sosea, pe drumul de la O. spre Corvu pe o panta cu piatra si se vedea ca derapase pe piatra, iar in procesul verbal de confruntare arata ca mașina se afla la 60-70 m de podul mare peste Răstoaca, dar pe podețul de pe ulița care trece peste șanț si duce spre sosea fiind din beton. De menționat faptul ca, in propria declarație a inculpatului, reținută anterior, acesta a afirmat ca a derapat pe pietrișul de pe panta ce precede podul, la fel si in fata instanței, iar din adresa nr. 1286/10.03.2014 emisa de Primăria O., retine instanța ca, . peste paratul Răstoaca este precedat de o panta pietruita. A mai afirmat in declarație ( f. 35) ca l-a văzut pe inculpat lângă mașină, mașina fiind poziționată pe câmp, iar in procesul verbal de confruntare arata ca inculpatul era lângă un pod, in afara mașinii, așezat ghemuit.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia nesincerității acestui martor in depozițiile date in fata instanței.

In privința celei de la urmărire penala, au fost semnate de martor, astfel cum recunoaște si el, chiar daca la domiciliul sau, fiind scrise de seful de post, insa i-au fost citite in prealabil.

In plus, instanța de fond a reținut că se coroborează cu procesul verbal de constatare întocmit de organul de politie la acea data, cu depoziția inculpatului si cu depoziția martorului V. C. ( f. 69 si urm.) in care se arata ca autoturismul se afla pe DJ 701 pe partea dreapta, parte pe banda de mers, parte pe acostament.

Relevanta este si depoziția martorului I. N. data la up (f. 20) care afirma ca a fost sunat de organele de politie pentru a ridica mașina tatălui sau de la podul de la ., arătând ca a mers la acest pod si a găsit autoturismul.

Cea data in fata instanței ( f. 31) este nesincera, data „pro causa” si instanța o înlătura in condițiile in care afirma ca i-a dus mașina tatălui sau pe câmp de unde acesta a plecat cu mașina, declarând in același sens cu inculpatul in fata instanței, in timp ce in declarația data la urmărire penala, arata ca era la serviciu si a fost sunat de polițist sa meargă sa ia mașina de la pod. In același sens cu declarația inculpatului, in fata instanței afirma ca mașina se afla pe o panta, pe un drum de tara, pe câmp, in timp ce la urmărire penala afirma ca a mers sa ia mașina de la pod.

Toate aceste contradicții întăresc convingerea instanței ca inculpatul a încercat sa inducă in eroare organele de cercetare in privința faptului de a conduce pe drum public, după ce in faza de urmărire penala, in prezenta apărătorului ales, a arătat ca nu își motivează refuzul de recoltare pe acest fapt si a invocat mai multe motive de refuz.

Refuzul inculpatului de recoltare de probe biologice rezulta, pe lângă propria afirmație si din depoziția martorului S. M. ( fila 56 dosar instanța), coroborata cu cea a martorilor D. I. ( fila 24 dosar up), S. L. I. (fila 47), din procesele verbale aflate la filele 10-11 dosar up si fisa UPU – fila 13 dosar up.

Instanța de fond a mai reținut că susținerile inculpatului cu privire la neprezentarea trusei de recoltare sunt contrazise de depozițiile martorilor C. S. si A. R. – medici in acest serviciu, care arata ca respecta procedura standard, fără excepție cu orice pacient.

In privința susținerii apărătorului inculpatului cum ca nu i s-a adus la cunoștința ca pot fi recoltate si altfel de probe, instanța de fond a reținut că nici nu era necesar întrucât nu a refuzat recoltarea de sânge motivat de o anume imposibilitate de a da sânge ( fizica sau psihica) pentru a i se oferi o alta varianta. Refuzul a fost întemeiat pe aspecte ce nu țineau de procedeul medical in sine.

Coroborând astfel probele administrate în faza de urmărire penală si in etapa cercetării judecătorești, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002.

Potrivit art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002, refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul (…) de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Sub aspectul laturii obiective, prima instanță a reținut că elementul material constă în fapta inculpatului de a refuza nejustificat recoltarea de probe biologice, dar si de a se supune testării aerului expirat pentru stabilirea nivelului alcoolemiei pe care o avea la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice.

Prima instanță a reținut că cele doua modalitati sunt alternative, conducătorul auto având obligația de a se supune atât recoltării probelor biologice, cat si testării aerului expirat, in măsura in care este solicitat pentru ambele teste, acesta obligație nefiind condiționata de rezultatul vreuneia dintre probele efectuate. Metodele de măsurare a alcoolemiei nu sunt la alegerea subiectului activ, ci sunt la latitudinea polițistului.

Urmarea imediata a săvârșirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei de către inculpat.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și producerea acestui rezultat. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, urmărind producerea rezultatului negativ, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii care constituie elementul material.

Urmare a celor menționate, instanța de fond a constatat ca, acest conținut constitutiv se regăsește in actuala reglementare, respectiv in art. 337 noul Cod penal, urmând sa analizeze efectul disp. art. 5 NCP.

In aplicarea disp. art. 5 NCP, prin raportare la limitele de pedeapsa prevăzute de lege, noul cod penal apare mai favorabil.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicata inculpatului pentru infracțiunea reținută prin prezenta in sarcina lui, instanța de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, respectiv: împrejurările si modul de comitere a infracțiunii, precum si mijloacele folosite (după ce a consumat alcool, ignorând starea de pericol pe care o putea crea pentru sine si pentru participanții la trafic, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului si a condus pe câmp, apoi când a ieșit pe drumul public a fost neatent, a pierdut direcția si a acroșat balustrada podului; a manifestat opunere la solicitările organelor de politie si a fost necesara încătușarea lui); starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita (infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este o faptă de pericol prin care sunt lezate relațiile sociale cu privire la siguranța circulației pe drumurile publice; pericolul social concret ridicat al acestei fapte rezultă din toate împrejurările în care a fost comisă, de către o persoană care a manifestat o atitudine de sfidare a obligațiilor legale care îi reveneau in calitate de conducător auto); natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii ( nu este o infracțiune de rezultat); motivul săvârșirii infracțiunii si scopul urmărit ( au fost mai multe motive de refuz de recoltare invocate, insa niciunul întemeiat ); natura si frecventa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (nu are antecedente penale); conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal (atitudine oscilanta, încercare de a induce in eroare organele de cercetare penala); nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familiala si sociala (studii liceale, căsătorit, având loc de munca).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul I. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În principal, s-a susținut că din probele administrate nu rezultă fără dubiu că inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice, acesta fiind condus pe câmp, probatoriul fiind insuficient pentru stabilirea vinovăției cu privire la infracțiunea dedusă judecății.

Din acest punct de vedere s-a arătat că agentul de poliție V. C. care l-a depistat pe inculpat și a întocmit procesul verbal de constatare a dat declarații contractorii,întrucât în cursul cercetării judecătorești a revenit și a precizat că nu l-a surprins pe inculpat conducând autovehiculul. De asemenea sunt contradictorii și alte elemente de fapt precizate de același martor în declarația sa, în legătură cu refuzul pretins la inculpatului de a se supune testării în vederea depistării alcoolemiei, existând totodată contradicții între declarația acestui martor și cea a martorului G. I..

În legătură cu acest prim motiv de apel s-a solicitat completarea probatoriilor în calea de atac prin audierea martorului V. C., agentul de poliție, în vederea dovedirii împrejurării că inculpatul nu a fost surprins conducând autovehiculul, deci nu s-a aflat în trafic.

Tot în legătură cu aceste aspecte, s-a solicitat achitarea inculpatului pe considerentul inexistenței faptei sau al inexistenței probelor ce dovedesc săvârșirea infracțiunii, conform art.16 alin.1 lit.a și respectiv lit.c Cod procedură penală.

În subsidiar, sentința a fost criticată pentru netemeinicie, din perspectiva greșitei individualizări a pedepsei, solicitându-se aplicarea disp. art.83 Cod penal privind anularea aplicării pedepsei, fiind îndeplinite aceste condiții, iar această modalitate de individualizare fiind oportună raportat la gravitatea faptei și persoana inculpatului.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care apelantul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.

Au fost avute astfel în vedere: procesul verbal de constatare a infracțiunii încheiat de lucrătorul de poliție, procesul verbal de consemnează refuzul testării cu aparatul etilotest, declarațiile apelantului-inculpat, declarațiile martorului asistent S. M., raportul privind folosirea forței, copia certificatului medico-legal nr.471/CML/11.06.2012 eliberat de SML Dâmbovița pe numele inculpatului, procesul verbal de contravenție, copia dovezii înmânate inculpatului și copia autorizației de reparație a autovehiculului, depozițiile martorilor G. I., A. R., I. N., C. S., V. D. C., procesul verbal de confruntare întocmit cu ocazia efectuării confruntării în faza de cercetare judecătorească, fișa de cazier judiciar a apelantului.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 08.06.2012, după ingerarea de băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca Daewoo Matiz cu număr de înmatriculare_ pe care l-a condus pe DN 701 din județul Dâmbovița, iar la ., în apropiere apodului ce traversa râul Răstoaca a pierdut controlul direcției, autoturismul intrând în coliziune cu balustrada podului.

La sosirea agentului de poliție ce fusese anunțat telefonic, inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar după transportarea sa la Unitatea de primiri urgențe a localității T., în prezența medicilor C. S. și A. R., precum și a asistentei medicale G. E., inculpatul a refuzat, din nou, să se supună recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Curtea constată că situația de fapt astfel detaliată este confirmată de probele administrate iar încadrarea juridică a faptei este corectă.

În legătură cu criticile formulate de inculpat privind insuficiența probatoriului administrat și solicitarea acestuia de completare a probelor în apel prin audierea martorului V. D. C., curtea constată că această critică este nefondată, în raport de următoarele argumente:

Deși apelantul susține existența unor contradicții esențiale între depozițiile martorului din faza cercetării judecătorești și constatările personale ale acestuia consemnate în procesele verbale întocmite în cursul urmăririi penale, cu toate acestea, este evident că, aceste pretinse contradicții nu sunt determinante în privința stabilirii juste a situației de fapt, iar pe de altă parte, aceste aspecte pretins contradictorii au fost lămurite atât prin efectuarea confruntării în faza de cercetare judecătorească, cât și prin administrarea celorlalte mijloace de probă, din coroborarea cărora rezultă fără dubiu existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție.

Astfel, este adevărat că în procesul verbal de constatare încheiat la 08.06.2012 martorul V. D. C., în calitate de agent principal de poliție în cadrul IPJ Dâmbovița – Secția 13 T., a consemnat, că după ce a fost anunțat telefonic despre producerea unui eveniment rutier în care a fost implicat autovehiculul condus de inculpat, a precizat că după deplasarea la fața locului l-a identificat pe inculpat care „în timp ce conducea autoturismul pe DJ.701” a acroșat cu partea stângă un capăt al balustradei podului.

Or, această consemnare nu poate genera în nici un fel dubii în legătură cu conducerea autovehiculului de către inculpat, atâta vreme cât însuși inculpatul în prima declarație pe care adat-o în cursul urmăririi penale la 13.06.2012 (fila 29 dosar urmărire penală) precizează în mod expres că după ce a ingerat băuturi alcoolice la 08.06.2012 în jurul orelor 13,00 s-a urcat la volanul autoturismului pe care l-a condus pe D.J.701, intenționând să se deplaseze la locuința fratelui său din localitatea învecinată.

Aceeași mențiune este făcută de inculpat și în cea de-a doua declarație dată în cursul urmăririi penale la 24.06.2012 (filele 33-34 dosar urmărire penală) inculpatul recunoscând în ambele declarații atât conducerea autovehiculului, cât și refuzul de a se supune testării alcoolului în aerul respirat și recoltării probelor de sânge.

Ulterior, în cea de-a treia declarație dată la urmărirea penală la 8 februarie 2013 inculpatul modifică aspecte esențiale în legătură cu situația de fapt, susținând că deplasarea autovehiculului s-a făcut pe câmp, deoarece curtea locuinței sale are ieșire la câmp, circulând în continuare pe lângă și prin dreptul cimitirului sătesc, după care a ajuns la podul în dreptul căreia a avut loc impactul, însă acest impact cu balustrada podului s-a produs înainte de a pătrunde pe drumul județean.

În aceeași declarație, în legătură cu refuzul de recoltare a probelor biologic,e inculpatul susține că acest refuz a fost motivat de faptul că nu a fost depistat în timp ce conducea autovehiculul și nici nu i s-au prezentat dispozitivul de testare și respectiv trusa de recoltare a probelor biologice.

Reiterându-și aceleași susțineri din ultima declarație, la cercetarea judecătorească, inculpatul a susținut că lucrătorul de poliție a manifestat agresivitate fizică împotriva sa, iar primele două declarații date la urmărirea penală ar fi fost date sub amenințarea violenței.

Este adevărat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a depus certificatul medico leal nr.471/11.06.2012 eliberat de SML Dâmbovița în care se precizează existența unor leziuni de violență produse prin lovire cu și de corpuri dure ce pot data din 08.06.2012 și necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale.

În egală măsură însă, la dosar se află raportul privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare înregistrat sub nr._ din 08.06.2012 la Poliția orașului T., în care agentul de poliție V. D. C. a descris incidentul provocat de inculpat care fiind în stare de ebrietate evident, agitat și violent, a adresat insulte și injurii lucrătorului de poliție, manifestând opoziție verbală și agresivitate sporită, astfel încât a fost necesară folosirea forței fizice prin imobilizarea inculpatului.

Or, este evident că inculpatul s-a manifestat în acest mod, atâta timp cât în însuși certificatul medico-legal leziunile sunt poziționate în principal în zona membrelor superioare, respectiv în treimea medie a brațului stâng pe fața antero-internă a brațului drept și pe fața internă a cotului drept– echimoze și escoriații, acestea fiind leziuni specifice în cadrul imobilizării unei persoane ca urmare intervenției justificate a organelor îndrituite cu aplicarea legii.

Așa fiind, este evident că cele două declarații inițiale de recunoaștere a inculpatului, din cursul urmăririi penale, nu pot reprezenta efectul violenței fizice, câtă vreme forța fizică a fost utilizată strict la data săvârșirii faptei 08.06.2012, iar declarațiile ulterioare de recunoaștere au fost date la 13.06.2012 și respectiv 24.07.2012.

În altă ordine de idei, curtea apreciază ca inutilă reaudierea martorului V. D. C. în calea de atac, mai ales în condițiile în care acesta a fost deja audiat la instanța de fond și confruntat cu celălalt martor ocular, G. I., iar în cursul judecății în primă instanță au fost audiați medicii ce se aflau în serviciul de gardă la unității de primiri urgențe,probe pe baza cărora se poate stabili în mod cert situația de fapt.

Prin urmare, curtea va respinge cererea de completare a probelor formulată de inculpat în apel, constatând că toate probele necesare utile și concludente soluționării cauzei au fost deja administrate în cursul judecății în primă instanță și al urmăririi penale, fără a se impune o nouă administrare a unei probe testimoniale în calea de atac.

În legătură cu criticile formulate de inculpat privitoare la inexistența faptei și a probelor certe de vinovăție, curtea le apreciază de asemenea ca nefondate, în raport de împrejurarea că activitatea de conducere a autovehiculului pe drumurile publice este lipsită de orice dubiu, ca de altfel și refuzul inculpatului de a se supune mijloacelor legale de determinare științifică a îmbibației alcoolice în sânge.

Or, în raport de propriile declarații de recunoaștere, date în cursul urmăririi penale, este evident că acțiunea de conducere a autovehiculului s-a efectuat personal de către inculpat și pe un drum public, nu în afara drumului public astfel cum acesta este definit de dispozițiile legale speciale ce reglementează circulația pe drumurile publice.

Este indiscutabil că inculpatul s-a aflat la volanul autovehiculului, de altfel acesta nici nu a negat conducerea autovehiculului în sine, afirmând însă că nu ar fi fost surprins în trafic de către agentul de poliție, iar porțiunea de drum parcursă nu s-ar circumscrie noțiunii de drum public.

Însă, atâta vreme cât, potrivit ansamblului probelor administrate, inclusiv declarațiilor inițiale de recunoaștere ale inculpatului, deplasarea s-a efectuat pe un drum județean, respectiv pe DJ.701, este evident că acesta este inclus în categoria drumurilor publice, așa cum această noțiune este definită de legislația ce reglementează conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, respectiv Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.

Pe de altă parte, în niciun caz, nu ar putea deveni absolut decisivă afirmația agentului de poliție V. D. C. in declarația dată în cursul cercetării judecătorești în sensul că „personal nu l-am văzut pe inculpat conducând” câtă vreme este în afara oricărui dubiu faptul că inculpatul s-a aflat la volanul autovehiculului la data de 08.06.2012 în jurul orelor 13,00, deplasarea făcându-se către localitatea învecinată.

De altfel, agentul de poliție relatează în aceeași declarație dată la isntanța de fond că mențiunea referitoare la depistarea inculpatului „în timp ce conducea autoturismul” a făcut-o urmare a constatării faptului că inculpatul aflându-se la volanul mașinii a încercat de câteva ori să plece de la fața locului cu ea, însă nu a reușit din caza avariilor și a stării de ebrietate în care se afla.

Mai mult decât atât, martorul V. D. C. clarifică locul în care se afla situat autovehiculul la momentul depistării, respectiv pe DJ.701, pe partea dreaptă, fiind poziționat parte pe banda de mers, parte pe acostament, la o distanță de circa 60-70 de metri de podul peste râu, spre locuința martorului G..

În fine, precizările făcute de agentul de poliție sunt confirmate de martorul ocular G. I. care a recunoscut el însuși că a anunțat agentul de poliție despre evenimentul rutier produs, iar cu prilejul confruntării efectuate în faza cercetării judecătorești mare parte din aspectele precizate de martorul V. sunt confirmate de martorul G. I., neexistând contradicții esențiale de natură a denatura situația de fapt.

Împrejurarea că în cadrul declarației date în faza judecății martorul V. D. C. afirmă că inculpatul s-ar fi supus inițial testării îmbibației alcoolice în aerul expirat, aparent contradictorie față de consemnarea aceluiași martor din procesul verbal în sensul că inculpatul „a refuzat să fie testat cu aparatul alcool test” este irelevantă în privința existenței faptei, câtă vreme legea sancționează refuzul de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și nu refuzul de testare a concentrației alcoolice în aerul respirat.

Ori, este indubitabil că după transportarea inculpatului la unitatea de primiri urgențe T., acesta a refuzat în mod expres supunerea la activitatea de recoltare a probelor biologice în cadrul acestei unități spitalicești, aspect confirmat fără dubiu de martorii C. S. și A. R. audiați în cursul cercetării judecătorești și ale căror precizări se coroborează cu procesele-verbale aflate la file 10 - 12 dosar urmărire penală, precum și cu fișa întocmită de Unitatea de Primiri Urgențe – Punct de lucru T. (filele 13-14 dosar urmărire penală), fișa medicală din care rezultă că la 08.06.2012, orele 13,20 inculpatul I. C. a manifestat tulburări de comportament, etilism, neputându-se efectua consultul medical, datorită refuzului de cooperare, acesta având halenă etilică, refuzând totodată recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și refuzând să semneze această mențiune din fișa medicală.

În consecință, raportat la ansamblul mijloacelor de probă evocate mai sus, curtea constată că soluția de condamnare este legală, iar toate aceste mijloace de probă confirmă fără dubiu existența faptei și vinovăția inculpatului, criticile acestuia în privința lipsei probelor ori a inexistenței faptei fiind nefondate.

În ceea ce privește critica ce vizează greșita individualizare a pedepsei, curtea o apreciază de asemenea ca nefondată, pedeapsa stabilită la primul grad de jurisdicție, cât și modalitatea de individualizare fiind juste și conforme aplicării globale a principiului legii penale mai favorabile, astfel cum acesta a fost interpretat prin decizia obligatorie a Curții Constituționale nr.265/2014, fiind reținută ca fiind legea penală mai favorabilă, noua lege penală în considerarea tratamentului juridic sancționator mai blând, iar executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere în condițiile întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de art.91 Cod penal, măsurile de supraveghere și obligația impusă inculpatului la primul grad de jurisdicție fiind în măsură să asigure reiserția socială, raportat la criteriile prevăzute de art.74 Cod penal.

Deși condițiile prevăzute de art.83 lit.a-c Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei sunt îndeplinite, totuși, condiția prevăzută la art.83 lit.d Cod penal nu este îndeplinită, întrucât se apreciază că este necesară aplicarea imediată a unei pedepse raportat la gravitatea faptei și circumstanțele săvârșirii acesteia, în special, agresivitatea fizică de care a dat dovadă inculpatul și care a necesitat imobilizarea sa de către agentul de poliție, reacția inculpatului în fața intervenției organului judiciar justificând așadar necesitatea aplicării pedepsei și nu a amânării acesteia.

În consecință, curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, urmând a respinge ca nefondat apelul inculpatului, conform art.421 alin.1 lit.b Cod procedură penală.

Văzând și disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cerea de completare a probelor formulată de către inculpat.

Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul I. C. împotriva sentinței penale nr.139/04.06.2014 pronunțată de către Judecătoria Răcari.

Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

G. C. P. M. F.

GREFIER,

S. A.

Red. G.C.

Tehnored. S.A, MM.

5 ex./15.10.2014

Dos. fond_, Judecătoria Răcari

Jud. fond M. N. M..

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr. 26/1996. Decizia nr....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 902/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 902/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI