Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1015/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1015/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 22337/200/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1015
Ședința publică din data de 23 octombrie 2014
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - V. M.
GREFIER - M. E.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror C. I. P., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul M. M. I., fiul lui B. și Victorița, născut la 28 martie 1987 în municipiul B., județul B., cetățean român, studii 11 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat V. A. G., cu sediul în B., ., parter, C..nr.3, județul B. și în com. Săgeata, ., împotriva sentinței penale nr. 682 din data de 24.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care în baza art. 181 alin. 1 Vechiul Cod penal penală, cu referire la art. 74 lit. a – 76 lit. e Vechiul Cod penal (în actuala reglementare art. 193 alin. 2 cod penal) în referire la art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. M. I., la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (faptă din 25.11.2012).
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
Conform art.81 Vechiul Cod penal, cu referire la art. 5 Noul Cod penal și art.15 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, prevăzut de art.82 Vechiul Cod penal.
În baza art.83 Vechiul Cod penal, s-a atras atenția inculpatului că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul art.71 alin. ultim Vechiul Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a, teza a-II-a, b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile I. G. A., domiciliat în comuna Săgeata, ., CNP_ suma de 5.000 lei daune morale.
A fost respinsă cererea părții civile de acordare a despăgubirilor materiale ca nedovedită.
A fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Județean de Urgență B. suma de 778,73 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate.
În baza art. 84 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile în termenul de încercare stabilit.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 23 octombrie 2014, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 682 din data de 24 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria B., în baza art. 181 alin. 1 Vechiul Cod penal penală, cu referire la art. 74 lit. a – 76 lit. e Vechiul Cod penal (în actuala reglementare art. 193 alin. 2 cod penal) în referire la art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. M. I., fiul lui B. si Victorița, născut la 28 martie 1987 în municipiul B., județul B., domiciliat în ., cetățean român, studii 11 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (faptă din 25.11.2012).
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
Conform art.81 Vechiul Cod penal, cu referire la art. 5 Noul Cod penal și art.15 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, prevăzut de art.82 Vechiul Cod penal.
În baza art.83 Vechiul Cod penal, s-a atras atenția inculpatului că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul art.71 alin. ultim Vechiul Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a, teza a-II-a, b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile I. G. A., domiciliat în comuna Săgeata, ., CNP_ suma de 5.000 lei daune morale.
A fost respinsă cererea părții civile de acordare a despăgubirilor materiale ca nedovedită.
A fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Județean de Urgență B. suma de 778,73 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate.
În baza art. 84 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile în termenul de încercare stabilit.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu nr.436/P/2013 din data de 02.12.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut faptul că inculpatul în data de 25.11.2012 a exercitat acte de violență asupra părții vătămate I. G. A., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 22-24 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul nu s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, întrucât nu a fost prezent în fața primei instanțe, deși avea cunoștință de existența prezentei cauze, în condițiile în care a și fost prezent la termenul din 07.02.2014 când dosarul a fost trimis pe cameră preliminară în condițiile intrării în vigoare a noilor coduri penale, dar a și semnat personal citația pentru termenul de judecată din 17.06.2014 ( primită la data de 29.05.2014), pentru ca ulterior, la data de 06.06.2014 să nu mai fie găsit la domiciliu de către organele de poliție care au primit informații de la numitul L. M. cu privire la plecarea acestuia la muncă în Anglia.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico legal nr. 1498 din 07.12.2012 eliberat de SJML B., declarațiile martorilor L. I. M., L. A. G., A. R., I. V., Baroian E., instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul M. M. I. (27 ani) are domiciliul în ., la fel ca și persoana vătămată I. G. A. (37 ani).
În seara de 25.11.2012, în jurul orelor 21,00 persoana vătămată I. G. A. s-a deplasat de la domiciliul său la magazinul „C. și I. S.R.L.”, situat pe raza satului Dâmbroca cu scopul de a se întâlni cu martorii A. R. și I. V. și în timp ce consumau băuturi alcoolice stând la o masă situată în fața magazinului, a venit și inculpatul M. M. I..
Pe fondul unor discuții mai vechi, între inculpat și persoana vătămată a izbucnit un conflict, în urma căruia persoana vătămată l-a lovit pe inculpat peste urechi.
Inculpatul l-a sunat pe L. I. M. care a venit la magazin, între acesta și persoana vătămată izbucnind o ceartă. L. I. M. l-a împins pe I. G. A. care a căzut pe șosea, inculpatul M. I. M. aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii în zona feței. Fiindu-i teamă, L. I. l-a sunat pe fratele său pentru a-i veni în ajutor. Martorul L. G. a venit în locația respectivă și a încercat să aplaneze conflictul.
Persoana vătămată I. G. A. a intrat în magazin și a apelat S.N.A.U.
În aceeași seară, în jurul orelor 21,50 persoana vătămată s-a prezentat la S. Județean de Urgență B., în perioada 26.11. – 30.11.2012, fiind internat în Secția O.R.L. a acestei unități spitalicești.
Urmare a loviturilor primite, persoana vătămată a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 22 – 24 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără a-i fi pusă viața în primejdie, așa cum rezultă din certificatul medico – legal nr. 1498/07.12.2012. Din același certificat medico – legal rezultă faptul că în urma loviturilor primite, persoanei vătămate i-a fost tumefiată piramida nazală.
Persoana vătămată a susținut atât în plângerea formulată, cât și în declarațiile sale, faptul că a fost lovit de trei persoane, respectiv L. I. M., L. G. și M. I. M..
Din declarațiile inculpatului și ale numiților L. I. M. și L. A. G. însă, rezultă faptul că doar inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri în zona feței. A mai rezultat împrejurarea că numitul L. I. M. a împins-o pe persoana vătămată acesta căzând la pământ, iar martorul a încercat să aplaneze conflictul iscat.
Conform certificatului medico – legal, persoana vătămată a suferit o tumefacție de piramidă nazală, zilele de îngrijiri medicale necesare vindecării fiind raportate la această leziune, care, de altfel, este și singura atestată din punct de vedere medico – legal, leziune provocată de către inculpatul M. I. M..
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, dar a precizat că a fost provocat de către persoana vătămată, stare de provocare care însă nu poate fi reținută având în vedere întregul context în care s-a petrecut incidentul violent dintre părți, neputându-se reține faptul că inculpatul se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții produsă prin violență de persoana vătămată, în condițiile în care nu s-a putut determina cine a început conflictul dintre părți și care a fost rolul fiecăruia în declanșarea acestuia.
La data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de Procedură Penală.
Identificarea legii mai favorabile în cursul procesului, până la judecarea definitivă a cauzei, se realizează conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014, prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii penale mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.
Astfel, infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1, anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal, este prevăzută în actuala reglementare de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal, limitele de pedeapsă fiind aceleași, respectiv de la 6 luni la 5 ani închisoare, numai că în noua lege se prevede alternativ cu amenda penală.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, alegerea legii penale mai favorabile în situația în care instanța are de comparat dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată din vechea reglementare cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei, se impune concluzia că legea veche este lege mai favorabilă prin prisma condițiilor de acordare, singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă fiind durata termenului de încercare, dar acest element nu este suficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
La această concluzie conduc și prevederile art. 15 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, unde se precizează că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Vechiului Cod penal se menține și după . Noului Cod penal, astfel că legiuitorul a prezumat că vechea modalitate de executare este mai favorabilă, nefiind necesară modificarea acesteia ca efect al intrării în vigoare a dispozițiilor privind amânarea.
Pe de altă parte, art. 16 alin. 2 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal prevede că „pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere”, astfel că, deși textul se referă la suspendarea sub supraveghere, principiul instituit - prevalența conținutului față de durata termenului de încercare - se aplică și în ipoteza analizată în speța dedusă judecății.
Așa fiind, comparând cele două legi penale succesive, Vechiul Cod penal și Noul Cod penal, legea penală mai favorabilă inculpatului este cea veche, aceasta fiind aplicată în ansamblu, inclusiv cu privire la pedeapsă accesorie, modalitatea de executare.
În drept, fapta inculpatului M. M. I. constând în aceea că data de 25.11.2012 a exercitat acte de violență asupra părții vătămate I. G. A. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 22-24 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 din Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, în actuala reglementare art. 193 alin. 2 Noul Cod penal.
Așadar, reținând vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine, a fost condamnat în baza situației de fapt și a textului incriminator, la stabilirea și dozarea pedepsei având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, faptul că inculpatul se află la prima incidență cu legea penală, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În favoarea inculpatului s-au reținut și circumstanțe atenuante personale, respectiv, faptul că a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, aflându-se la prima incidență cu legea penală.
Așa fiind, în contextul elementelor de fapt și de drept reținute, în baza art. 181 alin. 1 Vechiul Cod penal (în actuala reglementare art. 193 alin. 2 cod penal) în referire la art. 5 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a – 76 lit. e Vechiul Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. M. I. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă (faptă din 25.11.2012).
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, s-a apreciat că nu se impune interzicerea în totalitate a dispozițiilor art.64 lit. a Vechiul Cod penal, în condițiile în care dreptul de a alege este consfințit și prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar fapta săvârșită de inculpat nu este de o gravitate deosebită, astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ținut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.3 Vechiul Cod penal (Hotărârea CEDO, Hirst Vs GB și Decizia I.C.C.J. nr. 74 din 5.11.2007).
În ceea ce privește modalitate de executare a pedepsei, s-a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executare în regim de detenție, având în vedere atitudinea inculpatului înainte și după săvârșirea faptei, faptul că actuala condamnare constituie un avertisment serios pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni în viitor astfel că în baza art.81 Vechiul Cod penal în referire la art. 5 Noul Cod penal și art. 15 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, prevăzut de art.82 Vechiul Cod penal.
În baza art.83 Vechiul Cod penal, s-a atras atenția inculpatului că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul art.71 alin. ultim Vechiul Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a, teza II-a, b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 5.000 lei despăgubiri morale.
Partea civilă a precizat că nu are dovezi în sprijinul despăgubirilor materiale solicitate, astfel că acestea nu au fost acordate, iar în ceea ce privește despăgubirile nepatrimoniale solicitate, s-a apreciat că acestea se impun a fi acordate în totalitate având în vedere suferințele fizice și psihice cauzate părții civile prin fapta inculpatului.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 19 Noul Cod de procedură penală, cu referire la art. 397 Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 1349 și 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Z. C. suma de 4.000 lei daune materiale și suma de 15.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Județean de Urgență B. suma de 778,73 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate în perioada 26.11 – 30.11.2012 în secția ORL.
În baza art. 84 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile în termenul de încercare stabilit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M. M. I., care prin apărător ales a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Astfel, se susține că verificarea și constatarea legalității sesizării instanței a fost făcută de un complet nelegal constituit ; judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului care nu a fost legal citat, iar pe de altă parte, nu i-a fost comunicată copia certificată a rechizitoriului, astfel că a fost în imposibilitate de a formula cereri și excepții în termenul legal de 20 de zile.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art.420 alin.8 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp.art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de inculpatul M. M. I., așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg în considerentele deciziei, a fost corect reținută de instanța de fond, corespunde probelor administrate în cauză și în mod legal și temeinic, s-a dispus condamnarea inculpatului M. M. I., pentru infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 Cod penal anterior, constând în aceea că la data de 25 noiembrie 2012 în jurul orelor 21,00 a agresat pe partea vătămată I. G. A. din ., care prin lovituri aplicate acesteia, i-a cauzat leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 22 - 24 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico - legal nr.1498/07 decembrie 2012, eliberat de Serviciul Județean de Medicină legală B., aflat la dosarul de urmărire penală, fila 26.
Ca atare, încadrarea juridică a faptei este corespunzătoare, făcând aplicarea în cauză a disp.art.5 din Noul Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită pe baza declarațiilor martorilor L. I. M., L. A. G., A. R., Baroian E., I. V. și coroborate cu declarațiile inculpatului.
Critica invocată în apărare, în sensul că inculpatul nu a fost citat și ca atare, nu a avut cunoștință de proces, nu s-a înfățișat în instanță, este neîntemeiată.
Pentru termenul din 07 februarie 2014 procedura cu acesta a fost îndeplinită prin afișare, potrivit art.260 alin.2 Cod penal, așa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii, aflată la fila 16 dosar instanță, iar la termenul următor, procedura a fost îndeplinită prin predarea citației persoanei care locuiește cu inculpatul (dovada de primire fila 22 dosar).
De aceea, Curtea apreciază că sub acest aspect, procedura de citare cu inculpatul a fost îndeplinită în mod corespunzător și nu constituie motiv de desființare a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, așa cum s-a solicitat.
Și critica ce vizează necomunicarea rechizitoriului către inculpat este neîntemeiată, deoarece la fila 21 dosar, există copia comunicării actului de sesizare, ce a fost primit de asemenea de persoana care locuiește împreună cu inculpatul.
În fine, cea din urmă critică care privește nelegalitatea compunerii completului de judecată investit care a constatat legalitatea sesizării instanței de judecată, în opinia Curții este neîntemeiată, deoarece judecătorul investit deși era stagiar - așa cum a susținut apărarea, avea competența să judece cauza respectivă, deoarece pentru infracțiunea ce face obiectul cauzei, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, fiind vorba de infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 din vechiul Cod penal și reglementată în Noul Cod penal de disp.art.193 alin.2 Cod penal.
Sentința atacată este temeinică și sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului M. M. I., respectiv pedeapsa de 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art.81 - 83 Cod penal anterior, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, deoarece la dozarea și alegerea modalității de executare, au fost avute în vedere toate criteriile prev.de art.72 Cod penal anterior.
Pentru considerentele arătate mai înainte, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică din toate punctele de vedere, motiv pentru care apelul declarat de inculpatul M. M. I., apare ca nefondat și va fi respins în consecință, conform art.421 alin.1 pct.1lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. M. I., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat V. A. G., cu sediul în B., ., parter, C..nr.3, județul B. și în com. Săgeata, ., împotriva sentinței penale nr. 682 din data de 24.06.2014 pronunțată de Judecătoria B..
Obligă apelantul – inculpat M. M. I. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
Președinte, Judecător,
I. S. V. M.
Grefier,
M. E.
Red.VM
Tehnored.EV
7 ex./13.11.2014
dos.f. nr._ Judecătoria B.
j.f. V. R.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 669/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
