Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 736/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 736/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-08-2014 în dosarul nr. 236/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.736
Ședința publică din data de 01 august 2014
Președinte – S. P. B.
Judecător – T. L.
Grefier – B. Navîrcă
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul V. M.-fiul lui A. și A., născut la data de 18.02.1959 în . B., cu același domiciliu . 12 clase, pensionar, căsătorit, șase copii din care unul minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Focșani, împotriva sentinței penale nr.66 pronunțată la data de 20 mai 2014 și îndreptată prin încheierea de la 19 iunie 2014 a Tribunalului B..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 iulie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi 01 august 2014, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față,
din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.66 pronunțată la data de 20 mai 2014 și îndreptată prin încheierea de la 19 iunie 2014 a Tribunalului B., în baza art. 386 Noul Cod de Procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin.1-175 alin.1 lit. c Cod penal în art. 32 din Noul Cod penal, raportat la art. 188 alin.1 din Noul Cod penal, cu referire la art.199 alin.1 Noul Cod penal.
În temeiul art. 32 din Noul Cod penal, raportat la art. 188 alin.1 Noul Cod penal cu referire la art. 199 alin.1 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul V. M.-fiul lui A. și A., născut la data de 18.02.1959 în . B., cu același domiciliu . 12 clase, pensionar, căsătorit, șase copii din care unul minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP_ în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Focșani, la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru tentativă la omor.
Potrivit art.67 din Noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b,e și h Noul Cod penal pe o perioadă de 3 ani, calculată după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 Noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b,e și h Noul Cod penal pe durata executării pedepsei.
Conform art. 399 Noul Cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive și în baza art. 72 din Noul Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea si arestul preventiv începând cu 16.01.2014 la zi.
În temeiul art. 112 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, s-a confiscat de la inculpat cuțitul în lungime de 31 cm folosit la comiterea infracțiunii.
S-a luat act că partea vătămată V. C. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 915,83 lei despăgubiri civile către partea civilă S. Județean de Urgență B..
În baza art.7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 274 alin.1 din Noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei in faza de urmărire penală, onorariile apărătorilor din oficiu rămânând în sarcina statului.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în baza art. 278 Cod procedură penală, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta pronunțată în dosarul nr._ în sensul reținerii incidenței dispozițiilor art. 199 alin.1 Noul Cod penal.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. nr.39/P/2014 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul V. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin.1 – 175 alin.1 lit. c Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în fapt în dimineața zilei de 15.01.2014, în timp ce se afla la domiciliu, l-a înjunghiat cu un cuțit în lungime de 31 cm pe fiul său, V. C., căruia i-a cauzat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile îngrijiri medicale.
Prin încheierea din data de 06.03.2014, judecătorul de cameră preliminară, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor si a efectuării actelor de urmărire penale, a dispus începerea judecății .
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală nr.A._ al SJML B., declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate precum și declarațiile inculpatului care a recunoscut că leziunile părții vătămate au fost produse de el însă fără intenția de a-i suprima viața, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Partea vătămată V. C. este fiul inculpatului V. M. și din luna decembrie 2013, locuiește în imobilul părinților săi din . B., împreună cu aceștia și cu fratele său V. A. .
Încă din luna decembrie 2013 între inculpat și fiul său V. C. au existat neînțelegeri .
La data de 12.01.2014, inculpatul a plecat împreună cu un consătean în localitățile Rușețu ( județul B. ) și V. (jud. B.) însă în jurul orelor 12,00 acesta s-a întors la domiciliu, unde se aflau și fiica sa - G. P. împreună cu soțul ei G. C.. Partea vătămată nu se afla în imobil, fiind la un vecin. Fiica sa P. a întrebat-o pe mama ei, care pregătea mâncarea pe o plită, dacă vine la masă și C.. V. E. i-a răspuns fiicei sale că fratele ei C. nu o să vină la masă pentru că bate porumbul la familia M.. Inculpatul a intervenit ei el și a afirmat că băiatul lui să mănânce la familia unde muncește. În continuare, G. P. l-a întrebat pe tatăl ei care este motivul pentru care nu vorbește cu soția lui, acesta răspunându-i că este o „nenorocită” și o „curvă”, după care inculpatul a pus mâna pe un cuțit ( altul decât cel folosit ulterior, în ziua de 15.01.2014) s-a ridicat de pe pat și a intenționat să o taie în zona gâtului pe soția sa, însă a intervenit ginerele acestora - G. C., de față fiind și minorul A. fiul cel mai mic al inculpatului.
După acest incident, G. P. și soțul ei au plecat în ., însă P. l-a anunțat telefonic pe fratele ei C., despre intenția tatălui lor de a o tăia cu cuțitul pe mama lor.
În dimineața de 15.01.2014, în jurul orei 9,00 numitul S. N. s-a dus la familia inculpatului pentru a lua două verze. Partea vătămată i-a dat lui S. N. patru verze, iar după plecarea acestuia, inculpatul a început să-i reproșeze soției lui că trebuie să fie consultat, de față fiind și fiul lor A., care își făcea lecțiile.
Inculpatul a început să devină agresiv, a luat de pe masă același cuțit cu care o amenințase pe soție în data de 12.01.2014 și a amenințat-o din nou că o omoară.
Soția inculpatului, de frică, a ieșit din casă desculță și s-a oprit în fața porții, intenționând să se întoarcă pentru a se încălța.
V. E. nu a reușit să se încalțe pentru că inculpatul a ieșit din casă cu cuțitul de înjunghiat porcii pe care îl ținea în mâna stângă, amenințând-o că o omoară. Soția inculpatului a început să țipe și a fugit către poarta locuinței.
Partea vătămată, ce se afla la vecinul M. V., a auzit țipetele mamei sale și a revenit în domiciliu. Partea vătămată a aflat de la mama sa că inculpatul a alergat-o cu cuțitul, iar de la poartă l-au văzut pe V. M. că se afla lângă portiță dar nu vedeau și cuțitul pe care îl ținea pe lângă corp.
Inculpatul s-a îndreptat către poartă timp în care partea vătămată s-a dus către tatăl său pentru a-i lua cuțitul din mâna stângă. Când partea vătămată se afla la circa 50 cm de inculpat l-a îmbrâncit cu mâna dreaptă, inculpatul dându-se puțin pe spate fără să cadă sau să se dea înapoi, împrejurare în care l-a înjunghiat cu cuțitul o singură dată în partea dreaptă a abdomenului pe V. C..
V. E. a început să țipe, inculpatul a luat cuțitul și s-a dus în bucătărie unde se afla și minorul A., iar partea vătămată s-a dus la poartă, de unde a fost transportat cu autovehiculul la Dispensarul Comunal, de fratele lui, C., și vecinul M. I. și ulterior la S. Județean de Urgență B..
Partea vătămată a fost internată la S. Județean de Urgență B. –
Secția Chirurgie, unde a fost diagnosticată cu „plagă prin înjunghiere sp. VII i.c. drept penetrantă, recentă „.
Din raportul de constatare medico-legală nr.A._ al Serviciului Județean de Medicină Legală B. rezultă că partea vătămată V. C. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit) că leziunile pot data din 15.01.2014 și necesită circa 14-15 zile de îngrijiri medicale.
S-a mai reținut că leziunile constatate nu i-au pus viața in primejdie, sub rezerva rezultatului investigațiilor paraclinice și a evoluției pe perioada spitalizării .
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că în data de 15.01.2014 a alergat-o cu cuțitul pe soția lui, după care l-a înjunghiat pe fiul său C., dar că leziunea a fost produsă prin cădere, fiind în prealabil împins de partea vătămată și nu a avut intenția să-i suprime viața fiului său.
Această susținere a fost înlăturată de prima instanță care a argumentat că acțiunea ilicită a inculpatului de a folosi un cuțit în lungime de 31 cm, zona corporală vizată și intensitatea loviturii care a produs o plagă penetrantă, denotă faptul că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care, cel puțin l-a acceptat și care a fost evitat numai datorită întâmplării.
Noțiunea de punere în primejdie a vieții, utilizată în actele medico-legale, privește aspectele medicale în timp ce tentativa la infracțiunea de omor, aspectele juridice(Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Penală, Decizia nr. 107/18.01.2010).
Faptul că inculpatul l-a înțepat cu cuțitul din poziția în picioare și nu din cădere rezultă și din raportul medico-legal nr. A_ în care s-a constatat că plaga de la baza hemitoracelui drept este una oblică de 1,5 cm.
În drept instanța fonsului a stabilit că fapta inculpatului V. M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art.174 alin. 1-175 alin. 1 lit.c Cod penal.
Potrivit art.5 alin.1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la data săvârșirii infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă. Infracțiunea din vechiul Cod penal se regăsește în Noul Cod penal în art. 32 raportat la art. 188 alin.1 limitele de pedeapsă din legea nouă fiind mai reduse. Prin reținerea incidenței dispozițiilor art. 199 din Noul Cod penal, maximul special din legea nouă este tot de 25 de ani închisoare, însă minimul special este de 10 ani închisoare, față de 15 ani închisoare, cum era în vechiul Cod penal.
Pentru acest motiv instanța de fond a considerat noul cod pelan ca fiind legea penală mai favorabilă inculpatului.
Partea vătămată V. C. nu s-a constituit parte civilă.
S. Județean de Urgență B. a solicitat despăgubiri în sumă de 915,83 lei reprezentând cheltuieli efectuate spitalizarea victimei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, nartura și gravitatea rezultatului produs,motivul săvârșirii infracțiunii si scopul urmărit, precum și aspecte legate de persoana inculpatului care este cunoscut ca fiind violent, neavând însă antecedente penale.
Reținând cele de mai sus, în baza art. 386 Noul Cod de Procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin.1-175 alin.1 lit. c Cod penal, în art. 32 din Noul Cod penal, raportat la art. 188 alin.1 din Noul Cod penal, cu referire la art. 199 alin.1 Noul Cod penal și în temeiul acestei noi încadrări juridice a faptei, inculpatul V. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru tentativă la omor.
Potrivit art.67 din Noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b,e și h Noul Cod penal pe o perioadă de 3 ani, calculată după executarea pedepsei principale.
Conform art. 65 Noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b,e și h Noul Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 399 Noul Cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive și în baza art. 72 din Noul Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea si arestul preventiv începând cu 16.01.2014 la zi.
În temeiul art. 112 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, s-a confiscat de la inculpat cuțitul în lungime de 31 cm folosit la comiterea infracțiunii.
S-a luat act că partea vătămată V. C. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 915,83 lei despăgubiri civile către partea civilă S. Județean de Urgență B..
În baza art.7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare,s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, inculpatul V. M. (fila 6) susținând prin apărătorul ales că dezlegarea dată în latură penală este greșită deoarece nu a avut intenția de a-și omorî fiul iar plaga înțepată de numai 1,5 cm. și lipsa mențiunii din actul medico-legal referitoare la punerea vieții victimei în primejdie demonstrează ca în realitate fapta comisă este aceea de lovire sau alte violențe iar nu tentativă de omor ceea ce impune admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a faptei și stabilirea unei pedepse corespunzătoare cu infracțiunea pe care a săvârșit-o cu reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuate prev. de disp. art. 75 alin 2 Cod penal.
Curtea, verificând sentința apelată în raport de critica formulată, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale care au incidență în cază dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impune art.417 alin.2 cod pr.,pen,. constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care apelantul-inculpat a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Astfel, au fost valorificate mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală nr.A._ al SJML B., declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate precum și declarațiile inculpatului (filele 4-19, 22-24,27-28, 29-39,40-51)
Apelantul-inculpat, care a recunoscut în fapt acțiunea de a lovi pe fiul său V. C. cu un cuțit, a negat că a acționat cu intenția de a-i suprima viața fiindcă pe de o parte, astfel cum s-a apărat ”l-am înjunghiat în momentul când m-am dezechilibrat în cădere”(fila 31 dosar urm.pen) oar pe de alta, înțepătura lamei cuțitului a măsurat numai 1,5 cm. Fără ca această plagă să-i pună viața în primejdie, așa cum rezultă din actul medico-legal.
Critica nu este fondată.
Curtea constată că lovindu-și fiul major în ziua de 15 ianuarie 2014, cu un cuțit măsurând 31 cm. prin înțeparea în partea dreaptă a abdomenului, inculpatul a prevăzut posibilitatea de a produce moartea victimei și, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte, fiindcă instrumentul folosit este apt de a ucide iar zona vizată este una importantă, puternic vascularizată, câtă vreme plaga oblică de 1, 5 cm. provocată în hemitoracele drept necesitând pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Faptul că urmare acestei agresiuni rezultatul letal nu s-a produs, nu se datorează acțiunii inculpatului ci unor factori obiectiv exteriori precum transportarea ungentă la spital și intervenția promptă, corectă și profesionistă a personalului medical, aceste împrejurări fiind cele care au salvat viața victimei.
De altfel, inculpatul a negat inițial că a aplicat lovitura cu cuțitul fiului său, susținând că, urmare altercației cu acesta, în cădere fiind dezechilibrat de victimă ar fi înjunghiat-o în zona abdomenului.
D. consecință, cum nu există niciun argument care să conducă la concluzia că inculpatul și-a lovit fiul cu cuțitul numai pentru a-i aplica o corecție ceea ce ar fi presupus, așa cum a susținut comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe, Curtea consideră că în mod corect și justificat de probele administrate în cauză, prima instanță a stabilit răspunderea sa penală pentru fapta de tentativă de omor și a pronunțat condamnarea, pe baza noului cod penal care constituie, într-adevăr legea penală mai favorabilă pentru inculpat, la o pedeapsă ce este proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite dar este dozată și în raport de persoana făptuitorului și datele care îl circumstanțiază.
De altfel, comportamentul constant violent și agresiv al acestuia față de membri de familie este confirmat de soția sa, martora V. E.(filele 40-45 dosar urm.pen,) care a adus la cunoștința organului de anchetă penală că amenințările cu cuțitul dăinuie repetat de ani de zile și se petrec de față cu fiul lor cel mic, minorul V. A. de 12 ani, dar nu a vrut să depună plângere la poliție pentru “a nu-și face copii de rușine”.
D. urmare, caracterizările făcute apelantului-inculpat de fratele său V. C. și unul dintre fii majori V. V. și depuse în instanța de control judiciar(filele 17-21) nu sunt de natură a atenua răspunderea sa penală câtă vreme inculpatul însuși, contrar susținerilor din aceste memorii, a recunoscut că s-a înarmat cu cuțitul din bucătărie pentru a o pedepsi de fapt pe soția sa care a fost de față când victima a acceptat, fără să-i ceară acordul, să dea unui vecin 4 verze(fila 30 dosar urm.pen.)
Astfel fiind, în temeiul art.421 pct.1,lit.b cod pr.pen., Curtea va respinge ca nefondat apelul exercitat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 66 pronunțată la 20 mai 2014 și îndreptată prin încheierea de la 19 iunie 2014 a Tribunalului B., cu consecința deducerii din pedeapsă a duratei reținerii și arestării sale preventive de la 16 ianuarie 2014 - la zi, în conformitate cu art.424 alin.3 din același cod.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 cod pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. M.-fiul lui A. și A., născut la 18 februarie 1959, CNP_ aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr. 66 pronunțată la 20 mai 2014 și îndreptată prin încheierea de la 19 iunie 2014 a Tribunalului B..
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 16 ianuarie 2014 - la zi.
Obligă pe apelantul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 1 august 2014.
Președinte Judecător
S. P. B. T. L.
Proces-verbal
Ptr.d-nul judecător, aflat
în concediu de odihnă, prezenta
se semnează de Președintele
completului de judecată,
Grefier
B. Năvîrcă
Ptr.d-nul grefier, aflat în concediu
de odihnă, prezenta se semnează
de P.-grefier,
Red.SPB
Tehnored.
8 ex./12.08.2014
dos.f._ Tribunalul B.
j.f. C. J.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1/2014. Curtea de... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 136/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
