Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 136/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 136/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 5965/114/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR. 136

Ședința publică din data de 27 februarie 2014

PREȘEDINTE – D. A. E.

JUDECĂTOR –M. V. T.

GREFIER – M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

……

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL B. și de inculpata I. M., fiica lui Ș. și a lui S., născută la 09 iulie 1963 în prezent aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr.218 din 20 decembrie 2013 a Tribunalului B., prin care a fost condamnată în baza art. 174 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 320¹ C.proc.pen. și art. 73 lit. b C.pen., art. 74 lit. a și art. 76 alin. 2 C.pen la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pentru infracțiunea de omor. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a și lit. b c.pen.

Prin aceiași sentință s-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv la zi, începând cu 28.08.2013.

S-a luat act că, în cauză, nu există constituire de parte civilă și s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

Totodată, s-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispunând prelevarea probelor biologice de la inculpată în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., la eliberarea din penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

A fost obligată inculpata la 2.700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător oficiu la urmărirea penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta inculpată I. M., în stare de arest, asistată de avocat ales C. M. din Baroul B., potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimatele – părți vătămate B. A. și B. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Cu permisiunea instanței, avocatul inculpatei I. M. aflată în stare de arest preventiv, a luat legătura cu aceasta.

În raport de dispozițiile art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală, Curtea aduce la cunoștință apelantei-inculpate I. M. că are dreptul de a da sau de a nu da declarație în fața instanței de apel, atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Apelanta-inculpată personal având cuvântul, după ce s-a consultat cu apărătorul ales, declară că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținând declarația dată în fața instanței de fond.

Avocat C. M., pentru apelata – inculpată I. M. și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.420 alin.6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de apel.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală si netemeinică.

Apreciază că în mod greșit a fost reținută incidența dispozițiilor art. 73 lit.b Cp. la încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpata I. M..

Individualizarea pedepsei de 8 ani aplicată inculpatei este, de asemenea greșită, in condițiile aplicării concomitent a dispozițiilor art. 320/1 al.7 C.p.p. si ale art. 74 alin. 1 lit. a și 76 al.2 Cp.

Potrivit art. 73 lit.b Cp., constituie circumstanță atenuantă ce are ca efect coborârea pedepsei sub minimul special săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinata de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, iar pentru a retine circumstanța atenuanta a provocării nu este suficient ca persoana vătămata sa aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare; pentru incidența art. 73 lit. b Cp., în vigoare, se cere ca victima sa dovedească agresivitate sau o alta comportare care sa fie considerata grava, de natura sa cauzeze făptuitorului o stare de puternica tulburare sau emoție, încât sa nu fie in stare sa se abțină de la o riposta prin săvârșirea de infracțiuni.

Pe tot parcursul incidentului, inculpata a avut reprezentarea clara a stării de ebrietate in care se afla victima si a imposibilității acesteia de a reprezenta un pericol iminet pentru integritatea sa corporala.

Din declarațiile martorilor rezultă că victima nu era o persoana violentă, nefiind implicata in vreun scandal pe raza localității.

Anterior incidentului din 27.08.2013 între inculpată și victimă au mai avut loc certuri și scandaluri, dar niciodată nu s-a ajuns la acte de violență extremă, care să justifice o ripostă a inculpatei de o asemenea gravitate in condițiile unei puternice tulburări sau emoții, daca se are în vedere modul în care s-au derulat evenimentele în seara zilei amintita mai sus.

Pentru toate aceste considerente, apreciază că prima instanță a reținut nefondat ca fapta a fost comisă în stare de provocare, conform art. 73 lit.b Cod penal.

A doua critică se referă la faptul că instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiile art. 320/1 C.pr.penală, în situația în care a aplicat în afara cauzei de reducere prevăzută în alin.7 al acestui articol și circumstanțe atenuante (legale si judiciare), pedeapsa de 8 ani închisoare fiind greșit individualizată.

Astfel, reducerea cu 1/3 a minimului si maximului pentru infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. penal, în cazul aplicării dispozițiilor privind procedura simplificata, în situația recunoașterii vinovăției înseamnă situarea acestora între 6 ani si 8 luni - minim și 13 ani și 4 luni - maxim.

Condamnând inculpata la o pedeapsa de 8 ani închisoare, instanța a situat aceasta pedeapsa în limitele create prin reducerea cu 1/3 a maximului și minimului, dar nu a dat eficienta circumstanțelor atenuante pe care le-a reținut în favoarea inculpatei și care o obligau la reducerea pedepsei aplicate sub minimul nou creat.

Coborârea pedepsei aplicată inculpatei era obligatorie în această situație, conform art. 76 al. 1 lit. a, dar nu mai jos de 1/3 din acest minim de 6 ani și 8 luni, potrivit dispozițiilor alin.2 al acestui articol.

Solicită în principal admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond, înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit.b Cp. de la încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpata I. M. și majorarea pedepsei aplicate pentru comiterea infracțiunii de omor.

În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond, reținând incidența circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 al.1 lit.a C.penal, instanța era obligată să dea relevanță atât efectelor cauzei de reducere a pedepsei, cat si efectelor circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub noul minim creat de 6 ani si 8 luni închisoare.

Avocat C. M. având cuvântul pentru apelanta - inculpată I. M., în ceea ce privește apelul declarat de Ministerul Public, pentru primul motiv de apel solicită respingerea acestuia, ca fiind nefondat.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel al Ministerului Public, solicită admiterea acestuia, cu consecința reducerii pedepsei aplicate inculpatei. Reținând incidența circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 al.1 lit.a C.penal, instanța era obligată să dea relevanță atât efectelor cauzei de reducere a pedepsei, cat si efectelor circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub noul minim creat de 6 ani si 8 luni închisoare.

În ce privește apelul declarat de inculpată, apreciază că prima instanță în mod corect a reținut la încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 73 lit.b C.p. respectiv scuza provocării.

Așa cum a precizat inculpata în declarațiile date, victima nu realiza venituri, consuma des alcool după care provoca scandal, de multe ori fiind agresată fizic, victima imprimându-i acesteia o stare de teamă, căpătată de-a lungul timpului. Aceste împrejurări au determinat-o pe această să acționeze în acest mod. Nu a acționat cu intenția de a ucide.

A doua critică vizează reducerea pedepsei aplicate inculpatei, reținând incidența circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 al.1 lit.a C.penal, instanța era obligată să dea relevanță atât efectelor cauzei de reducere a pedepsei, cat si efectelor circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub noul minim creat de 6 ani si 8 luni închisoare.

Solicită admiterea apelului, reducerea pedepsei aplicate inculpatei, sub noul minim creat de 6 ani si 8 luni închisoare, solicitând a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea primului motiv al apelului declarat de inculpată, urmând a se aplica o pedeapsă situată în limitele prevăzute de lege.

Apelanta - inculpată I. M. având ultimul cuvânt arată că a fost provocată de victimă să comită fapta, fiind deseori agresată fizic de acesta.

CURTEA :

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.218 din 20 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în baza art. 174 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 320 indice 1 c.proc.pen. și art. 73 lit. b C.pen., art. 74 lit. a și art. 76 alin. 2 C.pen., a fost condamnată inculpata I. M., fiica lui Ș. și a lui S., născută la 09 iulie 1963 în prezent aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Târgșor, la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pentru infracțiunea de omor. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.

Prin aceiași sentință s-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv la zi, începând cu 28.08.2013.

S-a luat act că, în cauză, nu există constituire de parte civilă și s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

A fost obligată inculpata la 2.700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător oficiu la urmărirea penală.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. nr. 661/P/2013 din 21.11.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei I. M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor simplu, prevăzută de art.174 alin. 1 cod penal, constând în aceea că, în data de 27.08.2012, în urma unui conflict spontan în domiciliu comun, l-a deposedat pe concubinul său de un cuțit cu care l-a înjunghiat în zona pectorală stângă, producându-i o leziune în urma căreia a decedat.

Fiind audiată de instanță, a recunoscut fapta și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320/1 c. pr. pen cu reținerea stării de provocare prev. de art. 73 lit. b c. pen.

Instanța de fond, analizând probatoriul administrat in cursul urmăririi penale, a reținut următoarea situație de fapt:

B. S. și inculpata I. M. au avut o relație de concubinaj din anul 1994, dată la care s-au mutat împreună într-un imobil situat pe raza comunei Cernătești, aparținând inculpatei și fratelui acesteia, D. T.. Din declarațiile rudelor apropiate și ale vecinilor a rezultă că între cei doi aveau loc certuri frecvente, în special pe fondul consumului de băuturi alcoolice, unele degenerând în acte de violență.

În data de 27.08.2013, după ora 12,00, B. S. a revenit la locuința din . fusese plecat mai multe zile în localitatea Sărulești. La domiciliul părților se afla în acea zi și martorul Ț. G. E., nepotul inculpatei, acesta declarând că, în intervalul orelor 15,00 – 19,00, a asistat la diferite discuții contradictorii între cei doi concubini, după care s-a retras într-o cameră din același imobil, separată de un hol de cea în care se aflau cei doi.

Potrivit declarației inculpatei, nu a știut că B. S. se întoarce în acea seară, astfel că nu avea mâncare pregătită, lucru care l-a supărat foarte tare. A mers la magazin după care a gătit mâncare acestuia, continuând să se certe, inculpata spunându-i că o să plece pentru că „ nu mai suportă să dea toți banii ei pe țigări și băutură, el neavând serviciu”.

I-a pus mâncarea pe un scaun așezat lângă pat, inculpata stând la celălalt capăt. Au continuat să se certe, victima jignind-o și spunându-i că dacă o să îl lase „o să se ducă și ea lângă mama ei” – adică la cimitir, aceasta fiind decedată, după care a aruncat niște castraveți și un copan pe jos, inculpata punând apoi la loc bucățica. La un moment dat, victima s-a ridicat având in mână un cuțit a, a făcut 2 pași iar in momentul in care s-a întors spre inculpată aceasta i-a smuls cuțitul din mână luându-l prin surprindere, după care imediat i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona pectorală stânga, cel din urmă căzând și rămânând nemișcat.

Inculpata a încercat să-l resusciteze, stropindu-l cu apă și l-a târât pe podea până în apropierea patului, așezându-i o pernă sub cap.

În continuare a apelat SNUAU 112, comunicând evenimentul și a contactat-o telefonic pe fiica ei, martora C. C., căreia i-a cerut să aștepte pe stradă mașina ambulanței, fără a-i spune ce s-a întâmplat.

La rândul ei, C. C. l-a contactat telefonic pe cumnatul ei B. R., iar acesta s-a deplasat împreună cu soția B. M. la locuința părților găsindu-l pe B. S. întind pe podea, iar în apropierea acesteia se afla inculpata. Aceasta nu le-a relatat ce s-a întâmplat.

La scurt timp, la fața locului, a sosit și un echipaj al Serviciului Județean de Ambulanță B., care a constatat decesul.

Conform raportului medico-legal de necropsie depus la dosar, moartea numitului B. S. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne masive, consecința unei plăgi înțepat-tăiate, pectorală stânga, penetrantă în cutia toracică cu afectare cardio-pulmonară și vasculară.

Leziunea de violența menționată s-a putut produce prin lovire directă cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțitul prezentat de organele de anchetă și are legătură de cauzalitate directă, necondiționată, cu decesul.

Sângele recoltat de la victimă conținea 2,50 g. ‰ alcool etilic.

Și inculpata a fost testată alcoolscop, rezultând o concentrație de 0,22 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În drept, fapta inculpatei de a lovi cu un cuțit în piept pe concubinul său producându-i o leziune ce a produs imediat decesul acestuia, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 C.pen,.

Instanța de fond a reținut in favoarea inculpatei circumstanța atenuantă a provocării pentru următoarele considerente:

Inculpata a declarat că, încă de când victima s-a întors de la Sărulești, au început să se certe, concubinul său spunându-i că „dacă ea îl va părăsi se va duce lângă mama ei (decedată)”, aceasta fiind o amenințare la adresa vieții inculpatei.

Nu a existat niciun motiv pentru care instanța de fond să nu dea crezare celor spuse de inculpată cu ocazia audierii sale, aceasta fiind sinceră, declarând chiar că l-a luat prin surprindere pe concubin (așa a reușit să îi ia cuțitul din mână), nedeclarând ( deși putea să o facă) că acesta ar fi făcut vreun gest sau ar fi spus ceva din care ea ar fi putut crede că el o va ataca cu cuțitul.

Starea de provocare nici nu trebuie că constea neapărat în astfel de acțiuni, ea putând fi determinată și de acțiuni ale victimei prin care să se aducă o atingere gravă a demnității persoanei, lucru care s-a întâmplat în speță, victima jignind inculpata, făcând-o „curvă” și în alte moduri ce erau de natură să producă o puternică tulburare inculpatei.

Faptul că aceste lucruri se întâmplau frecvent în familia lor nu înseamnă că inculpata ar fi trebuit să se obișnuiască cu ele și să nu mai aibă reacție, pentru că toate acestea țin de trăirile specifice ființei umane, de demnitatea sa și ceea ce contează este starea fiecăruia din momentul respectiv.

Sigur că inculpata se afla într-o stare de tulburare puternică cauzată de comportamentul victimei, aceasta fiind probabil „picătura ce a umplut paharul”, nemaiputând suporta ca acesta să trăiască doar din salariul ei și, mai mult, să îi dea pe băutură și țigări.

Și gestul victimei de a arunca mâncarea pe jos era de natură să o umilească pe inculpata iar simplul fapt că bărbatul s-a ridicat de pe pat cu cuțitul în mână după ce înainte o amenințase (în condițiile în care atunci când se mai certau ea arunca cuțitele în grădină, sigur că de frică și nu din alte considerente), întăresc și mai mult convingerea instanței că, la acel moment, inculpata s-a temut pentru viața ei.

Pe de altă parte, victima nu a făcut niciun gest și nu a spus nimic din care să rezulte că, după ce s-a ridicat de pe pat, o va ataca cu acel obiect pentru a fi vorba de o legitimă apărare.

De asemenea, s-a reținut ca circumstanță atenuantă judiciară și buna conduită a inculpatei înainte de comiterea faptei – art. 74 lit. a C.pen.

În consecință, pentru cele arătate, stabilind vinovăția inculpatei, instanța, în baza art. 174 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 320 indice 1 c.proc.pen. și art. 73 lit. b C.pen., art. 74 lit. a și art. 76 alin. 2 C.pen.,a condamnat-p pe inculpata I. M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pentru infracțiunea de omor.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

- limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor ( 10-20 ani) și nu limitele reduse conf. art. 320/1 C.pr.pen, pentru că, la aplicarea dispozițiilor referitoare la circumstanțele atenuante, s-a ținut seama de minimul special prevăzut pentru infracțiunea respectivă, iar potrivit art. 141¹ C.pen, „prin pedeapsă prev. de lege se înțelege pedeapsa prev. în textul de lege care incriminează fapta în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”.

Ori recunoașterea făcută în condițiile art. 320/1 C.pr.pen este o cauză de reducere de care instanța nu trebuie să țină seama la aplicarea disp. art. 76 al. 2, în speță;

- chiar dacă a avut o bună conduită anterior faptei iar la momentul respectiv s-a temut pentru viața ei, felul în care a acționat, înfigându-i cuțitul în piept (victima nefăcând vreun gest din care să rezulte intenția de a o ataca cu acel obiect), a relevat un curaj și o tărie de caracter pe care extrem de puține persoane le pot avea în situații asemănătoare;

- pedeapsa de 8 ani corespunde gradului de pericol social al faptei comise de inculpată ce a avut drept consecință pierderea unei vieți omenești;

- o pedeapsă mai mică sau o pedeapsă care să fie suspendată, așa cum s-a solicitat, nu s-ar justifica, raportat la împrejurările în care a fost comisă fapta și la urmarea produsă, respectiv decesul unui om în vârstă de 45 de ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.

S-a menținut starea de arest și a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv la zi, începând cu 28.08.2013.

Prin aceiași sentință s-a luat act că, în cauză, nu există constituire de parte civilă și s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

A fost obligată inculpata la 2.700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător oficiu la urmărirea penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpata I. M., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, în motivele de apel ale Parchetului se arată că individualizarea pedepsei de 8 ani aplicată inculpatei este greșită, în condițiile aplicării concomitent a dispozițiilor art. 320/1 al. 7 C.p.p. și ale art. 74 alin. 1 lit. a și 76 al. 2 Cp. întrucât potrivit art. 73 lit. b Cp., constituie circumstanță atenuantă ce are ca efect coborârea pedepsei sub minimul special săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

S-a apreciat că în mod greșit a fost reținută incidența dispozițiilor art. 73 lit.b Cp. la încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpata I. M..

De asemenea, pentru a retine circumstanța atenuanta a provocării nu este suficient ca persoana vătămata sa aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare; pentru incidența art. 73 lit. b Cp., în vigoare, se cere ca victima sa dovedească agresivitate sau o alta comportare care sa fie considerata grava, de natura sa cauzeze făptuitorului o stare de puternica tulburare sau emoție, încât sa nu fie in stare sa se abțină de la o riposta prin săvârșirea de infracțiuni.

Astfel, deși art. 73 lit.b Cp. nu s-a precizat dacă între actul provocator și ripostă trebuie să existe o proporție, în practica judiciară s-a apreciat că aceasta se impune în mod indirect, în sensul că reacția inculpatului trebuie să fie proporțională cu acțiunea provocatoare a victimei și cu intensitatea tulburării sufletești sau emoției provocata de aceasta atitudine a victimei.

Din declarațiile martorilor rezultă că victima nu era o persoana violentă, nefiind implicata in vreun scandal pe raza localității.

Pentru toate aceste considerente, a apreciat că prima instanță a reținut nefondat ca fapta a fost comisă în stare de provocare, conform art. 73 lit.b Cod penal.

A doua critică vizează faptul că instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiile art. 320/1 C.pr.penală, în situația în care a aplicat în afara cauzei de reducere prevăzută în alin.7 al acestui articol și circumstanțe atenuante (legale si judiciare), pedeapsa de 8 ani închisoare fiind greșit individualizată.

S-a solicitat în principal admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond, înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit.b Cp. de la încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpata I. M. și majorarea pedepsei aplicate pentru comiterea infracțiunii de omor, iar în subsidiar, reținând incidența circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 al.1 lit.a C.penal, instanța era obligată să dea relevanță atât efectelor cauzei de reducere a pedepsei, cat si efectelor circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub noul minim creat de 6 ani si 8 luni închisoare.

Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul B. este fondat, în timp ce apelul inculpatei I. M. este neîntemeiat.

În acest sens, Curtea constată că, cu excepția reținerii circumstanțelor atenuante ale provocării și comportamentul bun al inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de prima instanță, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului.

Așa cum a constatat și procurorul și instanța de recurs, pentru a reține scuza provocării se cere ca actele de violență din partea victimei să fie de natură a determina făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție. . din partea autorului trebuie să constituie o ripostă la fapta victimei.

Probatoriul administrat în cauză, declarațiile inculpatei, ale martorului Tirdea G., aflat într-o cameră alăturată celei în care s-a comis . asupra lui B. S., atestă faptul că inculpata nu s-a aflat în stare de provocare, iar acțiunea sa asupra victimei a urmărit nu doar de a o deposeda de cuțitul pe care-l ținea în mână și cu care nu fusese atacată direct, ci de a o ucide (dovadă modul în care a lovit, intensitatea loviturii și mecanismul de producerea leziunii fatale).Martorul Tirdea G. declara că nu a auzit cuvinte de amenințare adresate de victimă, deși inculpata a afirmat că acestea ar fi fost adresate pe un tom ridicat (a auzit la un moment dat un țipăt scurt, fără a-i da importanță).

Anterior incidentului din 27.08.2013 între inculpată și victimă au mai avut loc certuri și scandaluri, dar niciodată nu s-a ajuns la acte de violență extremă, care să justifice o ripostă a inculpatei de o asemenea gravitate în condițiile unei puternice tulburări sau emoții, dacă se are în vedere modul în care s-au derulat evenimentele în seara zilei amintită mai sus.

Pentru toate aceste considerente, instanța a reținut nefondat că fapta a fost comisă în stare de provocare, conform art. 73 lit. b Cod penal.

În plus, nici reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal în favoarea inculpatei nu se justifică, aceasta nefiind un exemplu de comportament în societate.

Pe de altă parte instanța de fond a individualizat eronat pedeapsa aplicată inculpatei I. M., întrucât nu poate fi primită argumentarea acesteia potrivit căreia la individualizarea pedepsei, reținând în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante, trebuie avut în vedere minimul special de 10 ani închisoare, prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor și nu cel rezultat din reducerea cu 1/3 urmare aplicării dispozițiilor art. 320 alin. 7 Cod procedură penală.

În ipoteza judecării unui inculpat conform procedurii simplificate prev. de art. 320¹ Cod procedură penală și reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare, mai întâi se dă eficiență dispozițiilor articolului amintit mai sus, iar limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime în cazul pedepsei închisorii, aceasta deoarece art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală se referă la limitele de „pedeapsa prevăzută de lege”, după cum se procedează la reducerea sau schimbarea pedepsei impusă de art. 76 Cod penal. Această ultimă reducere se raportează la limita minimă obținută, după ce a fost urmată această ordine.

Acest aspect, însă va rămâne fără efect, deoarece prin înlăturarea circumstanțelor atenuante vechi sus – menționate și a efectelor rețineri acestora asupra pedepsei, pedeapsa aplicată apare și prin prisma noilor prevederi ale codurilor penal și de procedură penală, ca fiind legală și temeinică.

Nu pot fi avute în vedere prin urmare solicitările apelantei de a i se reduce pedeapsa sau de suspendare sub supraveghere a acesteia.

Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B., împotriva sentinței penale nr. 218 din 20 decembrie 2013 a Tribunalului B., pe care o va desființa în parte și rejudecând, cu aplicarea dispozițiile art. 5 Cod penal va înlătura de la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata I. M., dispozițiile art. 73 lit. b C.p., art. 74 lit. a și art. 76 alin. 2 C.p.

Va menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge apelul inculpatei, ca nefondat.

În baza art. 422 Cod procedură penală raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cod penal se va computa din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv de la 28.08.2013 la zi.

Având în vedere și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL B., împotriva sentinței penale nr.218 din 20 decembrie 2013 a Tribunalului B., pe care o desființează în parte și rejudecând, cu aplicarea dispozițiile art.5 Cod penal:

Înlătură de la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata I. M., dispozițiile art. 73 lit. b C.p., art. 74 lit. a și art. 76 alin.2 C.p.

Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata I. M., fiica lui Ș. și a lui S., născută la 09 iulie 1963 în prezent aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr.218 din 20 decembrie 2013 a Tribunalului B..

Compută din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv la zi, începând cu 28.08.2013.

Obligă apelanta - inculpată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 februarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. A. E. M. V. T.

GREFIER,

M. P.

Red. T.M.V.

Tehn. grefier P.M.

9 ex./11.03.2014

d.f._ Tribunal B.

j.f. M. L.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 736/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... →

Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 136/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 136/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI