Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1189/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1189/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 17197/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1189
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2014
Președinte – T. L.
Judecător – S. P. B.
Grefier – I. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror T. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpatul V. F. M., fiul lui N. și G., născut la data de 20.02.1988 în municipiul Ploiești, jud. Prahova, CNP_, domiciliat în com. Valea Călugăreasca, ., județul Prahova, arestat în altă cauză, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, Ploiești împotriva sentinței penale nr. 1362 din 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care:
În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunile de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin 2 C. pen. și tentativa de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin 1, alin 2 lit b C pen. cu aplic art. 33 lit. a C.pen. în infracțiunea prev. de art. 32 rap.la art.234 alin.1 lit.f Cod penal .
În baza art. 32 rap.la art.234 alin.1 lit.f Cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul V. F. M., fiul lui N. și G., născut la data de 20.02.1988 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în com. Valea Călugăreasca, . posesor CI . nr._ CNP_ la pedeapsa de 3 ani închisoare-faptă din data de 18/19.11.2009.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64, alin.1 lit.a teza a doua, lit.b C.pen. anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.72 alin.1 Cod penal s-a dedus perioadei reținerii din data de 19.11.2009.
S-a luat act ca inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că partea vătămata C. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin.1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat V. F. M. aflat în stare de detenție, asistat de avocat desemnat din oficiu C. L., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014 și intimatul persoană vătămată C. L. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Conform dispozițiilor art.89 alin.2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul aflat în stare de deținere a luat legătura cu acesta.
Curtea, potrivit art. 420 alin.4 Cod procedură penală aduce la cunoștința apelantului inculpat dispozițiile legale privind dreptul de a fi audiat în fața instanței de control judiciar și posibilitatea de a uza de dreptul la tăcere fără nici o consecință juridică defavorabilă.
Apelantul inculpat V. F. M. având personal cuvântul, după consultarea cu apărătorul ales susține că dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.
Curtea procedează la audierea apelantului inculpat, depoziția acestuia consemnată în scris fiind atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul apelantului inculpat, intimatul persoană vătămată și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond pentru motive de nelegalitate, în sensul că aceasta a omis să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Susține că infracțiunea prevăzută de art. 234 Cod penal este sancționată cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi iar prima instanță trebuia în mod obligatoriu să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă determinată, cuprinsă între 1 și 5 ani potrivit art. 67 alin.2 Cod penal. Mai arată totodată, că pedeapsa accesorie nu poate fi aplicată fără stabilirea pedepsei complementare, așa cum s-a procedat în cauză.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri cu înlăturarea elementelor de nelegalitate invocate.
Avocat C. L. pentru apelantul inculpat V. F. M. arată că fapta a fost comisă înainte de . noilor coduri în materie penală și inculpatul a înțeles astăzi să o recunoască așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, ceea ce este în favoarea lui.
Apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare raportat la gravitatea faptei reținută în forma tentativei.
Solicită admiterea apelului și pe fond redozarea pedepsei aplicate sub minimul special spre minimul general, având în vedere impactul social redus al faptei efectiv comise.
În ce privește apelul parchetului, lasă la aprecierea instanței cu privire la aspectele de nelegalitate invocate.
Intimatul persoană vătămată C. L. arată că își menține declarațiile date și lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, având cuvântul pe apelul declarat de inculpat solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că în mod corect prima instanță a stabilit cuantumul pedepsei aplicate, raportat la circumstanțele personale a inculpatului care a mai fost sancționat anterior și la faptul că în fața primei instanțe acesta nu a recunoscut fapta iar în prezent este arestat în altă cauză.
Apelantul inculpat V. F. M. având ultimul cuvânt arată că este arestat în altă cauză executând pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare. Regretă fapta și solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele;
Prin sentința penală nr.1362/28.04.2014, Judecătoria Ploiești a hotărât următoarele:
În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunile de violare de domiciliu, prev de art 192 alin 2 C pen și tentativa de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin 1, alin 2 lit b C pen. cu aplic art 33 lit a C.pen. în infracțiunea prev. de art. 32 rap.la art.234 alin.1 lit.f Cod penal .
În baza art. 32 rap.la art.234 alin.1 lit.f Cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul V. F. M., fiul lui N. și G., născut la data de 20.02.1988 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în com. Valea Călugăreasca, . posesor CI . nr._ CNP_ la pedeapsa de 3 ani închisoare - faptă din data de 18/19.11.2009.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64, alin.1 lit.a teza a doua, lit.b C.pen. anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.72 alin.1 Cod penal s-a dedus perioadei reținerii din data de 19.11.2009.
S-a luat act ca inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că partea vătămata C. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin.1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2009, din data de 04.07.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului V. F. M., fiul lui N. și G., născut la data de 20.02.1988 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în . posesor CI . nr._ CNP_, în prezent condamnat în altă cauză la Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev de art 192 alin 2 Cod penal și tentativă de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 cod penal alin. 2 lit. b cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței a fost reținuta următoarea situație de fapt:
La data de 19.11.2009 numitul C. L. din corn Valea Călugărească . a sesizat politia cu privire la faptul ca în noaptea de 18/19.11.2009, 1-a surprins pe V. F. M., vecinul sau în timp ce încerca să sustragă pasări din cotețul aflat în curtea locuinței iar în momentul surprinderii V. F. M. 1-a agresat fizic pe acesta cu scopul de a-și asigura scăparea.
În urma audierii părții vătămate, s-a stabilit ca în noaptea de 18/19.11.2009, în jurul orelor 03,00 C. L. a auzit zgomot dinspre cotețul pasărilor, moment în care a aprins lumina din spatele casei și a ieșit sa vadă ce se întâmplă. S-a apropiat de coteț și a văzut o lumină în interiorul cotețului și un bărbat ascuns în coteț. C. L. 1-a tras afară recunoscându-1 că este vecinul sau, V. F. M. zis Ț. .
C. L. a încercat sa îl imobilizeze pe V. F. însă acesta a sărit la el și 1-a mușcat de mâna dreaptă reușind să scape. În continuare partea vătămată 1-a prins de bluza cu care era îmbrăcat însa acesta s-a dezbrăcat de haine care au rămas în mana pârții vătămate. Învinuitul s-a îndreptat spre gardul de la stradă încercând să-1 sară pentru a scapa și s-a agățat de gard însă partea vătămată a reușit să îl prindă de pantaloni. Învinuitul s-a smucit și a reușit să fugă iar partea vătămată a rămas cu pantalonii acestuia în mână. În momentul în care învinuitul a sărit gardul locuinței părții vătămate, acesta s-a zgâriat pe față și la spate în sârma ghimpată a gardului.
După ce a fugit învinuitul, C. L. a numărat găinile și a constatat ca îi lipsesc trei găini și un cocoș.
Între timp s-a trezit și mama reclamantului, C. A., căreia C. L. i-a povestit ce s-a întâmplat și a recunoscut hainele rămase în curte ca fiind ale lui V. F. M. .
Prin raportul de expertiză medico legala nr. 781/19.11.2009 s-a stabilit că victima C. L. prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și prin mușcătura (agresiune umană) pot data din 18.11.2009 și necesita 8-9 zile de îngrijiri medicale iar prin raportul de expertiză medico legală nr. 785/20.11.2009 s-a stabilit că V. F. M. prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin zgâriere (posibil sârmă ghimpată) pot data din 19.11.2009 și nu necesita zile de îngrijiri medicale .
În aceeași noapte de 18/19.11.2009, în jurul orelor 03.30 după comiterea faptei, persoana vătămată C. L. a sesizat poliția iar lucătorii de poliție care s-au deplasat la fața locului au constatat ca ușa de lemn de la cotețul pasărilor era deschisă iar în curtea de pasări, întinse pe sol au fost găsite mai multe articole de îmbrăcăminte și încălțăminte:o pereche pantofi sport, un hanorac verde, o bluză de trening neagră, două tricouri, indispensabili, pantaloni de trening care fuseseră abandonate de inculpat în curte. În cotețul de pasări a fost găsită o brichetă prevăzută cu sistem de iluminare tip lanternă care nu aparținea părții vătămate .
Deși inculpatul s-a aparat susținând că în noaptea de 19.11.2009 a participat la o petrecere în familie pana la ora 4.00, din declarațiile martorilor audiați, rude cu acesta, a rezultat că el a participat la petrecere pana la ora 2.00, astfel că apărarea sa nu a fost confirmată.
Atitudinea nesinceră a inculpatului a rezultat și din concluziile testului poligraf, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr._/25.03.2013 stabilindu-se ca răspunsurile numitului V. F. M. la întrebările relevante ale cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat .
Martorul G. M. care a asistat la confruntarea efectuata între inculpat și partea vătămată a declarat că după plecarea părții vătămate, inculpatul a afirmat că victima C. L. a avut noroc deoaerece el fiind băut, nu s-a putut lupta când a fost surprinns în cotețul de păsări.
Trei din martorii audiați în cauza au confirmat că hainele abandonate la locul faptei îi aparțin inculpatului V. F., întrucât sunt vecini și l-au văzut de multe ori prin . haine.
Această stare de fapt a fost reținută în faza de urmărire penală, pe baza următoarelor mijloace de probă:plângerea și declarația părții vătămate procesul-verbal de cercetare la fața locului, concluziile expertizelor medico-legale, declarațiile martorilor, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
După sesizarea instanței, la termenul din data de 29.10.2013, partea vătămată C. L. a declarat că nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal iar inculpatul, fiind audiat a negat învinuirea (filele nr. 15-16 dosar).
Cu prilejul cercetării judecătorești au fost audiați martorii din acte:C. A., C. N., Ș. G., V. A. M., Ș. D., V. N., M. G. M., a părții vătămate, considerând-o utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei și de asemenea a încuviințat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În noaptea de 18/19.11.2009, în jurul orelor 03.00 victima C. L. a auzit zgomot dinspre cotețul pasărilor, moment în care a aprins lumina din spatele casei și a ieșit sa vadă ce se întâmplă. S-a apropiat de cotețul pasărilor și a văzut o lumină în interior și un bărbat ascuns în coteț. C. L. 1-a tras afara recunoscandu-1 ca fiind vecinul său, inculpatul V. F. M. zis Ț. .
Persoana vătămată C. L. a încercat sa îl imobilizeze pe V. F. însa acesta a sărit la el și 1-a mușcat de mâna dreaptă reușind să scape din mâinile părții vătămate. În continuare partea vătămată 1-a prins de bluza cu care era îmbrăcat însă acesta s-a dezbrăcat de hainele care au rămas în mâna părții vătămate.
Inculpatul s-a îndreptat spre gardul de la stradă încercând să-1 sară pentru a scapa și s-a agățat de gard însă partea vătămată a reușit să îl prindă de pantaloni.
Incupatul s-a smucit și a reușit sa fugă iar partea vătămată a rămas cu pantalonii acestuia în mână.
În momentul în care inculpatul a sărit gardul locuinței părții vătămate, acesta s-a zgâriat pe față și la spate în sârma ghimpată a gardului .
După ce a fugit inculpatul, C. L. a numărat găinile și a constatat că îi lipsesc trei găini și un cocos .
Între timp s-a trezit și mama victimei, martora C. A., căreia C. L. i-a povestit ce s-a întâmplat și a recunoscut hainele ramase în curte ca fiind ale inculpatului V. F. M. .
Prin raportul de expertiza medico-legală nr. 781/19.11.2009 s-a stabilit ca victima C. L. prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și prin mușcătura-agresiune umana-pot data din 18.11.2009 și necesita 8-9 zile de îngrijiri medicale iar prin raportul de expertiză medico-legală nr. 785/20.11.2009 s-a stabilit ca inculpatul V. F. M. prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin zgâriere-posibil sârmă ghimpată- pot data din 19.11.2009 și nu necesită zile de îngrijiri medicale.
În aceeași noapte de 18/19.11.2009, în jurul orelor 03.30, după comiterea faptei, persoana vătămată C. L. a sesizat poliția iar agenții de politie care s-au deplasat la fața locului au constatat ca ușa de lemn de la cotețul pasărilor era deschisă iar în curtea de pasări, întinse pe sol au fost găsite mai multe articole de îmbrăcăminte și încălțăminte:o pereche de pantofi sport, un hanorac verde, o bluză de trening neagră, doua tricouri, indispensabili pantaloni de trening care fuseseră abandonate de inculpat în curte iar în cotețul de păsări a fost găsită o brichetă prevăzuta cu sistem de iluminare tip lanternă care nu aparținea părții vătămate .
Trei dintre martorii audiați au confirmat ca hainele abandonate la locul faptei aparțin inculpatului V. F. deoarece sunt vecini și l-au văzut de multe ori prin . haine iar martora Ș. D. a arătat ca inculpatul a plecat din domiciliul sau în jurul orelor 23.00 iar martorul V. N. a arătat că petrecerea s-a încheiat în jurul orelor 22.00.
În aceste condiții, reținând că probatoriul administrat dovedește comiterea de către inculpatul V. F. M. a infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă la infracțiunea de tâlhărie prima instanță a stabilit răspunderea penală a acestuia.
În aplicarea art.5 cod penal, prima instanță având a stabili care dintre cele două legi penale succesive este mai favorabilă inculpatului, după ce a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor, în baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. a constatat că noul cod penal constituie legea mai favorabilă și drep urmare, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din infracțiunile de violare de domiciliu, prev de art 192 alin 2 C. pen.anterior și tentativa de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.1, alin. 2 lit b C pen. anterior, cu aplic. art 33 lit. a din același cod în infracțiunea de tentativă de tâlhărie calificată prev.de art. 32 rap.la art.234 alin.1 lit.f din noul cod penal.
La individualizarea pedepsei, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile art. 74 C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului, elemente în raport de care a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.
Potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal, aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și c Cod penal intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. în aplicarea art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art.3 din Protocolul nr. 1 la această Convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Hirst v. Marea Britanie și S. și P. v. România, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu potrivit art.20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, instanța de fond a interzis inculpatului doar acele drepturi de la art. 64 Cod penal față de care acesta este nedemn de a le mai exercita.
Astfel, față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța a apreciat că inculpatul nu mai este demn de a mai exercita drepturile prevăzute la art. 64 lit. a și b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Pe cale de consecință, s-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal anterior, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative și a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză iar partea civilă nu s-a constituit parte civilă in acest proces.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpatul V. F. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1.În apelul său parchetul a susținut că prin hotărârea atacată instanța de fond a omis să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru o perioadă determinată cuprinsă între 1 și 5 ani, cu toate că interzicerea acestor drepturi este obligatorie conform art. 67 alin.2 din noul Cod penal, în raport de infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv cea prevăzută de art. 234 alin.1 Cod penal care prevede în mod expres și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
2.Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe, susținând că este greșită sub aspectul dozării pedepsei, în condițiile în care a recunoscut comiterea faptei în instanța de apel, iar aceasta a rămas în forma tentativei.
În consecință, a solicitat redozarea cuantumului pedepsei aplicate care să fie orientat spre minimul general prevăzut de lege față de impactul social redus generat de fapta sa.
Curtea, examinând sentința atacată în raport de criticile formulate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, din actele și lucrările dosarului, constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pe baza probelor strânse îndeosebi în faza de urmărire penală și care în parte au fost administrate și cu prilejul cercetării judecătorești instanța de fond a stabilit corect că deș inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 Cod penal anterior și tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 și alin.2 lit.b cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal anterior, datorită intervenirii pe parcursul judecății au unei noi legi penale, se impune stabilirea legii penale mai favorabile inculpatului în conformitate cu art.5 cod penal.
Din acest motiv, în mod corect instanța de fond a dispus, prin hotărârea atacată, schimbarea încadrării juridice a faptelor, conform art. 386 alin.1 Cod procedură penală în infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 rap. la art. 234 alin.1 lit.f cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal deoarece aceasta include, prin voința legiuitorului și infracțiunea de violare de domiciliu ce era distinct prevăzută ca faptă penală în vechea reglementare iar actualmente constituie o variantă agravantă a infracțiunii complexe de tâlhărie, rămasă în forma tentativei în cauza de față.
Potrivit art. 234 din noul Cod penal, pentru infracțiunea comisă în forma tentativei conform art. 32 din același cod, așa cum a fost finalmente recunoscută de inculpat prin declarația dată în instanța de apel, alături de pedeapsa principală care constă în închisoarea de la 3 la 10 ani legiuitorul a prevăzut și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, iar potrivit disp. art. 67 alin.2 din același cod aplicarea acestei pedepse complementare este obligatorie când legea o prevede.
Astfel fiind, Curtea constată că este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi dar pe care instanța de fond a omis să o aplice așa cum în mod corect a susținut apelantul parchet prin apelul exercitat.
De aceea, chiar dacă noua reglementare penală este mai favorabilă sub aspectul regimului sancționator, se impune cu necesitate în raport de disp. art. 12 alin.2 din Legea nr. 187/2012 privind aplicarea noului Cod penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi așa cum s-a solicitat prin motivele de apel ale parchetului.
Astfel, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, situație în care pedeapsa complementară și cea accesorie urmează a fi stabilite potrivit dispozițiilor din noul cod penal care a fost identificată ca fiind legea mai favorabilă inculpatului.
De aceea, în baza art. 421 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul parchetului în sensul desființării în parte, în latură penală a sentinței atacate și rejudecând cauza sub aspectul pedepselor complementare și accesorii se va dispune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani calculată de la data prezentei decizii, înlăturând disp. art. 64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal anterior în sensul înlocuirii acestora cu pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal, în temeiul art. 65 Cod penal și art.12 din Legea nr. 187/2012, de la data prezentei decizii, pe toată durata executării pedepsei principale.
Referitor la apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe, Curtea constată că la individualizarea pedepsei judecătorul fondului, luând în toate criteriile prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată de fapta sa, comisă pe timp de noapte, exercitarea de violențe asupra persoanei vătămate care îi era vecin, a aplicat o pedeapsă al cărei cuantum răspunde funcțiilor de represiune și coerciție, reeducare și eventuală prevenție pe care trebuie să le îndeplinească orice sancțiune de drept penal și în condițiile în care inculpatul, care nun se află la primul conflict cu legea, execută deja în detenție o altă pedeapsă privativă de libertate.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului în baza art. 421 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
De aceea, urmare desființării parțiale a sentinței în apelul Parchetului se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Văzând și disp. art. 275 alin.2 și 3 Cod procedură penală precum și că inculpatul a beneficiat de apărarea prestată de un avocat desemnat din oficiu, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi inclus în cheltuielile judiciare la care va fi obligat inculaptul,va fi avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr. 1362 din 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Desființează în parte în latură penală sentința apelată și rejudecând cauza, sub aspectul pedepselor: complementare și accesorii,
Aplică inculpatului V. F. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani calculată de la data prezentei decizii, înlăturând disp. art. 64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal anterior și aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal, în temeiul art. 65 Cod penal și art. 12 din Legea nr. 187/2012, de la data prezentei decizii, pe durata executării pedepsei principale.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. F. M., fiul lui N. și G., născut la data de 20.02.1988 în municipiul Ploiești, jud. Prahova, CNP_, domiciliat în com. Valea Călugăreasca, ., județul Prahova, arestat în altă cauză, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni- împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
T. L. S. P. B.
Grefier,
I. A.
Proces-verbal
Pt.d-na grefier aflată în concediu medical
prezenta se semnează de
P. grefier
Red. TL./ 30.12.2014
2 ex./9 ian.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria Ploiești
Judec. fond Zamfirecu A.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|








