Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 414/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-08-2014 în dosarul nr. 1173/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.414
Ședința publică din data de 21 august 2014
PREȘEDINTE - F. T.
GREFIER - E. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. G.
din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T.- S. Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul I. A.-A., fiul lui M. și Victorița, născut la 12.06.1987 în Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.387 din 18 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art.595 Cod procedură penală, rap. la art.23 din Legea nr.255/2013, a fost respinsă cererea formulată de către condamnatul I. A. - A., inclusiv pe cea care a format obiectul dosarului nr._, privind aplicarea „mitior lex”.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 30 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat I. A. A., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat din oficiu Elenga Liz P. din Baroul Prahova, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/22.07.2014 (fila 13 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că
Conform dispozițiilor art. 356 alin.2 Cod procedură penală și cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul aflat în stare de deținere, a luat legătura cu acesta, precizând că își retrage contestația.
Contestatorul-condamnat I. A. A. având personal cuvântul, susține că înțelege să își retragă contestația formulată în prezenta cauză.
Avocat din oficiu E. Luz P. și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată de condamnat, în sensul retragerii contestației exercitată împotriva sentinței penale nr. 387 din data de 18 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Contestatorul – condamnat I. A. A. având ultimul cuvânt, declară că înțelege să își retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 387 din data de 18 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față;
Prin sentința penală nr.387 din data de 18 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția penală, în dosarul nr._, în baza art.595 Cod procedură penală, rap. la art.23 din Legea nr.255/2013, a fost respinsă cererea formulată de către condamnatul I. A. - A., fiul lui M. și Victorița, născut la 12.06.1987 în Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, inclusiv pe cea care a format obiectul dosarului nr._, privind aplicarea „mitior lex”.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 30 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 12.03.2014, persoana privată de libertate I. A.-A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, a solicitat aplicarea „mitior lex”, invocând faptul că în ceea ce-l privește, în raport de noile limite de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat definitiv și de disp. art.3201 Cod procedură penală, se impune o reducere a pedepselor.
După sesizarea instanței, în vederea soluționării cererii, s-au solicitat relații locului de deținere constând în înaintarea fișei de evaluare întocmită de comisie; copia mandatului de executare a pedepsei închisorii în executarea căruia se află condamnatul și copia sentinței penale în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei, relații înaintate la dosar cu adresa nr. Y/_/PMDB/BED .
Totodată, s-a procedat la încunoștințarea condamnatului cu privire la termenul de soluționare stabilit și posibilitatea de a formula concluzii scrise până la acel termen, astfel cum prevăd disp. art.23 alin.8 din Legea nr.255/2013, din partea condamnatului fiind înaintate la dosar concluzii scrise.
La termenul stabilit, având în vedere procedura de soluționare a unor astfel de cereri prevăzută de disp. art.23 din Legea nr.255/2013 (fără participarea procurorului, a avocatului și a condamnatului), stabilindu-și în prealabil competența în soluționarea sesizării în raport de disp. art.595 alin.2 Cod procedură penală, instanța a reținut sesizarea în vederea soluționării, dispunând totodată, în conformitate cu prevederile art.43 alin.3 Cod procedură penală, reunirea cauzei cu nr._ la prezenta cauză în urma constatării faptului că această cauză are un obiect similar cu cea care formează obiectul dosarului nr._ .
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut că în prezent persoana privată de libertate I. A. - A., deținut în Penitenciarul Mărgineni se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.72/27.03.2013 a Tribunalului Ialomița, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013 și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.264/23.04.2013.
Prin această sentință a fost admisă cererea de contopire de pedepse formulată de către condamnat și descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal anterior, stabilită prin sentința penală nr.746 din 27.06.2012 pronunțată de către Judecătoria Moreni, definitivă la data de 22.08.2012, în pedepsele componente astfel:
- 5 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr.272/27.08.2010 de Tribunalul Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunii prev. de
art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din aceeași lege, art.37 lit.b, art.74 lit.c – 76 lit.a și art.80 Cod penal anterior;
- 1263 zile închisoare – rest rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.798/21.08.2008 a Judecătoriei Moreni;
- 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.187/06.03.2012 a Judecătoriei Târgoviște pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.c Cod penal anterior cu aplic. art. 3201 alin.7 Cod procedură penală.
Prin aceeași sentință a fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.128/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în pedepsele componente de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.31 Cod penal rap. la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal și restul de 2 ani, 5 luni și 29 zile din pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.798/21.08.2008 a Judecătoriei Moreni.
În baza art.36 alin.2 Cod penal, s-a dispus contopirea tuturor acestor pedepse, stabilindu-se executarea pedepsei celei mai grele, respectiv 10 ani închisoare, pedeapsă contopită cu restul de 2 ani, 5 luni și 29 de zile, stabilindu-se în final executarea pedepsei de 10 ani închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o durată de 3 ani.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, din durata pedepsei închisorii s-a scăzut perioada executată începând cu 02.05.2009 la zi, dispunându-se anularea mandatelor de executare nr.875/2012 al Judecătoriei Moreni și nr.237/2012 al Tribunalului Prahova și emiterea unui nou mandat.
În conformitate cu disp. art.6 alin.1 Cod penal „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Potrivit disp. art.4 din Legea nr.187/2012 „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
În verificarea incidenței legii penale mai favorabile sub aspectul pedepselor principale, urmează a fi realizată o dublă verificare, etapizată astfel: mai întâi se va stabili dacă maximul special al pedepsei închisorii, prevăzut în legea nouă, este mai scăzut decât acela cuprins în legea veche, în sancționarea aceleiași infracțiuni și numai dacă rezultatul acestei prime examinări este pozitiv, se va trece la compararea pedepsei concret aplicată în baza legii vechi cu noul maxim special, iar în cazul în care prima este superioară, se va opera reducerea prin scăderea la limita noului maxim special.
Concret, în cazul concursului de infracțiuni, cum este cazul în speță, se va analiza fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, dispunându-se reducerea acestora în situația în care depășesc maximul special prevăzut de Noul cod.
Ulterior, dacă noul cod a fost identificat ca lege mai favorabilă, se stabilește cuantumul pedepsei care ar putea fi aplicată ca urmare a aplicării dispozițiilor privind stabilirea pedepsei în cazul concursului de infracțiuni conform art. 39 Noul Cod penal.
Fiind în prezența unei pedepse rezultante aplicată în urma unui concurs de infracțiuni, se va proceda la o descontopirea acesteia în pedepsele componente, după care se vor compara pedepsele stabilite cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru respectivele infracțiuni.
Infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 37 lit. b Cod penal anterior, pentru care a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, este sancționată potrivit legii noi cu închisoarea de la 5 la 12 ani. Reținându-se și disp. art. 37 lit. b Cod penal anterior (art. 43 alin. 5 din noul Cod penal), limitele de pedeapsă potrivit legii noi vor fi cuprinse între 7 ani și 6 luni și 18 ani. Prin urmare nu sunt aplicabile disp. art. 6 alin. 1 din noul Cod penal.
Infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c Cod penal anterior, pentru care a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare este incriminată în noul Cod penal în art. 233 și se pedepsește cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani.
Cum pedeapsa stabilită nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, nu sunt aplicabile disp. art. 6 alin. 1 din noul Cod penal.
Infracțiunea prevăzută de art. 31 Cod penal, rap. la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 pentru care a fost stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare este incriminată în prezent în art. 52 Cod penal, rap. la art. 2 din legea nr. 143/2000 și este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani.
Cum și în cazul acestei infracțiuni pedeapsa stabilită nu depășește maximul special prevăzut de noua lege, nu vor fi incidente disp. art. 6 alin. 1 din noul Cod penal.
Procedându-se la stabilirea cuantumului pedepsei care ar putea fi aplicată potrivit legii noi (art. 39 lit. b din noul Cod penal), rezultanta va fi de 10 ani + 1/3 din 9 ani = 13 ani - rezultanta care este mai mare decât pedeapsa aplicată în baza legii vechi și care va fi identificată va fiind lege finală mai favorabilă.
Nici sub aspectul pedepsei complementare nu sunt incidente disp. art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, aceasta încadrându-se în limitele prevăzute în art. 66 alin. 1 din noul Cod penal, iar drepturile a căror interzicere a fost dispusă își au corespondentul în noua lege.
Pentru considerentele enunțate, a fost respinsă cererea formulată, aplicându-se în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat cu procesul penal disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
Împotriva sentinței penale nr. 387 din data de 18 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a formulat contestație condamnatul I. A. A., fără a arăta în scris motivele ce l-au determinat să promoveze această cale de atac.
Prezent personal în ședința publică de astăzi, 21 august 2014 și după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu, condamnatul - contestator I. A. A. a precizat că înțelege să-și retragă contestația declarată împotriva sentinței penale nr. 387 din 18 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Față de această manifestare de voință a contestatorului - condamnat, exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, în temeiul dispozițiilor art.425/1
alin. 3 rap. la art. 415 Cod procedură penală, Curtea urmează să ia act de declarația contestatorului.
Văzând și dispozițiile cuprinse în art. 275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul I. A. A., fiul lui M. și Victorița, născut la data de 12 iunie 1987, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 387 din 18 aprilie 2014 a Tribunalului Dâmbovița.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 august 2014.
Președinte
F. T.
Grefier
E. V.
Red.EV
Tehnored.EV
5 ex./23.08.2014
dos.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f.S. N.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1189/2014.... → |
|---|
