Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 355/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 355/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 22917/200/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 355

Ședința publică din data de 7.04.2014

Președinte – S. P. B.

Judecător – T. L.

Grefier – I. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de asigurătorul S.C. „G. A.” SA – Sucursala B., cu sediul în B., .-32, județul B., partea civilă I. O. M. domicilitată în B., ..11, Județul B., persoana vătămată I. L. și I. O. M. pentru persoana vătămată I. R.-I. – domiciliați în B., ..11, județul B., împotriva sentinței penale nr. 168/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care:

În baza art. 184, alin. 1 și 3, Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 3201, alin.7, Cod procedură penală din 1968, raportat la art. 5, Cod penal a fost condamnat inculpatul G. F., fiul lui D. și G., născut la data de 16.09.1993 în mun.B., jud.B., domiciliat în mun.B., ., ., studii 12 clase, student la Facultatea de Medicină Dentară Iași, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, CNP-_, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită în dauna părții vătămate I. R.-I., fiul lui L. și M. O., domiciliat în mun.B., ..11, jud.B., CNP-_, în data de 23.04.2013.

În baza art. 71, alin. 2, Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.

În baza art. 81, Cod penal din 1969, raportat la art. 5, Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.

În baza art. 71, alin. 5, Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.404 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 84, Cod penal din 1969.

În baza art. 19 cu referire la art. 397, Cod procedură penală și la art. 1349, 1357, 1387 și 1391 cod civil a fost obligat inculpatul împreună cu asigurătorul de răspundere civilă auto . România la 646 lei despăgubiri civile către S. C. de Urgență pentru Copii MS Curie București și la 5000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale și 25.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către partea vătămată I. R. I., constituită parte civilă prin reprezentant legal I. O.-M..

S-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile I. O.-M., fiica lui C. și A., născută la data de 01.09.1978 în mun.B., jud.B., domiciliată în mun.B., ..11, jud.B., CNP-_ și I. L., fiul lui S. și M., născut la data de 28.01.1970 în mun.B., jud.B., domiciliat în mun.B., ..11, jud.B., CNP-_, privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile pentru daune morale.

În baza art. 274, Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul parte civilă I. O. M. asistată de avocat Tibișoiu D. D. cu împuternicire avocațială nr._/2013, lipsă fiind apelantul persoană vătămată I. L., apelantul persoană vătămată I. R. I. prin reprezentant legal reprezentați de același avocat, intimatul inculpat G. F. reprezentat de avocat F. S. A. cu împuternicire avocațială nr._/2013 și intimatul parte civilă S. clinic de urgență pentru copii M. Curie București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus motivele de apel de către apelantul asigurător.

Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția de necompetență materială a instanței.

Curtea, pune în discuția părților excepția de necompetență invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Apărătorii apelanților părți civile și persoane vătămate și apărătorul intimatului inculpat, având pe rând cuvântul, solicită admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B..

CURTEA

Deliberând asupra apelului penal de față în baza actelor și lucrărilor

dosarului reține următoarele;

Prin sentința penală nr. 168/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., s-au dispus următoarele:

În baza art. 184, alin. 1 și 3, Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 3201, alin.7, Cod procedură penală din 1968, raportat la art. 5, Cod penal a fost condamnat inculpatul G. F., fiul lui D. și G., născut la data de 16.09.1993 în mun.B., jud.B., domiciliat în mun.B., ., studii 12 clase, student la Facultatea de Medicină Dentară Iași, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, CNP-_, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită în dauna părții vătămate I. R.-I., fiul lui L. și M. O., domiciliat în mun.B., ..11, jud.B., CNP-_, în data de 23.04.2013.

În baza art. 71, alin. 2, Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.

În baza art. 81, Cod penal din 1969, raportat la art. 5, Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.

În baza art. 71, alin. 5, Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.404, Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 84, Cod penal din 1969.

În baza art. 19 cu referire la art. 397 Cod procedură penală și la art. 1349, 1357, 1387 și 1391 Cod civil a fost obligat inculpatul împreună cu asigurătorul de răspundere civilă auto . România la 646 lei despăgubiri civile către S. C. de Urgență pentru Copii MS Curie București și la 5000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale și 25.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către partea vătămată I. R. I., constituită parte civilă prin reprezentant legal I. O.-M..

S-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile I. O.-M., fiica lui C. și A., născută la data de 01.09.1978 în mun.B., jud.B., domiciliată în mun.B., ..11, jud.B., CNP-_ și I. L., fiul lui S. și M., născut la data de 28.01.1970 în mun.B., jud.B., domiciliat în mun.B., ..11, jud.B., CNP-_, privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile pentru daune morale.

În baza art. 274, Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.2683/P/2013 din 18.12.2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 23.12.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, infracțiune prevăzută de art. 184, alin. 1 și 3, Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței se reține că, inculpatul G. F. în data de 23.04.2013, în jurul orei 19:30, a condus autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, pe .. B., din direcția Mărăcineni către centru, iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere părții vătămate I. R.-I., de 11 ani, aflat împreună cu părinții săi în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, și l-a acroșat cu partea frontală a autovehiculului, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 50-55 de zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții.

Partea vătămată I. R.-I., prin reprezentant legal, mama sa I. O.-M., s-a constituit parte civilă printr-un înscris (fila 11) cu suma de 45.000 lei daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor privind tratamentul, intervențiile chirurgicale, deplasările efectuate precum și celelalte investigații și 80.000 pentru daune morale.

Mama parții vătămate, I. O.-M., s-a constituit parte civilă printr-un înscris (fila 11) și așa cum a precizat în ședința publică din data de 21.01.2014, cu suma de 20.000 lei daune morale, pentru suferințelor psihice provocate de leziunile suferite de fiul său.

Tatăl parții vătămate, I. L., s-a constituit parte civilă printr-un înscris (fila 12) cu suma de 30.000 lei daune morale, pentru suferințelor psihice provocate de leziunile suferite de fiul său.

În cauză a fost introdusă în calitate de asigurător de răspundere civilă auto . România.

S. C. de Urgență pentru Copii MS Curie București s-a constituit parte civilă cu suma de 646 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate I. R.-I. în perioada 24-26.04.2013 (filele 51-54, dosar UP).

La întrebarea instanței, inculpatul a declarat că, recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe și în consecință solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Instanța, aplicând dispozițiile art. 3201, Cod procedură penală a audiat inculpatul, care a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este trimisă în judecată și a prezentat modalitatea producerii accidentului, în sensul că a ocolit coloana care aștepta la intersecția dintre Bulevardul Unirii și . a ajuns la trecerea de pietoni a acroșat doi pietoni aflați pe trecerea de pietoni. Ar fi de acord să despăgubească partea vătămată, dar în limita posibilităților, fiind student și are cheltuieli cu întreținerea sa.

A fost audiată dovedirea pretențiilor civile, martora C. C.-G..

Analizând întregul material probator administrat în cauză, declarațiile inculpatului date în cauză, declarația părții vătămate și a reprezentanților legali, procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de desenul schiță, raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, declarațiile martorilor H. Ș. M. și G. F. și caracterizarea inculpatei prezentată în cuprinsul actului de sesizare, instanța reține următoarele:

Locul producerii evenimentului se afla pe sensul de mers XXL către Centru. În zona, circulația se desfășoară pe două sensuri, fiecare sens fiind prevăzut cu câte trei benzi de circulație. Sensurile de mers sunt delimitate între ele prin scuar betonat, iar pentru benzile de circulație, în mod normal, există marcaj simplu discontinuu. Ca o excepție, la momentul respectiv, pe benzile 1 și 2 de pe sensul de mers amintit anterior, înaintea intersecției cu . anumite lucrări în carosabil, motiv pentru care asfaltul era tăiat și înlocuit cu pietriș, pe o lățime de 1,80 metri, la o distanta de 1,30 metri de la bordura trotuarului din partea dreapta.

Intersecția este prevăzută cu semafoare, iar la data producerii evenimentului rutier acestea funcționau pe culoarea galben intermitent. Totodată, pe .. Prutului există trecere de pietoni semnalizată corespunzător prin indicator amplasat în mod vizibil și marcaje aplicate pe carosabil.

În data de 23.04.2013, inculpatul Gheorghelica F. s-a deplasat la sala de fitness Prozone din complexul Galleria, unde s-a întâlnit cu un cunoscut de-al sau pe nume A., care mai era însoțit de două persoane de sex feminin. La plecare, în jurul orelor 19.30, s-a oferit să-l ducă pe A. la domiciliul acestuia, din localitatea Pogonele, ..

Pe sensul de mers XXL către . circula cu dificultate, din cauza porțiunii de carosabil unde se efectuau lucrări, astfel ca șoferii se deplasau în coloana, pe banda a treia (cea de lângă scuar) și opreau destul de frecvent pentru a acorda prioritate persoanelor angajate în traversare pe trecerea de pietoni de la intersecția cu .> În aceste condiții, inculpatul G. F. aflat la volanul autoturismului Renault, a ocolit coloana de mașini care se formase pe banda a treia și când a ajuns în apropierea intersecției, circulând cu o viteza neadecvata condițiilor de trafic din zona, a observat foarte târziu persoanele care traversau regulamentar, pe trecerea de pietoni. Deși a frânat, inculpatul nu a mai putut evita acroșarea victimelor I. R.-I., în vârsta de 11 ani și a tatălui său, I. L., de 43 ani.

Conform raportului de expertiza medico-legala cu examinarea persoanei nr. Al /77/1881/14.08.2013 eliberat de Serviciul de Medicină Legală B., partea vătămată I. R.-I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 50- 55 zile de îngrijiri medicale, fără punerea vieții în pericol.

De asemenea, persoana vătămată I. L. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, fără punerea vieții în primejdie.

După producerea evenimentului rutier, la ora 19.49, inculpatul Gheorghelica F. a fost testat cu aparatul Drager, care la poziția 5058 a indicat un rezultat de 0,23 mg/l alcool pur în aerul expirat. Pentru acest motiv, a fost condus la S. Județean B., unde la orele 20.13, respectiv 21.13, i-au fost recoltate doua probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Conform buletinului de analiza toxicologică nr.262 din 26.04.2013 eliberat de Serviciul de Medicina Legala B., inculpatului G. F. i s-a stabilit o alcoolemie de 0,40 gr.%o la prima proba, respectiv 0,25 gr.%o la a doua proba.

Situația de fapt astfel reținută s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor reprezentantului legal al părții vătămate (I. L.) cu declarațiile inculpatului și cu toate celelalte probe administrate în cauză respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului, din care rezultă dinamica producerii accidentului, în sensul că mașina condusă de inculpat a acroșat partea vătămată, în timp ce aceasta se deplasa regulamentar pe trecerea de pietoni. Modalitatea de producere a accidentului descrisă mai sus a fost confirmată și de martorii oculari H. S.-M. și G. F..

Instanța a reținut că, evenimentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto G. F., care nu a respectat prevederile art. 135 lit. h din HG 1391/2006 potrivit cărora „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”, cu referire la art. 53 alin.2 din același act normativ, care prevede că „Semnalul de culoare galbenă intermitent permite trecerea, conducătorul de vehicul fiind obligat să circule cu viteză redusă, să respecte semnificația semnalizării rutiere și a regulilor de circulație aplicabile în acel loc”.

În drept, fapta inculpatului G. F. care în timp ce conducea un autovehicul pe drumurile publice, nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate I. R.-I., de 11 ani, aflat împreună cu părinții săi în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, și l-a acroșat cu partea frontală a autovehiculului, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 50-55 de zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184, alin.1 și 3, Cod penal din 1969, sau art.196, alin.1 și 4, Cod penal nou (vătămarea a două persoane) cu aplicarea dispozițiilor art.3, alin.2 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Codului penal.

Față de situațiile de fapt și de drept reținute, instanța, reținând vinovăția inculpatului G. F. l-a condamnat pe acesta, în baza art. 184, alin. 1 și 3, Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 3201, alin.7, Cod procedură penală din 1968, raportat la art. 5, Cod penal, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită în dauna părții vătămate I. R.-I., în data de 23.04.2013.

La aplicarea legii mai favorabile, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două texte de lege, închisoarea de le 3 luni la 2 ani sau amenda (art. 184, alin. 1 și 3, Cod penal din 1969) sau închisoarea de la 4 luni la 1 an și 4 luni ( art. 196, alin.1 și 4, Cod penal).

Având în vedere modul de comitere a faptei, trecutul infracțional al inculpatului, faptul că a recunoscut săvârșirea faptei pe tot parcursul urmăririi penale, instanța s-a orientat la o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege, condiții în care a apreciat că lege mai favorabilă, în această cauză, este art. 184, alin. 1 și 3, Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 3201, alin.7, Cod procedură penală.

La dozarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72, Cod penal și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de rezultatul acesteia, dar și persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră pe toată durata desfășurării procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei, aflându-se la prima incidență cu legea penală.

În baza 71, alin. 2, Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 și a dispozițiilor Deciziei CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II-a (dreptul de a fi ales), și lit. b, Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, deoarece inculpatul se află la prima incidență cu legea penală, a realizat pericolul faptei sale și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81, Cod penal, raportat la art. 5, Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în condițiile art. 82, Cod penal.

Și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că dispozițiile art. 81, Cod penal din 1969, sunt mai favorabile decât dispozițiile art. 83, Cod penal, sub aspectul obligațiilor ce pot fi impuse inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 71, alin. 5, Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II-a, b, Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 404, Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 84, Cod penal din 1969, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin prezenta sentință și executarea ei alături de o nouă pedeapsă aplicată pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție înăuntrul termenului de încercare sau pentru neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare, situație în care instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.

În soluționarea laturii civile, instanța a avut în vedere că inculpatul conducea autovehiculul respectiv, care era asigurat pentru răspundere civilă auto la . România, fiind aplicabile dispozițiile art. 49-54 din Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările ulterioare.

S. C. de Urgență pentru Copii MS Curie București prin adresa nr._/12.12.2013 s-a constituit parte civilă cu suma de 646 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate în perioada 24-26.04.2013.

În dovedirea pretențiilor sale, spitalul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, fișa decontului de cheltuieli.

Față de probele administrate spital și de concluziile raportului de expertiză medico – legală nr. Al / 77 / 1881 / 14.08.2013 eliberat de Serviciul de Medicina Legala B., care a concluzionat că partea vătămată I. R.-I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și pot data din 23.04.2013, acțiunea civilă formulată de partea civilă este întemeiată și deoarece există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și cheltuielile medicale efectuate de aceasta cu tratamentul părții vătămate, instanța, în baza art.19 cu referire la art.397, Cod procedură penală și la art.1349, 1357, 1387 și 1391 Cod civil a fost obligat inculpatul împreună cu asigurătorul de răspundere civilă auto . România la 646 lei despăgubiri civile către S. C. de Urgență pentru Copii MS Curie București.

Partea vătămată I. R.-I., prin reprezentant legal, mama sa I. O.-M., s-a constituit parte civilă printr-un înscris (fila 11) cu suma de 45.000 lei daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor privind tratamentul, intervențiile chirurgicale, deplasările efectuate precum și celelalte investigații și 80.000 pentru daune morale.

În dovedirea pretențiilor sale partea vătămată, prin reprezentant legal a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: raportul de expertiză medico – legală nr. Al / 77 / 1881 / 14.08.2013 eliberat de Serviciul de Medicina Legala B., scrisoare medicală eliberată de S. C. de Urgență pentru Copii MS Curie București și declarația martorului C. C.-G..

Din probele administrate instanța a reținut că partea vătămată, prin reprezentantul legal a efectuat cheltuieli însemnate atât în perioada de spitalizare, cât și ulterior cu tratamentele medicamentoase necesare recuperării și că a efectuat două intervenții chirurgicale, inițial la data de 24.04.2013 pentru „reducerea închisă și osteosinteză în dublu X, cu 4 broșe” și la data de 20.05.2013 pentru „extragerea materialului de osteosinteză”, intervenții care au necesitat deplasări la București, atât pentru efectuarea lor cât și pentru controale periodice, cheltuieli care se ridică la nivelul aproximativ sumei de 5000 lei.

În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral urmare accidentului, că a avut nevoie de un număr însemnat de zile de îngrijiri medicale, că locul leziunilor (femurul stâng) au produs o stare accentuată de disconfort, pentru partea vătămată care este copil, aceasta fiind imobilizat mult timp la pat și că ulterior a avut interdicția de a călca cu piciorul operat (fila 24, scrisoarea medicală), că a fost supus la două intervenții chirurgicale, efectuate sub anestezie generală, motiv pentru care a apreciat că obligarea inculpatului, în aceleași condiții, și la 25.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale este menită să acopere prejudiciul invocat de aceasta, fără ca această reparație morală să constituie o îmbogățire fără just temei.

În aceste condiții, instanța a apreciat că acțiunea civilă formulată de partea vătămată, prin reprezentantul legal, în ceea ce privește daunele materiale și morale, este întemeiată parțial și a admis-o numai în parte și în baza art. 19 cu referire la art.397, Cod procedură penală și la art.1349, 1357, 1387 și 1391 Cod civil obligă inculpatul împreună cu asigurătorul de răspundere civilă auto . România și la 5000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale și 25.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către partea vătămată I. R. I..

Instanța a reținut că mama parții vătămate, I. O.-M., s-a constituit parte civilă printr-un înscris (fila 11) și așa cum a precizat în ședința publică din data de 21.01.2014, cu suma de 20.000 lei daune morale, pentru suferințelor psihice provocate de leziunile suferite de fiul său, iar tatăl parții vătămate, I. L., s-a constituit parte civilă printr-un înscris (fila 12), cu suma de 30.000 lei daune morale, pentru suferințelor psihice provocate de leziunile suferite de fiul său.

Instanța a reținut că părțile civile menționate, I. O.-M. și I. L., nu au fost vătămate prin acțiunea inculpatului, iar faptul că acestea au asistat la suferințele părții vătămate – parte civilă fiul lor, nu este de natură a conduce la concluzia că se poate reține ca fiind născut în favoarea lor un drept de despăgubire.

În principiu, relațiile de familie presupun participarea la toate evenimentele atât pozitive, cât și negative din sânul acesteia a tuturor membrilor, fiind de esența acestei instituții sprijinul și obligația legală (în cazul părinților) pe care trebuie să și-l asigure unii altora în cazul unor situații cu impact negativ. Nu este necesară compensarea cu sume de bani a realizării acestor obligații sociale și pe cale de consecință nu se poate stabili ca fiind un prejudiciu de natură morală faptul că membrii familiei se sprijină între ei. Este cert că părinții au fost afectați ca urmare a accidentului în care partea vătămată – parte civilă a fost implicat, însă tot atât de adevărat este faptul că și aceștia vor beneficia de daunele morale pe care este îndreptățit a le primi ultimul, fiind aceasta un rezultat al relațiilor de familie menționate.

În aceste condiții, instanța a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile I. O.-M. și I. L. privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile pentru daune morale.

Față de culpa infracțională a inculpatului, instanța, în baza art. 274, Cod procedură penală, l-a obligat pe acesta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au exercitat apeluri: partea civilă I. O. M., persoanele vătămate I. L. și I. R. I.-prin reprezentanți legali precum și asiguratorul de răspundere civilă . București prin Sucursala B.(filele 4-8).

La termenul de judecată de astăzi, procurorul a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de a soluționa calea de atac a apelului față de împrejurarea că în raport de obiectul cauzei, infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.1 și 3 cod penal anterior) competența de soluționare a aparținut tribunalului conform art.27 pct.3 cod pr.pen. anterior.

Apărătorii apelanților părți civile și persoane vătămate precum și apărătorul intimatului inculpat au fost de acord cu admiterea excepției invocate de procuror.

Curtea, în temeiul disp. art. 10 alin.2 din Legea 255/2013 potrivit cărora recursurile aflate pe rol la data intervenirii legii noi se judecă de aceeași instanță dar potrivit legii noi, constatând că la data de 1.02.2014 instanța competentă să judece calea de atac pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin.1,3 Cod penal anterior era tribunalul potrivit art. 27 pct.3 Cod procedură penală, urmează a admite excepția invocată de parchet și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția invocată de Ministerul Public.

Declină competența de soluționare a apelurilor declarate de asigurătorul S.C. „G. A.” SA – Sucursala B., partea civilă I. O. M., persoana vătămată I. L. și I. O. M. pentru persoana vătămată I. R.-I., în favoarea Tribunalului B..

Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2014.

Președinte, Judecător,

S. P. B. T. L.

Grefier,

Red. SPB. I. A.

2ex./30.04.2014

Dosar fond nr._ Judecătoria B.

Judec. fond D. L.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 355/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI