Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 65/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 5887/320/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 65/R
Ședința publică din 27 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Judecător M. R. C.
Judecător F. G.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul P. I. (fiul lui G. și R., născut la data de 30.08.1963 în Sânmartinu de Câmpie, jud. M., domiciliat în Tg. M., . A, ., jud. M., posesor al C.I. ., nr._, CNP_) împotriva sentinței penale nr.655 din 25 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-a înaintat șa dosarul cauzei, copia sentinței penale nr.1177/16.11.2011 a Judecătoriei Târgu-M., cu mențiunea că aceasta a rămas definitivă, prin nerecurare, la data de 29.11.2011.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 ianuarie 2014, - încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie,- prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului promovat în cauză, la data de azi, respectiv 27 ianuarie 2014.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului recurs:
La data de 25.06.2013, în dosarul nr._, Judecătoria Tg.M. a pronunțat sentința penală nr.655, prin care în temeiul art. 345 alin. 1 și 2 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul P. I., la:
- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., cu reținerea art. 3201 alin. 7 Cod procedura penală, faptă din data de 31.12.2011;
- la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art.86 alin. (2) din O.U.G. nr.195/2002, republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. cu reținerea art. 3201 alin. 7 Cod procedura penală, faptă din data de 31.12.2011.
În temeiul art. 34, alin. 1 lit. b, raportat la art. 33, lit b din C.pen. a dispus contopirea pedepselor stabilite de 1 an închisoare, respectiv 8 luni închisoare și aplică pe cea mai grea dintre ele, cea de 1 an închisoare.
În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1.177/16.11.2011 a Judecătoriei Tg-M., definitivă, prin nerecurare, la data de 29.11.2011 și a dispus executarea, în întregime, a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale și potrivit art. 349 Cod procedura penală raportat la art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedura penală a obligat inculpatul la plata sumei de 510 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Instanța de fond, la pronunțarea acestei soluții a reținut că prin Rechizitoriul nr. 220/P/2012, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-M. din data de 13.05.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ... de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul…de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art.86 alin. (2) din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, la data de 31.12.2011, în jurul orelor 18.00, inculpatul a condus pe drumurile publice (DN 15 E în afara localității Râciu din jud. M.) autoturismul marca marca BMW 320, de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea concentrația de 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,40‰-1,20‰ alcool pur în sânge) și având dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat.
Situația de fapt, astfel prezentată în rechizitoriu, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:
proces-verbal de constatare a infracțiunii;
proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare;
rezultatul testării cu aparatul alcooltest;
buletinul de analiză toxicologică alcoolemie 12/6/A-2 din 04.01.2012 emis de către IML Tg. M.;
buletinul de examinare clinic, însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică;
declarațiile inculpatului P. I..
În cursul judecății, la dosarul cauzei, a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. nr. 41).
Instanța nu a administrat probe în cursul judecății, ci s-a limitat la ascultarea inculpatului, întrucât acesta a recunoscut, fără rezerve, învinuirea ce i-a fost adusă, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale și, totodată, a solicitat să-i fie aplicate prevederile art. 3201 C pr. pen.
La termenul de judecată din data de 18.06.2013, instanța a apreciat că erau îndeplinite condițiile formale, prevăzute de art. 3201 C.proc.pen., constatând că toate actele și măsurile dispuse de către organele de urmărire penală au fost îndeplinite cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, pentru efectuarea valabilă a acestora, inclusiv probatoriile, care au fost administrate legal și cu respectarea drepturilor legale ale inculpatului, aceste aspecte nefiind contestate nici de inculpat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 31.12.2011, în jurul orelor 18.00, organele de poliție din cadrul IPJ M. – Serviciul Poliției Rutiere, au fost anunțate în legătură cu producerea unui accident rutier, pe DN 15 E, în afara localității Râciu, din jud. M., care a avut ca urmare vătămarea unei persoane.
Având în vedere această împrejurare, organele de poliție s-au deplasat la fața locului, ocazie cu care au găsit un autoturism marca BMW 320, de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare_, ce se afla răsturnat, pe partea laterală stânga, în șanțul din partea stângă a sensului de deplasare, către municipiul Tg. M., iar conducătorul autoturismului se afla într-una din cele două ambulanțe SMURD, ajunse la fața locului și primea îngrijiri medicale.
Acesta a fost identificat în persoana inculpatului P. I., iar datorită șocului suferit și a consumului de alcool nu a putut fi testat, la fața locului, cu aparatul alcooltest. S-a reușit această operațiune doar la U.P.U. – S.M.U.R.D. Tg. M., la ora 19.37 rezultatul testului indicând o cantitate de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În urma analizei de laborator a probelor biologice recoltate de la inculpat în intervalul orar 19.40 – 20.40, a rezultat că acesta avea o alcoolemie de 1,40 %0, la prima probă și 1,20 %0, la cea de-a doua probă, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 12/6/A-2 din 04.01.2012 emis de IML Tg. M..
Prin sentința penală nr. 1177/16.11.2011 a Judecătoriei Tg. M., inculpatul P. I. a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea de 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195 din 2002.
Astfel, la data 31.12.2011, acesta figura cu permisul de conducere suspendat, abia în data de 12.10.2012, prin dispoziția nr. 1685 a Șefului Serviciului Rutier M. s-a dispus anularea permisului de conducere, ., în considerarea sentinței penale nr. 1177/16.11.2011 a Judecătoriei Tg. M..
Cu ocazia audierii sale, inculpatul P. I. a învederat organelor judiciare că, în data de 31.12.2011, se afla la sora sa, în localitatea Sânmartinu de Câmpie, iar la un moment dat, s-a hotărât să pornească autoturismul fiului său, care se afla în curte, acesta fiind lăsat acolo întrucât prezenta unele defecțiuni, având intenția de a se deplasa până la părinți săi, pentru a le ura „La mulți ani!”. Pe drum, acesta a oprit la un bar din centrul localității, unde a consumat în intervalul orar 17.00 - 17.20 cantitatea de 200 de ml. C. „V.” și o sticlă de bere la 0,500 ml. După ce acesta a ieșit din bar, s-a urcat, din nou, la volanul autoturismului marca BMW 320, cu nr. de înmatriculare_, a alimentat la o benzinărie din localitatea Râciu, după care a luat hotărârea de a pleca spre municipiul Tg. M., unde își avea domiciliul. O dată ajuns în afara localității Râciu, într-o zonă cu succesiune de curbe periculoase, inculpatul a pierdut controlul direcției de mers, fără a putea însă preciza care a fost motivul, astfel că s-a răsturnat în șanțul din partea stânga, a sensului său de deplasare. La scurt timp, la fața locului a venit un echipaj SMURD care i-a acordat primul ajutor și l-au transportat la spitalul din Tg. M. pentru investigații.
În cursul urmăririi penale inculpatul a fost sincer, recunoscând și regretând comiterea faptelor și colaborând cu organele de cercetare penală.
În drept, faptele inculpatului P. I. care, cu intenție, la data de 31.12.2011, în jurul orelor 18.00, a condus pe drumurile publice (DN 15 E în afara localității Râciu din Jud. M.) autoturismul marca BMW 320 de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare_ având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea concentrația de 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,40‰-1,20‰ alcool pur în sânge) și având dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ... de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul…de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prev. de art.86 alin. (2) din O.U.G. nr.195/2002, republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Cele două fapte au fost săvârșite prin aceeași acțiune, fapt pentru care se aflau în concurs de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. b din C.pen.
La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere prevederile art. 3201 alin. 7 Cod procedura penală, iar la individualizarea și dozarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, a ținut seama de criteriile generale, prevăzute de art. 72 Cod penal, referitoare la limitele de pedeapsă fixate de lege pentru infracțiunea în cauză, la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la persoana inculpatului și la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Constatând că faptele existau, constituiau infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, apreciind, în concret, gradul de pericol social, raportat la starea de alcoolemie în care se afla inculpatul, distanța parcursă cu autoturismul pe drumurile publice, urmarea produsă, constând în starea de pericol pentru valorile protejate, care a fost creată prin însăși săvârșirea faptelor, fiind în prezența unor infracțiuni de pericol abstract, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată și pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002, republicată, ca urmare a reducerii limitelor acestora, conform art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
În temeiul art. 34, alin. 1 lit. b, raportat la art. 33, lit. b din C.pen. a dispus contopirea pedepselor stabilite, de un an închisoare, respectiv de 8 luni închisoare și a aplicat pe cea mai grea dintre ele, cea de un an închisoare.
Totodată, instanța a constatat că, anterior săvârșirii faptelor, inculpatul a mai fost condamnat, la o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 1177/16.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tg. M., rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 29.11.2011. Infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost astfel săvârșite în termenul de încercare.
Ca atare, în temeiul art. 83 alin. 1 C. pen. instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1177/16.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tg. M., rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 29.11.2011, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art.86 alin. (2) din O.U.G. nr.195/2002, republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. cu reținerea art. 3201 alin. 7 Cod procedura penală, faptă din data de 31.12.2011, această pedeapsă devenind executabilă.
În temeiul art. 83 alin. 1 C. pen. a dispus executarea în întregime, a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1177/16.11.2011, pronunțată de Judecătoria Tg. M., rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 29.11.2011 și a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin prezenta sentință, pedepse pe care le-a cumulat aritmetic și a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.
Deși s-a reținut starea de recidivă post-condamnatorie, pedeapsa a fost aplicată potrivit normei speciale, ce prevedea revocarea și executarea, alături, de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Având în vedere faptul că s-a aflat în prezența unui caz, obligatoriu, de revocare a suspendării condiționate, infracțiunile săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate fiind săvârșite cu intenție, pedeapsa rezultantă nu a putut fi suspendată, urmând să fie executată în regim de detenție. Pentru a dispune în acest sens instanța a ținut cont și de cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 1/2011, în recurs în interesul legii și anume „1) Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din C.pen. 2) Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83, alin. 1 din C.pen.”
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului a trebuit a fi realizată, atât în baza art. 71 din C.pen. și a art. 64 din C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care în conformitate cu dispozițiile art. 11, alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Lg. Nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64, alin. 1, lit. a, teza I C.pen., ci s-a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impunea față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 05.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza I C.pen., nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71, alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 414, indice 2, alin. 3 C.proc.pen., a devenit obligatorie, urmând astfel ca instanța să îi dea deplină eficiență juridică, în soluționarea prezentei cauze.
Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi fost proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Față de natura și gradul de pericol social al faptelor, instanța a apreciat că interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, erau proporționale cu scopul urmărit.
În baza art. 349 Cod procedura penală raportat la art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedura penală a obligat inculpatul la plata sumei de 510 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Soluția instanței de fond, în termen legal, a fost atacată cu recurs de către inculpatul P. I. care, prin apărătorul său a înțeles să critice netemeinicia sentinței penale vizate. S-a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a reformării parțiale a hotărârii judecătorești criticate, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei rezultante ce i-a fost aplicate pentru cele două fapte penale, comise în ziua de 31.12.2011, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
S-a susținut că pedeapsa stabilită de instanța de fond, prin sentința penală nr.655/25 iunie 2013, era greșit individualizată, în raport cu prevederile art.74 Cod penal. În circumstanțiere, s-a depus o adeverință de la locul de muncă a inculpatului, din care rezulta că acesta este angajat, cu contract de muncă, pe perioadă nedeterminată și că nu a avut abateri disciplinare.
Legat de starea de recidivă, s-a invederat că inculpatul a fost condamnat, inițial, prin sentința penală nr.1177 din 16.11.2011 la o pedeapsă de 8 luni, cu suspendare, pentru o faptă similară, respectiv, conducerea sub influența băuturilor alcoolice, pedeapsă ce a fost revocată și adăugată pedepsei rezultante aplicate prin sentința contestată, în prezenta cauză, dar având în vedere faptul că acesta a avut o atitudine sinceră, în fața instanței de judecată, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, se considera că exista posibilitatea reducerii pedepsei de 1an, ce i-a fost aplicate de instanța de fond. Totodată, s-a solicitat a se observa următoarea situația de fapt, care modifică situația inculpatului din prezenta cauză, și anume că, dacă în 2011 ar fi formulat recurs împotriva sentinței penale nr.1177, care a fost pronunțată în 16.11.2011, acea faptă, ar fi fost concurentă, cu cele săvârșite în 31.12.2011, pentru care a fost judecat și condamnat în prezenta cauză. Deci, pentru câteva zile diferență, situația juridică a inculpatului s-a modificat, din 2 fapte care puteau fi concurente, într-o stare de recidivă postcondamnatorie, astfel, pedeapsa revocată s-a adăugat pedepsei pronunțate în prezenta cauză.
S-a susținut că, avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete, ale săvârșirii infracțiunilor, respectiv 31.12., ora 6:00 după masa, când toată lumea se pregătește de revelion și mai consumă câte un pahar, fără a se gândi la consecințe penale, s-a solicitat instanței de recurs să se procedeze la reducerea pedepsei aplicate, astfel încât, pedeapsa rezultantă să fie mai mică, dat fiind faptul că aceste fapte sunt de un grad de pericol moderat și nu unul foarte sporit.
Analizând recursul astfel declarat cu stricta respectarea preved. art.3859 Cod procedură penală astfel cum a fost acesta modificat prin legea nr.2/2013, se constată că acesta are caracter nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Inculpatul-recurent, în calea de atac exercitată, nu a înțeles să critice decât cuantumului, prea mare, al pedepsei rezultante ce i-a fost aplicate, la prim grad jurisdicțional, pentru cele două fapte penale comise în după amiaza zilei de 31.12.2011. La soluționarea cauzei, la nivelul instanța de fond, inculpatul, ce a înțeles să recurgă la procedura simplificată de soluționare a cauzei sale, nu a contestat starea de fapt, descrisă în actul d inculpare și nici încadrarea juridică a faptelor ce i-au fost reținute în sarcină, nemulțumirea sa fiind strict legată de cuantumul prea mare al pedepsei, ce i-a fost aplicate pentru săvârșirea infracțiuni incriminate de disp.art.87 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată. Circumstanțele reale în care acest inculpat-recurent s-a angajat, din nou, în sfera ilicitului penal, au fost corect reținute, nu doar de instanța de fond, dar și de procuror în rechizitoriul întocmit în dosarul nr.220/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.M., ele fiind însușite fără rezerve de către recurent, care așa cum s-a mai reținut a solicitat, în mod expres, să beneficieze de preved.art.3201 Cod procedură penală. În după amiaza zilei de 31.12.2011, inculpatul ce consumase băuturi alcoolice, de tărie ridicată, la un bar din centrul localității Sânmartinu de Câmpie, a decis să se deplaseze spre Tg.M., cu toate că, din momentul urcării sale la volanul autoturismului BMW 320, cu nr.de înmatriculare_, știa că nu are dreptul de a se angaja în traficul rutier; ca urmare a faptului că, prin sentința penală nr.1177/16.12.2011 a Judecătoria Tg.M. fusese condamnat pentru comiterea, în condițiile concursului real de infracțiuni, a faptelor penale incriminate de disp.art.86 alin.2 și art.87 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată. Ignorând această condamnare, faptul că circulația rutieră presupune siguranță și responsabilitate din partea tuturor participanților angajați în traficul rutier, inculpatul, după un consum voluntar și substanțial, de băuturi alcoolice, a continuat deplasarea sa, cu autovehiculul ce îl pilota, pe drumurile publice. Datorită diminuării atenției și reflexelor cerute unui șofer, angajat în tracul rutier, inculpatul a pierdut controlul vehiculului ce îl conducea în afara comunei R., într-o zonă cu curbe periculoase, succesive, răsturnându-se cu mașina în șanțul drumului, pe sensul său de mers. Prin conduita astfel manifestată, inculpatul a demonstrat nu doar că este un pericol pentru sine însuși, dar este un real și evident pericol pentru circulația pe drumurile publice. Faptul că inculpatul, în stare de recidivă post-condamnatorie, a comis cele două fapte penale incriminate de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată, a fost corect evaluat de judecătorul fondului, la momentul individualizării pedepselor ce trebuiau a-i fi aplicate acestuia. Realizându-se o corectă interpretare a preved.art.72 Cod penal inculpatului i-au fost aplicate pedepse corect individualizate, pentru fiecare infracțiune, dintre cele două reținute în sarcină. Determinarea pedepsei rezultante s-a realizat, de asemenea corect, în contextul în care revocarea suspendării condiționate a anterioarei pedepse aplicate era obligatoriu a fi realizată. În mod just s-a stabilit ca pedeapsa rezultantă inculpatul să o execute în regim de detenție, deoarece ignorând clemența magistratului ce a pronunțat sentința penală nr.1177/16.11.2011 a Judecătoria Tg.M., definitivă prin nerecurare, el a continuat să ignore ordinea de drept și să încalce valorile sociale ocrotite de legiuitorul român. Reeducarea și resocializarea inculpatului în mod corect s-a apreciat că nu pot fi atinse decât prin privarea de libertate a acestuia.
Deoarece sentința penală criticată se caracterizează prin legalitate și temeinicie, urmează ca potrivit disp.art.38515 pct. 1 lit.b Cod procedură penală să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr.655 din 25 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. I. (fiul lui G. și R., născut la data de 30.08.1963 în Sânmartinu de Câmpie, jud. M., domiciliat în Tg. M., . A, ., jud. M., posesor al C.I. ., nr._, CNP_) împotriva sentinței penale nr.655 din 25 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul recurent să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2014.
PreședinteJudecători
I. C. B. M. R. C.
F. G.
Grefier
G. C.
Red.MRC/28.01.2014
Thnred.CC/2 exp./29.01.2014
Jd.fd. S.R.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 348/2014. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
