Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 2615/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2615/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 354/217/2014
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMANIA
JUDECATORIA BOTOSANI – SECȚIA PENALĂ
JUDETUL BOTOSANI
Ședința publică din 15 septembrie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
GREFIER – O. S.
SENTINȚA PENALA NR. 2615
Pe rol judecarea contestației la executare formulată de condamnatul G. M., aflat în Penitenciarul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit condamnatul.
Procedura – fără citare și fără participarea procurorului.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre deliberare.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată audio conform art. 369 alin.1 din Codul de procedură penală.
J U D E C A T A :
Asupra contestației la executare de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 28 mai 2014, ca urmare a declinării de competență, condamnatul G. M., deținut în Penitenciarul B., a formulat contestație la executare solicitând aplicarea legii mai favorabile cu privire la pedeapsa în executarea căreia se află.
Contestatorul nu și-a motivat cererea menționând în cuprinsul acesteia dosar dispozițiile art.23 din Legea 255/2013 și ale art.598 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală.
Contestația a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Darabani, jud. B., la data de 14 martie 2014. Prin sentința penală nr.172 din 8 mai 2014 această instanță a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., raportat la locul de deținere al petentului care este Penitenciarul B..
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria B. a dispus atașarea copiei mandatului de executare a pedepsei și a fișei de evaluare întocmită de comisia din cadrul Penitenciarului B. de evaluare a incidenței aplicării legii mai favorabile, înscrisuri ce au fost comunicate de unitatea de detenție. De asemenea, s-a dispus atașarea sentinței prin care s-a aplicat pedeapsa în executarea căreia este arestat condamnatul.
La înregistrarea dosarului s-a dispus citarea condamnatului și desemnarea unui avocat din oficiu. Constatându-se că cererea a fost promovată și înregistrată pe rolul instanței de judecată înainte de 1 august 2014, s-a constatat că procedura de judecare a contestației este cea prevăzută de art.23 din Legea 255/2013. Acest text de lege reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun în materia contestațiilor la executare având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, conform art. 23 alin.2 din Legea nr. 255/2013, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 116/2013, cererile, contestațiile și sesizările privind persoanele aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se soluționează de urgență și cu precădere de către instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de reeducare. În consecință, judecarea cererii s-a făcut fără citarea condamnatului și fără participarea procurorului.
În ce privește situația juridică a numitului G. M., instanța reține că a fost condamnat prin sentința penală nr.2458/24 octombrie 2013 a Judecătoriei B. la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare. Astfel, prin această hotărâre s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul- condamnat și s-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.2368/04.10.2010 și nr.1155/13.05.2013 ale Judecătoriei B., cu înlăturarea sporului de pedeapsă de 6 luni.
În temeiul art.36 alin.2 din vechiul Cod penal raportat la art.33 lit.a, art.34 din Codul penal din 1969 s-a dispus contopirea pedepselor de 2 luni închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 4 ani închisoare și 8 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.2368/04.10.2010 (pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.216 alin.1 din vechiul Cod penal, art.215 alin.1,2,3 din Codul penal din 1969, art.293 alin.1 din același cod, cu aplicarea art.41 alin.2 referitoare la forma continuată a infracțiunii, art.215 alin.1,2,4 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 din același cod) cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1155/13.05.2013, ambele ale Judecătoriei B. (pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 din Codul penal din 1969), petentul având de executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la 4 ani și 8 luni închisoare.
S-a menținut măsura revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.298/01.02.2006 a Judecătoriei B., pedeapsă ce a fost adiționată la rezultanta de 4 ani și 8 luni închisoare, pedeapsa finală fiind de 5 ani și 2 luni închisoare.
Prin aceeași sentință s-a făcut aplicarea disp. art.71 și art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal anterior și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore din 14 martie 2008 și detenția de la 19 noiembrie 2011 la zi.
În baza hotărârii menționate s-a emis mandatul de executare nr.3604/06.12.2013.
Art.595 din Codul de procedură penală prevede că, dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă, intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art.6 din Codul penal actual, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În analiza contestației formulată de condamnatul G. M., instanța va compara pedeapsa aplicată acestuia cu pedeapsa rezultantă aplicabilă pentru aceleași infracțiuni în baza legii noi, verificându-se dacă pedeapsa pe care o execută depășește sau nu pedeapsa rezultantă aplicabilă în baza Codului penal actual, cu luarea în considerare și a concursului de infracțiuni.
Infracțiunile pentru care a fost condamnat contestatorul se regăsesc în art.244 alin.1,2 din noul Cod penal (infracțiunile de înșelăciune), art.243 din Codul penal actual (însușirea bunului găsit) și art.327 din noul Cod penal (infracțiunea de fals privind identitatea) pentru care se prevăd pedepse maxime de 5 ani închisoare, 3 luni închisoare și respectiv 3 ani închisoare. Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal se constată că pedepsele aplicate contestatorului nu depășesc limitele maxime prevăzute de legea nouă astfel că nu se impune reducerea pedepselor.
Făcând aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni se constată că pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului nu depășește maximul prevăzut de noua lege care ar fi în cazul condamnatului de 5 închisoare la care s-ar adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, conform art. 39 alin.1 lit.b din Codul penal în vigoare (text ce prevede că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite). Prin urmare, cum pedeapsa pe care o execută contestatorul nu depășește pedeapsa rezultantă aplicabilă în baza legii noi, nu se impune reducerea pedepsei aplicată.
Față de cele arătate, instanța va respinge contestația la executare formulată de condamnatul G. M. iar în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 40 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată în baza art.598, art.595 din Codul de procedură penală de condamnatul G. M., fiul lui G. și M., născut la 21.04.1980, deținut în prezent în Penitenciarul B., CNP_.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală obligă contestatorul să plătească statului 40 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 septembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. M.M.
Tehnored. M.M
3 ex/19.04.2015
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
