Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 2082/2014. Judecătoria BOTOŞANI

Sentința nr. 2082/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 20124/193/2013

Dosar nr._ art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

Ședința publică din data de 23 iunie 2014

Completul compus din

PREȘEDINTE - M. M.

GREFIER – I. B.

cu participarea procurorului P. C. de la P. de pe lângă Judecătoria B.

SENTINȚA PENALĂ NR. 2082

La ordine pronunțarea asupra procesului penal privind pe inculpatul G. F., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infracțiune prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. 195/2002.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 iunie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când

J U D E C A T A

Asupra acțiunii penale de față:

Prin rechizitoriul nr.5210/P/2012 întocmit la data de 6 septembrie 2013 de către P. de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infracțiune prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. 195/2002.

Potrivit rechizitoriului fapta de care este acuzat inculpatul a fost comisă în următoarele împrejurări:

În seara de 6 octombrie 2012, în jurul orelor 19:20, în timp ce efectua serviciul de supraveghere și control a traficului rutier pe raza orașului Flămânzi, jud. B., cartier Poiana, un echipaj de poliție din cadrul Poliției orașului Flămânzi, a oprit autoutilitara marca Dacia 1305 cu nr. de înmatriculare_ ce se deplasa din direcția localitatea Poiana către localitatea N. B., pe drumul sătesc 734.

Polițiștii au solicitat conducătorului autovehiculului să prezinte documentele personale și ale autoturismului, ocazie cu care acesta a fost identificat în persoana lui G. F.. În ce privește permisul de conducere, conducătorul auto a precizat că nu posedă permis.

Întrucât numitul G. emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager ce a indicat o valoare de 0,15 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Inculpatul a precizat că în acea zi soția sa se afla în vizită la niște cunoștințe în cartierul Poiana din orașul Flămânzi iar el se afla la domiciliu împreună cu fiica sa de 6 ani. La un moment dat copilul a făcut febră astfel că el s-a deplasat cu mașina pe o distanță de circa 1,5- 2 km, pentru a o aduce acasă pe soția sa în vederea acordării de îngrijiri fiicei lor. Pe drumul de întoarcere spre domiciliu, autovehiculul a fost oprit de organele de poliție care au constatat că inculpatul nu era posesor permis de conducere. Acest aspect a fost confirmat și de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. prin adresa nr._/30.10.2012, conform căreia numitul G. F. nu figurează în evidențele serviciului ca fiind posesor al permisului de conducere.

A mai precizat inculpatul că absolvit cursurile de pregătire teoretică și practică necesare susținerii examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B dar nu a promovat proba teoretică.

Primăria orașului Flămânzi a comunicat prin adresa nr._/18.10.2012 că drumul 734 respectiv ., pe care a condus autoturismul inculpatul, face parte din categoria drumurilor publice și era deschis circulației publice la data de 6 octombrie 2012.

La stabilirea situației de fapt prezentate și a răspunderii inculpatului au fost avute în vedere de către organele de urmărire penală următoarele mijloace de probă: proces- verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile acuzatului, declarațiile martorilor I. I. M., R. C., G. Dumitrița, adresa Primăriei Flămânzi, adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 12 septembrie 2013 sub nr._ .

La termenul din 22 ianuarie 2014 instanța a procedat la citirea actului de sesizare, conform art.322 din Codul de procedură penală în vigoare la data respectivă.

Inculpatul G. F. s-a prezentat la proces la ultimul termen de judecată când a recunoscut învinuirea. Inculpatul a invocat aceeași situație de fapt ca și în faza de urmărire penală, susținând că deplasarea cu mașina a fost impusă de starea fiicei sale care necesita îngrijiri medicale imediate; în acest sens inculpatul a mers cu mașina pe o distanță scurtă, scopul fiind de –și aduce soția la domiciliu cât mai repede.

În dovedirea susținerilor sale inculpatul a depus la dosar acte medicale privind pe fiica sa, G. I. M..

La cercetarea judecătorească au fost audiați martorii din lucrări G. Dumitrița și Risi C., cel din urmă asistând la testarea inculpatului cu aparatul etilotest de către organele de poliție.

Audierea numitului I. I. M., martor propus de asemenea de parchet, nu a putut fi realizată de instanța de judecată întrucât această persoană nu a fost identificată. Ca atare, s-a revenit asupra audierii martorului, a cărui declarație dată la urmărirea penală va fi avută în vedere la soluționarea cauzei.

Din analiza materialului probator aflat la dosar instanța reține vinovăția inculpatului G. F. în comiterea faptei descrise mai sus. Declarațiile inculpatului, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, coroborate cu depozițiile martorilor susțin situația de fapt invocată de procuror în actul de trimitere în judecată.

Justificarea faptei oferită de inculpat nu este de natură a-l absolvi de răspundere pe acesta întrucât acuzatul a acționat cu intenție, știind că nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Împrejurarea că era necesară prezența imediată a soției sale la domiciliu nu constituie un caz fortuit care să înlăture răspunderea penală a autorului și nici o stare de necesitate care să justifice fapta inculpatului. Acesta avea alte posibilități de a asigura prezența soției la domiciliu iar pentru acordarea îngrijirilor fiicei sale ce era bolnavă nu era imperios necesar a conduce autovehiculul. Chiar dacă deplasarea s-a făcut pe o distanță scurtă, latura obiectivă a infracțiunii există, fiind vorba de o activitate ilicită de conducere a unui autoturism de către o persoană ce nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Fapta numitului G. F. de a fi condus autoturismul pe drumurile publice de pe raza orașului Flămânzi, jud. B., fără ca acesta să fie posesor al permisului de conducere, constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infracțiune ce este prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. 195/2002.

Această încadrare juridică, stabilită de parchet prin actul de trimitere în judecată, va fi menținută și de instanță. În acest sens de menționat că de la data comiterii faptei, textul de incriminare a fost modificat prin Legea 286/2009 privind Codul penal ce a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Astfel, infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 se regăsește în art.335 alin.1 din actualul Cod penal, text prin care se menține regimul sancționator stabilit de vechea reglementare.

Art.5 alin.1 din noul Cod penal prevede că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. La identificarea legii penale favorabile inculpatului instanța ia în considerare criterii legate nu numai de conținutul textelor de lege incriminatoare, pedepsele prevăzute de acestea, ci și cele legate de persoana inculpatului, circumstanțele cauzei, stabilind în ansamblu care din cele două legi conține dispoziții favorabile inculpatului. În condițiile în care inculpatul nu și-a dat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității - condiție fără de care nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei conform art.83 din Codul penal în vigoare sau suspendarea executării sub supraveghere potrivit art.91 din noul Cod penal – potrivit noii legi penale, singura pedeapsă ce i se poate aplica este pedeapsa închisorii în regim de detenție. Ori, potrivit Codului penal din 1969, se poate dispune suspendarea condiționată a executării sau suspendarea executării sub supraveghere, modalități ce permit reeducarea infractorului și fă a fi supus regimului privativ de libertate.

Ca atare, se constată că în cazul inculpatului G. F. legea penală favorabilă este legea veche. De aceea, se consideră că nu este necesară schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul, menținându-se încadrarea juridică dată faptei de parchet prin actul de acuzare.

La individualizarea judecătorească a pedepsei ce va fi aplicată acuzatului instanța are în vedere circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea (ora la care s-a efectuat deplasarea, distanța scurtă parcursă, contextul în care s-a făcut deplasarea), limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, gravitatea faptei comise, circumstanțele personale ale autorului, dispozițiile art.5 din Codul penal referitoare la aplicarea principiului legii favorabile.

În ce privește pe inculpat, se reține că G. F. este în vârstă de 37 ani, nu are antecedente penale, este căsătorit, are un copil, are un loc de muncă și a avut o conduită procesuală adecvată. Atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată acuzatul a recunoscut fapta ce i se impută și și-a manifestat regretul față de aceasta.

Față de aceste criterii și față de împrejurările în care a fost comisă fapta- împrejurări pe care instanța le va reține ca circumstanță atenuantă potrivit art.74 alin.2 din vechiul Cod penal ( constând în distanța scurtă parcursă de inculpat cu autoturismul, aspectul că deplasarea a fost făcută pentru a interveni asupra stării de sănătate a fiicei sale care era precară la acel moment, necesitând îngrijiri medicale) - instanța apreciază că pentru reeducarea inculpatului este suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum situat sub limita minimă prevăzută de lege respectiv 4 luni închisoare.

Circumstanțele personale ale inculpatului și poziția sa procesuală denotă că acesta dispune de resursele necesare reeducării și îndreptării comportamentale și că lăsarea sa în libertate nu constituie un pericol pentru cei din jur astfel că funcțiile pedepsei pot fi exercitate și fără ca autorul să fie supus unui regim de detenție. De aceea, se va dispune ca executarea pedepsei aplicate să fie suspendată condiționat conform art.81 din Codul penal din 1968, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 4 luni (potrivit art.82 din vechiul Cod penal).

Totodată, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal anterior, text de lege ce prevede că în caz de comitere a unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare se va revoca beneficiul suspendării urmând ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

În baza art.71 alin.1, 2 din Codul penal din 1968 se va aplica infractorului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal/1968 iar în temeiul alin.5 al aceluiași articol se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii. Interzicerea acestor drepturi este impusă de art.71 din Codul penal anterior, la aplicarea pedepsei accesorii avându-se în vedere gravitatea și natura infracțiunii comise, circumstanțele personale ale inculpatului și cele legate de împrejurările faptei.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală inculpatul va fi obligat să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 160 lei.

Pentru aceste motive,

În numele legii

HOTĂRĂȘTE

Condamnă pe inculpatul G. F., fiul lui I. și P., născut la data de 27.01.1977, domiciliat în satul N. B., ., jud. B., studii 8 clase, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infracțiune prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art.5 din Codul penal (infracțiune ce se regăsește în art.335 alin.1 din actualul Cod penal), art.74 alin.1 lit.a, art.74 alin.2, art.76 din Codul penal din 1968, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art.81 din Codul penal din 1968 suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 4 luni ce constituie termen de încercare conform art. 82 din Codul penal din 1968 .

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art.83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate în caz de comitere a unei infracțiuni.

În baza art.71 alin.1,2 din Codul penal din 1968 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal din 1968 iar în temeiul alin.5 al aceluiași articol suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 160 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2014.

Președinte Grefier

Plecat de la instanță

semnează grefier șef secție

Redactat M..M.

Thred. M.M.

Ex.3/ 03.04.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 2082/2014. Judecătoria BOTOŞANI