Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 3210/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3210/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 8033/193/2013
Dosar nr._ art.215 Cod penal/1969
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
-Secția penală-
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2014
PREȘEDINTE - M. M.
GREFIER – S. O.
cu participarea procurorului D. D. de la P. de pe lângă Judecătoria B.
SENTINȚA PENALĂ NR. 3210
La ordine pronunțarea asupra acțiunii penale privind pe inculpatul P. I., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.215 alin.1,3 din Codul penal și a acțiunii civile alăturate procesului penal formulată de . B. .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 6 noiembrie 2014 și apoi pentru data de astăzi, când:
J U D E C A T A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. întocmit în dosarul nr.1600/P/2010 la data de 10 decembrie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. C. L. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3 din Codul penal și a inculpatului P. I., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.215 alin.1,3 din Codul penal.
În baza probatoriului administrat la urmărirea penală (ce este alcătuit din declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților, proces verbal de confruntare, adresa ORC B., declarațiile martorilor M. M., S. A., P. S. I., I. D.) parchetul a reținut următoarele:
Numiții P. I. și B. C. L. se cunosc din anul 2010 când primul din cei doi a împrumutat celuilalt suma de 5300 lei, împrumut garantat cu o ipotecă imobilliară.
Inculpatul B. C. L. nu a restituit suma împrumutată la data scadentă astfel că i-a propus creditorului său că ar putea să înșele pe cineva prin închirierea unor schele pe care să i le dea apoi în contul datoriei, cunoscând că acesta avea o casă în construcție în localitatea Vlădeni, jud. B.. Cum inculpatul P. I. a fost de acord, la data de 1 martie 2010 cei doi s-au deplasat la sediul . B. unde inculpatul B. a încheiat un contract având ca obiect închirierea unui număr de 52 schele metalice cu accesoriile aferente, pe o perioadă de 14 zile. . B. a fost reprezentată de numitul M. C., fratele administratorului M. I. M. care a arătat că tânărul ce-l însoțea pe B. C. L. și despre care a aflat ulterior că se numește P. I. și-a exprimat dorința ca după expirarea contractului să închirieze aceleași schele.
B. C. L. a achitat contravaloarea chiriei de 6000 lei după care inculpatul P. l-a sunat pe numitul I. D. căruia i-a solicitat să-l ajute la transportul schelelor cu autoutilitara sa. Bunurile au fost transportate apoi în localitatea Vlădeni, jud. B., la domiciliul bunicilor inculpatului P. I..
După expirarea celor 14 zile de închiriere, reprezentanții părții vătămate au încercat să-l contacteze pe B. C. L. la adresa de domiciliu dar demersurile lor nu avut nici un rezultat astfel că l-au căutat pe martorul I. D. care a efectuat transportul. De la acesta au aflat care a fost destinația transportului iar când s-au deplasat la Vlădeni au identificat schelele și le-au recuperat în proporție de 90%.
Partea vătămată . B. s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 3560 lei din care 2400 lei reprezintă chiria aferentă perioadei dintre expirarea termenului contractului de închiriere și recuperarea schelelor și 1160 lei valoarea schelelor nerecuperate.
În cursul judecății societatea a solicitat prin avocat ales obligarea celor doi acuzați la plata de 3500 lei despăgubiri, sumă ce include chiria schelelor pentru perioada menționată anterior și valoarea bunurilor ce nu i-au fost restituite (de 1100 lei).
La termenul din 6 martie 2013 s-au prezentat la proces ambii inculpați, numitul P. I. solicitând acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de acuzații și a-și angaja avocat. Ulterior, inculpatul nu s-a mai prezentat în instanță, asistența juridică fiind asigurată de avocatul desemnat din oficiu.
Inculpatul B. C. L. a fost audiat la termenul din 1 aprilie 2013 când, în prezența avocatului desemnat din oficiu, a declarat că dorește judecarea dosarului în baza probatoriului administrat la urmărirea penală, conform art.320 ind.1 din vechiul Cod de procedură penală. Inculpatul nu a propus probe în apărare și și-a exprimat acordul de a despăgubi partea civilă cu suma pretinsă.
Cererea inculpatului a fost admisă de instanța de judecată care a considerat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea procedurii simplificate. În ce privește pe inculpatul P. I., a cărui poziție procesuală nu a fost cunoscută de instanță și acțiunea civilă alăturată procesului penal promovată de . B., s-a dispus la termenul din 17 aprilie 2013 disjungerea și soluționarea separată, formându-se un nou dosar. Raportat la modalitatea de soluționare a acțiunii penale privind pe inculpatul B. C. L. respectiv în baza probatoriului administrat la urmărirea penală s-a apreciat că se impune disjungerea acțiunii civile conform art. 3201 alin.5 Cod procedură penală dar și a acțiunii penale privind pe P. I., asigurându-se în felul acesta soluționarea cu celeritate a laturii penale.
Prin sentința penală nr.1065/29 aprilie 2013 inculpatul B. C. L. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 3 din Codul penal cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal privind consecințele nerespectării termenului de încercare.
Prin aceeași sentință s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) iar în baza art.71 alin.5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării închisorii.
De asemenea, în temeiul art.191 alin.1 din vechiul Cod de procedură penală inculpatul B. C.-L. a fost obligat să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 185 lei.
Sentința menționată a rămas definitivă prin nerecurare.
După disjungerea acțiunii penale privind pe inculpatul P. I., instanța a procedat la audierea inculpatului și a martorilor propuși de parchet.
Numitul P. I. a fost audiat la termenul din 1 octombrie 2013 când a declarat că schelele în discuție au fost cumpărate de la B. C., negând implicarea sa în achiziționarea bunurilor de la partea civilă. Inculpatul a precizat că nu a cunoscut proveniența schelelor, de care avea nevoie la construcția unei case în Vlădeni și după două luni a aflat de la reprezentanții . B. că acele schele ar fi fost închiriate. În ce privește relațiile sale cu condamnatul B. C.-L., P. I. a precizat că i-a acordat acestuia un împrumut în sumă de 5000 lei, împrumut garantat cu un imobil al condamnatului și că întrucât nu i s-au restituit banii a demarat procedura executării silite.
În dovedirea susținerilor sale acuzatul a propus și instanța a admis audierea martorilor C. S. ( la care inculpatul a renunțat ulterior întrucât nu a putut asigura prezența la proces a martorului ce este plecat din țară) și I. V. C. 8declarație fila 39 dosar).
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați și martorii M. M., M. C., I. D., S. A., P. S. I..
Din declarațiile acestor persoane, coroborate cu declarațiile date la urmărirea penală de B. C.-L. (acesta nu a putut fi audiat în cauză întrucât nu a mai fost identificat după disjungere) instanța constată că inculpatul P. I. a participat și el la închirierea acelor schele de la . B., scopul urmărit fiind de a le obține în proprietate în schimbul banilor datorați de B.. P. I. a fost cel care a indicat lui B. societatea- parte civilă și împreună cu acesta s-a deplasat la sediul societății participând inclusiv la încărcarea și transportul bunurilor.
Martorii M. M., M. C. și S. A. au arătat în declarațiile lor că la firmă s-au prezentat doi tineri care au discutat cu M. C., fratele administratorului, și au solicitat închirierea unor schele de care aveau nevoie pentru renovarea unui apartament. În realitate, schelele urmau să ajungă la P. I., acesta având la acel moment o casă în construcție, și au fost identificate de proprietari la imobilul acestuia.
Varianta inculpatului P. I. referitoare la existența unui contract de vânzare- cumpărare a schelelor încheiat cu inculpatul B. C. nu este susținută de probele dosarului și deci nu va fi avută în vedere de instanță. Martorul P. S. nu a oferit informații cu privire la pretinsa tranzacție intervenită între cei doi inculpați iar martorul Ivaniciuc C. a susținut că B. C.-L. ar fi avut la un moment dat bani obținuți din vânzarea unei schele, fără a face precizări mai exacte cu privire la acea vânzare, perioada în care a avut loc și cine era cumpărătorul.
Aspectul că descrierea persoanei ce l-a contactat, făcută de I. D. – cel care a asigurat transportul schelelor - nu corespunde cu fizionomia și statura lui P. I. nu înlătură implicarea sa în acea operațiune, neconcordanța fiind explicabilă prin trecerea unei perioade mari de timp respectiv 4 ani de la data derulării evenimentelor. În plus, martorul a precizat că la transportul schelelor au participat trei tineri ce au ajutat la descărcarea bunurilor și doi băieți care se aflau la casa din Vlădeni, existând astfel posibilitatea ca printre acele persoane să se afle și inculpatul P. I..
Apărarea a invocat faptul că plângerile penale formulate de administratorul părții civile, M. I., au vizat alte persoane decât inculpatul P. și sunt contradictorii. Contradicțiile invocate se referă într-adevăr la persoanele care au închiriat schelele însă nu s-au datorat relei credințe a persoanei vătămate ci datorită faptului că acesta nu cunoștea în realitate identitatea celor ce fuseseră la firmă, nu participase la încheierea tranzacției astfel că nu știa detalii despre bunuri și destinația lor. În încercarea de a identifica autorii și recupera schelele, administratorul părții civile a făcut propriile demersuri care nu întotdeauna au avut caracter pașnic, martorul Ivaniciuc făcând referire la o acțiune mai agresivă a reprezentanților părții civile îndreptată împotriva lui B.. Organele de urmărire penală nu sunt ținute de cele indicate de persoana vătămată în plângerea penală, având obligația de a face cercetări și de a identifica autorii faptelor reclamate, autori care nu sunt întotdeauna cei menționați de victimă.
În concluzie, instanța consideră că este dovedită în cauză implicarea inculpatului P. I. în tranzacția având ca obiect închirierea acelor schele, acesta oferind sprijin lui B. C.-L. în derularea tranzacției. Deși convenția dintre părți a fost de a închiria bunurile, inculpații au urmărit să intre în proprietatea lor, aspect ce rezultă din modul lor de acțiune, din împrejurarea că nu au fost folosite în scopul declarat la încheierea tranzacției.
Fapta inculpatului P. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 din vechiul Cod penal raportat la art. 215 alin.1,3 din Codul penal din 1969, infracțiune ce subzistă atât din punct de vedere obiectiv cât și al intenției cu care a acționat acesta.
Această încadrare juridică a fost stabilită de parchet în raport de legea în vigoare la momentul comiterii infracțiunii și al trimiterii în judecată. La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul penal, textului de lege incriminator aducându-i-se o . modificări. În această situație se impune examinarea comparativă a celor două texte de lege și stabilirea legii penale mai favorabile conform art. 5 din Codul penal. Acest text prevede că în cazul în care de la săvârșirii infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, în vederea aplicării legii penale mai favorabile instanța va analiza pe lângă condițiile de incriminare prevăzute de cele două texte de lege, limitele de pedeapsă reglementate de cele două legi, circumstanțele cauzei, situația personală a inculpatului.
P. F. nu are antecedente penale, este o persoană tânără, ce are o ocupație stabilă producătoare de venituri. Raportat la criteriile legate de persoana inculpatului ce pledează în favoarea acestuia instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără ca acuzatul să fie supus unui regim privativ de libertate.
În condițiile în care instanța de judecată se orientează spre o pedeapsă neprivativă de libertate, se apreciază că legea favorabilă inculpatului este legea în vigoare la data comiterii faptei. Aceasta întrucât potrivit Codului penal din 1969 inculpatului îi poate fi aplicată pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată condiționat sau suspendată sub supraveghere. Prima modalitate de individualizare nu mai este prevăzută în actualul Cod penal iar în ce privește suspendarea executării sub supraveghere, dispozițiile noului cod penal sunt mai aspre întrucât prevede mai multe obligații și măsuri ce pot fi impuse condamnatului pe durata termenului de supraveghere. De aceea, instanța va respinge cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art.48 raportat la art.244 alin.1,2 din actualul Cod penal, infracțiune în care se regăsește cea de complicitate la înșelăciune.
Este adevărat că raportat la noile dispoziții incriminatorii și la conținutul laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune (care nu mai prevede ca formă agravată înșelăciunea în convenții) regimul sancționator este mai blând în noua reglementare însă instanța se raportează și la modalitățile de executare a pedepselor ce pot fi aplicate inculpatului, criteriu ce face ca vehea reglementare să fie favorabilă inculpatului.
Pentru infracțiunea comisă instanța va dispune condamnarea lui P. I. la o pedeapsă apropiată de minim, la stabilirea și dozarea căreia se au în vedere gradul său de implicare în derularea activității infracționale ce face obiectul cercetărilor, gravitatea faptei, modalitatea de acțiune, valoarea pagubei cauzate și care a fost reparată parțial.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și cele ale comiterii infracțiunii, instanța apreciază că pentru reeducarea numitului P. I. nu este necesară privarea de libertate, existând șanse reale de a se reintegra în societate și fără a fi suspus unui regim de detenție. În consecință, instanța va dispune condamnarea infractorului la pedeapsa de 6 luni închisoare iar în baza art.81 din Codul penal anterior și va dispune ca executarea pedepsei să fie suspendată condiționat pe o durată de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 359 Codul de procedură penală instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal din 1969 privind consecințele nerespectării termenului de încercare.
În baza art.71 alin.1,2 din Codul penal /1969 se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal/1969 iar în temeiul alin.5 al aceluiași articol se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța reține că partea vătămată . B. s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 3560 lei din care 2400 lei reprezintă chiria aferentă perioadei dintre expirarea termenului contractului de închiriere și recuperarea schelelor și 1160 lei valoarea schelelor nerecuperate. Daunele invocate de partea civilă sunt justificate, aceasta fiind lipsită de folosința schelelor pe perioada cât acestea s-au aflat în posesia nelegitimă a inculpatului P.. În calitate de autor și respectiv complice ai infracțiunii de înșelăciune, infracțiunea ce a avut drept consecință prejudicierea financiară a persoanei vătămate, condamnatul B. C.-L. și inculpatul P. I. au obligația de a repara integral paguba produsă prin faptele lor. În consecință, instanța va dispune obligarea celor doi în solidar la plata sumei de 3500 lei cu titlu de despăgubiri către . B., suma nefiind contestată de niciunul din inculpați (conform art.25 din Codul de procedură penală raportat la art.998 din vechiul Cod civil, text în vigoare la data comiterii faptei ilicite).
În temeiul art.274 Cod procedură penală inculpatul P. I. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în sumă de 240 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul P. I., cerere formulată de parchet.
Condamnă inculpatul P. I., fiul lui I. și M., născut la 22.03.1986 în mun. B., domiciliat în mun. B., ., județul B., studii- 12 clase, administrator la .. B., necăsătorit, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin.1, 3 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.5 din Codul penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.81 din Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare conform art.82 din vechiul Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal din 1969 privind consecințele nerespectării termenului de încercare.
Pe durata și în condițiile art.71 din Codul penal din 1969, combinat cu dispozițiile art.12 alin.1 din Legea 187/2012, interzice inculpatului P. I. drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) iar în baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării închisorii.
Obligă inculpatul P. I. și condamnatul B. C.- L., fiul lui I. și R., născut la data de 30.04.1988 în mun. B., cu același domiciliu, ., ., jud. B., studii- 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_, să achite în solidar părții civile S.C. Meșterul M. S.R.L. B., prin administrator M. I. M., despăgubiri în sumă de 3500 lei.
În temeiul art.274 din Codul de procedură penală obligă inculpatul P. I. să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 240 lei.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300 lei se va avansa Baroului B. din fondurile Ministerului Justiției (av. G. D.- I.- delegație nr.52/2013).
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2014.
Președinte Grefier
Red. M.M
Tehnored. M.M/2 ex.
11.06.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1949/2014.... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
