Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Hotărâre din 17-10-2014, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 8946/193/2014
Dosar nr._
Plângere art. 104 Lg. 254/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. –SECȚIA PENALĂ
JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 17 octombrie 2014
PREȘEDINTE: V. A.
GREFIER: B. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria B. a fost reprezentat de procuror – D. A.
SENTINȚA PENALĂ NR. 2919
La ordine pronunțarea asupra contestației formulate în temeiul art. 104 din Legea nr. 254/2013 de către contestatorul M. C. - G..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 07.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:
J U D E C A T Ă:
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 17.06.2014 persoana privată de libertate M. C. - G., încarcerată în P. B., a formulat în temeiul art. 104 din Legea nr. 254/2013 contestație împotriva încheierii nr. 291 din 10.06.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. B. prin care s-a respins plângerea acestuia formulată împotriva Hotărârii Comisiei de Disciplină din cadrul penitenciarului B. nr. 168/29.05.2014.
În motivarea contestației, contestatorul își exprimă nemulțumirea față de soluția adoptată de judecătorul de supraveghere într-un mod particular, pornind de la a-și expune fanteziile sale sexuale și terminând cu citate din filozofi celebri. Făcând abstracție de ironia și limbajul inadecvat la adresa judecătorului(„În textul încheierii 291 nu e nimeni care să și-o tragă. Îi lipsește tăvăleala!”…”Trag nădejde că, dacă după 6 rapoarte de incident cu „atitudine necuviincioasă”, judecătorul, în sfârșit, s-a hotărât să citească DEX-ul, națiunea română nu e încă pedepsită la moarte.”), instanța reține că persoana în cauză este nemulțumită de argumentația judecătorului și de faptul că a fost găsită vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare, respectiv cea de manifestare a unei atitudini necuviincioase.
La dosar a fost atașată întreaga documentație în baza căreia s-a pronunțat încheierea atacată.
Contestatorul a fost prezent la proces și a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
La termenul de judecată din data de 12.08.2014, contestatorul a formulat oral cerere de recuzare a președintelui de complet, invocând starea de dușmănie a acestuia față de el și faptul că a formulat împotriva acestuia o plângere pe care a adresat-o Inspecției Judiciare, cerere ce a fost respinsă de complet legal învestit cu soluționarea acesteia.
La termenul de judecată din data de 19.09.2014, contestatorul a refuzat să dea declarație cu privire la motivele pentru care a formulat contestație împotriva încheierii nr. nr. 291/10.06.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. B., rezervându-și dreptul de a prezenta aceste motive doar după audierea martorilor pe care avea să-i propună în cauză.
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat audierea în calitate de martori a directorului Penitenciarului B.(comisar șef C. V.), a directorului adjunct(comisar șef P. V.) și a șefului de secție care a inițiat procedura disciplinară.
Procurorul s-a opus la administrarea acestor probe, pe considerentul că martorii nu pot fi întrebați de ce au considerat că prin folosirea limbajului inadecvat în cererea adresată conducerii Penitenciarului B. contestatorul a avut o atitudine necuviincioasă și de ce i-au interzis dreptul la vizită și nu un alt drept.
Instanța a respins proba testimonială solicitată de contestator cu motivarea că în sarcina contestatorului s-a reținut o abatere disciplinară în baza unor înscrisuri aflate la dosar și care vor fi analizate în momentul deliberării.
Fiind audiat la termenul de judecată din data de 07.10.2014, contestatorul a arătat că a formulat prezenta contestație pentru aflarea adevărului, susținând că măsura dispusă de comisia de disciplină este lipsită de proporționalitate în raport de scopul urmărit, sancționarea sa este abuzivă deoarece fapta a fost încadrată ca fiind una foarte gravă, când în realitate este una ușoară. Acesta consideră că atât comisia de disciplină cât și judecătorul de supraveghere ar fi trebuit să demonstreze că prin cele menționate în înscrisurile analizate prezintă un pericol pentru siguranța penitenciarului.
În opinia contestatorului, legea nu pedepsește faptele necuviincioase, ci arată că persoana privată de libertate trebuie să manifeste o atitudine cuviincioasă față de cadre. De asemenea, limbajul licențios sau tendențios nu este pedepsit, ci doar atitudinea necuviincioasă. Acesta consideră că are dreptul la discurs și nu poate fi sancționat repetitiv pentru exercitarea acestui drept. Mai menționează contestatorul că a fost sancționat în mod arbitrar, inițial cu avertisment, apoi cu interzicerea dreptului de a participa la activități culturale, vizită cu separare, după care interdicția de a primi vizita familiei pentru două luni și apoi din nou aceeași sancțiune pe o durată de o lună.
Raportul de incident s-a întocmit la câteva zile după ce a prezentat înscrisurile agentului de supraveghere, ceea ce înseamnă că nu s-a considerat de la bun început că a avut o atitudine necuviincioasă ci abia în momentul în care directorul penitenciarului a dat ordin în acest sens.
Contestatorul a depus la dosar mai multe înscrisuri adresate conducerii Penitenciarului B. care au stat la baza unor cercetări disciplinare și hotărârile comisiei de disciplină.
În concluziile scrise depuse la dosar, contestatorul solicită anularea măsurii disciplinare și plata sumei de 70.000 Euro, cu titlu de daune morale, pentru încălcarea prevederilor art. 6, art. 3, art. 8, art. 9, art. 10 din CEDO și art. 4 din Protocolul nr. 7 CEDO.
Motivând cererile sale, contestatorul arată următoarele:
- Măsura luată este una abuzivă și amendată de CEDO sub aspectul încălcării dreptului la viață privată. Legea de executare a pedepselor și regulamentul de aplicare a acesteia nu prevăd actele ce pot fi sancționate ca atitudine necuviincioasă și nici sancțiunile aplicabile. Comisia de disciplină și judecătorul de supraveghere nu au oferit argumente convingătoare pentru a-și susține măsura luată. Interzicerea de a fi vizitat de familie într-o perioadă de șicane repetate ale administrației Penitenciarului B. i-au provocat suferințe psihice, în prezent beneficiind de tratament psihiatric.
- Fapta nu există întrucât în regulament nu sunt enumerate faptele ce pot constitui atitudine necuviincioasă, iar textul pe care l-a scris nu reprezintă un pericol real pentru ordinea și siguranța penitenciarului.
- Chiar dacă ar fi existat vreo abatere, circumscrisă în vreun fel noțiunii de atitudine necuviincioasă, el a mai fost sancționat, abuziv, de mai multe ori pentru aceeași faptă.
- Conform art. 100 alin. 3 din Legea nr. 254/2013, fapta prevăzută la art. 81 lit. h este una considerată ușoară, iar tratamentul aplicat de administrația Penitenciarului B. unul inuman.
- Din situația sa disciplinară rezultă caracterul subiectiv al aplicării sancțiunilor aferente, neexistând o progresivitate sau regresivitate în acest sens.
- Nu există nicio corelare a măsurilor luate cu scopul sancțiunilor disciplinare, măsura este lipsită de proporționalitate și a fost luată cu scopul aplicării de pedepse circumscrise art. 3 CEDO.
- Având în vedere că nu este o persoană care să reprezinte un pericol real pentru ordinea din penitenciar, sancțiunea aplicată constituie o îngrădire efectivă a libertății de exprimare, o ingerință în libertatea de gândire, de conștiință, aceste sancțiuni fiind amendate de prev. art. 9 și art. 10 din CEDO.
- Pentru faptul că nu s-a dat curs cererii de recuzare pe care a formulat-o în cauză, consideră că există un motiv de încălcare a art. 6 CEDO.
- Sancțiunea a fost aplicată ca urmare a unui ordin direct al comisarului șef P. V. pe cererea nr._/12.05.2014, aprobat de directorul general la data de 13.05.2014, până la acel moment al parcursului documentului neexistând nicio persoană care să considere că se circumscrie atitudinii necuviincioase prevăzute de art. 81 lit. h din Legea nr. 254/2013.
- Contrar prev. art. 100 alin. 3 din Legea nr. 254/2013, abaterea a fost încadrată ca fiind foarte gravă și nu a fost corectată de judecătorul de supraveghere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Numitul M. C. - G. a executat o pedeapsă privativă de libertate în P. B., în prezent fiind în stare de libertate.
Prin cererile înregistrate sub nr._ și_/12.05.2014, contestatorul a înaintat Administrației Penitenciarului B. plângerea formulată împotriva hotărârii comisiei de disciplină nr. 126/14.04.2014, iar în redactarea acestor înscrisuri a folosit un limbaj inadecvat, manifestat prin expresii jignitoare la adresa Directorului Penitenciarului B., nemulțumit fiind de măsura dispusă de comisia de disciplină.
Persoana care a primit aceste înscrisuri a dispus înaintarea plângerii către judecătorul de supraveghere și întocmirea unui raport de incident conform art. 81 lit. h din Legea nr. 254/2013, raport ce s-a încheiat la data de 14.05.2014 sub nr. 168.
În referatul întocmit la data de 21.05.2014 de către ofițerul desemnat cu cercetarea disciplinară în cadrul Penitenciarului B. se menționează că deținutul adoptă în mod repetat un comportament necuviincios față de administrația locului de deținere. Astfel, în cererile pe care le adresează administrației penitenciare, acesta nu se rezumă doar la a solicita ceva, ci se folosește de acest prilej pentru a ironiza, a jigni și chiar a umili funcționari ai administrației Penitenciarului B., factori de comandă sau simpli agenți. Expresiile de genul „domnule purtător de șapcă de director, depozitari de hoți, paznici de oi proaste și sterpe, pute în urma dumneavoastră, transferați-vă vânturile și râgâiturile în dormitor ș. a.”, din înscrisurile analizate, sunt dovada vie a unui comportament arogant, disprețuitor la adresa lucrătorilor din penitenciar. Este „felul de a fi” al unui deținut care refuză să participe la realizarea scopului esențial al executării pedepsei, cel de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept.
În concluziile acestui referat se arată că deținutul M. C. – G. a încălcat prevederile art. 81 lit. h din Legea nr. 254/2013, potrivit cărora persoanele condamnate au obligația să manifeste o atitudine cuviincioasă față de orice persoană cu care intră în contact, abatere disciplinară considerată ca fiind ușoară, conform art. 100 alin. 3 din Legea nr. 254/2013, ofițerul desemnat cu cercetarea disciplinară propunând sancționarea persoanei private de libertate.
Prin hotărârea nr. 168/29.05.2014 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului B. i s-a aplicat persoanei private de libertate M. C. – G. măsura disciplinară „suspendarea dreptului de a primi vizite două luni” pentru săvârșirea abaterii disciplinare pentru care s-a efectuat cercetarea disciplinară.
Plângerea formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin încheierea Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. B. nr. 291/10.06.2014.
S-a reținut că persoana privată de libertate se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare foarte grave reținute în sarcina sa, prev. de art. 81 lit. h din Legea nr. 254/2013 și sancțiunea este corect individualizată. Judecătorul a apreciat că termenii utilizați în memoriul din data de 12.05.2014 depășesc limitele unui comportament politicos, unanim acceptat, petentul manifestând astfel o atitudine necuviincioasă față de persoanele care fac parte din conducerea Penitenciarului B..
Nemulțumit de soluția pronunțată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. B., persoana privată de libertate a formulat prezenta contestație, susținând că măsura dispusă de comisia de disciplină este lipsită de proporționalitate în raport de scopul urmărit, sancționarea sa este abuzivă deoarece fapta a fost încadrată ca fiind una foarte gravă, când în realitate este una ușoară, atât comisia de disciplină cât și judecătorul de supraveghere ar fi trebuit să demonstreze că prin cele menționate în înscrisurile analizate prezintă un pericol pentru siguranța penitenciarului, legea nu pedepsește faptele necuviincioase, ci arată că persoana privată de libertate trebuie să manifeste o atitudine cuviincioasă față de cadre, iar limbajul licențios sau tendențios nu este pedepsit, ci doar atitudinea necuviincioasă. Acesta consideră că are dreptul la discurs și nu poate fi sancționat repetitiv pentru exercitarea acestui drept.
Apărătorul desemnat din oficiu a susținut că persoana în cauză nu a manifestat atitudine necuviincioasă față de cadre, limbajul său, care poate părea tendențios, nu încalcă regulile penitenciarului, prin felul său de exprimare nu prezintă un pericol pentru siguranța penitenciarului și că nu a făcut decât să atragă atenția asupra unor deficiențe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că prezenta contestație este nefondată din motivele care vor fi prezentate în continuare.
Pornind de la înscrisurile care au stat la baza sancționării disciplinare a contestatorului, instanța apreciază că acestea conțin expresii jignitoare și ironii disprețuitoare la adresa conducerii Penitenciarului B.(domnule purtător de șapcă de director, domnule purtător de haină de director, pute în urma dumneavoastră, transferați-vă vânturile și râgâiturile în dormitor acasă, coleg de breaslă, ca înșelător, neprins încă, mai norocos, mai abil cu prenumele său frumos V., coleg de gașcă, făcând aluzie la comisarul șef P. V. (contestatorul executa o pedeapsă aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune). Este mai mult decât evident că prin cele inserate în înscrisurile aflate la dosar contestatorul a manifestat o atitudine necuviincioasă față de persoanele aflate la conducerea Penitenciarului B..
Nu are niciun fundament susținerea contestatorului cum că nu ar fi comis nicio abatere disciplinară deoarece nu a făcut decât să-și exercite dreptul la discurs, să atragă atenția asupra unor deficiențe, iar Legea de executare a pedepselor nu sancționează limbajul licențios sau tendențios, ci numai atitudinea necuviincioasă față de orice persoană. Folosind limbajul scris inadecvat, contestatorul nu a făcut altceva decât să adopte o atitudine necuviincioasă față de conducerea Penitenciarului B..
Dacă persoana în cauză ar fi dorit să atragă atenția asupra unor deficiențe, ar fi putut s-o facă într-un mod decent, civilizat și fără să aducă atingere demnității unor persoane. Este adevărat că oricine are libertate de exprimare, dar acest drept trebuie exercitat fără a prejudicia onoarea, demnitatea, dreptul la propria imagine și viața particulară a altei persoane.
Legea nu condiționează reținerea acestei abateri disciplinare de existența pericolului pentru siguranța penitenciarului pe care persoana privată de libertate l-ar prezenta prin manifestarea unei atitudini necuviincioase față de orice persoană. Prin urmare, comisia de disciplină și judecătorul de supraveghere nu aveau obligația de a argumenta dacă persoana în cauză prezenta un pericol pentru siguranța penitenciarului prin maniera sa de exprimare în scris și să fi reținut săvârșirea abaterii disciplinare numai în cazul existenței unui astfel de pericol.
Instanța reține că, potrivit art. 81 lit. h din Legea nr. 254/2013, persoanele private de libertate au obligația să manifeste o atitudine cuviincioasă față de orice persoană cu care intră în contact, iar încălcarea acestor prevederi reprezintă abatere disciplinară considerată ca fiind ușoară, conform art. 100 alin. 3 din Legea nr. 254/2013. Acest aspect a fost reținut și în referatul întocmit de ofițerul desemnat cu cercetarea disciplinară în referatul întocmit la data de 21.05.2014, instanța considerând că s-a strecurat o eroare materială în cuprinsul hotărârii comisiei de disciplină și în încheierea judecătorului de supraveghere. Instanța consideră că această eroare materială nu a avut nicio înrâurire asupra sancțiunii disciplinare aplicate, care se încadrează între cele prevăzute de lege, este proporțională cu gravitatea faptei și s-a avut în vedere și faptul că persoana în cauză mai săvârșise anterior abateri disciplinare, după cum rezultă chiar din înscrisurile depuse de aceasta la dosar.
Instanța apreciază că prin aplicarea sancțiunii disciplinare nu s-a adus atingere dreptului la viață privată a contestatorului și nu s-a urmărit aplicarea unor tratamente degradante, inumane care să se circumscrie art. 3 CEDO.
Contestatorul a fost sancționat o singură dată pentru abaterea disciplinară de atitudine necuviincioasă reținută în baza înscrisurilor înaintate conducerii Penitenciarului B. la data de 12.05.2014, potrivit Hotărârii Comisiei de Disciplină nr. 168/29.05.2014.
Instanța este sesizată cu o contestație, formulată în baza art. 104 din Legea nr. 254/2013, împotriva încheierii nr. 291/10.06.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. B., în legătură cu sancționarea disciplinară din data de 29.05.2014, iar celelalte aspecte semnalate în concluziile scrise și care nu au fost analizate de către instanță, inclusiv acordarea daunelor morale pentru încălcarea unor drepturi CEDO, exced cadrul procesual de față.
Din motivele prezentate, instanța va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul M. C. G. împotriva încheierii nr. 291/10.06.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. B..
Instanța va respinge, ca inadmisibilă, cererea de acordare de daune morale în cuantum de 70.000 Euro, daune care nu pot fi solicitate în cadrul unei cercetări disciplinare, contestatorul având posibilitatea de a se adresa separat judecătorului de supraveghere și instanței de judecată pentru eventuale încălcări de drepturi.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat să plătească statului suma de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu și se va avansa Baroului de Avocați B. (ptr. av. P. – L. I. - delegația nr. 1977/2014) din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul M. C. G., fiul lui C. și E., născut la data de 25.07.1985, CNP_, în prezent persoană privată de libertate în P. B., împotriva încheierii nr. 291/10.06.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. B..
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de acordare de daune morale în cuantum de 70.000 Euro.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu și se va avansa Baroului de Avocați B. (ptr. av. P. – L. I. - delegația nr. 1977/2014) din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
Red. AV
Tehnored. BM
Ex. 4/09. 07..2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1836/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
