Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Sentința nr. 1785/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1785/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 10056/193/2013
Dosar nr._ -art 180 alin. 2, 192 Cod Penal/1968-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. JUDEȚUL B.
Ședința publică din 28 mai 2014
PREȘEDINTE – S. I.
GREFIER – C. A. P.
Ministerul Public prin reprezentant
PROCUROR – P. C.
SENTINȚA PENALĂ NR. 1785
La ordine, pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul S. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de „lovire sau alte violențe” prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod Penal/1968 și „violare de domiciliu”, prev. și ped. de art. 192 Cod Penal/1968, persoana vătămată fiind K. H..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 7 mai 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța, a amânat pronunțarea la data de 20 mai 2014, apoi la data de astăzi, când:
Dezbaterile orale din timpul ședinței au fost înregistrate audio potrivit dispozițiilor art. 369 Cod procedură penală.
INSTANȚA,
Asupra acțiunii penale de față:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 24.04.2013, emis în dosarul nr. 4483/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. F., fiul lui D. și E., născut la data de 24.03.1976 la Todireni, județ B., cu domiciliul în satul Cernești, ., CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunilor de „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod Penal/1968 și „violare de domiciliu”, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod Penal/1968, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod Penal/1968, fapte constând în aceea că, în seara zilei de 23.09.2011, în jurul orei 20:45, în timp ce se afla în curtea locuinței mamei sale, din satul V., .-a agresat fizic pe cumnatul său, persoana vătămată K. H., iar după ce acesta a plecat spre domiciliu, l-a urmărit, a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate și l-a lovit din nou cu pumnii în zona feței, cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 14-15 zile de îngrijiri medicale, și neînceperea urmăririi penale față de numiții S. F., cu datele de stare civilă de mai sus, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „tâlhărie”, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a), d) și f) Cod Penal/1968 și „distrugere”, prev. și ped. de art. 217 alin. 1 Cod Penal/1968 pentru că faptele nu există, și S. I., fiul lui D. și E., născut la data de 01.07.1971 în loc. Hlipiceni, județ B., cu domiciliul în satul V., ., CNP_, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „tâlhărie”, prev. și ped. de art. 211 alin.1, 2 lit.a), d) și f) Cod Penal/1968 și „distrugere”, prev. și ped. de art. 217 alin.1 Cod Penal/1968, întrucât faptele nu există și a infracțiunilor de „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod Penal/1968 și „violare de domiciliu”, prev. și ped. de art. 192 alin.2 Cod Penal/1968, întrucât faptele nu au fost comise de acesta.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.05.2013 sub nr._ .
Astfel învestită, instanța a luat declarație persoanei vătămate K. H. (fila 17 dosar), acesta arătând că își menține plângerea formulată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, precum și declarațiile date în cursul urmăririi penale, și că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5000 euro, daune materiale, precizând faptul că locuiește efectiv în Olanda de mai bine de un an și a fost nevoit să se deplaseze, cu microbuzul, pentru acest proces de 4 ori din Olanda în România, iar un drum Olanda-România îl costă 105 euro și retur 130 euro. A precizat că are o relație de 10 ani cu sora inculpatului, cu numita S. E., pe care a luat-o cu el în Olanda. Persoana vătămată a arătat că în după-amiaza de 23 septembrie 2011, s-a dus din B. în satul V., să-și viziteze copii, care stăteau la mama numitei S. E., când s-a oprit, inițial, la inculpat acasă, unde a consumat cu acesta câteva pahare de vin, a stat cam o oră cu inculpatul și nu a avut nicio discuție contradictorie cu acesta cât a stat acolo. După asta, a plecat la S. E., mama concubinei lui, unde se aflau copii acestuia, respectiv două gemene pe care le are cu S. E., unde când stătea pe taburet în curte, a simțit o lovitură în cap, moment în care s-a ridicat și a plecat la casa lui. Inculpatul l-a urmărit, a intrat în curtea casei persoanei vătămate, era înarmat cu un lemn și a început să îl lovească din nou în zona capului. Persoana vătămată a mai menționat că nu locuia cu mama concubinei lui, el având casa lui în satul V., ., situată cam la un km distanță de casa mamei concubinei lui.
Inculpatul S. F., legal citat, s-a prezentat în fața instanței și, în prezența avocatului desemnat din oficiu, a dat declarație în cauză (fila 18 dosar). Inculpatul a arătat că recunoaște doar săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, însă nu recunoaște infracțiunea de „violare de domiciliu”, pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu a intrat în curtea persoanei vătămate. De asemenea, acesta își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale. Inculpatul a declarat că în seara de 23 septembrie 2011 era la el acasă, în satul Cernești, . un cumnat de-al lui din Hunedoara, numitul Ș. I., când persoana vătămată, concubinul surorii lui, S. E., a venit, cu mașina, pe la el, moment în care inculpatul i-a zis acestuia să aștepte să termine ce avea de făcut, ca după aceea să îl ducă și pe cumnatul său, Ș. I., cu mașina, la mama lui. Inculpatul a precizat că sora lui era internată la Spitalul de Psihiatrie, întrucât fusese bătută de persoana vătămată, cu trei săptămâni înainte. Acesta a arătat că în timpul cât persoana vătămată s-a aflat la el, au consumat niște vin și nu au avut nicio discuție în contradictoriu. A plecat odată cu persoana vătămată la mama lui, S. E., inculpatul plecând cu mașina persoanei vătămate, iar cumnatul său, Ș. I., s-a deplasat cu mașina inculpatului, condusă de soția inculpatului, S. E.. I-a zis persoanei vătămate să oprească în fața Poliției Hlipiceni ca să coboare, să aștepte să ajungă și soția lui, stând cu grijă, știind că mașina lui, pe care o conducea soția lui, are unele probleme. A coborât, persoana vătămată plecând cu mașina la mama inculpatului, iar când a ajuns soția lui, s-au pornit și ei înspre acolo. Când au ajuns acolo, persoana vătămată era în casă cu copii lui. Inculpatul a mai precizat că acasă cu mama lui mai locuiește și un frate al său, S. I., care este bolnav de epilepsie și care a scos o cană cu vin în cinstea lor, moment în care s-au așezat afară să servească vinul. La un moment dat, a ieșit persoana vătămată din casă, l-au chemat și pe acesta să bea un pahar de vin, când acesta l-a împins pe inculpat și pe cumnatul inculpatului la o parte și l-a apucat pe fratele inculpatului de gât, spunând că nu se teme de nimeni și nimic. Având în vedere cele expuse, inculpatul consideră că a fost provocat, mai ales că persoana vătămată o bătuse și pe sora lui în urmă cu trei săptămâni. Urmare acestor fapte, inculpatul a reacționat, l-a luat de gât pe cel vătămat, s-au dezechilibrat amândoi, au căzut la pământ împreună cu sora inculpatului, S. M.. Acesta arată că în zonă era o răzătoare de pantofi, din fier, de care toți s-au lovit. Când s-au ridicat de jos, persoana vătămată a început să îi înjure pe toți prezenți, să îi amenințe că o să le distrugă familia, motiv pentru care inculpatul i-a aplicat un pumn în zona feței, moment în care persoana vătămată a ieșit din curte, continuând cu amenințările și înjurăturile. Inculpatul a arătat că a fugit după el, îngrijorat pentru familia lui, persoana vătămată îndreptându-se spre casa lui, iar la aproximativ 60 de metri de casa acestuia, l-a ajuns pe acesta, moment în care s-au încăierat iar, l-a lovit din nou, nu își mai aduce aminte în ce parte a corpului i-a aplicat lovituri, nu era înarmat cu nimic. După incident, persoana vătămată s-a îndreptat spre casa lui, iar inculpatul s-a întors la domiciliul mamei sale. Inculpatul precizează că nu a reacționat astfel din răzbunare, cu atât mai mult cu cât pe perioada cât sora lui a fost internată în spital, a avut grijă de copii ei și a persoanei vătămate și că, în prezent, sora lui locuiește, cu tot cu copii, cu persoana vătămată, în Olanda. În declarația lui, inculpatul a arătat că nu este de acord cu plata daunelor solicitate de persoana vătămată și că nu a intrat în acea seară în curtea casei acesteia, încăierarea având loc pe drum, în jurul orelor 22, necunoscând dacă fapta a fost observată și de alte persoane, întrucât nu era nimeni pe stradă.
Pentru lămurirea situației de fapt, instanța a procedat la audierea martorilor din lucrări, S. E. și S. E., L. V. și B. C. A., declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosar (filele 28-29, 44 și 54 dosar). Este de precizat că martorii Ș. I. și Ș. M. au fost audiați de Judecătoria Hunedoara, prin comisie rogatorie (având în vedere că locuiesc în municipiul Hunedoara) (filele 30-35 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, ca fiind temeinic dovedită, următoarea stare de fapt:
La data de 10.10.2011, partea vătămată K. H., cetățean olandez născut în Turcia și având rezidența în România, în satul V., ., unde domicilia împreună cu concubina sa, numita S. D. E. și cei doi copii minori, s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu o plângere penală prin care solicita a se efectua cercetări față de cumnatul său, numitul S. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „violare de domiciliu”, „distrugere”, „tâlhărie” și „lovire sau alte violențe”.
Din conținutul plângerii, a reieșit faptul că la data de 23.09.2011, în jurul orelor 20:00-21:00, în timp ce partea vătămată se afla la domiciliul său, cumnatul S. F. și alte două persoane necunoscute au pătruns fără drept și prin efracție, distrugând ușa de acces, în curtea și apoi în locuința sa, unde l-au lovit cu corpuri contondente, lovituri în urma cărora și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit a constatat că i-au fost sustrase acte și documente ale firmei pe care o administrează.
În susținerea plângerii, K. H. a depus o copie de pe Certificatul medico legal 1162/D emis la data de 28.09.2011 de Serviciul Județean de medicină Legală B., în care se concluzionează, după examinarea părții vătămate din data de 26.09.2011, faptul că K. H., în vârstă de 52 ani, „prezintă leziuni traumatice minore ce pot data din 23.09.2011; leziunile traumatice constatate au putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri dure și mijloace contondente (pumn, picior) și necesită 14-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare”.
În urma cercetărilor efectuate, a rezultat că evenimentele la care partea vătămată a făcut referire în plângerea prealabilă au avut loc la data de 23 septembrie 2011. Astfel, în ziua respectivă, în jurul orei 18:30, partea vătămată K. H. s-a deplasat în satul Cernești, ., la domiciliul inculpatului S. F., unde l-a găsit pe acesta zugrăvind pereții unei camere, împreună cu martorul Ș. I., alt cumnat al său. Întrucât intenționau cu toții să meargă în vizită la mama inculpatului (soacra părții vătămate), K. H. i-a așteptat să termine treaba timp de o oră, în care a consumat singur aproape un litru de vin. În jurul orelor 19:30-20:00, inculpatul S. F., soția sa, numita S. N. E., și numitul Ș. I., cu soția sa, Ș. M. (sora inculpatului) s-au deplasat cu autoturismul, proprietatea părții vătămate, și autoturismul, proprietatea inculpatului, în satul V., ., la domiciliul numitei S. E., unde se afla fratele inculpatului, numitul S. I., precum și cei doi copii minori ai părții vătămate, care fuseseră lăsați de către S. D. E. în grija mamei sale, pe perioada cât ea era internată în spital, pentru tratarea unor afecțiuni psihice.
În timp ce unii stăteau de vorbă în curte, așezați pe scaune, iar alții pregăteau cina în bucătăria de vară, K. H. a intrat în casă și și-a văzut copiii, iar când a revenit în curte, a început o discuție în contradictoriu cu membrii familiei S., pe tema motivului internării numitei S. D. E. la Spitalul de Psihiatrie. Pe fondul consumului anterior de băuturi alcoolice și al acestor discuții, partea vătămată a afirmat la un moment dat că nu se teme de cei prezenți întrucât a fost luptător de gherilă și imediat s-a îndreptat spre martorul S. I., pe care l-a prins și l-a tras de haine, în zona gâtului.
Inculpatul S. F. a intervenit în ajutorul fratelui său, concomitent cu martora Ș. M., care dorea să preîntâmpine un conflict mai grav. În acel moment, inculpatul l-a lovit pe numitul K. H. cu palma peste față, iar în învălmășeala creată, S. F., Ș. M. și K. H. au căzut la pământ, în zona unde se afla o răzătoare metalică fixată în sol, partea vătămată fiind cea mai apropiată.
K. H. s-a ridicat și a părăsit imediat curtea locuinței familiei S., înainte ca cei prezenți să observe eventualele leziuni produse prin căderea și lovirea de acea răzătoare, lăsându-și autoturismul în locul în care îl parcase, respectiv pe drum, în fața porții locuinței numitei S. E..
Ajungând la domiciliul său situat în aceeași localitate, la distanță de câteva case, partea vătămată a fost ajunsă din urmă de către inculpatul S. F., care a intrat în curte și l-a lovit din nou cu pumnii în zona capului, de câteva ori, după care a plecat înapoi la locuința mamei sale.
În timp ce era lovit, K. H. a strigat după ajutor, fiind auzit de către minorii B. C. și L. V., care se aflau în acele momente la joacă în curtea casei numitei B. M., vecina de peste drum a părții vătămate. Din declarațiile celor doi minori, rezultă că aceștia l-ar fi văzut pe K. H. intrând în curtea casei sale, apoi au văzut parcând în zonă un autoturism din care au coborât doi bărbați necunoscuți, aceștia intrând în curte după partea vătămată, iar la scurt timp, l-au auzit pe K. H. strigând după ajutor, apoi l-au văzut ieșind în fugă din curtea sa și intrând direct în curtea, apoi în casa vecinei B. M.. Depozițiile minorilor nu pot fi luate în considerație în totalitate, dat fiind faptul că între locuința părții vătămate și cea a numitei B. M. este o distanță de circa 30-40 metri și în zonă lipsește iluminatul public, copii neavând posibilitatea de a recunoaște persoanele care au intrat în curtea părții vătămate și care ar fi putut fi chiar K. H. și S. F..
La rândul său, martora B. M. a relatat că partea vătămată era speriată și i-a spus că a fost bătută de cumnații săi, fără să îi nominalizeze și fără să precizeze unde a avut loc ., iar la solicitarea sa, i-a părăsit în scurt timp locuința.
După ce a plecat de la domiciliul martorei B. M., K. H. s-a deplasat pe jos la barul S.C. „A.”SRL din satul Hlipiceni, . povestit martorilor A. E.-F. și M. C. că în acea seară a fost bătut și i s-a sustras autoturismul, precum și suma de_ euro, fără amănunte despre identitatea autorilor sau locul agresiunii, fapt pentru care M. C. a sesizat organele de poliție prin serviciul 112. În prezența lucrătorilor de poliție, partea vătămată a declarat verbal că a fost agresat de inculpatul S. F., care i-a sustras autoturismul și suma de_ euro în timp ce se aflau în curtea locuinței soacrei sale, S. E.. Verificând preliminar aspectele sesizate, organele de poliție au identificat autoturismul părții vătămate în locul în care îl abandonase ea însăși, respectiv în fața porții casei soacrei sale.
La data de 24.09.2011, partea vătămată a fost audiată de lucrătorii de poliție, ocazie cu care a revenit asupra celor declarate anterior, menționând că a fost agresat doar de S. F. și că nu i-au fost sustrase din buzunar, autoturism sau locuință, bunuri, sume de bani, documente ori valori, și nu și-a manifestat dorința de a formula plângere la acel moment. La aceeași dată, a fost audiat și inculpatul S. F., care a recunoscut că l-a agresat pe cumnatul său, motiv pentru care a fost sancționat contravențional conform Legii nr. 61/1991.
După obținerea certificatului medico-legal, partea vătămată K. H. a formulat plângere penală prealabilă, indicând o altă dată pentru agresiune, respectiv 26.09.2011, deși inclusiv la momentul examinării de către medicul legist, afirmase că a fost lovit la data de 23.09.2011, dată stabilită și de medicii legiști ca vechime a leziunilor constatate doar la nivelul feței (ochi, nas și buze).
Declarațiile părții vătămate precum că ar fi fost lovit de inculpat cu un obiect contondent (par) în zona capului (în curtea soacrei sale), a cefei și a toracelui (în locuință, când dormea) sunt contrazise de martorii audiați în cauză, dar și de concluziile medico-legale. De asemenea, nu s-au confirmat susținerile inițiale ale acesteia privind distrugerea ușii de acces în locuință de către inculpat și ceilalți presupuși agresori necunoscuți, la cercetarea locului faptei, lucrătorii de poliție neidentificând nicio urmă de pătrundere prin efracție sau vreun semn de forțare a respectivei uși.
În ceea ce privește aspectul reclamat de partea vătămată K. H., precum că i-au fost sustrase documente din locuință, martora S. D. E. a precizat că ea însăși a dus acele documente la locuința mamei sale, S. E., înainte de a se interna în spital, iar după externare a reintrat în posesia acestora.
Așa cum se poate observa din cele mai sus expuse, pe parcursul cercetărilor, partea vătămată K. H. și-a schimbat în repetate rânduri declarațiile, la final precizând că a fost lovit doar de către inculpatul S. F., fapt recunoscut de către acesta din urmă. Inculpatul nu a recunoscut însă fapta de „violare de domiciliu”, negând că ar fi pătruns în curtea sau locuința părții vătămate și susținând că cea de-a doua agresiune a avut loc în drum, în fața porții – aspect infirmat de către minorii B. C. și L. V., chiar dacă depozițiile acestora conțin și alte aspecte contradictorii.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „lovire sau alte violențe” și „violare de domiciliu”. Este de precizat faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea celor două infracțiuni în concurs, încadrarea juridică fiind art. 180 alin. 2 Cod Penal/1968 și art. 192 alin.2 Cod Penal/1968, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod Penal/1968.
La termenul de judecată din 26.03.2014, reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a solicitat (având în vedere . noului cod penal la data de 1.02.2014) schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în art. 193 alin. 2 Cod Penal și 224 alin. 2 Cod Penal.
Într-adevăr, la data săvârșirii infracțiunilor și până în prezent a avut loc o succesiune de legi penale în timp, în sensul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal și, în același timp, s-a abrogat Legea nr. 15/1968 privind Codul Penal anterior. Potrivit art. 5 Cod Penal actual, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Având în vedere că doctrina și practica judiciară au conturat ideea că legea penală mai favorabilă se aplică pe instituții autonome, la termenul de judecată din data de 26.03.2014, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice potrivit Noului Cod Penal. Acesta a arătat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au corespondent în art. 193 alin.2 Cod Penal și 224 alin.2 Cod Penal, fiind mai favorabile prevederile Noului Cod.
Ulterior, s-a pronunțat Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 Cod Penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În aplicarea disp. art. 5 din Codul Penal, instanța urmează a face o analiză comparată a celor două coduri pentru a identifica legea penală mai favorabilă inculpatului.
Sub aspectul limitelor de pedeapsă, infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod Penal/1968 era sancționată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar actualul Cod Penal, art. 193 alin.2, sancționează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.
Infracțiunea de „violare de domiciliu” prev. de art. 192 alin.2 Cod Penal/1968 se sancționa cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, iar art. 224 alin.2 Cod Penal actual sancționează infracțiunea de „violare de domiciliu” cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Pe de altă parte, Noul Cod Penal sancționează mai aspru concursul de infracțiuni, art. 39 impunând aplicarea în mod obligatoriu, pe lângă pedeapsa cea mai grea, a unui spor de o treime din celelalte pedepse aplicate, spre deosebire de Vechiul Cod Penal, care lasă la aprecierea judecătorului aplicarea unui eventual spor de pedeapsă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța apreciază că legea mai favorabilă inculpatului este Vechiul Cod Penal, astfel încât va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.
La individualizarea judecătorească a pedepselor pe care le va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod Penal/1968, respectiv limitele de pedeapsă prev. de lege pentru fiecare dintre faptele săvârșite, gradul de pericol social al acestor fapte, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care are 38 de ani, este căsătorit, muncește ca ziler la Piscicola-Dracșani și nu posedă antecedente penale.
Instanța nu poate reține circumstanța atenuantă a stării de provocare prev. de art. 73 lit. b) Cod Penal/1968, reacția inculpatului fiind disproporționată față de faptul că partea civilă doar l-a tras de haine pe fratele inculpatului, pe numitul S. I..
Față de cele expuse mai sus, instanța se va orienta spre aplicarea unor pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune în parte, respectiv pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe” prev. de art. 180 alin.2 Cod Penal/1968 și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin.2 Cod Penal/1968.
În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod Penal/1968, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6(șase) luni închisoare.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod Penal/1968, va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) Cod Penal/1968.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța, în temeiul art. 81, 82 și 71 alin. 5 Cod Penal/1968, va suspenda condiționat executarea pedepsei principale și a celor accesorii stabilite inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, aceasta constituind termen de încercare pentru inculpat.
Instanța va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod Penal/1968, respectiv dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc, însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior este descoperită după expirarea termenului de încercare. Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în acest caz nemaiavând loc revocarea primei suspendări. La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că persoana vătămată K. H. s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 euro, cu titlu de daune materiale.
Deși la termenul de judecată din data de 23 octombrie 2013, partea civilă a arătat că nu are nici un fel de probe de formulat, la termenul de judecată din 04.12.2013 a depus la dosar două înscrisuri în limba olandeză, traduse la dispoziția instanței (filele 42, 43 dosar). Conform acestor înscrisuri, rezultă că soldul bancar al părții civile este insuficient pentru plata unei facturi stomatologice în valoare de 790,76 euro.
Din analiza certificatului medico-legal nr. 1162/D/28.09.2011, eliberat de către Serviciul Medico Legal B. (fila 20 dosar urmărire penală), rezultă că acesta a prezentat următoarele leziuni: în regiunea occipitală, paramedian stâng, prezentă o excoricație de 1/0,5 cm, acoperită cu crustă hematică brună; echimoză „în ochelari” de culoare brun violacee, însoțită de tumefacția pleoapelor și îngustarea fantelor palpebrale; tumefacția piramidei nazale; excoricație dos nas; tumefacția și echimozarea buzelor; infiltrat sanghin față vestibulară buza inferioară. Se constată, așadar, că înscrisul prezentat nu are nicio legătură cu leziunile suferite și pentru care a necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Partea civilă a mai depus la dosar bilete de călătorie pe ruta Olanda-România (fila 52 dosar) însă, având în vedere că datele de plecare nu coincid cu datele la care aceasta a avut termene de judecată, și a fost și prezent, instanța nu are certitudinea că partea civilă s-a deplasat în România numai pentru a fi prezent la judecată, cu atât mai mult cu cât este și rezident în România, desfășurând și activități comerciale aici.
Având în vedere că potrivit disp. art. 1169 Vechiul cod civil (având în vedere data faptei), conform căruia cel ce face o propunere în fața judecătorului, trebuie să o dovedească, instanța consideră că daunele materiale solicitate nu au fost dovedite, astfel încât urmează a respinge pretențiile civile formulate de către partea civilă K. H., ca nefondate.
Văzând și disp. art. 274 alin. 1 Cod Procedură Penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului S. F. (cerere formulată de reprezentatul Parchetului de pe lângă Judecătoria B.) din infracțiunile prev. de art. 180 alin 2 Cod penal/1968 și 192 alin. 2 Cod penal/1968 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal/1968 în infracțiunile prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal și art. 224 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 lit. a Cod penal.
Condamnă pe inculpatul S. F., fiul lui D. și E., născut la data de 24.03.1976 în Todireni, județul B. cu domiciliul în satul Cernești, ., CNP -_:
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal/1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal/1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal/1968 aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal/1968 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II –a și lit. b Cod penal/1968.
În temeiul art. 81, art. 82, art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei principale și a celor accesorii stabilite inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, aceasta constituind termen de încercare pentru inculpat.
Atrage atenția inculpatului asupra disp art. 83 Cod penal.
Respinge pretențiile civile formulate de către partea civilă K. H., ca nefondate.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul S. F. să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER PLECAT ÎN C.O.
SEMNEAZĂ GREFIER-ȘEF SECȚIA PENALĂ
Red. S.I./Thred. A.A./ 5 ex.
19.03.2015
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Sentința nr. 3421/2014. Judecătoria... | Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... → |
|---|
