Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 100/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 168/212/2014/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR.100.-
Sedinta publică din data de 31.01.2014
Instanta constituită din:
PREȘEDINTE - L. I. B.
JUDECĂTORI – E. G.
- I. C. S.
GREFIER – C. B.
- Ministerul Public este reprezentat de P. de pe lângă Tribunalul C. prin:
PROCUROR– N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul P. D. M. ( fiul lui T. și E., născut la data de 13.09.1992, în municipiul C., județul C., cu domiciliul în comuna Cobadin, ., ., județul C., C.N.P._, detinut în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta, împotriva încheierii din data de 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.prev. de art.297 alin.1 Cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat P. D. M., în stare de arest si asistat de apărătorul ales B. Ș., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.prev. de art.176-181 Cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.2 Cod procedură penală, în termenul prev. de art.385 ind.3 Cod procedură penală, nemotivat cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.10 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual al acestuia și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
În baza art.301 Cod procedură penală instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Apărătorul recurentului inculpat P. D. M., avocat B. Ș. si reprezentantul Parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu are cereri, exceptii de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri, excepții de formulat, în baza art.385 ind.13 cod procedură penală, instanța constată recursurile în stare de judecată si acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat P. D. M., avocat B. Ș., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul P. D. M., casarea încheierii instanței de fond si rejudecând solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de condamnat, întrucât consideră că sunt îndeplinite condițiile referitoare la pedeapsă precum si cele referitoare la oportunitatea acordării acestui beneficiu.
Precizează că, din piesele dosarului rezultă fără dubiu că această faptă care a fost săvârșită de către inculpat, este un eveniment izolat, neplăcut, pe care de altfel l-a și recunoscut, înțelegând consecințele juridice pe care le are aplicarea unei sancțiuni cu caracter penal, împotriva sa.
Din considerentele încheierii instantei de fond pe lângă complexitatea anumitor dispozitii si a hotărâriilor CEDO, se retine că cererea de liberare provizorie formulată de inculpat se impune a fi respinsă pe argumentarea că inculpatul este tânăr si din actele si lucrările dosarului rezultă că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, iar garanțiile de ordin personal prezentate de inculpat, respectiv faptul că acesta are familie stabilă, unii membri ai familiei au probleme medicale, are loc de muncă stabil, chiar dacă sunt favorabile inculpatului, acestea au fost cunoscute de inculpat la data săvârșirii faptei de a cărei comitere este acuzat, astfel că nu pot fi valorificate la acest moment procesual, în conditiile în care acesta nu se află la primul conflict cu legea penală.
Prin urmare, critică încheierea instantei de fond întrucât se poate constata că în nici o clipă inculpatul nu a împiedicat aflarea adevărului, ba mai mult, acest inculpat și-a dat concursul în sensul soluționării pozitive și cât mai grabnice a acestei cauze iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă situația fizică a inculpatului, precum și reprezentarea fizică pe care a avut-o asupra faptei săvârșite, fapta fiind comisă sub imperiul unei tulburări emoționale deosebite și sociale pe care le-a trăit în mediul său de familie.
De asemenea, menționează că se poate observa că acest inculpat a săvârșit atât fapta anterioară pentru care i s-a reținut recidiva, cât și prezenta faptă, datorită unor situații deosebite, respectiv era sportiv de performanță, în acest sens fiind depuse la dosar înscrisuri din care rezultă că în urma unui accident nu a mai putut să practice acest sport, tatăl acestuia a avut un accident foarte grav, precum și alți membrii de familiei ai acestuia sunt foarte bolnavi.
Apreciază că aceste evenimente au avut un impact foarte mare asupra psihicului inculpatului și l-au rătăcit în viața socială. Însă, în urma discuțiilor purtate cu inculpatul, acesta a înțeles consecințele faptelor sale și-și dă concursul în soluționarea cât mai grabnică a cauzei. Mai precizează că prejudiciul este acoperit aproape integral de către inculpat.
Față de aceste considerente, solicită a se constata că la dosar nu există probe din care rezultă că inculpatul ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, acesta a avut o atitudine corectă față de organele de urmărire penală si instantă si cu ajutorul acestor detalii ale inculpatului organul de urmărire penală a reușit să finalizeze urmărirea penală pentru sesizarea instanței iar faptul că pe fondul cercetărilor nu s-au administrat probe, consideră că aceste aspecte nu sunt imputabile inculpatului.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instanței de fond si rejudecând solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefundat si menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală si temeinică întrucât în mod corect s-a apreciat că nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, față de natura si gravitatea faptei si mijloacele de comitere ale faptei, respectiv inculpatul în noaptea de 01/02.12.2013, după o prealabilă înțelegere, a pătruns împreună cu alti inculpati, prin tăierea sistemelor de asigurare a ușii de acces, în punctul de lucru aparținând . situat în municipiul C., ., . unde au sustras aparatură foto profesională în valoare de 54.000 lei.
De asemenea, se impune a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului conform cărora din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultă că a fost condamnat în octombrie 2012 la o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârsirea infractiunii de furt calificat si desi instanta a manifestat clementă, inculpatul a continuat să săvârsească alte fapte penale, astfel că nu se poate retine că este vorba de o faptă singulară în viata acestuia, în conditiile în care acesta a actionat în participatie potrivit unui plan complex, manifestând dezinhibitie si contribuind la producerea unui prejudiciu însemnat.
Prin urmare, față de data la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, 23.12.2013 consideră că mentinerea acestei măsuri este necesară pentru buna desfăsurare a procesului penală si proportională cu circumstantelle reale ale săvârsirii faptei si circumstantele personale ale inculpatului.
Recurentul inculpat P. D. M., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2014,pronunțată de Judecătoria C.,în dosar nr._ 14,s-a dispus:” În baza art. 160 ind. 8a al 6 C. pr. pen. respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată, prin apărător, de inculpatul P. D. M. (fiul lui T. și E., ns.la 13.09.1992, în mun.C., jud.C., cu domiciliul în com. Cobadin, ., ., jud.C., C.N.P._) ca neîntemeiată.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.
În baza art. 192 al. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul P. D. M. la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată,prima instanță deliberând asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată prin apărător, de inculpatul P. D. M., a constatat următoarele:
La termenul de judecată din data de 24.01.2014, inculpatul, prin apărător, a solicitat instanței liberarea provizorie sub control judiciar .
S-a arătat că sunt indeplinite cerințele prev. de art. 160 ind. 2 al.3 și 3 ind. 1 c.pr.pen.neexistând date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, nu a conștientizat semnificația negativă a faptei sale, va respecta obligațiile impuse de instanță, nu va încerca zădărnicirea aflării adevărului în cauză întrucât a recunoscut săvârșirea faptei, nu a îngreunat efectuarea cercetărilor iar fapta sa ,nu prezintă un grad ridicat de pericol social.
Analizând actele și lucrările ,din dosarul de fond, instanța a reținut următoarele:
În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 348/ din data de 23.12.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin încheierea nr. 337/2013 a Tribunalului C., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul P. D. M. pe o durată de 29 zile începând cu data de 24.12.2013, apreciindu-se că sunt întrunite condițiile impuse de art. 143 C. pr. pen. și 148 al. 1 lit. f)c.pr.pen.,în sensul că sunt indicii temeinice din care rezultă comiterea de către inculpat a infracțiunii de furt calificat,prev.de art. 208 al. l – 209 al. 1 lit. a, g și i C. pen. iar cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, s-a ținut seama de natura și gravitatea faptei comise de inculpat - îndreptată împotriva patrimoniului, acționând în mod conjugat (împreună cu alte persoane) pentru obținerea de foloase materiale în mod ilicit, modalitatea concretă în care inculpatul P. D. M. împreună cu M. G. C., ar fi sustras bunuri după o înțelegere prealabilă, prin pătrunderea în sediul societății părții vătămate, ar fi acționat, pe timp de noapte, prin efracție, fără să se teamă de reacția opiniei publice și de posibilitatea de a fi văzut de alte persoane.
La data de 07.01.2014 s-a înregistrat pe rolul instanței ,rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. privindu-l pe inculpat, trimis în judecată alături de T. C., M. G. C. și D. M. L., iar prin încheierea din data de 08.01.2014, rămasă definitivă, instanța procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive luată față de inculpatul P. D. M. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului .
Analizând actele din dosar instanța a constatat că cererea formulată este nefondată:
Potrivit art. 160 ind. 2 al.1 C. pr. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o vocație, nu un drept pentru inculpat, și îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie nu atrage în mod automat admiterea pe fond a cererii, concluzie susținută de prevederile art. 160ind. 8a c.pr.pen. care fac referire la verificarea de către instanță a temeiniciei cererii.
Pentru a stabili dacă se poate acorda liberarea provizorie, instanța trebuie să verifice, pe lângă îndeplinirea condițiilor formale, și îndeplinirea condițiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie. De altfel, disp.art. 5 par. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate trebuie să se subsumeze în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
Deși Codul de procedură penală și Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obține liberarea în cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparține instanței de judecată, care în absența unor criterii legale, trebuie să realizeze o examinare în concret a cauzei, cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana inculpatului.
S-a avut în vedere și Decizia nr. 17/2011 pronunțată în recurs în interesul legii de către Î.C.C.J.care a statuat că: ,, instanța trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului. Pentru punerea în libertate provizorie trebuie să fie reținute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un învinuit sau inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstanțele apte a conduce la concluzia că, într-o cauză concretă, există ori nu temeiuri care să justifice o derogare de la regula judecării în stare de libertate. Totodată, judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale și sănătatea acestuia ”.
Cererea inculpatului a fost considerată neîntemeiată, punerea în libertate a acestuia prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică – având în vedere data la care s-a luat măsura arestării preventive, 23.12.2013; modul, mijloacele și împrejurările în care se presupune că a săvârșit infracțiunea de furt calificat -, acționând în mod conjugat (împreună cu alte persoane), inculpatul P. D. M. împreună cu M. G. C., ar fi sustras bunuri după o înțelegere prealabilă, prin pătrunderea în sediul societății părții vătămate, ar fi acționat, pe timp de noapte, prin efracție, fără să se teamă de reacția opiniei publice și de posibilitatea de a fi văzut de alte persoane; scopul urmărit – pentru obținerea de foloase materiale în mod ilicit; urmarea produsă – producerea unui prejudiciu.
Cu privire la persoana inculpatului P. D. M. s-a constatat că a fost condamnat prin sentința penală nr. 1024/2013 a Judecătoriei Medgidia, definitivă, la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 al. 1 -art. 209 al. 1 lit. a), g) C. pen.
Pentru a se asigura în continuare buna desfășurare a prezentului proces, pentru a se evita pericolul reiterării unor fapte similare, instanța a considerat că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, iar garanțiile de ordin personal prezentate de inculpat (are familie stabilă, unii membri ai familiei au probleme medicale, își are asigurată existența depunând în acest sens un contract individual de muncă - are loc de muncă stabil) deși favorabile au fost totuși cunoscute de inculpat la data săvârșirii faptei de a cărei comitere este acuzat, astfel că nu vor fi valorificate la acest moment procesual și în plus nu este la primul impact cu legea penală, astfel că pentru motivele anterior expuse, în baza art 160 ind. 8a al 6 C. pr. pen. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată, prin apărător, de inculpatul P. D. M., ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii de ședință menționate, a declarat recurs inculpatul P. D. M.,,invocând,prin apărător,motivele prezentate pe larg în practicaua prezentei decizii penale.
Instanța de recurs în exercitarea controlului judiciar prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art.3856 al.3 c.pr.pen și art.385 14 al.1 c.pr.pen.,verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că recursul declarat de către inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Întradevăr, inculpatul P. D. M. a fost trimis în judecată și este în prezent cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 al. 1 – art. 209 al. 1, lit. a, g și i C. pen întrucât in cursul nopții de 01/02.12.2013, împreună cu o altă persoană ar fi pătruns, prin efracție ,în sediul unei societăți comerciale aparținând părții vătămate Briscariu V., administrator al . C. ,de unde ar fi sustras mai multe aparate foto profesionale, prejudiciul ridicându-se la suma de cca. 54.000 lei..
Măsura arestării preventive s-a dispus față de acest inculpat ,prin încheierea de ședință nr. 348/ din data de 23.12.2013 a Judecătoriei C.,rămasă definitivă prin încheierea nr. 337/2013 a Tribunalului C., pe o durată de 29 zile ,cu începere de la data de 24.12.2013, reținându-.se că sunt întrunite condițiile impuse de art. 143 C. pr. pen. și că este incident cazul prevăzut de 148 al. 1 lit. f)c.pr.pen.
În acest stadiu procesual,fiind doar sesizată instanța de judecată, ,inculpatul a înțeles să formuleze prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Această instituție presupune cu certitudine existența temeiurilor primare care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive și menținerea acestora în continuare ,dar constituie doar o facultate a instanței în a o acorda,în evaluarea unor garanții certe, și cu dispunerea pe timpul liberării provizorii a unor obligații ferme.
Deși inculpatul petent P. D. M. are vocație în prezent la beneficiul liberării sale provizorii sub control judiciar, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa cât și la celelalte condiții de admisibilitate, precum a apreciat și prima instanță,cercetările nu se pot desfășura în actuala etapă procesuală decât cu acesta în stare de arest preventiv.
Raportat la natura și gravitatea deosebită a faptei -de furt calificat-,pentru care este cercetat inculpatul,la împrejurările concrete în care s-ar fi acționat,în baza unei înțelegeri prealabile, pe timp de noapte,prin efracție, cu implicarea și a altei persoane, scopul urmărit, perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul,care recent a mai suferit o condamnare pentru o altă infracțiune de furt calificat,se impune întradevăr respingerea cererii formulată de către inculpat,ca neîntemeiată,precum a procedat în mod corect și prima instanță.
Urmare evaluării acestor aspecte se apreciază că inculpatul P. D. M. nu prezintă suficiente garanții pentru a fi beneficiarul acestui tip de liberare,chiar în condițiile în care s-ar stabili în sarcina sa și o . obligații stricte..
Prin această soluție nu se încalcă nici prezumția de nevinovăție de care beneficiază în continuare inculpatul,conform art.5 2 c.pr.pen.rap.la art.6 par.2 CEDO și nici dreptul său la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil, întrucât ambele exigențe sunt compatibile cu orice măsură restrictivă sau privativă de libertate, pentru a se asigura buna desfășurare în continuare a cercetărilor.
În raport și de Decizia nr. 17/din 17,10.2011 a Î.C.C.J.-secții unite-de admitere a recursului în interesul legii- se constată în prezenta cauză că atât temeiurile primare care au determinat inițial adoptarea acestei măsuri de excepție cât și scopul măsurii arestării preventive astfel cum este înscris în art.136 al.1 c.pr.pen. și a fost avut în vedere la adoptarea măsurii,subzistă in continuare,mai ales că nu a fost depășit termenul rezonabil de când datează detenția preventivă a inculpatului (de cca.37 zile)
Pentru toate aceste motive,găsind că încheierea pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică și din oficiu nu se constată cazuri de casare, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună și prudentă în raport de actualul stadiu procesual,nefiind începută cercetarea judecătorească ,inculpatul nefiind ascultat în mod nemijlocit de către instanță, pentru buna desfășurare a procesului, în baza art.38515pct.1 lit.b)c.pr.pen se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat P. D. M. - împotriva încheierii de ședință din data de 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._ .
În baza art.192 al.2 c.pr.pen va fi obligat recurentul inculpat la plata unei sume cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b)c.pr.pen;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat P. D. M. - fiul lui T. și E., născut la data de 13.09.1992, detinut în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta, împotriva încheierii de ședință din data de 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._ .
În baza art.192 al.2 c.pr.pen;
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 31.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, L. I. B. E. G. I. C. S.
GREFIER,
C. B.
Red.jud.fond.Al.B.A.
Red.jud.recurs Em.G./03.02..2014/3 ex.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
