Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 44/2014. Tribunalul GORJ

Decizia nr. 44/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 17491/318/2013/a5

Dosar nr._ Cod operator: 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 44/2014

Ședința publică de la 10 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. S. N.- președinte secție

Grefier N. C.

Ministerul Public fiind reprezentat de procuror C. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj

Pe rol fiind judecarea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. împotriva încheierii de ședință din data de 04.03.2014 pronunțată de Judecătoria în dosarul nr._ 13, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP)

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpata F. E. asistată de avocat F. I., cu împuternicirea avocațială nr._ din 10.03.2013, atașată la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, a fost ascultată inculpata F. E., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:

Reprezentanta Ministerului public a expus starea de fapt și a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii din 04.03.2014 a Judecătoriei Tg-J. și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, arătând că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea, respectiv menținerea acesteia. Arată că, în mod greșit și nejustificat instanța de fond a admis cererea formulată de inculpată și a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar. S-a apreciat că, în mod neîntemeiat, prin încheierea contestată, instanța de fond a admis cererea formulată de inculpată și a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar, având în vedere împrejurările cauzei, gravitatea faptei comise, și implicit a pericolului pentru ordinea publică.

Pentru a dispune în felul acesta, instanța a apreciat că măsura controlului judiciar este necesară și suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru a se asigura împiedicarea sustragerii de la judecată, având în vedere obligațiile care pot fi impuse inculpatei pe durata acestei măsuri, precum și pentru împiedicarea săvârșirii de către aceasta a altor infracțiuni.

Față de cele prezentate mai sus, în temeiul art. 206 alin. 1 Cod procedură penală, a solicitat admiterea contestației, casarea încheierii penale atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Avocat F. I., pentru inculpata F. E., a solicitat respingerea contestației formulate de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J., și în consecință menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.

Inculpata F. E. solicită de asemenea, respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J..

TRINUNALUL

Asupra contestației de față;

Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 2151 alin.1 și 2 Cod Penal din 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 244 Noul Cod Penal.

S-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar prev. de art. 202 alin.4 lit. b C.p.

În temeiul art. 208 C.p.p coroborat cu art.242 alin2 C.p.pși cu art. 211 și 215 C.p.p a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatei F. E., fiica lui S. și M., născută la data de 23.08.1951 în Tg-J., jud. Gorj, domiciliată în T., sat Valea Viei, .. 27, jud. Gorj, cetățean român, studii liceale, pensionară, căsătorită, fără antecedente penale, CNP_, în prezent în PMS C., trimisă în judecată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 289 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 291 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p, măsură dispusă prin încheierea nr.122/23.10.2013 a Judecătoriei Tg-J. în dosarul nr._/318/2013, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.90/23.10.2013, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin.4 lit.b Cpp.

În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen. s-a impus inculpatei, pe durata măsurii, respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția orașului T., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;

În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatei să respecte următoarele obligații:

- să nu depășească limita teritorială a localității T., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatei, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.90/23.10.2013 emis de Judecătoria Tg-J., dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatei F. E., instanța a apreciat că pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cpp este suficientă o măsură preventivă mai ușoară, respectiv măsura controlului judiciar.

Din materialul probator administrat în cauză, s-a reținut că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta pentru care este cercetată.

Instanța a apreciat că nu există date care să justifice temerea că, lăsată în libertate, inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.

De asemenea, în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, s-a apreciat nu mai există riscul tulburării ordinii publice, în contextul în care reacția publică la comiterea unor asemenea fapte și așteptările societății relativ la atitudinea organelor abilitate și-au găsit corespondent în modul ferm și prompt de acțiune a autorităților judiciare, față de inculpată fiind luată măsura arestării preventive la data de 23.10.2013, astfel încât, deși fapta prezintă gravitate, nu se mai impune privarea de libertate a inculpatei.

Instanța a considerat că măsura controlului judiciar este necesară si suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, precum si pentru a se asigura împiedicarea sustragerii de la judecată, având în vedere obligațiile care pot fi impuse inculpatei pe durata acestei măsuri, precum și pentru împiedicarea săvârșirii de către acesta a altor infracțiuni.

La aprecierea acestei măsuri instanța are în vedere durata lipsirii efective de libertate a inculpatei, aceasta fiind arestată preventiv din data de 23.10.2013, aspecte care țin de persoana acesteia, inculpata a fost integrată în societate, având un domiciliu stabil, căsătorită, precum si faptul că arestarea preventivă este o măsura excepțională, vinovăția inculpatei, gravitatea faptei, modul de comitere a acesteia urmând a fi avute la individualizarea pedepsei în cazul în care se va ajunge la condamnarea sa.

Instanța a apreciat că măsura controlului judiciar este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin.1 Cpp astfel încât în temeiul art. 208 C.p.p coroborat cu art.242 alin2 C.p.p și cu art. 211 și 215 C.p.p va înlocui măsura arestării preventive a inculpatei F. E. cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin.4 lit.b Cpp.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria Tg-J., criticând încheierea contestată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, că în mod greșit și nejustificat a fost admisă cererea formulată de inculpată și înlocuită măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar, în raport de gravitatea faptei comise, și implicit a pericolului pentru ordinea publică.

A mai arătat că măsura controlului judiciar este necesară și suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru a se asigura împiedicarea sustragerii de la judecată, având în vedere obligațiile care pot fi impuse inculpatei pe durata acestei măsuri, precum și pentru împiedicarea săvârșirii de către aceasta a altor infracțiuni.

Examinând contestația sub aspectul tuturor motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate constată și reține că aceasta este nefondată și urmează să fie respinsă în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. pentru următoarele considerente:

În analiza propriului examen a mijloacelor de probă administrate până la data sesizării cu contestația de față, instanța de control judiciar și-a format convingerea că nu există date care să justifice temerea că, lăsată în libertate, inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.

De asemenea, în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, se apreciază că nu mai există riscul tulburării ordinii publice, în contextul în care reacția publică la comiterea unor asemenea fapte și așteptările societății relativ la atitudinea organelor abilitate și-au găsit corespondent în modul ferm și prompt de acțiune a autorităților judiciare, față de inculpată fiind luată măsura arestării preventive la data de 23.10.2013, astfel încât, deși presupusa faptă prezintă gravitate, nu se mai impune privarea de libertate a inculpatei.

Mai mult, având în vedere că au trecut circa 5 luni de la dispunerea măsurii arestării preventive față de inculpata F. E., tribunalul constată că pericolul social concret pentru ordinea publică s-a diminuat în timp.

Tribunalul apreciază că măsura controlului judiciar este necesară și suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru a se asigura împiedicarea sustragerii de la judecată, având în vedere obligațiile ce i-au fost impuse inculpatei pe durata acestei măsuri, precum și pentru împiedicarea săvârșirii de către aceasta a altor infracțiuni.

În jurisprudența sa, Curtea Europeana a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unei persoane suspectate ca ar fi săvârșit o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei, 10 noiembrie 1969); riscul ca acesta, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, 27 iunie 1968,), să săvârșească noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, 10 noiembrie 1969) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva Tarilor de Jos 5 iulie 2007). De asemenea, aceasta a hotărât ca instanțele care se pronunță cu privire la posibilitatea menținerii reclamantului în arest preventiv trebuie să examineze toate elementele relevante concrete, care sunt în măsura sa confirme existenta necesității acestei măsuri (Mansur împotriva Turciei, 8 iunie 1995).

Curtea a reiterat ca o persoană acuzată de o infracțiune trebuie să fie întotdeauna eliberată în procesul pendinte exceptând cazul în care Statul poate arăta că există motive ,,relevante și suficiente” pentru a justifica detenția continuă. Justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată în mod convingător de către autorități (vezi S. împotriva Moldovei din 4 octombrie 2005 și Castravet împotriva Moldovei din 13 martie 2007). Prelungirea aproape automată a detenției contravine garanțiilor stabilite în articolul 5 paragraful 3 (vezi Mansur împotriva Turciei din 8 iunie 1995 si Kalashnikov împotriva Rusiei).

Este adevărat ca în istoricul Curții Europene cu referire la arestarea preventivă a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni, s-a reținut că instanța europeană acceptă faptul ca datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea (cea ce nu este cazul în prezenta speță), unele infracțiuni pot determina tulburări sociale, ce pot justifica arestarea preventivă, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp. Însă acest motiv poate fi considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice.

Sintetizând în mod pertinent prima instanță a dispus față de inculpata F. E. măsura controlului judiciar și nu o altă măsură preventivă mai restrictivă de libertate.

În considerarea celor de mai sus, tribunalul constată și reține că încheierea de ședință din 04.03.2014 a Judecătoriei Tg-J. este legală și temeinică fiind pronunțată după o temeinică și judicioasă analiză a probatoriului administrat și a instituțiilor ce operează în cauză.

Față de cele ce preced tribunalul potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. combinat cu art. 204 C.pr.pen. va respinge ca nefondată contestația declarată de către Ministerului Public, menținând încheierea atacată ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., împotriva încheierii de ședință din data de 04.03.2014 pronunțată de Judecătoria în dosarul nr._ 13, ca nefondată.

Definitivă .

Pronunțată în ședința publică azi, 10.03.2014, la Tribunalul Gorj.

Președinte,

A. S. N.

Grefier,

N. C.

Red. A.S.N.

Tehnored.N.C.

Jud. fond N. N.

3 ex./14.03.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 44/2014. Tribunalul GORJ