Acţiune în constatare. Decizia nr. 4610/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat Babeanu I. ce depune împuternicire avocațială de substituire nr.7/2015, lipsind apelanta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.

Intimatul, prin avocat solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile arătând că din probele administrate rezultă că intimatul a prestat în cadrul apelantei activitate în gradul II de muncă, în speță fiind aplicabile dispozițiile anexei II pct.123 din OG nr.50/1990. Solicită cheltuieli de judecată în fond, fără cheltuieli de judecată în apel.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2015, pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, reclamantul S. P. a chemat în judecată pe pârâta S.C. U. S.A. Slobozia, solicitând să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada cuprinsă în intervalul 11.05._96, în funcția de electrician bobinator/bobinator la stația de pompe ape reziduale în cadrul E.G .C.L. Slobozia, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de cel puțin 90%.

Prin sentința civilă nr.961/F din data de 18.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, s-a admis cererea și s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada cuprinsă în intervalele 11.05._96 la fostul EGCL SLOBOZIA, actualmente S.C. U. S.A, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 90% din timpul efectiv lucrat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din carnetul de muncă al reclamantului S. P., rezultă că în perioada cuprinsă în 11.05._96, acesta a îndeplinit în funcția de electrician bobinator în cadrul E.G .C.L. Slobozia.

Audiat în cauză, martorul S. M. a declarat că a fost coleg de muncă cu reclamantul la fostul EGCL SLOBOZIA, actualmente S.C. U. S.A., în perioada 1986 -1996, îndeplinind a funcția de operator stație epurare și că activitatea sa și a reclamantului consta în activitatea de desfundare manuală a grătarelor și decoltamatul chesonului de rezidurile de apă, repara pompele, le curăța de nămol, activitate ce o desfășura în canalizare, în condiții de umiditate, frig, miros insuportabil. Arată că pentru condițiile grele și toxice în care se lucrează unitatea le asigură ca antidot lapte, spirt, detergent, săpun și beneficiază de spor de salariu.

La rândul său, I. C. a declarat că a este coleg cu reclamantul din anul 1984 și acesta repara electromotoarele sau pompele defecte, în sensul că mai întâi deformata chesoanele de reziduri menajere, activitatea fiind grea, se desfășura în mediu toxic, în condiții de igienă precară. Iarna se lucrează în condiții foarte grele și pentru condițiile în care se desfășoară activitatea primesc spor de salariu pentru condiții grele de muncă, săpun, detergent, spirt, lapte.

Potrivit art. 160 alin. 5 din Legea nr. 19/2000: „Dovada vechimii în muncă, (..), se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.”

Potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă personalul care ocupă funcțiile și meseriile prevăzute la pct. 120 și care efectuează: „Vidanjare manuală, curățarea canalelor subterane”.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta S.C. U. S.A. Slobozia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului formulat, apelanta a arătat că „acordarea grupei" semnifica de fapt recunoașterea desfășurării activităților în anumite condiții de muncă în vederea acordării de diferite avantaje cu caracter material: sporuri la salariu; condiții mai avantajoase de pensionare care conduc în mod direct la beneficierea de pensie, majorarea punctajului mediu anual și deci a cuantumului pensiei, precum și obligația corelativă a plații unor cote diferite de contribuție la bugetul asigurărilor sociale, distinct, în funcție de grupă de muncă, cu alte cuvinte, scopul formulării acțiunii este acela de a beneficia de aceste drepturi bănești, „acordarea grupei" fiind indisolubil legată de acordarea drepturilor pecuniare corelative. Prin urmare, acțiunea formulată este o acțiune patrimonială, pe calea acesteia tinzându-se a se proteja un drept subiectiv patrimonial.

Totodată apreciază că acțiunea de față se încadrează în categoria acțiunilor în constituire de drepturi întrucât în cazul acțiunilor în realizare reclamantul este deja titularul dreptului - dreptul său subiectiv fiind afirmat printr-un titlu, astfel încât pe această cale a solicitat obligarea pârâților doar la executarea obligației corelative, valorificându-și dreptul respectiv.

Acțiunea de față este atât în constituire de drepturi, cât și patrimonială prin consecințele pecuniare automate pe care le presupune acordarea dreptului subiectiv în discuție, - și anume: accesul mai lesnicios la pensie și cuantumul mai mare al acesteia, corelativ cu obligația paratei de plată a contribuției la asigurări sociale în cota mai mare conform Decretului 389/1972 în vigoare la data derulării raportului de muncă.

Se învederează instanței, că până la emiterea Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr.50/1990, în cadrul R.A.G.C.L nu erau prevăzute locuri de muncă pentru grupa I și grupa a II-a, toate funcțiile fiind încadrate în grupa a III-a de muncă. Conform prevederilor legale din Ordinul nr.50/1990, anumitor profesii și locuri de muncă li s-au schimbat încadrarea în grupa a II-a și chiar grupa I-a de muncă, retroactiv, competența exclusivă în acest sens, conform punctului 6 din Ordin, "nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face de conducerea unității, împreuna cu sindicatele", aparținând Consiliului de Administrație, care pe baza criteriilor Ordinului, a stabilit locuri de munca încadrabile în grupa a II-a.

Precizează că, deși acest Ordin, acorda retroactiv posibilitatea reîncadrării în grupe de munca profesiilor care aveau această posibilitate de încadrare începând din anul 1969, reclamantul nu putea beneficia de aceasta încadrare în grupa a II-a de muncă, decât în baza nominalizării de către conducerea unității, respectiv a Consiliului de Administrație, care în conformitate cu Anexa II, parte integrantă a Ordinului 50/1990, putea stabili ce formație de munca din cadrul unității își desfășoară activitatea în grupa a I-a, respectiv grupa a II-a de muncă, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), precum și a timpului efectiv lucrat de aceste persoane la locul de munca conform pct. 7 din același act normativ care prevede ca „încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe cu condiția ca pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% iar pentru grupa II cel puțin 70% din programul de lucru".

Având în vedere că funcția de electrician-bobinator pe care reclamantul a deținut-o pe parcursul desfășurării activității în cadrul R.A.G.C.L Slobozia, nu se regăsește în Anexa 2 a Ordinului 50/1990, consideră că nominalizarea acestuia pentru o altă activitate prevăzută în anexa respectivă, trebuie făcută și probată pe baza unor documente existente în cadrul unităților angajatoare.

Apreciază că Ordinul 50/1990 rămâne de strictă interpretare, ca aplicabil numai persoanelor, "activităților și locurilor de munca" prevăzute în ipotezele sale. Aceasta face ca pentru a reclama aplicarea noului act normativ, prin ipoteza, locul de muncă încadrabil să se regăsească în reglementările acestuia, condițiile efective de munca reprezentând o cerința cumulativă, nu una independentă de felul muncii, care singura să permită și să oblige la atribuirea grupei superioare, în virtutea unei aprecieri proprii interpretului legii.

Este real ca Ordinul nr.50/1990 se referă și la "alte categorii de personal", dar aceasta referire nu face decât să instituie o nouă ipoteza legală, nu o posibilitate nelimitată, mai ales că se reiterează condiția de a lucra efectiv în locurile de muncă, prin care nu se înțeleg condițiile de mediu profesional ci felul muncii și activitățile anume prevăzute în anexele sale.

O primă încadrare o realizează însuși legiuitorul, prin instituirea tipurilor de activități pe care înțelege să le califice ca aparținând uneia sau alteia dintre grupe, însă mai departe, actul propriu-zis de punere în aplicare revine angajatorului, considerând în plus și condițiile concrete ale muncii.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat oral respingerea apelului ca nefondat.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea, reține următoarele:

Intimatul reclamant a susținut că în perioada 1981-1996 a prestat activitate de electrician bobinator la Stația de pompare ape reziduale, iar felul muncii se încadrează în grupa II de muncă, în conformitate cu Ordinul nr. 50/.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în baza Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta sociala și în conformitate cu prevederile art.2 ale Decretului-lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii si Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătății si Comisia Naționala pentru Protecția Muncii au emis Ordinul comun nr. 50/05.03.1990, prin care sunt precizate locurile de munca, activitățile si categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I si a II-a de munca, în vederea pensionării, act ce a fost completat ulterior.

Încadrarea în grupe superioare de muncă, pe temeiul art.3 din ordin, pentru alte persoane decât cele menționate în anexe, se poate face numai dacă nivelul noxelor existente la locurile de muncă (activități, meserii, funcții), prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în normele republicane de protecție a muncii (art.4 din Ordinul nr.50/1990). Existența condițiilor deosebite la aceste locuri de muncă trebuie să rezulte din determinările de noxe efectuate de organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări care trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritorial pentru protecția muncii (art.5 din ordin). Încadrarea efectivă se putea face pe baza acordului dintre unitate și sindicat, pe baza condițiilor deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea personalul, fiind exemplificate nivelul noxelor existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc. În plus, pentru încadrarea în grupa I este necesar ca personalul să lucreze în locurile de muncă corespunzătoare cel puțin 50% din timpul efectiv lucrat, iar pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă cel puțin 70% din programul de lucru (art.7 din ordin).

Din toate aceste prevederi rezultă că pentru încadrarea în grupele de muncă a altor categorii profesionale decât cele enumerate în anexa ordinului sunt necesare atât determinări de noxe făcute de organe de specialitate din Ministerul Sănătății, confirmate de Inspectoratul Teritorial de Muncă, pentru a se verifica dacă angajatorul a luat toate măsurile pentru normalizarea condițiilor și pentru respectarea funcționării normale a instalațiilor de protecție a muncii, cât și numirea efectivă de către patronat a persoanelor care în mod efectiv la locul de muncă sunt supuse acestor factori de condiție grea sau foarte grea de muncă, precum și timpul efectiv petrecut în astfel de condiții.

În măsura în care aceste prevederi nu au fost puse în aplicare în unități de către angajator și sindicate, salariații se pot adresa instanței de judecată, pretinzând recunoașterea condițiilor de muncă și încadrarea activității în grupă specială. Din punct de vedere al probațiunii acestor condiții la locul de muncă, este necesar să existe o determinare a noxelor (care ar fi fost realizată de angajator, dacă ordinul era aplicat benevol), dar și o verificare a condițiilor efective în care reclamantul a desfășurat activitatea pe perioada pretinsă.

Declarații martorilor audiați în cauză nu sunt lămuritoare sub aspectul îndeplinirii condițiilor cumulative impuse de actul normativ. Nu există nicio altă dovadă asupra condițiilor concrete de muncă, asupra activităților propriu-zise îndeplinite de reclamant (încadrat pe postul de electrician bobinator) și, cu atât mai puțin, a duratei din timpul de lucru, în care a fost supus factorilor nocivi. Mai mult, nu există nici o dovadă cu privire la noxele care ar fi existat la locul de muncă al reclamantului ulterior anului 1981, așa cum se pretinde.

Așa fiind, nu există temei de drept care să permită reclamantului, a pretinde condiții de grupă II pentru faptul că ar fi similar electricienilor ce au prestat activitate în unități cu activitate specifică de preparare a pastelor și lacurilor pentru încălțăminte din cauciuc, așa cum eronat a reținut instanța de fond. De altfel, nu s-a dovedit nici care erau condițiile de muncă, noxele de la locurile de muncă ale acestui din urmă personal cu care reclamantul s-a comparat pentru a pretinde recunoașterea grupei II de muncă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta .>, cu sediul în Slobozia, .. 1, județul Ialomița, având CUI_, împotriva sentinței civile nr.961/18.06.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. P. având CNP_, cu domiciliul în localitatea Slobozia, ., B1.S5, ., județul Ialomița.