Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3690/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3690/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 3690/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
Decizia civilă nr.3690
Ședința publică din data de la 14 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelantul-pârât M. Justiției împotriva sentinței civile nr.225 din data de 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți R. M., L. R., R. C., C. L., P. S., P. M., Migleș G. C., P. I., A. A., N. I., P. N., C. V., B. M., C. L., A. G., P. R., S. M., B. G., I. E., V. C., P. I., G. M., M. V. C., M. C. și cu intimatul-pârât M. Finanțelor Publice, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că apelantul-pârât M. Justiției, prin cererea de apel dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.411 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții apelante de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 09.12.2014 pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ reclamanții R. M., L. R., R. C., M. C., C. L., P. S., P. M., Migleș G. C., P. I., A. A., N. I., P. N., C. V., B. M., C. L., A. G., P. R., S. M., B. G., I. E., V. C., P. I., G. M., M. V. C., au solicitat obligarea pârâților M. Justiției și M. Finanțelor Publice la plata de daune - interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a următoarelor titluri: 1). decizia civilă nr.3053/R pronunțată la data de 06.05.2009 de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ (2114/2009); 2). sentința civilă nr.2303 pronunțată la data de 20.06.2008 de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2007; 3). decizia civilă nr.6585/R pronunțată la data de 16 noiembrie 2009 de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ (5078/2009); 4). sentința civilă nr.3864 pronunțată la data de 08.05.2009 de Tribunalul București - Secția a VIII - a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr.2303 pronunțată la data de 20.06.2008 de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2007 au fost obligați pârâții M. Justiției și M. Finanțelor Publice la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu data de 14.09.2004.
Prin decizia civilă nr. 3053/R pronunțată la data de 06.05.2009 de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ (2114/2009) au fost obligați pârâții M. Justiției, M. Finanțelor Publice și Curtea de Apel București (ordonator bugetar subsecvent pârâților în cauză) la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 14.09.2004 și pe viitor, pentru perioada în care reclamanții îndeplinesc calitatea de personal auxiliar.
Prin sentința civilă nr. 3864 pronunțată la data de 08.05.2009 de Tribunalul București - Secția a VIII - a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost obligat pârâtul M. Justiției să plătească sporul de confidențialitate de 15% din salariul de baza începând cu 28.02.2006 și până la 8.05.2009, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Prin decizia civilă nr.6585/R pronunțată la data de 16 noiembrie 2009 de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ (5078/2009) a fost respins recursul declarat de M. Justiției formulat împotriva sentinței civile nr.3864 pronunțată la data de 08.05.2009 de Tribunalul București - Secția a VIII - a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ ;
Prin sentința civilă nr.225 din data de 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor Publice invocată de acesta și a respins acțiunea reclamanților împotriva pârâtului M. Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâtul M. Justiției; a fost obligat pârâtul să plătească fiecăruia dintre reclamanți dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform următoarelor titluri executorii: decizia civilă nr. 3053/R/06.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, sentința civilă nr. 2303/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, decizia civilă nr. 6585/R /16.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, sentința civilă nr.3864/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, începând cu data pronunțării sentințelor și până la data plății efective; a fost respinse ca nefondate pretențiile reclamanților pentru perioada 14.09._09.
Pentru a pronunța această sentință, apreciind că pârâtul M. Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasivă, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință a respins cererea reclamanților formulată împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât s-a reținut ca neîntemeiată întrucât titlurile executorii ale reclamanților sunt din 2009, iar plata drepturilor salariale a fost reeșalonată prin OUG nr.71/2009, astfel că a intervenit suspendarea de drept a executării silite, termenul prescripției de 3 ani nefiind împlinit.
Pe fondul cauzei, tribunalul a admis acțiunea în parte pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr.45/2010, Legea nr.230/2011) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și procentelor de plată, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016.
Împrejurarea că prin dispozițiile art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune – interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.
S-a reținut și că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea reclamanților, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, modificată și completată, nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor interese moratorii, întrucât art.1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, în interpretarea dispozițiilor art.1073, art.1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 și art.1535 din Codul civil din anul 2009, reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea daunelor - interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
Reclamanții din prezenta cauză, personal bugetar, au obținut drepturi salariale prin decizia civilă nr. 3053/R/06.05.2009 pronunțată de C.A.B., sentința civilă nr. 2303/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, decizia civilă nr. 6585/R/16.11.2009 pronunțată de C.A.B. și sentința civilă nr. 3864/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, plata drepturilor obținute s-a făcut eșalonat potrivit dispozițiilor legale sus menționate și sunt îndreptățiți la repararea întocmai a prejudiciului material cauzat de neexecutarea la timp a obligației de plată de către angajatorul debitor.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata de daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale, tocmai datorită faptului că obligația de plată din titlurile executorii era cu execuție imediată, dar prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009 s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată, până în anul 2016.
Cum reclamanții au titluri executorii începând cu data de 06.05.2009, Tribunalul a apreciat ca nefondată cererea privind perioada 14.09.2004 – 06.05.2009 și a respins pretențiile pentru perioada cât nu aveau titluri executorii.
Faptul că în cererile inițiale s-au solicitat și acordat drepturi salariale începând cu data de 14.09.2004, nu înseamnă că dobânda legală este datorată de la acel moment, ci numai de la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel motivat în termen legal pârâtul M. Justiției, care a susținut că între acesta și intimații-reclamanți nu există raporturi de muncă.
Văzând calitatea de ordonator de credite a ministrului justiției, M. Justiției are rolul, de a asigura fondurile necesare instanțelor, virarea efectivă a fondurilor deschise efectuându-se direct în conturile instanțelor judecătorești, deschise la Trezoreriile locale, care au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective.
Pe de altă parte, M. Justiției nu poate fi obligat la plata dobânzii legale pentru sumele de bani cuprinse în titlurile executorii, întrucât acesta doar alocă sumele de bani necesare.
Așadar, potrivit HG nr.652/27.05.2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, art.6 din pct.VII-(3) în domeniul gestionării resurselor, „asigură fondurile necesare, fundamentează și elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiile publice din sistemul justiției pentru care ministerul justiției are calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului; repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărește modul de utilizare a acestora".
Prevederile art.21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, referitoare la rolul ordonatorilor de credite că „ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și credite bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiile publice din subordine sau coordonare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. (2) Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în termen de 15 zile de la . legii bugetare anuale.”
Totodată, potrivit art.44 alin.1 din Legea nr.304/2004, președintele curții de apel are calitatea de ordonator secundar de credite, iar președintele tribunalului are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Așadar, M. Justiției nu are obligația de a plăti dobânda legală pentru sumele stabilite prin titlurile executorii deoarece acesta doar alocă sumele de bani solicitate de reclamanți.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin decizia nr.954/20.03.2014 pronunțată în dosarul nr._, prin care a fost soluționat conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul A. și Judecătoria Oradea într-o cauză în care s-a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente unor titluri executorii, că acțiunea vizează în mod evident tot un drept de natură salarială, un accesoriu celui principal, adică dobânda legală aplicată unor drepturi salariate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că dobânzile pretinse reprezintă o corecție a drepturilor salariate stabilite prin hotărâre judecătorească și au o legătură directă cu stabilirea drepturilor salariate, aceste sume nefiind daune produse datorită imposibilității executării unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, în cauza solicitarea intimaților-reclamanți are un caracter accesoriu dreptului principal, fiind supusă acelorași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca și în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește, fiind incidente astfel prevederile art. 1 alin. 2 din decretul 167/1958 potrivit cărora „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”.
Atât literatura de specialitate, cât și practica judecătorească sunt unanime în a considera că recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, pentru a produce efecte întreruptive, trebuie să fie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția extinctivă si să fie neîndoielnică, să rezulte din împrejurări neechivoce si să se refere la pretențiile afirmate, în speță dobânda legală.
Or, prin actele normative care au stabilit mai multe tranșe pentru plata unor drepturi bănești prevăzute în titluri executorii, personalului din sectorul bugetar, Guvernul s-a angajat să plătească eșalonat aceste drepturi, din motive economice, prevăzându-se, astfel o procedură specială de executare.
OUG nr.71/2009 nu recunoaște drepturile pe care reclamanții le-au solicitat și cu privire la care instanțele judecătorești s-au pronunțat prin admiterea acțiunilor, ci statuează o modalitate de executare a unor sume care urmează a se plăti din bugetul de stat.
Așadar, instanța de fond a lipsit de sens dispozițiile art.8 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Totodată, conform art.171 alin.1 din Codul muncii „dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.
Având în vedere că prin acțiunea de față intimații-reclamanți a solicitat noi pretenții, referitoare la dobânda care nu a fost solicitată în termenul legal de prescripție, în mod nefondat instanța de fond a admis acțiunea chiar și numai în parte.
Daunele-interese constând în dobânda legală nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese, însă, singura situație în care s-ar pune problema acordării de dobânzi este aceea în care debitorul (instituția publică) nu ar executa creanța în cuantumul si la termenul stabilit de OUG nr.71/2009.
În speță, creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Așadar, în ceea ce privește titlurile executorii neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.18/2010, prin OUG nr.45/2010 și prin Legea nr.230/2011, după cum urmează: „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, nu se pot acorda dobânzi pentru neexecutare.
De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Prin decizia nr.190/02.03.2010 Curtea Constituțională a statuat următoarele: „Ordonanța de urgentă a Guvernului nr.71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.
Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.”
În aceste împrejurări, se arată că plata sumelor datorate de M. Justiției conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în O.U.G nr.71/2009, în acest sens adoptându-se HG nr.422/2010, HG nr.257/2012, HG nr.598/2012, HG nr.954/2012, HG nr.1169/2012, HG nr.149/2013, HG nr.355/2013, HG nr.697/2013, HG nr._, HG nr.248/2014, H.G nr.551/2014, H.G nr.870/2014 și HG nr.1105/2014.
De asemenea, în decembrie 2014, prin O.U.G nr.74/2014 privind rectificarea bugetară pentru anul 2014 au fost achitate anticipat toate sumele datorate pentru anul 2015 conform eșalonării descrise de O.U.G nr. 71/2009.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de reclamanți, ca neîntemeiată.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de apel formulate de apelantul părât M. Justiției, în conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Intimații reclamanți au pretins în cauză plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina pârâților prin titluri executorii (decizia civilă nr. 3053/R/06.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, sentința civilă nr. 2303/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, decizia civilă nr. 6585/R /16.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, sentința civilă nr.3864/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul București).
Apelantul pârât M. Justiției confirmă faptul că alocă fondurile necesare pentru plata sumelor de bani ale instituțiilor publice din sistemul justiției, fiind astfel justificată calitatea sa procesuală pasivă în prezenta cauză, în care a fost chemat în judecată în virtutea atribuților sale de ordonator principal de credite, reglementate de art.20 și 21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în raport de care se interpune în circuitul financiar al sumelor pretinse în cauză.
Curtea apreciază ca fiind fondată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției doar în privința plății dobânzii legale aferente perioadei cuprinsă între data pronunțării titlurilor executorii și până la data de 5.12.2011, fiind împlinit termenul de prescripție de 3 ani pentru acest interval.
Astfel, în ceea ce privește data de la care debitorul datorează dobândă legală pentru drepturile salariale acordate prin hotărâri judecătorești a căror executare a fost suspendată în condițiile în care plata debitului a fost eșalonată, cum este și cazul dedus judecății, instanța de apel va avea în vedere decizia nr.21 din 22 iunie 2015 pronunțată în dosarul nr._, obligatorie pentru instanțe conform art.521 alin.3 C.pr.civ., prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în sensul că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art.1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art.1523 alin.2 lit. d din Codul civil raportat la art.166 alin.1 și 4 din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art.161 alin.1 și 4 din Codul muncii în forma anterioară republicării) și art.1088 cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii. ”
Dreptul de care se prevalează intimații reclamanți este cel de a fi despăgubiți pentru plata cu întârziere a sumelor din titlurile executorii eșalonate, eșalonarea presupunând fixarea unui alt termen pentru executarea parțială a obligației de plată.
O astfel de plată parțială nu întrerupe cursul prescripției dreptului de a solicita aceste dobânzi, prin raportare la considerentele deciziei nr.7/2015, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a dat dezlegări cu privire la prescripția dreptului de a solicita aceste dobânzi, reținând că plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
.
În acest sens, trebuie avut în vedere că litigiile care vizează plata daunelor interese moratorii sunt litigii de muncă, iar titlurile pentru care se solicită plata dobânzii penalizatoare sunt executorii de drept.
Așadar, dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutare se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile erau datorate.
OUG nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, la care s-a raportat prima instanță, a suspendat de drept executarea silită, însă pe durata suspendării, dobânda curge, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Creditorul nu pierde dreptul la daune pentru neexecutarea la scadență prin fixarea unui alt termen pentru executarea obligației de plată, prin eșalonarea la plată, modificarea modalităților și termenelor de executare neavând consecințe asupra curgerii termenului de prescripție pentru dreptul de a cere daune interese moratorii pentru obligațiile scadente.
Așadar, daunele interese moratorii, sub forma dobânzii legale, au caracterul unor prestații succesive și sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere și calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenței acestor creanțe, fiecare zi de întârziere generând o prescripție distinctă a dreptului la acțiune cu privire la aceste prestații succesive.
Potrivit considerentelor deciziei nr.7/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, creditorii sunt îndreptățiți la daunele interese moratorii pentru o perioadă de trei ani anteriori introducerii cererii de plată a dobânzii, al căror cuantum va fi stabilit în funcție de plățile eșalonate efectuate în executarea creanțelor din titlurile executorii, plata parțială de către debitor a unor sume stabilite prin titluri executorii, în aplicarea unui act normativ cu putere de lege prin care, în favoarea debitorului, se instituie termene de plată eșalonată a debitului, nu întrerupe prescripția extinctivă.
Ttotodată, potrivit deciziei nr.21/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligația principală, respectiv dreptul la executarea silită a titlurilor executorii, nu s-a prescris, iar dobânda percepută debitorului pentru neexecutare curge, pentru tranșele achitate, de la data pronunțării hotărârii până la data plății tranșelor, iar pentru sumele neachitate curge în continuare până la data plății efective.
În aceste condiții, cererea de chemare în judecată marchează momentul la care instanța de judecată se raportează pentru a aprecia dacă scadența tranșelor plătite pentru care se calculează distinct dobânzi penalizatoare se înscrie în termenul de prescripție de trei ani anteriori acestei date, dobânzile putând fi solicitate pentru perioada pentru care nu s-a împlinit prescripția.
Pentru suma rămasă restantă după plata parțială, dobânzile penalizatoare curg în continuare și pot fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii acțiunii.
Pentru tranșele din debitul principal ce au fost achitate cu mai mult de trei ani anteriori introducerii acțiunii ce pretinde plata acestora, dobânzile s-au prescris și nu mai pot fi solicitate.
În consecință, având în vedere dezlegarea dată de Înalta Curte asupra prescripției extinctive și a datei de la care aceasta se calculează, instanța de apel va reține că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii, motiv pentru care va admite prescripția dreptului material la acțiune în privința plății dobânzii legale aferente perioadei cuprinsă între data pronunțării titlurilor executorii și până la data de 05.12.2011.
În privința fondului cauzei, instanța de apel va avea în vedere considerentele deciziei nr.2/2014 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, obligatorie potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedură civilă, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 alin. (1), alin.(2) teza I și art.1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Astfel, în ceea ce privește natura juridică a dobânzilor de tipul celor solicitate în cauza pendinte, Înalta Curte a reținut că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Măsurile impuse prin OUG nr.71/2009 nu înlătură aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Astfel, acceptarea acoperirii doar a pierderii efective suferite de creditor, în temeiul art.1 alin.3 din OUG nr.71/2009, modificată prin Legea nr.230/2011, care prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., iar nu și a beneficiului, echivalează cu încălcarea principiului reparării integrale a prejudiciului, care presupune cu valoare de principiu atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, Înalta Curtea a reținut că acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009. Instanța supremă a constatat că fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar, neputându-se reține un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației.
Prin urmare, în cazul titlurilor executorii având ca obiect drepturi bănești neachitate salariaților bugetari, pot fi pretinse dobânzi penalizatoare menite a acoperi prejudiciul rezultat din fapta ilicită a statului, care, în calitate de debitor, achită cu întârziere sumele acordate prin hotărâri judecătorești, deși acestea sunt executorii de drept de la momentul pronunțării acestor hotărâri.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că aceste dobânzi nu au un caracter accesoriu debitului principal și nu reprezinte daune interese datorate în temeiul art.166 alin.4 din Codul muncii, pentru salariul neachitat, pentru care angajatorul este de drept în întârziere de la data scadenței obligației de plată a salariului.
Nu se poate reține existența unei identități de obiect și cauză între litigiul referitor la plata drepturilor salariale și cel privind plata dobânzii întrucât dobânzile sunt distincte de cele aferente dreptului salarial a cărui neplată a fost sancționată prin hotărârea ce constituie titlu executoriu.
Pe de altă parte, Înalta Curte a reținut că dobânzile nu pot fi considerate o pretenție nouă, absolut independentă de litigiul anterior, pentru ca, prin însăși acțiunea în răspundere civilă având ca obiect astfel de dobânzi penalizatoare, debitorul să fie pus în întârziere și, prin urmare, prejudiciul să fie datorat de la data introducerii acestei acțiuni, pentru viitor, cu consecința începerii curgerii dobânzilor de la data introducerii acțiunii.
Aceste considerente ale Înaltei Curți în privința prejudiciului și a legăturii de cauzalitate sunt pe deplin aplicabile în prezenta cauză, condițiile răspunderii civile fiind întrunite dat fiind că în patrimoniul creditorilor s-a produs un prejudiciu, prin executarea cu întârziere, parțială a hotărârilor judecătorești irevocabile, iar acordarea diferențelor rezultate din actualizare, nu acoperă integral prejudiciul.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că, va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge ca prescris dreptul la acțiune, având ca obiect plata dobânzii legale aferente perioadei cuprinsă între data pronunțării titlurilor executorii și până la data de 05.12.2011 și va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât M. Justiției, având C._ și sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.225 din data de 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți R. M., L. R., R. C., C. L., P. S., P. M., Migleș G. C., P. I., A. A., N. I., P. N., C. V., B. M., C. L., A. G., P. R., S. M., B. G., I. E., V. C., P. I., G. M., M. V. C., M. C., toți cu domiciliul ales în București, ..5, sector 4, respectiv la Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă, camera E53, și cu intimatul-pârât M. Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și cu sediul ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, având CF R4469035, cont bancar RO67TREZ__ deschis la Trezoreria A. și sediul în A., ., județ Teleorman.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge ca prescris dreptul la acțiune, având ca obiect plata dobânzii legale aferente perioadei cuprinsă între data pronunțării titlurilor executorii și până la data de 5.12.2011.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
R. F. G. B. A. C.
Grefier,
B. M.
Red: R.F.G.,
Dact:N.V.
5 ex./Jud. fond: V. V.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 4610/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
