Anulare act. Decizia nr. 2060/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2060/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 2060/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1721/2015)
Decizia civilă nr.2060
Ședința publică din data de la 3 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. A. C.
JUDECĂTOR: R. F. G.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelantul-contestator C. N. împotriva sentinței civile nr.800 din data de 28.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, cauza având ca obiect anulare act – contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-contestator C. N., personal și intimatul M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, prin consilier juridic A. T., în baza delegației de reprezentare juridică nr.2621/C/2014 depusă la dosar-fila 29.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea apelantului-contestator, datele acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Apelantul-contestator, personal, pe cale de excepție, înțelege să solicite constatarea nulității absolute a deciziilor de sancționare emise de intimat, motivat de faptul că acestea încalcă normele prevăzute de dreptul muncii, prevederile Legii nr.567/2004, precum și dispozițiile Regulamentului de Ordine Interioară al Direcției Naționale Anticorupție.
Curtea constată că nu se invocă o excepție propriu-zisă de nulitate a deciziilor contestate, ca excepție de procedură, ci această constituie obiectul cauzei pendinte.
Nefiind cereri de formulat, în temeiul art. 392 din Codul de procedură civilă, Curtea deschide dezbaterile asupra cererii de apel.
Apelantul-contestator, personal, solicită constatarea nulității absolute a deciziilor emise de intimat cu referire la decizia nr.247/17.12.2012, având în vedere că aceasta a fost emisă, comunicată și pusă în aplicare la momentul la care se afla internat în cadrul Spitalului de Psihiatrie A. O.. De asemenea, susține că fără acordul său sau al unui membru al familiei sale, a fost luat de pe holul Direcției Națională Anticorupție de către doi subofițeri ai organelor de poliție și transportat la Spitalul de Psihiatrie A. O. unde nu a avut drept de contestare al internării, astfel cum prevăd dispozițiile legale, întrucât în termen de 24 de ore dosarul întocmit pe numele său trebuia prezentat instanței de judecată. Or, o astfel de împrejurare a condus la umilirea sa prin tratamentul la care a fost supus, cum de altfel și filmat în cadrul unității spitalicești unde i-a fost administrat un tratamentul medicamentos fără a exista un acord în acest sens. Cât privește decizie de sancționare, precizează că de conținutul acesteia a luat la cunoștință în perioada în care se afla internat în cadrul Spitalului de Psihiatrie A. O., fiindu-i prezentată de către domnul comisar șef R. I. și domnul grefier P., în condițiile în care acest fapt contravine normelor de drept, prin încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. Mai mult, arată că ulterior emiterii acestei decizii a fost emisă decizia nr.256/21.12.2012 prin care s-a dispus repartizarea sa din funcția de grefier șef în funcția de grefier în cadrul compartimentului „registratură”, or sintagma „se repartizează” nu se regăsește în conținutul vreunei legi în vigoare, cum de altfel nici în regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție sau în Legea nr.567/2004. Cât privește salarizarea sa, apreciază că și aceasta s-a făcut tot prin încălcarea prevederilor legale, atâta vreme cât decizia mai sus menționată a fost emisă în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă până la data de 3 ianuarie când s-a prezentat la serviciu și i s-a adus la cunoștință conținutul deciziilor emise de angajator, decizii ce i-au fost prezentate în copie tocmai pentru a fi împiedicat să se adreseze instanțelor judecătorești, dat fiind faptul că potrivit dispozițiilor legale orice înscris ce se contestă trebuie prezentat instanței competente în copie certificată pentru conformitate cu originalul, întrucât copia xerox nu poate ține loc originalului actului contestat care de altfel nu era în integralitate. Așa fiind, arată că datorită șocului suportat și a măsurii privind repartizarea sa în cadrul compartimentului „registratură”, în data de 7 ianuarie a înțeles să își prezinte demisia, întrucât colegii săi aveau un comportament neadecvat, iar această situație a fost creată tocmai pentru a fi decredibilizat fără a cunoaște persoana care a avut un astfel de interes. În altă ordine de idei, arată că din referatele întocmite la adresa sa, rezultă că doamna O. ar fi susținut că ar fi contactat telefonic o altă colegă de serviciu în scopul unei hărțuiri, or această afirmație nu coincide realității. În ceea ce privește cea de a doua decizie de sancționare, arată că prin aceasta i-au fost imputate anumite fapte care de altfel i-au fost aduse la cunoștință, în condițiile în care cercetarea sa disciplinară a fost întocmită pentru cu totul alte fapte. Or, dacă angajatorul dorea să efectueze o cercetate disciplinară corectă trebuia să procedeze la verificarea respectivului telefon de la care se susține că ar fi sunat, având în vedere că acesta era telefonul de serviciu, pe de o parte, iar pe de alta, avea posibilitatea unei interceptări care în realitate nu a existat, deși domnul colonel I. a reținut în actul de constatare că acel telefon ar fi fost uzat în scopul contactării telefonice a domnului I. la ore târzii din noapte. Cum telefonul era proprietatea angajatorului, consideră că acesta putea verifica acest aspect cât și motivul pentru care a fost folosit. Mai mult, arată că tot la baza celei de a două decizii de sancționare a stat și declarația doamnei I. P. în care se precizează că ar fi avut o atitudine irevențioasă fără a se menționa data expresă când a avut un asemenea comportament pentru a se putea apăra.
Față de aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființare sentinței civile atacate, cu consecința constatării nulității absolute a deciziilor de sancționate emise de Direcția Națională Anticorupție după data de 05.12.2012, cu obligarea angajatorului la reintegrarea sa pe postul deținut anterior emiterii acestor decizii.
Intimatul, prin consilier juridic, apreciază că în mod temeinic instanța de fond a considerat ca fiind tardivă contestația formulată împotriva deciziei nr.247/17.12.2012, având în vedere că partea apelantă a luat cunoștință de decizia la care a făcut referire, așa cum reiese din actele dosarului, la data de 03.01.2013 și nicidecum în timpul internării sale la Spitalul de Psihiatrie A. O.. Sub acest aspect, solicită a se reține că decizia în discuție a fost adusă la cunoștința contestatorului după data externării sale și prezentări la locul de muncă, dată la care i-a fost prezentată decizia în original semnând de primire. Cum acest aspect a fost recunoscut la judecata de fond a cauzei, apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. Cu privire la decizia nr.207/18.07.2013 referitoare la sancționarea contestatorului și excluderea din profesie, arată că și această măsură este una temeinică succedând unei alte sancționări anterioare cu jumătate de an în urmă referitoare la revocarea din funcția deținută, având în vedere că prin această decizie i s-a imputat apelantului-contestator atitudinea irevențioasă, sfidarea colegilor de serviciu și a persoanelor care se prezentau la compartimentul „registratură” al Direcției Naționale Anticorupție, continuând cu refuzul de a îndeplini orice sarcină de serviciu începând cu data de 21.05.2013. De asemenea, solicită a se reține că este adevărat că părții contestatoare i s-a interzis distribuirea corespondenței în instituție, însă prin luarea acestei măsuri angajatorul a avut în vedere împiedicarea contestatorului de a nu intra în contact cu acele persoane care își desfășurat activitatea în cadrul Secției a II-a și mai ales cu acea colegă față de care a avut o atitudine nepotrivită, faptă ce a fost reținută prin decizia nr.247/2012, și mai ales că în cadrul compartimentului „registratură” existau suficiente îndatoriri pe care acesta avea obligația să le îndeplinească cum ar fi primirea actelor de procedură, însă contestatorul din prezența cauză a refuzat de a mai îndeplini orice sarcină de serviciu. Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere că instituția angajatoare a dat dovadă de clemență în ceea ce îl privește pe contestator, întrucât existau suficiente date pentru excluderea sa din profesie iar faptele săvârșite au condus la revocarea acestuia din funcția deținută prin decizia nr.247/2012, totuși angajatorul a procedat la acordarea unei noi șanse, în sensul că a procedat la contactarea familiei și acordarea unui tratament medicamentos tocmai pentru ca apelantul să poată duce o viață normală și să își mențină locul de muncă. Or, toate aceste eforturi nu au fost posibile, astfel încât, pe fondul refuzului acestuia de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu a intervenit în mod temeinic decizia nr.207/18.07.2013. În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Curtea în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, închide dezbaterile.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul C. N. a formulat contestație împotriva deciziilor de sancționare nr.247/17.12.2012, nr._.12.2012 și nr.207/18.07.2013 emise de Direcția Națională Anticorupție, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea acestora și verificarea legalității deciziei nr.247/17.12.2013.
Prin sentința civilă nr. 800 din data de 28.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ a fost admisă excepția tardivității contestației, având ca obiect decizia nr.247/17.12.2012, a fost respinsă contestația având ca obiect decizia nr.247/17.12.2012 ca tardiv formulată, a fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâta M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a ocupat funcția de grefier șef al Serviciului de combatere a macrocriminalității economico-financiare din cadrul Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Ministerului P., P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.
Prin decizia nr.247/17.12.2012 reclamantul a fost sancționat disciplinar cu revocarea din funcția de conducere ocupată, conform dispozițiilor art.85 alin.1 lit.d din Legea nr.567/2004 raportat la art.120 alin.3 lit.d din Regulamentul de Ordine Interioară al D.N.A., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.84 lit. d și h din Legea nr.567/2004 raportat la art.120 alin.2 lit.d și g din Regulamentul de Ordine Interioară al D.N.A, constând în atitudinea ireverențioasă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de procurori, față de colegi sau orice altă persoană cu care intră în relații, respectiv refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce îi revine potrivit legii și Regulamentului de Ordine Interioară al D.N.A. ori alte atribuții stabilite de procurorul șef de direcție.
Subsecvent, a fost emisă și decizia nr.256/21.12.2012 prin care a fost repartizat în funcția de grefier gradul I (S) în cadrul Serviciului de registratură, grefă, arhivă și relații cu publicul din Direcția Națională Anticorupție, nivel central, clasa de salarizare 69.
Examinând conținutul adresei nr.1236/2012, s-a constatat că în data de 03.01.2013 reclamantul a primit copiile deciziilor nr.247/17.12.2012 și nr.256/21.12.2012, semnând de primire.
Potrivit art. 83 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea răspunde disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru comportările care dăunează intereselor serviciului sau prestigiului justiției.
Art. 85 din același act normativ prevede faptul că „sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt: a) avertismentul; b) reducerea cu 5-15% a salariului și/sau a indemnizației de conducere, pe o durată de 1-3 luni; c) retrogradarea în gradul profesional sau treapta profesională în cadrul aceleiași funcții, pe o durată de 1-3 luni; d) revocarea din funcția de conducere ocupată; e) mutarea disciplinară la o altă instanță sau parchet din circumscripția teritorială a aceleiași curți de apel sau, după caz, a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel, pe o durată de 1-3 luni; f) excluderea din profesie.”
Totodată, potrivit art.89 alin.4 din Legea nr.567/2004, decizia de sancționare poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul de muncă și asigurări sociale în a cărui circumscripție teritorială își are domiciliul contestatorul.
Decizia nr.247/17.12.2012 reprezintă o decizie de sancționare disciplinară, în privința căreia dispozițiile ar.268 alin.1 lit. b din Codul muncii prevăd un termen de 30 de zile calendaristice pentru formularea cererii, termen care începe să curgă de la data comunicării deciziei de sancționare disciplinară.
Cum din înscrisurile dosarului reiese că decizia nr.247/17.12.2012 a fost comunicată reclamantului în data de 03.01.2013, s-a constatat că acțiunea a fost introdusă după expirarea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut de lege pentru contestarea deciziei de sancționare, respectiv în data de 14.08.2013, astfel cum rezultă din mențiunea de pe plicul de la fila 13 din dosar, motiv pentru care Tribunalul a admis excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins contestația având ca obiect decizia nr.247/17.12.2012 ca tardiv formulată.
În ceea ce privește decizia nr.256/21.12.2012 contestată, s-a constatat că aceasta se referă la încadrarea reclamantului în funcția de grefier în cadrul Serviciului de registratură, grefă și relații cu publicul.
Reclamantul nu a contestat modalitatea de stabilire a salariului de bază, ci doar faptul că decizia a fost emisă fără a se fi dispus, în prealabil, eliberarea din funcția de grefier șef serviciu și fără a se fi revocat decizia nr.413/22.12.2009 a D.N.A. prin care a fost învestit în funcția de grefier șef.
Analizând înscrisurile dosarului, Tribunalul a apreciat că nu poate fi primit punctul de vedere al reclamantului întrucât anterior emiterii deciziei nr.256/21.12.2012, acesta a fost sancționat cu revocarea din funcția de grefier șef pe care o ocupa, astfel cum reiese din cuprinsul deciziei nr.247/17.12.2012.
Art. 52 din Legea nr.567/2004 prevede faptul că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este eliberat din funcția de execuție sau de conducere în următoarele cazuri: a) demisie; b) pensionare, în condițiile legii; c) constatarea nepregătirii profesionale corespunzătoare sau, după caz, îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției de conducere; d) neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute pentru numirea în funcție; e) ca sancțiune disciplinară; f) condamnarea definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură a aduce atingere profesiei.
Or, pârâta a aplicat reclamantului sancțiunea revocării din funcția de conducere ocupată prin decizie comunicată acestuia, nefiind întemeiate susținerile sale referitoare la neeliberarea din funcția de grefier șef. Ulterior revocării, pârâta a dispus încadrarea reclamantului în funcția de grefier în cadrul Serviciului de registratură, grefă și relații cu publicul, fiind încadrat în cadrul acestui compartiment într-o funcție de execuție, ca o consecință a revocării sale din funcția de conducere ocupată.
Prin urmare, numirea reclamantului în funcția de execuție a avut loc după ce a fost revocat din funcția de conducere ocupată, iar la momentul numirii, acesta nu mai deținea funcția de grefier șef, fiind neîntemeiate susținerile reclamantului în sens contrar.
Tribunalul a mai reținut că prin decizia nr.207/18.07.2013 reclamantul a fost sancționat disciplinar cu excluderea din profesie, conform dispozițiilor art.85 alin.1 lit.f din Legea nr.567/2004, raportat la art.120 alin.3 lit.f din Regulamentul de Ordine Interioară al D.N.A, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.84 lit.d,h și i din Legea nr.567/2004, raportat la art.120 alin.2 lit.d,g,și h din Regulamentul de Ordine Interioară al D.N.A și anume atitudine ireverențioasă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de judecători și procurori, față de colegi, avocați, experți, martori, justițiabili sau orice altă persoană cu care intră în relații, refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce îi revine potrivit legii și Regulamentului de ordine interioară al D.N.A ori alte atribuții stabilite de procurorul șef direcție, respectiv neglijență gravă ori neglijențe repetate în rezolvarea lucrărilor.
În aprecierea legalității decizie de sancționare nr.207/2013, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile speciale prevăzute în art.86-89 din Legea nr.567/2004 care prevăd în mod expres procedura aplicării sancțiunii disciplinare și a cercetării prealabile disciplinare.
Astfel, potrivit art. 86 alin.2 din Legea nr.567/2004, sancțiunile prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. b) - f) se aplică de către președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau al Direcției Naționale Anticorupție ori, după caz, de președintele curții de apel sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție teritorială își desfășoară activitatea cel sancționat.
Totodată, art. 87 din același act normativ prevede faptul că „ în cazul în care există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, conducătorii instanțelor judecătorești sau ai parchetelor de pe lângă acestea, prevăzuți la art. 86, vor dispune efectuarea cercetării prealabile. (2) Cercetarea prealabilă este obligatorie în toate cazurile și se efectuează prin judecători sau procurori desemnați de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Direcției Naționale Anticorupție ori, după caz, de președintele curții de apel sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel. Cercetarea prealabilă se finalizează printr-un act de constatare. (4) În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, existența sau inexistența vinovăției, precum și orice date concludente. (5) Citarea și ascultarea persoanei în cauză și verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii. (6) Refuzul persoanei cercetate de a face declarații sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării.”
Din înscrisurile dosarului (filele 98-172) a reieșit faptul că, în speță, a fost efectuată procedura obligatorie a cercetării prealabile disciplinare prin procurori anume desemnați în acest sens, respectiv procuror șef serviciu B. H. și procuror C. R., fiind finalizată prin procesul verbal de constatare din data de 04.07.2013 (filele 104-106).
În vederea stabilirii faptelor, a urmărilor acestora și a celorlalte elemente ale răspunderii disciplinare, au fost audiate mai multe persoane, colegi de serviciu din cadrul Serviciului Registratură Generală, Grefă și Relații cu Publicul, precum și din cadrul Secției de combatere a corupției, astfel cum rezultă din conținutul proceselor verbale în acest sens (filele 129-144).
În cadrul procedurii prealabile, a fost citat și audiat și reclamantul C. N., apărările acestuia fiind consemnate în procesul verbal întocmit în data de 04.07.2013 (filele 107-108).
În concluzie, Tribunalul a apreciat că pârâta a respectat cerințele legale referitoare la desfășurarea procedurii cercetării prealabile disciplinare obligatorii, fiind stabilite faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, existența vinovăției, pe baza declarațiilor persoanelor audiate și ale reclamantului care a luat cunoștință de faptele ce au făcut obiectul cercetării, fiind citat și audiat, apărările sale fiind consemnate în cuprinsul procesului verbal întocmit în data de 04.07.2013.
Referitor la conținutul deciziei de sancționare nr.207/2013, art. 89 din Legea nr.567/2004 prevede faptul că „sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate de cel sancționat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de cel sancționat în timpul cercetării disciplinare prealabile ori motivele pentru care persoana nu a fost citată sau ascultată; d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară; e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea disciplinară poate fi contestată. „
Contrar susținerilor reclamantului, Tribunalul a apreciat că decizia de sancționare cuprinde toate elementele obligatorii menționate în textul de lege sus menționat, fiind descrisă fapta săvârșită, prevederile legale încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea disciplinară a excluderii din profesie, precum și termenul și instanța competentă unde poate fi contestată decizia de sancționare.
Totodată, nu au fost reținute nici susținerile reclamantului referitoare la presupusa neîncadrare în timp a faptelor de atitudine ireverențioasă și la conținutul acestora întrucât, din examinarea deciziei nr.207/2013 rezultă că aceste elemente au fost concret precizate în cuprinsul art.1.1. al deciziei, fiind indicate atât faptele de atitudine ireverențioasă, cât și perioada de timp în care acestea au fost exercitate.
De asemenea, analizând temeinicia deciziei de sancționare nr.207/2013, s-a reținut că reclamantul a fost sancționat pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.84 lit.d,h și i din Legea nr.567/2004 raportat la art.120 alin.2 lit.d,g și h din Regulamentul de Ordine Interioară al D.N.A, și anume atitudine ireverențioasă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de judecători și procurori, față de colegi, avocați, experți, martori, justițiabili sau orice altă persoană cu care intră în relații, refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce îi revine potrivit legii și Regulamentului de ordine interioară al D.N.A ori alte atribuții stabilite de procurorul șef direcție, respectiv neglijență gravă ori neglijențe repetate în rezolvarea lucrărilor.
Din cuprinsul referatelor și ale proceselor verbale depuse la dosarul cauzei a rezultat faptul că reclamantul a refuzat să îndeplinească atribuțiile de serviciu înscrise în fișa postului, începând cu data de 21.05.2013.
Analizând înscrisurile, s-a reținut că acesta a informat grefierul șef din cadrul Serviciului Registratură, Grefă și Relații cu publicul, că nu poate exercita atribuțiile de serviciu deoarece, în mod ilegal, a fost încadrat în cadrul acestui serviciu. Astfel, fișele privind activitățile zilnice desfășurate în perioada 17.06._13, 25.06._13 relevă faptul că reclamantul nu a desfășurat nicio activitate în timpul programului de lucru, deși aceste atribuții îi reveneau prin fișa postului.
Nu au fost primite nici afirmațiile reclamantului referitoare la aspectul neîntocmirii fișei postului deoarece din înscrisurile dosarului rezultă că acest act există, însă a refuzat să îl semneze, apreciind că se află ilegal la Serviciul Registratură. În acest context, atribuțiile din fișa postului i-au fost comunicate verbal, în data de 01.04.2013, aspect consemnat în referatul întocmit de grefierul șef Almona Țâlea (fila 169).
Materialul probator relevă atitudinea constantă a reclamantului de a nu accepta noua poziție în funcție de execuție și de a efectua activitățile specifice funcției, convingerea reclamantului fiind aceea că nu a fost revocat din funcția de grefier șef și că decizia emisă în acest sens este ilegală.
Referitor la împrejurarea invocată de reclamant, de interzicere a desfășurării unor activități, aceasta nu a fost confirmată de înscrisurile dosarului. Dimpotrivă, examinând conținutul referatului din data de 03.04.2013 (fila 169) și procesul verbal din data de 20.06.2013 (filele 134-136), s-a constatat că tocmai ca urmare a atitudinii necorespunzătoare față de anumiți colegi de serviciu și refuzului constant exprimat de a efectua atribuțiile din fișa postului, reclamantului i-a fost interzisă distribuirea corespondenței în cadrul unității, finalitatea fiind aceea de a se evita eventualele situații conflictuale la locul de muncă.
În ceea ce privește atitudinea ireverențioasă față de anumiți colegi, Tribunalul a avut în vedere procesele verbale întocmite în data de 19.06.2013 și 20.06.2013 cu prilejul audierii grefierilor P. O., Țâlea O. R. și P. G. (filele 132-138). Din conținutul acestora a rezultat faptul că, în contextul refuzului de a îndeplini obligațiile de serviciu, reclamantul a avut o atitudine necorespunzătoare la locul de muncă, angajând discuții tensionate cu grefiera P. O.. Deși reclamantul a afirmat că atitudinea sa a fost una reverențioasă, acest aspect nu a fost susținut de înscrisurile dosarului.
Din cuprinsul materialului probator, s-a reținut că reclamantul a refuzat constant să îndeplinească atribuțiile de serviciu și a avut o atitudine ostilă față de colegi. Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art.84 lit.d,h și i din Legea nr.567/2004 raportat la art.120 alin.2 lit.d,g,și h din Regulamentul de Ordine Interioară al D.N.A, sancțiunea disciplinară fiind aplicată temeinic și proporțională cu gravitatea abaterilor disciplinare săvârșite.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul contestator a solicitat admiterea apelului, anularea deciziilor contestate, reintegrarea în funcția de grefier șef începând cu data de 01.12.2012, restabilirea și plata drepturilor salariale cuvenite acestei funcții, actualizate cu indicele de inflație și dobânda la zi, pentru următoarele motive:
Decizia de sancționare nr. 247/17.12.2012 a fost emisă, pusă în aplicare și comunicată când apelantul se afla internat nevoluntar în cadrul Spitalului de Psihiatrie Dr. Al. O. din București, dovadă în acest sens fiind înscrisurile aflate la dosarul cauzei, de care nu s-a ținut cont la pronunțarea hotărârii, respectiv: adresa nr. 2780/X/2, în original, emisă de către Direcția Națională Anticorupție la data de 26.04.2013, prin care se certifica faptul că în fișa de prezență pentru luna decembrie 2012, în perioada 05.12._12 acesta figurează ca fiind în concediu medical; adresa D.N.A nr.1475/C/571/VI-14 la care se afla atașate copii conform cu originalul a deciziei nr.247/17.12.2012, actul de constatare 2023/C/26.11.2012 și decizia nr.256/21.12.2012; adresa D.N.A. nr.975/C/2012 din 19.06.2013; comunicare D.N.A. (fără număr) din 27.06.2013 la care se afla atașate referatele din data de 03 aprilie 2013, 23 mai 2013 și 30 mai 2013; adeverința D.N.A. nr.47/VI/14/2013 din 16 ianuarie 2013 din care reiese faptul că la data de 01.01.2013 era încadrat în funcția de grefier;
Comunicarea D.N.A. nr. 1231/C/2013 din 28.06.2013; cererea înregistrată la D.N.A. cu nr.5774/2013 din 25.06.2013; anexă la Decizia nr.253/17.12.2012; biletul de ieșire din spital_/19.12.2012; Fișa pacient eliberată de CMI Dr. G. A. la data de 21.10.2013 în care sunt atestate concediile medicale pentru anii 2012 și 2013 în care se arata la coloană 1 și 2, rubrica 5 „Concediu": „CCMAF_, inițial 9 zile CI:01_ -_ " și CCMAF_ inițial, 05 zile CI: 01 27.12._12; procesul - verbal din data de 19.12.2012 încheiat de către domnii R. I. și P. L. D., ofițer de poliție judiciară și respectiv grefier, ambii din cadrul D.N.A., prin care atestă faptul că i s-a adus la cunoștință decizia de sancționare nr. 247/17.12.2012 împreună cu actul de constatare întocmit de domnul locotenent colonel magistrat militar I. V. M., în cadrul spitalului de psihiatrie, unde era pacient de la data de 05. 12.2012, copia deciziei D.N.A. nr.1 din 07.01.2013, prin care a fost eliberat din funcția de grefier; decizia nr. 8 a Direcției Naționale Anticorupție din 21.01.2013, în original, prin care a fost revocată decizia nr. 1 a Direcției Naționale Anticorupție.
Instanța de fond a apreciat că decizia de sancționare nr. 247/17.12.2012 a fost comunicată la data de 03.01.2012, însă la acea dată decizia era deja comunicată și pusă în aplicare, dovadă în acest sens fiind adeverința D.N.A, nr.47/VI/14/2013 din 16 ianuarie 2013, din care reiese faptul că la data de 01.01.2013 era încadrat în funcția de grefier, care a fost depusă la dosarul cauzei, precum și procesul verbal încheiat de domnii R. I. și P. L. D. la data de 19.12.2012. În aceeași zi, decizia nr. 247/17.12.2012 a fost transmisă și prin poștă de către D.N.A.
La data de 03.01.2013 i s-au înmânat apelantului doua file, fără a fi certificate „conform cu originalul”, conținând copii xerox, neinteligibile în totalitate, a deciziilor nr. 247/17.12.2012 și 256/21.12.2012. Apelantul susține că decizia nr.247/17.12.2012 nu conținea și actul de constatare care face parte integrantă din decizie.
Procedându-se în acest mod, apelantul consideră că i s-a împiedicat accesul la justiție, deoarece legea prevede ca înscrisurile depuse la instanță să fie certificate, acesta neputând certifica aceste înscrisuri deoarece i s-au înmânat numai copii xerox ale deciziilor.
Prima instanță a constatat greșit că decizia nr. 256/21.12.2012 nu a fost contestată de apelantul contestator cu privire la modalitatea stabilirii salariului de bază, fără a ține cont că a solicitat anularea acesteia în totalitate deoarece a avut la baza decizia nr. 247/17.12.2012 care conform legii, este nulă de drept și pentru că legal nu putea fi pusă în aplicare dat fiind că în art.1 al deciziei se prevedea că „începând cu data de la care își produce efectele Decizia nr.247/17.12.2012 a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție domnul Clivet N. se repartizează în funcția de grefier gradul I (S) în cadrul Serviciului de registratură, grefa arhivă și relații cu publicul din Direcția Națională Anticorupție, nivel central, clasa de salarizare 69”.
Astfel, sintagma „se repartizează” nu înlocuiește numirea în funcție, așa cum prevede Legea nr.567/2004 și Regulamentul de ordine interioară al D.N.A.
Prima instanță a reținut că este legală încadrarea în clasa de salarizare 69 însă, conform legii, clasa de salarizare trebuia să fie 65.
Conform aceleiași decizii, art.2 și 3, drepturile salariale s-au stabilit în baza art.4 alin. 3 lit. b din Anexa nr. VI a Legii - cadru nr.330/2009, care era abrogată la data emiterii deciziei.
La data de 07.01.2014 apelantul contestator și-a dat demisia din funcția deținută în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, iar ulterior s-a emis Decizia nr. 1 a D.N.A. prin care a fost eliberat din funcția de grefier.
La data de 21.01.2012 s-a emis Decizia nr.8 a D.N.A., pe care a atașat-o în original la cererea din data de 14.08.2013 adresată Tribunalului București Secția a VIII-a.
După data de 21.01.2012, apelantului nu i s-a mai adus la cunoștință nicio decizie emisă pe numele său și nici nu a mai fost informat cu privire la statutul său în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Instanța de fond a reținut eronat că: „nu pot fi primite afirmațiile reclamantului referitoare la aspectul neîntocmirii fișei postului deoarece din înscrisurile dosarului, rezultă că acest act există, însă a refuzat să îl semneze, apreciind că se afla ilegal la serviciul registratură” întrucât nu rezultă aceste aspecte din „fișa postului” aflat la dosarul instanței, act pe care apelantul contestator l-a semnat de luare la cunoștință și pe care l-a respectat, însă a solicitat și comunicarea conform legii a deciziilor nr.247/17.12.2012 și 256/21.12.2012.
Procesul verbal încheiat cu ocazia citirii atribuțiilor de serviciu nu își avea rostul, însă a fost încheiat pentru a arăta conducerii, o așa-zisă atitudine ireverențioasă din partea sa.
Ulterior, i s-a comunicat de către conducerea direcției că atribuțiile de serviciu nu pot fi contestate.
Conform art.89 al.3 lit. f din Legea nr.567/2004, art.252 al.2 lit. f din Codul muncii, art.122 al.3 lit. f din Ordinul nr.2184/C/2006 privind aprobarea Regulamentului de Ordine interioară al D.N.A. și a deciziilor emise în acest sens de Curtea Constituțională a României, angajatorul Direcția Națională Anticorupție avea obligația de a menționa expres instanța competentă să soluționeze cauza în cuprinsul deciziei de sancționare.
Art.3 din decizia de sancționare nr.247/17.12.2012 emisă și comunicată când apelantul contestator se afla internat nevoluntar și nelegal în cadrul Spitalului de Psihiatrie Dr. AL. O. din București, precizează că: „prezenta decizie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la tribunalul de muncă și asigurări sociale în a cărui circumscripție teritorială își are domiciliul contestatorul.”
În cuprinsul deciziei de sancționare nr. 207/18.07.2013 s-a menționat la art.3: „prezenta decizie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială își are domiciliul contestatorul”.
Apelantul consideră că aceste mențiuni nu îndeplinesc cerința imperativă prevăzută de lege cu privire la indicarea instanței competente la care sancțiunea disciplinară poate fi contestată, sancțiunea fiind nulitatea absolută a deciziilor de sancționare care nu respecta aceste prevederi legale.
De altfel, prin întâmpinarea depusă, doamnă consilier juridic T. A. a invocat excepția necompetentei alternative a Tribunalului București, conform art. 127 Cod procedura civilă.
Acest aspect dovedește că D.N.A. nu a respectat cerința imperativă cerută de lege cu privire la indicarea în mod expres a instanței competente să judece cauza și nu a fost luat în considerare de către instanță de judecată.
La data de 21.05.2013 apelantul contestator a sortat lucrările pentru secții și a început să le înscrie în condica de corespondență C7, mai apoi a intrat domnul grefier O. C. s-a uitat la ce a scris până atunci în condica și, sub pretextul că nu a respectat o regulă, de a trece pe condica mai întâi lucrările ce trebuiau repartizate la Contabilitate, i-a luat condica și a continuat dumnealui înregistrarea lucrărilor.
Mai apoi, doamna grefier șef i-a spus că datorită faptului că a înregistrat mai întâi lucrările pentru Cabinetul Procurorului Șef al D.N.A. și nu cele pentru Contabilitate, care sunt mai urgente, aceasta s-a exprimat cu următoarele cuvinte: „îți interzic să mai înregistrezi lucrări în condica de corespondență".
Deoarece, cu aproximație, pe la sfârșitul lunii februarie - începutul lunii martie a mai primit un ordin similar, prin care i s-a interzis să mai distribuie corespondența în cadrul secțiilor, apelantul s-a conformat și nu a mai înscris lucrări în condica de corespondență.
Mărturie în acest sens este Referatul din data 03.04.2013, întocmit de doamna grefier șef serviciu Almona Țâlea, în care se scrie că a avut atitudine ireverențioasa față grefier O. P." în cursul lunii martie, adusă la cunoștința verbal de către doamna grefier șef G. P.. Mai spune dumneaei, tot în același referat că: „i s-a atras atenția să nu se mai repete astfel de situații cu niciun coleg și s-a angajat că se va conforma.” Ulterior, a avut o atitudine ireverențioasă față de o grefieră din cadrul Secției de Combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, situație confirmată de grefiera șefa a secției, L. O.". Urmare acestor două situații, grefierului Clivet N. i s-a interzis să mai distribuie corespondența în cadrul Direcției Anticorupție".
Presupusa fapta de atitudine ireverențioasă față de grefiera de la Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, reclamată de doamna grefier șef secție L. O. nu s-a confirmat, însă acest aspect nu a mai fost menționat în cuprinsul deciziei de sancționare nr.207 din 18.07.2013.
Cu privire la fapta de atitudine ireverențioasă față de doamna O. P., domnii procurori desemnați cu efectuarea cercetării disciplinare nu au observat că doamna grefier șef P. G. a declarat că fapta s-a petrecut „în urmă cu aproximativ 2 luni". Data procesului-verbal de consemnare a declarației 20 iunie 2013 - deci în jurul datei de 20 aprilie, pe când doamna Almona Țâlea a menționat în referat cât și în procesul verbal din 20 iunie, că fapta s-a petrecut în cursul lunii martie. Dacă doamna P. G. susține că a fost martoră la eveniment, doamna O. P. spune: „Clivet N. a ieșit din grefa, apoi a intrat doamna grefier șef P. G. căreia i-a povestit incidentul.”
În legătură cu fapta din 29 martie 2013, că a luat două lucrări de pe biroul doamnei grefier șef Țâlea Almona și le-a înregistrat în condica de corespondență C7, a efectuat această activitate datorită faptului că a venit cu ele doamna grefier I. I., care i-a spus că sunt urgente și trebuie expediate pe secție. Le-a înscris în condică, iar când a venit doamna grefier șef, a informat-o, i-a cerut lucrările și după cinci minute i le-a restituit pentru a le înscrie iarăși în condica de corespondență. A făcut mențiunile corespunzătoare în condică. Consideră că această activitate nu constituie abatere disciplinară. I s-au repartizat alte sarcini de serviciu pe care le-a îndeplinit, până la dată când a fost exclus din profesie. De exemplu, pregătirea lucrărilor pentru arhivare; pregătirea mapei pentru procuror șef serviciu; răspundea la telefonul pentru relații cu publicul; făcea copii xerox pentru a forma urmele de casă a lucrărilor soluționate etc.
De existența unor fișe privind activitățile zilnice desfășurate în perioada 17.06._13, 25.06._13 apelantul a luat cunoștință după emiterea deciziei de sancționare întrucât nimeni nu i-a adus la cunoștința faptul că este monitorizat cu privire la activitatea desfășurată.
Aceste fise conțin informații neadevărate de care au ținut cont, atât procurorii desemnați pentru cercetarea disciplinară, cât și instanța de judecată.
Instanța de fond a reținut că decizia nr.207/18.07.2013 respectă în totalitate cerințele imperative prevăzute de lege de fond și formă, însă nu a adus niciun argument în acest sens.
De exemplu: „în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cursul lunilor martie, aprilie 2013, cu ocazia distribuirii corespondenței la grefa Secției de combatere a corupției a avut o atitudine recalcitrantă și necooperantă față de", „tot în exercitarea atribuțiilor de serviciu, obișnuiește, în mod repetat, să-și ironizeze colegii în timp ce aceștia își desfășoară activitatea..", „în două rânduri a încălcat normele referitoare la primirea, înregistrarea și expedierea corespondenței, o dată în mod direct, iar cu altă ocazie, verbal, la nivel de intenție".
Apelantul consideră că nu au fost respectate condițiile imperative cerute de lege, de fond și de formă pentru ca această decizie să nu fie lovită de nulitate absolută, nedescriindu-se în ce au constat aceste fapte și dată la care au fost săvârșite. Instanța de judecată trebuia să țină cont că această decizie a avut la baza două decizii emise și puse în aplicare când apelantul era în incapacitate temporară de muncă.
Analizând actele dosarului prin prisma criticilor formulate de apelantul contestator, în limitele apelului, în conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.247/17.12.2012 s-a dispus sancționarea disciplinară a apelantului contestator cu revocarea din funcția de conducere ocupată – grefier șef, în conformitate cu prevederile art.85 alin.1 lit.d din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea raportat la art.120 alin.3 lit.d din Regulamentul de Ordine Interioară al D.N.A., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.84 lit. d și h din Legea nr.567/2004 raportat la art.120 alin.2 lit.d și g din Regulamentul de Ordine Interioară al D.N.A, constând în atitudinea ireverențioasă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de procurori, față de colegi sau orice altă persoană cu care intră în relații, respectiv refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce îi revine potrivit legii și Regulamentului de Ordine Interioară al D.N.A. ori alte atribuții stabilite de procurorul șef de direcție.
Prima instanță a constatat în mod corect că prezenta contestație formulată împotriva acestei decizii a fost expediată de apelantul contestator prin poștă la data de 14.08.2013, cu depășirea evidentă a termenului legal de 30 de zile prevăzut de art.89 din Legea nr.567/2004, care a început să curgă de la data comunicării deciziei sub semnătură, respectiv de la 3.01.2013.
Adresa nr.1236/2012 atestă faptul că apelantul contestator a primit sub semnătură copia deciziei nr.247/17.12.2012, iar această împrejurare a fost confirmată și de acesta prin contestația introductivă, prin care a învederat și că a refuzat primirea acestei decizii la data de 19.12.2012, deși a citit-o în integralitate.
Cum orice nelegalitate a deciziei de revocare din funcție putea fi invocată numai în interiorul termenului legal de contestare de 30 de zile prevăzut de art.89 din Legea nr.567/2004, Curtea reține că prima instanță nu putea analiza cele susținute de apelantul contestator, inclusiv cea legată de modalitate de comunicare, în condițiile în care contestația împotriva acestei decizii a fost formulată tardiv.
În ceea ce privește decizia nr.256/21.12.2012, prin care apelantul contestator a fost repartizat în funcția de grefier gradul I (S) în cadrul Serviciului de registratură, grefă, arhivă și relații cu publicul din Direcția Națională Anticorupție, nivel central, clasa de salarizare 69, începând cu data de la care își produce efectele decizia nr.247/17.12.2012, Curtea reține că aceasta a fost emisă avându-se în vedere prevederile art.1 alin.1 din OUG nr.19/2012, art.7 alin.1 și 2 din legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art.11 alin.2 și 3 din Capitolul VIII, art.3 alin.3, art.4, art.17 alin.1 și 5 din Anexa nr.VI – Capitolul VIII și nr.crt.5 al Anexei nr.VI a Legii nr.284/2010, precum și art.4 alin.1 și 2 din Anexa nr.VI a Legii nr.284/2010 raportat la Ordinul comun al ministerului muncii, familiei și protecției sociale și ministrul finanțelor publice nr._ privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii nr.285/2010.
Potrivit acestei decizii, s-a dispus că apelantul beneficiază de un salariu de 3634 lei, la care se adaugă un cuantum de 465 lei, corespunzător sporurilor acordate în baza art.4 alin.3 lit.b din Anexa nr.VI a Legii nr.330/2009 și un spor de condiții de muncă, grele, vătămătoare ori periculoase de 533 lei; drepturile salariale fiind stabilite prin majorarea cu 7,4 % a cuantumului brut al salariului de bază, a cuantumului corespunzător sporurilor acordate în baza art. 4 alin.3 lit.b din Anexa nr.VI a Legii nr.330/2009 și a cuantumului brut al sporului de 15% pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase, față de nivelul lunii noiembrie 2012, pentru o funcție identică; salariul de bază stabilit prin decizie corespunde coeficientului de multiplicare 6,597, plus un spor pentru vechimea în muncă de 15%, un spor de fidelitate de 10%, un adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și un adaos de 10% pentru asigurarea confidențialității, la care se adaugă o majorare de 2,5%, acordată începând cu 1.02.2012 pentru trecerea în tranșa de vechime în muncă de la 15 la 20 de ani – gradația a 4-a (decizia nr.42/2012).
Această decizie nu a fost contestată de apelant în termenul de 5 zile de la comunicare la sediu ordonatorului de credite, iar cum prin contestația introductivă adresată primei instanțe nu au fost invocate motivele de nelegalitate ale acesteia, singura nemulțumire a apelantului fiind doar cea legată de revocarea din funcția de conducere, Curtea nu poate examina aspectele invocate direct în apel în legătură cu aplicarea greșită a normelor referitoare la salarizare întrucât s-ar ajunge practic la nesocotirea prevederilor art. 478 alin.1 și 3 C.pr.civ., care interzic schimbarea cadrului procesual în apel și formularea de cereri noi.
Adeverința nr.47/VI/14/2013 invocată în apel a fost emisă de Serviciul de studii, resurse umane și perfecționare din cadrul DNA pentru a-i fi necesară apelantului la dovedirea vechimii în muncă și atestă faptul că acesta și-a desfășurat activitatea de la 15 septembrie 2012 în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nivel central, fiind numit în funcția de grefier, gradul I, clasa de salarizare 69 (vechime în funcție 10-15 ani, gradația 4), precum și că la data de 1 ianuarie 2013 avea o vechime în muncă de 16 ani, o vechime în funcție de 13 ani, 4 luni și 13 zile și un salariu de bază de 3.634 lei, la care se adaugă un cuantum de 465 lei, corespunzător sporurilor acordate în baza art.4 alin.3 lit.b din Anexa VI a Legii nr.330/2009 și un spor de condiții de muncă grele, vătămătoare și periculoase de 533 lei.
Legat de decizia nr.207/18.07.2013 prin care apelantul contestator a fost exclus din profesie, în conformitate cu dispozițiile art.85 alin.1 lit.f din Legea nr.567/2004, raportat la art.120 alin.3 lit.f din Regulamentul de Ordine Interioară al D.N.A, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.84 lit.d,h și i din Legea nr.567/2004, raportat la art.120 alin.2 lit.d,g,și h din Regulamentul de Ordine Interioară al D.N.A și anume atitudine ireverențioasă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de judecători și procurori, față de colegi, avocați, experți, martori, justițiabili sau orice altă persoană cu care intră în relații, refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce îi revine potrivit legii și Regulamentului de ordine interioară al D.N.A ori alte atribuții stabilite de procurorul șef direcție, respectiv neglijență gravă ori neglijențe repetate în rezolvarea lucrărilor, Curtea reține că prin contestația introductivă formulată în termenul legal la data de 14.08.2013 nu au fost invocate critici concrete de nelegalitate sau de netemeinicie a acestei decizii.
Cu toate acestea, în condițiile în care prima instanță a ținut seama de completarea contestației depusă la peste un an de la data formulării contestație, respectiv 22 septembrie 2014, Curtea va proceda la analiza criticilor aduse sentinței apelate cu privire la această decizie.
Curtea constată că decizia prin care apelantul a fost exclus din profesie respectă cerințele de formă și de fond impuse de lege, fiind descrise detaliat faptele reținute în sarcina acestuia, cu indicarea perioadei concrete în care au fost comise, precum și termenului și a instanței la care poate fi contestată. Astfel, în decizie s-a reținut că „în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în cursul lunilor martie, aprilie 2013, cu ocazia distribuirii corespondenței la grefa Secției de combatere a corupției a avut o atitudine recalcitrantă și necooperantă față de doamna grefier P. E. O. și doamna grefier șef secție P. M. G., incident în cursul căruia a folosit expresii neprincipiale cu caracter personal, cu adresare directă, expresii care nu au avut caracter de glumă și nu au izvorât dintr-o relație amicală - art. 84 lit. d) din Legea nr. 567/2004 rap. la art. 120 alin. 2 lit. d) din Regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție; tot în exercitarea atribuțiilor de serviciu obișnuiește, în mod repetat, să-și ironizeze colegii în timp ce aceștia își desfășoară activitatea, atitudine care depășește cadrul decent al unor glume amicale - art. 84 lit. d) din Legea nr. 567/2004 rap. la art. 120 alin. 2 lit. d) din Regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție; Repartizat fiind la Serviciul de registratură, grefă, arhivă și relații cu publicul din cadrul direcției și, având cunoștință de obligațiile ce îi revin conform fișei postului și Regulamentul de ordine interioară al direcției, începând cu data de 21.05.2013 a refuzat expres să mai îndeplinească orice sarcină de serviciu, încunoștințând despre acest fapt pe grefierul șef al serviciului, cât și pe membrii colectivului - art. 84 lit. h) din Legea nr. 567/2004 rap. la art. 120 alin. 2 lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție; în două rânduri a încălcat normele referitoare la primirea, înregistrarea și expedierea corespondenței, o dată în mod direct, iar cu altă ocazie, verbal, la nivel de intenție - art. 84 lit. i) din Legea nr. 567/2004 rap. la art. 120 alin. 2 lit. h) din Regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție.
S-a apreciat că faptele descrise se circumscriu abaterilor disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 84 lit. d), h) și i) din Legea nr. 567/2004 rap. la art. 120 alin. 2 lit. d), g) și h) din Regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție.
Apelantul contestator a avut posibilitatea de a-și formula apărările necesare în legătură cu cele imputate, fiind convocat pentru pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, ca urmare a celor semnalate prin procesele verbale din 3 aprilie 2012, 23 mai și 30 mai 2013, în legătură cu sâvârșirea următoarele fapte: atitudinea irevențioasă față de două grefiere din cadrul secției de combatere a corupției și respectiv secția de combatare a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, precum și față de colegii din cadrul serviciului Registratură, grefă, arhivă și relații cu publicul, în care activa; încălcarea normelor referitoare la înregistrarea documentelor la data de 29 martie 2013, constând în aceea că, în timp ce grefierul șef al serviciului registratură, grefă, arhivă și relații cu publicul se afla în biroul procurorului șef al aceluiași serviciu, apelantul a luat de pe biroul grefierului șef două lucrări neînregistrate și le-a înscris în condica de corepondență C7, fără a-i fi repartizate aceste lucrări; refuzul de a îndeplini îndatoririle de serviciu, manifestat printr-o atitudine pasivă, prin inactivitate, în perioada 1 aprilie – 4 aprilie 2013, până când i s-a comunicat fișa postului, pe care a refuzat să o semneze, iar începând din 21 mai 2013 a refuzat îndeplinirea oricărei atribuții de serviciu.
Apelantul s-a rezumat la negarea neîndeplinirii sarcinilor de serviciu și a atitudinii irevențioase față de P. O., V. L. și Ț. Almona și față de toți colegii cu care a intrat în contact, fără a combate cele reținute în sarcina sa și dovedite cu probele depuse la dosarul cauzei.
Potrivit referatul din 3.04.2013 întocmit de grefierul șef Almona Ț. rezultă că în 29.03.2013, în timp ce grefierul șef al serviciului registratură, grefă, arhivă și relații cu publicul se afla în biroul procurorului șef al aceluiași serviciu, apelantul a luat de pe biroul grefierului șef două lucrări neînregistrate și le-a înscris în condica de corepondență C7. De asemenea, în luna martie 2012, apelantul a avut o atitudine irevențioasă față de grefierul O. P. din cadrul Secției de combatere a corupției, situație adusă la cunoștință verbal de grefiera șefă a acestei secții, G. P., iar deși acesta a recunoscut incidentul și și-a luat angajamentul că nu va mai repeta, ulterior a avut o atitudine irevențioasă față de o grefieră din cadrul Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, situațier confirmată de grefiera șefă a secției, L. O.. Tototdată, începând cu 1.03.2013, după ce i s-a comunicat fișa postului a refuzat să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu (deschiderea corespondenței primite prin intermediul serviciului poștal, numerotarea filelor și pregătirea corespondenței în vederea expedierii). În plus, în dimineața zilei de 3 aprilie 2013 până la ora 10 nu a efectuat nicio activitate, iar când a fost întrebat ce face, a răspuns nerespectuos, iar când a fost solicitat să pregătească adresele în vederea expedierii a refuzat.
Conform referatul din 23.05.2013 întocmit de grefierul șef Almona Ț. rezultă că după comunicarea fișei postului, apelantul a refuzat începând cu 1.04.2013 să își îndeplinească atribuțiile de serviciu (deschiderea corespondenței primite prin intermediul serviciului poștal, numerotarea filelor și pregătirea corespondenței în vederea expedierii), refuzul nefiind comunicat explicit, acesta având o atitudine pasivă, manifestată prin inactivitate. La data de 4 aprilie 2013 apelantului i s-au citit atribuțiile fișei postului nr.305, cu mențiunea că sunt obligatorii atribuțiile generale pentru grefieri prevăzute de art.98 din regulamentul de ordine interioară și i s-a atras atenția că neîndeplinirea atribuțiilor prevăzute în legi și regulamente constituie abatere disciplinară. Ulterior, a îndeplinit în general atribuțiile stabilite, însă în ziua de 21 mai 2013, după ce a deschis corespondența primită de la oficiul poștal, împreună cu grefierul O. C., a completat parțial condica de corespondență (lucrări ce urmau a fi transmise la cabinetul procurorului șef de direcție), a refuzat explicit îndeplinirea oricărei atribuții, cu mențiunea că „eu sunt ilegal aici”. În plus, în ziua de 22 mai 2013, când la Serviciul Registratură s-a prezentat grefierul N. A. pentru a preda un plic în vederea expedierii, plicul fiind preluat de grefierul V. C., fără a fi întrebat, apelantul i-a comunicat grefierului N. A. că el nu poate prelua plicul, reiterând afirmația că se află ilegal la serviciul registratură, completând cu sintagma repartizat menționată în decizia de sancționare nu este prevăzută de lege. Astfel, nu și-a îndeplinit atribuțiile până la data întocmirii referatului.
Totodată, din referatul din 30 mai 2013 întocmit de procurorul șef de serviciu D. D., în legătură cu obligativitatea predării în 3.06.2013 a foii colective de prezență pentru luna mai 2013 rezultă că apelantul, deși a fost prezent la serviciu, a refuzat în mod explicit să își îndeplinească îndatoririle de serviciu în perioada 21.05.2013 – 30.05.2013, sfidând colegii, prin afirmații ironice cu referire a volumul de muncă și activitatea acestora.
În plus, din conținutul declarațiilor grefierilor audiați în cursul cercetării discipliniare, P. O., Ț. O. R., P. G., rezultă că apelantul a avut o atitudine irevențioasă față de colegi, iar în contextul unei atitudini necorespunzătoare la locul de muncă i s-a interzis distribuirea corespondenței în cadrul unității cu scopul evitării situațiilor conflcituale.
Este relevant a nota că fișele privind activitățile zilnice desfășurate de grefier atestă fără putință de tăgadă faptul că apelantul nu a desfășurat nicio activitate în timpul programului de lucru, respectiv deschiderea corespondenței adresată DNA prin intermediul serviciului poștal; numerotarea filelor corespondenței adresată DNA prin intermediul serviciului poștal, pregătirea documentelor în vederea predării la Arhiva Generală; completarea condicii de corespondență.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii disciplinare, Curtea reține că faptele descrise în decizia de sancționare se circumscriu abaterilor disciplinare prevăzute de dispozițiile art.84 lit.d și h din Legea nr.567/2004 raportat la art.120 alin.2 lit.d, g și h din Regulamentul intern de ordine interioară a Direcției Naționale Anticorupție, iar realizarea caracterului educativ și preventiv pe care trebuie să îl aibă răspunderea disciplinară impune o corelare justă a sancțiunii aplicate cu gravitatea faptei comise, pentru individualizarea sancțiunii fiind necesar să se țină seama de toate criteriile prevăzute de lege.
În speță, intimata a avut în vedere la aplicarea sancțiunii criteriile prevăzute de art.250 C.muncii, respectiv împrejurările în care a fost comisă fapta, consecințe deosebit de grave produse în ceea ce privește activitatea sa, precum și faptul că prin comportamentul său general la serviciu, apelantul nu a respectat atribuțiile fișei postului, regulamentul intern.
Prin urmare, având în vedere că sancțiunea disciplinară a excluderii din profesie aplicată apelantului este proporțională față de gravitatea faptelor săvârșite, Curtea va respinge apelul ca nefondat, în baza art.480 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-contestator C. N., având CNP_ și domiciliul în București, ..139-141, ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.800 din data de 28.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, având C._ și sediul în București, ..79-81, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
B. A. C. R. F. G.
Grefier,
B. M.
Red. RF
Dact.DM/2ex
Jud. Fond: G. C. L.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 4909/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 1811/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
