Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1809/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1809/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 1809/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 1809
Ședința publică din data de la 16 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F.-G.
JUDECĂTOR: B. A.-C.
JUDECĂTOR: N. I.-P.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă S.C. C. R. Service S.A. împotriva încheierii de ședință din data de 20.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M., cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții faptul că s-a comunicat intimatului-reclamant M. M. copia cererii de recurs, iar prin cererea depusă la dosar la data de 15.09.2015 recurenta-pârâtă S.C. C. R. Service S.A. a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
Nefiind cereri formulate, Curtea declară cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, dată fiind solicitarea scrisă de judecare a recursului în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a fost înregistrată la data de 19.10.2011, în dosarul nr._/3/2011, contestația formulată de M. M. împotriva deciziei de concediere nr. 1548/20.09.2011 emisă de S.C. C. R. Service S.A. Reclamantul a solicitat anularea deciziei prin care s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă în temeiul art. 65 din Codul muncii, republicat, obligarea pârâtei să plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum și repunerea în situația anterioară. În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-i plătească munca suplimentară pe care a efectuat-o de la data încheierii contractului individual de muncă până în prezent, cu dobânda legală pentru întârziere.
La data de 09.07.2012, reclamantul a depus la dosar note scrise prin care a arătat că renunță la judecata contestației împotriva deciziei de concediere întrucât raportul de muncă a încetat prin acordul părților în aprilie 2012, însă menține capătul de cerere subsidiar de obligare a pârâtei să plătească munca suplimentară prestată. De asemenea, a formulat și o cerere completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei să-i plătească jumătate din salariul aferent lunii octombrie 2011 ce nu i-a fost achitat.
Prin sentința civilă nr. 7745 din data de 12.09.2013, Tribunalul București a admis în parte cererea formulată de reclamantul M. M.; a obligat pârâta S.C. C. R. Service S.A. să plătească reclamantului suma de 1.067 lei, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna octombrie 2011 și cele achitate efectiv, actualizată cu rata inflației, suma de 1.575 lei, reprezentând plata muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele libere în anul 2011, precum și dobânda legală calculată pentru suma de 1.575 lei de la data de 19.10.2011 până la data plății; a respins cererile de plată a muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele libere în anii 2009, 2010 și 2012 și a dobânzii legale aferente acestor sume ca fiind neîntemeiate.
Prin decizia civilă nr. 3082 din data de 28.04.2014, Curtea de Apel București – Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins recursul formulat de S.C. C. R. Service S.A. împotriva sentinței civile nr. 7745 din data de 12.09.2013 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M., ca fiind nefondat.
Prin cererea înregistrată la data de 07.11.2014, în dosarul nr._/3/2011, pârâta S.C. C. R. Service S.A. a solicitat Tribunalului București îndreptarea erorii materiale din încheierea de ședință din data de 05.09.2013, în sensul de a se trece obligația de plată a onorariului de expert majorat în sarcina reclamantului și nu a pârâtei, cum greșit s-a consemnat. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281 din Codul de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la data de 20.11.2014, în dosarul nr._/3/2011, Tribunalul București a respins cererea formulată de pârâta S.C. C. R. Service S.A. ca fiind neîntemeiată.
În considerentele acestei încheieri s-a arătat faptul că prin încheierea de ședință din data de 05.09.2013 s-a dispus majorarea onorariului cuvenit expertului contabil de la 1.000 lei la 1.400 lei, obligația de plată a acestuia fiind stabilită în sarcina pârâtei. Astfel, neexistând nici o eroare de consemnare a obligației de plată a onorariului, prin raportare la dispozițiile luate în ședința publică din data de 25.04.2013, și neputându-se reveni asupra măsurii dispuse în timpul judecății, prima instanță a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 281 din codul de procedură civilă și a respins cererea formulată de pârâtă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta S.C. C. R. Service S.A. la data de 16.12.2014, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 18.06.2015, în dosarul nr._ .
Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, s-a arătat că încheierea de ședință din data de 20.11.2014 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._/3/2011, este nelegală și netemeinică, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea încheierii de ședință, în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale.
Astfel, a arătat recurenta-pârâtă faptul că în încheierea de ședință din data de 05.09.2013, la paragraful 1 din pagina 2, s-a înregistrat următoarea eroare materială: „Deliberând, instanța încuviințează cererea expertului judiciar D. N. și dispune majorarea onorariului de expertiză contabilă de la 1.000 lei la 1.400 lei, obligația de achitare a onorariului fiind stabilită în sarcina pârâtei”.
Se învederează, însă, faptul că, prin încheierea de ședință din data de 31.01.2013 pronunțată de Tribunalul București în același dosar, sarcina probei cu expertiză contabilă a fost reținută în obligația reclamantului. În acest sens, la paragraful 4 din pagina 2 s-a consemnat: „Stabilește onorariu provizoriu al expertizei contabile în cuantum de 1.000 lei, în sarcina reclamantului”. De altfel, conform art. 170 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sarcina probei revine părții care a propus-o, astfel cum s-a reținut.
Așa fiind, cererea de îndreptare a erorii este admisibilă, solicitându-se a se dispune modificarea încheierii de ședință din data de 05.09.2013, în sensul obligării reclamantului la plata onorariului de expertiză majorat și nu a pârâtei, cum greșit a fost consemnat.
Intimatul-reclamant M. M. nu a formulat întâmpinare față de cererea de recurs.
Examinând motivele de recurs față de încheierea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Fiind invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va verifica legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond sub aspectul temeiului ei legal, al modului de aplicare a legii în soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale dintr-o încheiere de ședință.
Astfel, potrivit art. 281 din Codul de procedură civilă, „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”. Din reglementarea citată rezultă că, în procedura necontencioasă a îndreptării erorilor materiale, pot fi corectate acele erori strecurate în încheieri sau în hotărâri în mod involuntar, din neobservare, cu ocazia tehnoredactării sau din alt motiv care nu ține, însă, de validitatea actului de procedură întocmit de instanța de judecată.
În cauză, se pretinde îndreptarea unei erori materiale cu privire la partea în sarcina căreia revine obligația de plată a onorariului de expert majorat la cuantumul de 1.400 lei. În opinia societății recurente-pârâte, în mod greșit a fost înscrisă această obligație în sarcina sa câtă vreme proba a fost încuviințată la solicitarea salariatului reclamant în sarcina căruia a fost fixată și obligația de plată a onorariului provizoriu de expert de 1.000 de lei.
Din verificarea actelor de procedură întocmite de Tribunalul București la judecata de fond a cauzei înregistrate în dosarul nr._/3/2011, Curtea constată că obligația de plată a onorariului de expert revine pârâtei, astfel că în încheierea de ședință din data de 05.09.2013 s-a consemnat corect partea care are obligația de plată a onorariului majorat. În acest sens, este de reținut faptul că proba cu expertiza contabilă a fost încuviințată la termenul de judecată din data de 31.01.2013, iar plata onorariului provizoriu de 1.000 de lei a fost stabilită în sarcina reclamantului M. M.. Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 25.04.2013, prima instanță a revenit asupra măsurii de obligare a reclamantului la plata onorariului de expert și a stabilit în sarcina societății pârâte această obligație.
În consecință, prin încheierea de ședință din data de 05.09.2013 în mod corect a fost obligată societatea pârâtă C. R. Service S.A. să plătească onorariul de expert majorat de la 1.000 de lei la 1.400 de lei, nefiind săvârșită nicio eroare materială sub acest aspect, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281 din Codul de procedură civilă fiind corect respinsă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. R. Service S.A. împotriva încheierii de ședință din data de 20.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M., ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. F.-G. B. A.-C. N. I.-P.
Grefier,
B. M.
Red./tehn. B.A.C./11.11.2015
Tehn. N.V./2 ex./23.09.2015
Tribunalul București
Judecător fond C. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3266/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1915/2015.... → |
|---|
