Pretentii. Decizia nr. 4878/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 4878/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 4878/2015

Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4878/2015

Ședința publică de la 07 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. A. C.

Judecător D. G. E.

Grefier I. R. M.

Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SECTOR 3, în numele membrilor de sindicat: B. E., N. A., I. F., O. S., F. V., S. M., C. F., D. E., D. A., L. G., S. E., N. M., N. D., A. L., B. V., L. D., D. A., împotriva sentinței civile nr.6901 din data de 25.06.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata GRĂDINIȚA B., cauza având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea termenului de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel, intimatei Grădinița B.. Aceasta a formulat întâmpinare, fiind depusă la dosar la data de 03.11.2015, după ce a fost stabilit termenul de judecată. Prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SECTOR 3, în numele membrilor de sindicat B. E., N. A., I. F., O. S., F. V., S. M., C. F., D. E., D. A., L. G., S. E., N. M., N. D., A. L., B. V., L. D., D. A., a chemat în judecată pe pârâta Grădinița B., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la: 1) calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr.1225/2011, din H.G. nr. 23/2012, respectiv din H.G. nr. 871/2013, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru membrii de sindicat reclamanți; 2) calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, ca procent din salariul de bază calculat conform primului capăt de cerere, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru membrii de sindicat reclamanți 3) plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă; 4) calcularea și plata în viitor a salariului de bază, potrivit încadrării și a sporului de vechime în muncă, stabilite conform capetelor 1 și 2 de cerere, până la data la care nu vor mai fi îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 6901 din data de 25.06.2015 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Din adeverințele emise de pârâtă, ce au fost depuse la dosar, rezultă funcțiile avute de reclamanți și drepturile salariale avute începând cu datele indicate în adeverință.

În soluționarea cererii de chemare în judecată prezintă relevanță cadrul legal, ce are ca obiect de reglementare salarizarea personalului din sectorul bugetar, pentru perioada de referință din prezenta cauză.

Potrivit art. 160 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.

Conform dispozițiilor art. 162 alin.3 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.

Conform dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul muncii, „(1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat. (2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. (3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei. (4) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului.”

Dispozițiile art. 162 alin.3 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, referitoare la faptul că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, au valoare de normă imperativă.

În ceea ce privește valoarea salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, pentru perioada de referință din prezenta cauză, se impun a fi menționate dispozițiile HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 și HG nr. 1091/2014.

Conform dispozițiilor art. 1 din HG nr. 1225/2011, „Art. 1. - Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.”

Conform dispozițiilor art. 2 din HG nr. 1225/2011, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”

Potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 23/2013, „Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră. (2) Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.”

Conform dispozițiilor art. 2 din HG nr. 23/2013, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”

Potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 871/2013, „Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră. (2) Începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.”

Potrivit dispozițiilor art. 2 din HG nr. 871/2013, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1.”

Față de faptul că, în speță, s-a solicitat calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr.1225/2011, din H.G. nr. 23/2012, respectiv din H.G. nr. 871/2013, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, în speță, prezintă relevanță și HG nr. 1091/2014.

Conform art. 1 alin.1 din HG nr. 1091/2014, începând cu data de 1 ianuarie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2015, reprezentând 5,781 lei/oră.

Conform art. 2 din HG nr. 1091/2014, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1.”

Pe lângă actele normative anterior indicate, care reglementează valoarea salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioada de referință din prezenta cauză, în speță, trebuie menționat faptul că pentru soluționarea cauzei prezintă relevanță cadrul legal în materie de salarizare în sistemul public în perioada de referință din prezenta cauză.

Conform dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 330/2009, prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.2 din Legea nr. 330/2009, începând cu data intrării în vigoare, în tot ori în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.

Prin dispozițiile art. 30 alin.1 din Legea nr. 330/2009, s-a prevăzut că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.

Conform dispozițiilor art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Conform dispozițiilor art. 5 alin.1 din OUG nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Conform art. 1 din Legea nr. 118/2010, „Art. 1. - (1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%. (2) În situația în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.”

Conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, „Art. 1. - (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. (2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010. (4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. (5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.”

Prin urmare, ceea ce rezultă, din economia dispozițiilor legale anterior menționate, este faptul că, regula în materie de salarizare era aceea a introducerii sporurilor în salariul de bază, ceea ce înseamnă că atunci când se analizează dacă valoarea salariului de bază este în concordanță cu valoarea salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată menționat în HG-urile anterior indicate în prezentele considerente, se are în vedere salariul potrivit încadrării în care este inclus și sporul de vechime în muncă.

Conform dispozițiilor art. 1 alin.1 din OUG nr. 19/2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Conform dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 84/2012, „Art. 1. - În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.”

Conform art. 1 alin.1 din OUG nr. 103/2013, în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 103/2013, în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Conform art. 1 alin.1 din OUG nr. 83/2014, în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Conform art. 1 alin.2 din OUG nr. 83/2014, în anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

În ceea ce privește susținerea reclamanților, din motivarea cererii de chemare în judecată, în sensul că personalul nedidactic este salarizat și în prezent, în baza sistemului de salarizare consacrat în luna decembrie 2009, prin O.G. nr. 10/2008, respectiv în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 - Alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire - Funcții de execuție pe trepte profesionale, dispoziții care trebuiau corelate cu prevederile hotărârile de guvern care reglementau valoarea salariului minim brut pe țară garantat în plată, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 48 alin.1 pct. 12 din Legea nr. 330/2009, la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: 12. Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 177/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 23, 25 și 30².

Aceasta însemnă, că după data abrogării OG nr. 10/2008, în forma indicată de dispozițiile art. 48 alin.1 pct. 12 din Legea nr. 330/2009, în materie de salarizare sunt incidente actele normative speciale, la care s-a făcut referire în prezentele considerente.

Așadar, modul de calcul al salariului de bază, în sensul includerii sporului de vechime în acesta, nu poate fi ignorat atunci când se analizează dacă valoarea salariului de bază este corespunzătoare HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 și HG nr. 1091/2014,anterior indicate în prezentelor considerente, ce stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioada de referință din prezenta cauză.

În adeverințele depuse la dosar, la care s-a făcut referire în prezentele considerente, sunt indicate valorile salariilor de bază, potrivit încadrării (fără spor de vechime), și separat sunt indicate sporurile vechime în muncă, în procente.

Adeverințele emise de pârât, la care s-a făcut referire în prezentele considerente, depuse la dosar, fac referire la drepturile salariale avute, însă nu atestă drepturile salariale încasate.

Mai mult decât atât, chiar în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au menționat că în ceea ce privește venitul net încasat, s-a ajuns la situații când nu există nicio diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de acest spor, acestea fiind identice.

Or, și această împrejurare demonstrează că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază.

Susținerea reclamanților, din cererea de chemare în judecată, în sensul că sporul de vechime nu a fost corect calculat, întrucât acesta a fost raportat la o bază de calcul greșită, prin nerespectarea de către angajator a regulii impuse de art. 2 din HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013 și HG 871/2013, nu este întemeiată, deoarece susținerea reclamantului se bazează pe argumentul că acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariu de bază calculat greșit, inferior valorii salariului minim brut de țară garantat în plată.

Or, punctul de vedere al reclamanților nu poate fi considerat întemeiat, în condițiile în care, așa cum rezultă din dispozițiile legale la care anterior s-a făcut referire în prezentele considerente, sporurile prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 se introduc în salariul de bază, ceea ce înseamnă că formula de calcul la care reclamantul face referire, nu este în concordanță cu cadrul special de reglementare.

De altfel, în cererea de chemare în judecată reclamanții nu au invocat faptul că, pentru perioada ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul la care se face referire și în centralizatorul anexat cererii de chemare în judecată, membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată cererea de chemare în judecată ar fi încasat, în fapt, drepturi salariale mai mici decât valoarea salariului minim brut de țară garantat în plată, ci ceea se invocă este modul de calcul al salariului de bază, însă salariul de bază nu mai poate fi privit, de sine stătător, fără includerea și a sporului de vechime, ci în salariul de bază este inclus și sporul de vechime.

În consecință, cererea reclamanților referitoare la calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, cererea reclamantului referitoare la calcularea sporului de vechime în muncă, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, nu sunt întemeiate, situație în care nici cererea referitoare la plata diferențelor de drepturi salariale, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, actualizate în funcție de coeficientul de inflație și la plata dobânzii legale, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, precum și cererea referitoare la calcularea și plata în viitor a salariului de bază, potrivit încadrării și a sporului de vechime în muncă, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, nu sunt întemeiate.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelantul S. L. din Învățământ Sector 3, în numele membrilor de sindicat - personal nedidactic, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile apelate, și, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

Hotărârea a fost dată cu greșita aplicare a legii, instanța de fond a respins acțiunea reținând, în esență, în considerentele sentinței civile apelate următoarele: „... ceea ce rezultă, din economia dispozițiilor legale anterior menționate, este faptul că, regula în materie de salarizare era aceea a introducerii sporurilor în salariul de bază, ceea ce înseamnă că atunci când se analizează dacă valoarea salariului de bază este în concordanță cu valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată menționat în HG anterior indicate în prezentele considerente, se are în vedere salariul potrivit încadrării, în care este inclus si sporul de vechime în muncă".

Instanța de fond a apreciat că, prin dispozițiile art. 30 alin. 1 și alin. 5 din Legea nr. 330/2009, sporurile de care beneficiază salariații (în speță sporul de vechime) a fost inclus în salariul de bază.

Instanța de fond nu a avut în vedere și prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 330/2009 care prevedeau expres: „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege."Or, în condițiile în care, practic, coeficienții de ierarhizare (diferențiați pe gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă) din anexele la Legea - cadru nr. 330/2009, dar și din anexele la Legea nr. 284/2010 nu au fost utilizați, prevederile legilor - cadru în materia salarizării avute în vedere de instanța de fond pentru a-si motiva soluția de respingere a acțiunii, au fost o ficțiune juridică nefiind transpusă material în practică, prin nici un act normativ, întrucât până în prezent legiuitorul nu a emis nici un act normativ, cu anexe care să conțină salarii de bază astfel determinate (cu sporul de vechime inclus), ale personalului bugetar, în consecință,singurele salarii de bază reglementate legal printr-un act normativ sunt cele cuprinse în anexa nr. v/2b la O.G. nr. 10/2008, în care nu este inclus sporul de vechime.

În mod greșit a mai reținut prima instanță că, în urma abrogării O. G. nr. 10/2008 (prin art. 48 alin. 1 pct. 12 din Legea nr. 330/2009), în materia salarizării personalului nedidactic pe care îl reprezentăm sunt incidente acte normative speciale, respectiv art. 1 din Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 15/2012, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2014.

În raport de dispozițiile art. 162 alin. 2 din codul muncii: „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative" rugăm instanța de apel să constate ca aceste „așa numite" acte normative speciale, sunt în fapt. simple norme de trimitere, care fac referire, în final, la salariile reglementate de anexa nr. 2b la O.G. nr. 10/2008.

Nici unul din actele normative enumerate de instanța de fond, începând cu Legea nr. 330/2009, nu conține o grilă de salarizare, care să se fi aplicat efectiv și prin care să fie stabilite alte salarii de bază, potrivit încadrării, ale reclamanților din cauză.

Trebuie avut în vedere si faptul că, practic, stabilirea salariului de bază potrivit încadrării în temeiul unui act normativ abrogat expres de la 01.01.2010, se datorează interdicției stabilită prin legile cadru de salarizare (art. 12 (3) din Legea nr.330/2009 și, respectiv, art. 4 (2) din Legea nr. 285/2010) de a se aplica valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la aceste legi cadru.

În aceste condiții, în lipsa unor alte acte normative prin care să se prevadă grile de salarizare aplicabile salariaților plătiți din fonduri publice (inclusiv personalului nedidactic din unitățile de învățământ), salariile de bază potrivit încadrării se determină pe baza anexelor la acte normative abrogate.

Solicită apelantul a se avea în vedere faptul că salariul de bază stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice si salariul de bază potrivit încadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice, iar în cazul reclamanților aceste salarii sunt reglementate în anexa nr. v/2 b din O.G. nr. 10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) - funcții de execuție pe trepte profesionale

De altfel, acest aspect nu a fost contestat, în fața instanței de fond de către intimata-pârâtă, care a recunoscut (în adeverințele emise, depuse la dosarul instanței de fond) că salariile de bază, potrivit încadrării, sunt cele stabilite prin anexa nr. v/2b la O.G. nr. 10/2008, de la care se pornește calcularea drepturilor salariale pentru stabilirea cuantumului brut al acestora.

Arată apelantul că nu a susținut, în fata instanței de fond, că unitatea școlară nu ar fi plătit reclamanților salariul minim brut pe tară garantat în plată, în acele cazuri în care salariul lor brut se situa sub acest nivel. ceea ce am afirmat este faptul că. la stabilirea salariilor de bază ale reclamanților, așa cum sunt reglementate în anexa nr. v/2b din O.G. nr. 10/2008, nu s-a respectat regula stabilită de art. 2 din hotărârile de guvern menționate, în sensul că salariul de bază potrivit încadrării nu a fost stabilit la valoarea salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată.

La pronunțarea sentinței apelate instanța de fond nu a ținut cont de caracterul de normă specială al dispozițiilor art. 2 din hotărârile de guvern nr.1225/2011, nr.23/2013, nr.871/2013 si nr. 1091/2014 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în raport cu prevederile art. 1 din aceleași hotărâri de guvern și nici de regula de interpretare a legii civile „specialia generalibus derogant". Totodată instanța de fond nu a avut în vedere nici prevederile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare conform căruia: „elementul structural de bază al părții dispozitive îl constituie articolul. articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date".

Judecătorul fondului ignoră tocmai prevederile speciale ale art. 2 - care erau aplicabile reclamanților - în condițiile în care aceștia intră în categoria salariaților din sectorul bugetar.

Din analiza dispozițiile art. 1 și art.2 din hotărârile guvernului nr. 1225/2011. nr. 23/2013. nr. 871/2013 si nr. 1091/2014. Se constată că sunt reglementate două situații distincte: instituirea, prin art. 1, a unei norme generale-salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată la nivel național;instituirea, prin art. 2, a unei norme speciale pentru personalul din sectorul bugetar, și anume interdicția de se stabili un nivel al salariului de bază, potrivit încadrării, inferior nivelului salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată prevăzut la art. 1.

Art.. 3 alin. (1) din hotărârile de guvern mai sus menționate prevăd expres că „stabilirea, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă (situație în care se află membrii noștri de sindicat), de salarii de bază sub nivelul celui prevăzut la (...) art. 2 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei."

Aceeași idee se desprinde și din interpretarea istorico-teleologică, logică și sistematică a art. 1 si art. 2 din hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Este evident că prin aceste hotărâri ale guvernului s-a dorit instituirea unei norme speciale cu privire la salariații din sectorul bugetar, pentru că, numai în aceste condiții, își găsește sensul introducerea art. 2 în această redactare. dacă s-ar fi dorit ca salariile brute ale salariaților din sectorul bugetar să nu se situeze sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, situația ar fi fost deja reglementată la art. 1, fără a mai fi necesară introducerea art. 2, respectiv a sintagmei „salariu de baza, potrivit încadrării".

Solicită apelantul să se ia în considerare si faptul că, ori de câte ori s-a dorit să se edicteze o normă referitoare la salariile brute, o asemenea prevedere s-a regăsit expres în actele normative adoptate - dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. (1) din O.U.G. 19/2012, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 si art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în care se face referire expresă la cuantumul brut al salariilor de bază.

În mod greșit a reținut instanța de fond, în considerentele sentinței civile apelate (pag. 15) că „... în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a menționat că în ceea ce privește venitul net încasat, s-a ajuns la situații când nu există nicio diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de acest spor... și această împrejurare demonstrează că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază". Susținerile din cererea de chemare în judecată demonstrează tocmai faptul că unitatea de învățământ pârâtă a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 din hotărârile de guvern privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și nu pe cele ale art. 2 din aceste hotărâri de guvern. aplicarea dispozițiilor speciale ale art. 2 din hotărârile de guvern ar fi determinat o diferențiere a salariilor încasate de membrii de sindicat, în funcție de sporul de vechime.

Solicită apelantul ca la judecarea în fond a apelului, să aibă în vedere faptul că salariul de bază stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice șl salariul de bază potrivit încadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice.

Potrivit dispozițiilor legale redate pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată, membrii de sindicat - personal nedidactic erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. v/2b din O.G. nr. 10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) - funcții de execuție pe trepte profesionale.

Deși O.G. nr. 10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/2009, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar și de cele ale art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. cu alte cuvinte, salariul de bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. v/ 2b la O.G. nr. 10/2008.

De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2011, conform art. 1 alin. (1) din legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care s-a aplicat la salariile brute stabilite în raport de salariile de bază prevăzute în anexa nr. v/2 b la O.G. nr. 10/2008.

Totodată, majorările salariale acordate în anul 2012 s-au calculat tot la salariile brute stabilite în raport de salariile de bază prevăzute de anexa nr. v/2 b la O.G. nr. 10/2008 (art.1 din O.U.G. nr. 19/2012), situația fiind identică pentru anul 2013 (art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012), pentru 2014 (art.1 din O.U.G. nr.103/2013), dar și pentru anul 2015 (art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014).

Trebuie avut în vedere și faptul că, practic, stabilirea salariului de bază potrivit încadrării în temeiul unui act normativ abrogat expres de la 01.01.2010, se datorează interdicției stabilită prin legile cadru de salarizare (nr.330/2009 si, respectiv, nr. 284/2010) de a se aplica valoarea de referință șl coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la aceste legi cadru.

În aceste condiții, în lipsa unor alte acte normative prin care să se prevadă grilele de salarizare aplicabile salariaților plătiți din fonduri publice (inclusiv personalului nedidactic din unitățile de învățământ), salariile de bază potrivit încadrării se determină pe baza anexelor la acte normative abrogate.

De altfel, acest aspect nu a fost contestat, în fața instanței de fond de către intimata-pârâtă care a recunoscut (în adeverințele emise, depuse la dosarul instanței de fond) că salariile de bază, potrivit încadrării, sunt cele stabilite prin anexa nr. v/2b la O.G. nr. 10/2008, de la care se pornește calcularea drepturilor salariale pentru stabilirea cuantumului brut al acestora.

Învederează apelantul că nu a susținut, în fața instanței de fond, că unitatea școlară nu ar fi plătit reclamanților salariul minim brut pe țară garantat în plată, în acele cazuri în care salariul lor brut se situa sub acest nivel. Ceea ce a afirmat este faptul că, la stabilirea salariilor de bază ale reclamanților, nu s-a respectat regula stabilită de art. 2 din hotărârile de guvern menționate, în sensul că salariul de bază potrivit încadrării nu a fost stabilit la valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Instanța de fond nu a ținut cont de distincția între noțiunea de „salariu de bază, potrivit încadrării" al salariaților personal nedidactic și noțiunea de „salariu brut" al acestora, primul fiind salariul stabilit în anexa nr. v/2b la O.G. nr. 10/2008, iar al doilea fiind suma salariul de bază potrivit încadrării, la care se adaugă orice alte sporuri / indemnizații / adaosuri acordate potrivit legii etc. mai mult, anterior datei de 01.01.2012 (când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei), salariul de bază potrivit încadrării al apelanților - reclamanți era superior nivelului salariului minim brut pe țară garantat în plată, întrucât, așa cum rezultă din adeverințele emise de unitatea de învățământ, acesta era de 675 de lei, iar salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în anul 2011 a fost de 670 de lei (conform art. 1 din HG nr. 1193/2010, de la data de 01.01.2012 - când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei -, respectiv de la 01.07.2014 (când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 900 de lei) salariile de bază potrivit încadrării ale personalului nedidactic s-au situat sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, ceea ce contravine prevederilor art. 2 din hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

La data de 03.11.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata Grădinița „B.”, solicitând respingerea apelului ca fiind neîntemeiat.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.

Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.

Astfel, capătul principal de cerere l-a constituit calcularea salariului de bază, potrivit încadrării reclamanților, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012, valoare la care urmează să se aplice sporul de vechime, începând cu trei ani anteriori introducerii acțiunii.

Membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea fac parte din categoria personalului administrativ sau nedidactic din învățământul preuniversitar de stat, astfel încât le sunt aplicabile sub aspectul salarizării dispozițiile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la data de 01.01.2011.

Potrivit art. 1 alin. 2 din acest act normativ, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.

Art. 9 alin. 2 și 3 din aceeași lege statuează:

„(2) Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi în bani și în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

(3) În cadrul legilor speciale de salarizare anuale se stabilesc majorările salariilor de bază, soldelor/salariilor de funcție și indemnizațiilor lunare de încadrare, astfel încât să se realizeze trecerea de la valoarea acestora determinată potrivit art. 7 alin. (2) la valorile stabilite potrivit prezentei legi, până la aplicarea integrală a prevederilor acesteia”.

La art. 10 alin. 1 din aceeași lege se precizează:

„Salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului”.

De menționat faptul că acești coeficienți sunt reglementați prin dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 284/2010.

Art. 11 alin. 1 din același act normativ arată:

„Clasele de salarizare și coeficienții de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile și alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaționale de funcții bugetare, precum și pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii sunt prevăzuți în anexele nr. I – VIII”.

Legea nr. 284/2010 nu mai operează cu noțiunea de „spor pentru vechime în muncă”, ci prin dispozițiile art. 11 alin. 2-3 reglementează sistemul tranșelor de vechime, stipulând următoarele:

„(2) Clasele de salarizare și coeficienții prevăzuți în anexe pentru funcțiile de execuție corespund nivelului minim al fiecărei funcții, la care se adaugă 5 gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă.

(3) Tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații potrivit alin. (2), respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele:

- gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții;

- gradația 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1;

- gradația 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2;

- gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3;

- gradația 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4”.

Din cele expuse mai sus rezultă foarte clar că în cazul personalului administrativ sau nedidactic din învățământul preuniversitar de stat, sistemul de salarizare este reglementat strict prin dispoziții legale.

De altfel, potrivit art. 162 alin. 2 din Codul muncii, „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.

În aceste condiții în care elementele ce compun salariul personalului din învățământul preuniversitar de stat sunt determinate de lege, este imposibil de conceput existența în sarcina angajatorului-unitate de învățământ (intimata-pârâtă) a obligației privind calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată ori cea privind calcularea sporului de vechime în muncă ca procent din salariul de bază calculat, în raport cu vechimea în muncă

Intimata-pârâtă trebuie să se conformeze dispozițiilor legale ce vizează sistemul de salarizare pentru personalul administrativ sau nedidactic din învățământul preuniversitar de stat, însă nu i se pot reține în sarcină îndatoririle de a calcula salariul de bază la nivelul salariului minim brut pe țară și de a calcula sporul de vechime ca procent din salariul de bază, în raport cu vechimea în muncă, câtă vreme Legea nr. 284/2010 nu conține norme care să prevadă astfel de obligații.

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, pretențiile principale deduse judecății de către apelantul-reclamant vizează calcularea și plata salariului de bază și a sporului de vechime începând cu data de 01.01.2012.

Însă, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 284/2010:

„(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.

(2) Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile lucrătoare.

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației în scris”.

În aplicarea acestor dispoziții legale, intimata-pârâtă a fost obligată să emită decizii de reîncadrare privind pe membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea, însă aceste decizii nu au fost contestate de persoanele interesate în termenul prevăzut de art. 30 alin. 2 din Legea nr. 284/2010.

Tehnic-juridic nu se poate pretinde sancționarea unei modalități de calcul al salariului de încadrare de la o anumită dată (01.01.2012), dar aplicarea ei, cât privește sporul de vechime care s-ar acorda față de noua valoare de la o dată anterioară (august 2011). În al doilea rând, Tribunalul a arătat că toate dispozițiile privitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01.01.2012, exprimă o continuitate legislativă față de cele anterioare, avându-și sursa în prevederile art.30(5) din Legea nr.330/2009, care reglementează salariul de bază ca rezidând în cel corespunzător funcției, la care se adaugă sporurile ce se introduc în acesta, potrivit anexelor la lege. Din această perspectivă a constatat că salariul de bază al reclamanților în perioada ce face obiectul litigiului este alcătuit din salariul de încadrare la care se adaugă sporul de vechime, valoarea rezultată nefiind situată sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, raportat la norma de lucru.

Reclamanții reprezentați de Sindicat consideră însă că însăși valoarea la care se aplică acest spor de vechime trebuie să fie cel puțin egală cu a salariului de bază minim brut pe țară, întemeiat pe dispoziția articolelor 2 din Hotărârile de Guvern nr.1225/2011, 23/2013, 871/2013. Pe de o parte însă, precum s-a arătat, prin modul de calcul pe care îl instituie, sancționat în speță conform raționamentului primei instanțe, legile incidente începând cu 01.01.2012 nici nu derogă de la standardul nivelului salariului de bază minim brut garantat în plată. Pe de altă parte, modalitatea de calcul dorită de reclamanți nu este autorizată de aceste legi, care au instituit un algoritm specific, integral determinat în toate elementele sale, ce nu ar putea fi modificat, complinit, cenzurat, etc., prin introducerea unor elemente exterioare, în puterea voinței proprii judecătorului sau altor subiecte de drept care ar avea atribuții legate de punerea lor în aplicare. Astfel, conceptul de lege în această materie, are un sens restrâns, de act juridic al Parlamentului după care se stabilesc salariile personalului plătit din fonduri publice, în mod imperativ și exclusiv, conform dispozițiilor expres reiterate în reglementările succesive privind salarizarea : „Începând cu data intrării în

vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului...

sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.” Pe baza acestei concepții, personalul care intră sub incidența acestor legi, nu s-ar putea plânge decât de greșita lor punere în aplicare, dar nu pot, nici teoretic măcar, să pretindă amendarea unor legi prin prisma opțiunilor pe care, eventual, le-ar exprima acte normative cu valoare inferioară care ar interveni în cursul aplicabilității lor, cum sunt și hotărârile de guvern. Într-un ipotetic concurs între două acte normative cu forță juridică diferită, nu s-ar putea da preferință celui situat la nivel inferior, cu excepția situațiilor în care legea însăși ar face trimitere și ar prelua în ipoteza sau dispoziția sa, aspecte de fapt ori reglementări pe care le-ar lăsa pe seama altor asemenea acte (cum ar fi fost cazul în situația în care legile salarizării ar fi prevăzut că valoarea salariului de încadrare la care se aplică sporul de vechime, va crește ori de câte ori prin hotărâre de guvern se mărește salariul de bază minim brut pe țară, spre a nu avea un cuantum inferior acestuia).

În același sens, nu se poate pretinde nici modificarea (varierea) salariilor de încadrare instituite de lege pentru ca acestea să reflecte corect diferența de vechime, respectiv calcularea unui spor de vechime superior celui prevăzut de lege, în baza unui contract colectiv de muncă pretins valabil până în noiembrie 2012, căci de la salariul legal nu se poate deroga prin înțelegeri contrare ale partenerilor sociali pe seama bugetului de stat. Precum s-a mai spus, judecătorul ordinar nu are atribuții de stabilire a salariilor categoriilor plătite din fonduri publice, ci doar de control, în cazul în care acestea nu ar fi fost calculate și acordate potrivit legii, mai mult, față de obiectul acțiunii, care cere ca salariul de încadrare să fie stabilit la nivelul salariului de bază minim pe țară pentru toți reclamanții, capătul privitor la sporul de vechime fiind subsecvent, în funcție de soluția ce s-ar da primului, apar ca nerelevante argumentele privitoare la nediferențierea „bazei” după vechimea în muncă, respectiv acordarea sporului de vechime în condițiile contractului colectiv de muncă încheiat în anul 2007.

Așadar, având în vedere caracterul nefondat al pretențiilor de modificare a modului de calcul al salariului de bază, nu se poate statua asupra existenței unor diferențe salariale cu acest izvor, susceptibile de actualizare ori aplicare a dobânzii legale.

În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 480 C.pr.civ., Curtea va respinge apelul declarat de apelantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SECTOR 3, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SECTOR 3, în numele membrilor de sindicat: B. E., N. A., I. F., O. S., F. V., S. M., C. F., D. E., D. A., L. G., S. E., N. M., N. D., A. L., B. V., L. D., D. A., împotriva sentinței civile nr.6901 din data de 25.06.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata GRĂDINIȚA B., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Decembrie 2015.

Președinte, D. A. C.		Judecător, D. G. E.
	Grefier, I. R. M.

Red. DAC

Dact: Z.G./4 ex/21.12.2015

Jud.fond. V. S.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr....		Obligaţie de a face. Decizia nr. 4909/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţie de a face. Decizia nr. 4909/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI