Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4143/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4143/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 4143/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE Nr. 4143/2015
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător A. D. Ș.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea apelului formulat de pârâta . ROMÂNĂ SA împotriva sentinței civile nr. 4909/14.05.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. NAȚIONAL POȘTAȘUL ROMÂN, în numele și pentru membri de sindicat M. M., S. G., V. M., D. A., M. G., M. I., S. M., I. D., V. I., T. I., S. A. D., T. V. A., S. S. C., R. M. C., I. S. D., I. M. R., A. G., C. M., P. L., N. L. G., A. M., S. G., având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta, prin consilier juridic U. E., confirm împuternicirii care se depune la dosar, intimatul, prin apărător ales, avocat D. A., conform împuterniciri avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr._/21.10.2015 care se depune la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat de serviciul registratură al instanței la dara de 11.09.2015, precum și că s-a depus de către aceasta dovada calității de reprezentant legal al a semnatarului cererii de apel. Totodată, se învederează că prin cererea înregistrată la data de 02,11,2015, intimatul-reclamant arată că nu mai reprezintă 4 dintre membri de sindicat, în numele cărora s-a formulat cererea de chemare în judecată, respectiv T. V. A., I. M. R., P. L. și N. L. G., precizând că aceștia au pierdut calitatea de membru de sindicat prin excludere, astfel că S. nu le mai poate reprezenta interesele la acest moment, după care:
Curtea, în raport de precizările intimatului aduse prin cererea înregistrată la data de 02.11.2015, pune în vedere acestuia să precizeze data la care aceștia și-au pierdut calitatea de membri de sindicat și modalitatea.
Intimatul-reclamant, prin apărător ales, arată că cele 4 persoane care și-au pierdut calitatea de membri de sindicat, prin excludere, respectiv pentru neplata cotizațiilor, apreciind că la acest termen este lipsă de procedură cu aceste persoane. Mai arată că la momentul formulării întâmpinării depuse în prezenta fază procesuală, aceste 4 persoane aveau calitatea de membri de sindicat.
Curtea, față de susținerea intimatului acordă cuvântul apelantei.
Apelanta, prin consilier juridic, în raport de precizările reprezentantului convențional al intimatului, apreciază că se impune citarea celor 4 reclamanți, la domiciliile acestora.
Curtea constată, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011, sindicatul este reprezentantul legal al membrilor, în baza unei împuterniciri scrise date de către aceștia, reprezentarea fiind, evident, analizată la momentul la care este declanșat litigiul. De asemenea, se reține că sindicatul nu poate reprezenta decât în situația în care renunță expres sau se opune membrul de sindicat. Împrejurarea nedovedită că cei 4 reclamanți nu ar mai fi membri de sindicat, în lipsa unei decizii sau hotărâri a sindicatului sau prevăzută în statutul sindicatului, că cei 4 nu ar mai fi membri, consecință a acestei ipotetice excluderi, nu conduce la nelegala citare a intimaților reprezentați de sindicat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecară și acordă cuvântul părților în susținerea, respectiv combaterea apelului.
Apelanta, având cuvântul prin consilier juridic, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței în sensul respingeri cererii de chemare în judecată. Arată că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile HG nr. 281/2011 privind aprobarea bugetului Companiei, în sensul că, la capitolul cheltuieli sociale prevăzute în Anexa 1, nu sunt cuprinse cadouri în bani care sunt stipulate în art. 96 din contractul colectiv de muncă.
Intimatul-reclamant, având cuvântul prin apărător ales, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței ca temeinică și legală. Solicită a se reține că drepturile reclamanților reies din dispozițiile prevăzute din CCM aplicabil la nivel de unitate. Se asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că în Hg invocat de apelantă, la poziția 3 se menționează o sumă în cuantum de 29 mil. lei pentru cheltuieli sociale, sumă care rezultă că nu a fost cheltuită pentru acordarea acestor drepturi din HG-ul aprobat în anul următor. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată conform dovezii ce se depune la dosar.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea de apel înregistrată pe rolul Curții de apel București la data de 20.07.2015, apelanta C. Națională Poșta Română a criticat sentința civilă nr.4909/14.05.2015, pronunțată în dosarul nr. _ , susținând împrejurarea conform căreia, în mod greșit instanța a reținut că părțile Contractului Colectiv de Muncă nu trebuia să încheie un act adițional, întrucât înțelegerea partenerilor sociali privind stabilirea sumelor ce urma să fie plătite salariaților nu aducea modificări la Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011, semnat de comun acord de reprezentanții CNPR și reprezentanții FSPC, reprezintă, în opinia instanței de fond, un act juridic valabil încheiat și perfect opozabil parților semnatare, " întrucât, pentru anul 2011, părțile nu au semnat niciun act adițional prin care să stabilească cuantumul acestor cadouri, ci numai procese verbale ce constituiau etapă premergătoare încheierii actului adițional”
Prin actul adițional înregistrat la APSMB sub nr.833/19.03.2010, CNPR și FSPC au stabilit acordarea de cadouri în bani numai pentru anul 2010, și nu pentru anul 2011, cum eronat susține instanța.
Instanța fondului a procedat greșit la interpretarea actelor depuse în apărare de către C.N. Poșta Română SĂ, schimbându-le sensul în totalitate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 96 lit. A din Contractul Colectiv de Muncă 2008-2018 la nivelul CNPR, din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale, urma a fi suportate cheltuieli pentru: cadouri în bani oferite copiilor minori ai salariaților cu ocazia zilei de 1 iunie; cadouri în bani oferite salariaților cu ocazia sărbătorilor de P. și C.; cadouri în bani oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 96 lit a teza finală, C.N. Poșta Română (CNPR) împreună cu Federația Sindicatelor din Poștă și Comunicații (FSPC) vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri.
Așadar, aceste cheltuieli urma să fie stabilite de comun acord între C.N. Poșta Romană și Federația Sindicatelor din Poștă și Comunicații și suportate din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale și trebuia să aibă în vedere lichiditățile angajatorului, în absența cărora C.N. Poșta Romană nu poate fi obligată la plata cadourilor în bani către salariații săi.
Ulterior, prin Actul adițional nr. 833/19.03.2010, semnat de către părți, s-a modificat art. 96 lit. A din Contractul Colectiv de Muncă și s-a stabilit că, la nivelul CNPR, din fondul pentru cheltuieli sociale, vor fi suportate cheltuieli pentru cadouri în bani oferite salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști, C. și cu ocazia zilei de 9 octombrie „Ziua Mondială a Poștei" pentru anul 2010.
Prin acest act adițional a fost stabilit cuantumul acestor drepturi pentru anul 2010, respectiv 300 lei/salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști, 400 lei/salariat cu ocazia zilei de 9 octombrie și 300 lei/salariat cu ocazia sărbătorilor de C.. De asemenea, CNPR s-a obligat să facă toate demersurile necesare pentru materializarea acestor prevederi. Prin procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011, s-a stabilit, pentru anul 2011, modificarea acestor sume, respectiv 150 lei/salariat pentru sărbătoarea de Paști, 200 lei pentru ziua de 9 octombrie și 250 lei pentru sărbătoarea de C.. În cadrul negocierii ce a dus la încheierea Procesul-verbal nr. 101/2304/15.03.2011, președintele comisiei de negociere din partea C.N. Poșta Romană a prezentat Federației Sindicatelor din Poștă și Comunicații situația economico-financiară precară a unității, lipsa de lichidități la nivelul Companiei.
În mod greșit, instanța de fond a apreciat că, în cuprinsul bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2011, s-au prevăzut fonduri pentru suportarea cheltuielilor cu cadouri în bani pentru salariați pentru anul 2011, fiind îndeplinită condiția stabilită prin procesul verbal încheiat în data de 15.03.2011. Instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art. 96 din CCM și nici de dispozițiile art. 21 alin 3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ce stabilesc ca în cheltuielile sociale se cuprind ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, protezele. Precizăm că, suma bugetată pentru anul 2011 nu acoperă toate cheltuielile sociale prevăzute de art. 96 din CCM (A. cadouri în bani oferite salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști, C., ziua poștei; B ajutoare pentru naștere și ajutoare pentru înmormântare - C. Ajutoare pentru boli grave sau incurabile, proteze; D. reducerea costului biletelor de odihnă și tratament; E. reducerea prețului de transport aferent biletelor de odihnă și tratament).
A mai arătat apelanta că art 2 din HG nr. 281/2011 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2011 al CN Poșta Română SA, companie la care Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale îndeplinește atribuțiile pe care statul roman le are în calitate de acționar, prevede următoarele: l) cheltuielile prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al operatorului economic prevăzuta la art. 1 sunt maximale; 2) orice depășire a acestora este admisă numai prin rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli, potrivit prevederilor legale în vigoare; 3) în cazul în care în execuție se înregistrează nerealizări ale veniturilor totale aprobate, operatorul economic poate efectua cheltuieli proporțional cu gradul de realizare a veniturilor totale cu încadrarea în indicatorii de eficienta aprobați".În consecință, pentru respectarea celor enunțate mai sus, din suma aprobată în bugetul CNPR pentru anul 2011, se vor acoperi cheltuielile prioritare enumerate de Codul fiscal.
Este de notorietate că, în ultimii ani, volumul prestațiilor poștale la nivel național și internațional a scăzut continuu, înscriindu-se într-un trend global determinat de evoluția tehnologică și dezvoltarea comunicațiilor online, fapt ce a determinat scăderea semnificativă a veniturilor companiei. Or, acordarea cadourilor în bani pentru salariați din fondul pentru cheltuieli sociale este posibilă numai în condițiile în care aceste cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al anului 2011 (care, la data de 15.03.2011, nu era aprobat prin Hotărâre de Guvern) și numai în condițiile în care existau lichidități pentru acordarea acestora.
Tot în cuprinsul aceluiași proces-verbal, C.N. Poșta Romană a precizat că nu poate fi pus în aplicare niciun alt act adițional la CCM care prevedea, printre altele, acordarea de majorări salariale începând cu data de 01.01.2010 și până în luna aprilie 2011 inclusiv, motivat de faptul că dispozițiile art.40 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011 prevăd că operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent. De asemenea, așa cum este menționat în procesul verbal, a fost prezentată de către C.N. Poșta Română SĂ partenerului de negociere, situația economică precară a unității, lipsa de lichidități la nivelul companiei, datorată în principal scăderii activității.
Astfel, potrivit contului de profit și pierderi, deciziilor nr. 185/02.06.2011, 521/17.11.2011, parata a înregistrat pierderi, astfel încât în vederea redresării situației economice s-a dispus, pentru perioada iulie-decembrie 2011 și perioada decembrie 2011-mai 2012, diminuarea cheltuielilor de personal prin aplicarea măsurii de reducere a programului de lucru, având loc, totodată, și concedieri colective.
Ca atare, deși apelanta parată s-a obligat în mod expres să facă toate demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor instituite în sarcina sa în urma negocierilor prin Contractul Colectiv de Muncă și actele adiționale la acestea, asemenea obligații nu au putut și nu pot fi aduse la îndeplinire în prezent din cauza situației economice a paratei care a înregistrat pierderi începând cu anul 2010, fiind nevoită să recurgă nu numai la reducerea programului de lucru, cu consecința reducerii corespunzătoare a salariului, dar și la concedieri colective, ceea ce reprezintă măsuri extrem de severe, aspecte care, practic, fac imposibilă, în prezent, acordarea drepturilor de natură salarială suplimentare sub formă de cadouri solicitate de intimatul reclamant pentru membri de sindicat menționați.
Pentru a se verifica dacă prevederile art. 96 lit. A din Contractul Colectiv de munca încheiat pentru anii 2008-2018 intre C.N.Poșta Romană și Federația Sindicatelor din Posta și Comunicații și ale punctului 2 din Actul Adițional nr. 833/19.03.2010 care modifică art. 96 litera A din CCM cuprind o clauză suficient de clară, în sensul acordării unor drepturi de natura salarială în favoarea angajaților, trebuie analizate toate prevederile art. 96 lit. A de care se prevalează reclamantul, în integralitatea lor.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul colectiv de muncă, partenerii sociali au prevăzut că CNPR împreuna cu FSPC vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri, o prevedere similară fiind cuprinsă și la punctul 2 din actul adițional nr.833/2010. Totodată, în cuprinsul Actului Adițional nr. 833/2010 se menționează, la același punct 2, faptul că CNPR se obliga să facă demersurile necesare pentru materializarea prevederilor cuprinse în acest articol.
Instanța de fond a reținut că problemele financiare cu care s-a confruntat parata nu au relevanță în cauza, atât timp cât acordarea drepturilor solicitate prin acțiune nu era condiționată de posibilitățile financiare ale societății.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, atât prin întâmpinarea formulată cât și prin înscrisurile depuse în probațiune s-a făcut dovada demersurilor întreprinse pentru aplicarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă, a lipsei de lichidități pentru plata sumelor solicitate, inclusiv stoparea angajamentelor asumate pentru acordarea unor venituri de bază, cum sunt majorările salariale.
În speță, nu este vorba despre neexecutarea Contractului Colectiv de Muncă, ci despre o imposibilitate obiectivă de executare a obligațiilor asumate, din cauza crizei economice cu care se confruntă societatea, C.N.P.R. SA neputând acorda cadouri în bani salariaților săi atât timp cât aceștia au suferit diminuarea lunară a drepturilor salariale.
În spețe similare, având ca obiect acordarea cadourilor în bani solicitate prin prezenta acțiune și izvorând din același act adițional la CCM, s-a pronunțat Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2011 prin decizia nr. 677/2014, Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 204/2014 în dosarul nr._ și Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, decizia nr. 3404/R/2013, în dosarul nr._/117/2012 prin decizia nr. 3955/R/2013, în dosarul nr._ prin decizia nr. 209/R/2012 precum și Curtea de Apel Ploiești, în dosar nr._ prin decizia nr.394/23.04.2014, decizii prin care au fost respinse acțiunile promovate de S. Național Poștașul R., S. Lucrătorilor Poștali din România, având același obiect, drepturi bănești prevăzute în CCM.
Apare astfel evident faptul că sentința pronunțată de instanța fondului este nelegală și netemeinică, cuprinde motive contradictorii, instanța fondului interpretând greșit actul dedus judecații.
În concluzie, a arătat apelanta, instanța fondului nu s-a aplecat asupra probelor aduse în sprijinul apărării. Instanța fondului „se cerea a fi condusă de principiul imparțialității în judecarea prezentului litigiu și era obligată a pronunța o hotărâre bazată pe probele administrate în cauză, probe clare și concludente.”
Intimatul S. Național Poștașul Român a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență și în rezumat, respingerea apelului, arătând că drepturile solicitate prin cererea de chemare în judecată au fost cuprinse într-un contract colectiv de muncă ce trebuie respectat.
Asupra apelului, Curtea reține următoarele:
Apelanta susține că nu ar datora drepturile salariale reprezentate de cadourile în bani oferite salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști și C., precum și cele oferite salariatelor cu ocazia zilei de opt martie, pentru că, potrivit dispozițiilor art.96 lit.a teza finală din Contractul colectiv de muncă aferent anilor 2008-2018 a fost precizat faptul că sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri vor fi stabilite împreună cu Federația Sindicatelor Poștă și Comunicații (FSPC) și suportate din fondul pentru cheltuieli sociale și trebuia să aibă în vedere lichiditățile angajatorului, în absența cărora C.N. Poșta Română nu poate fi obligată la plată.
Referitor la această susținere, este de observat că o obligație, pentru a fi validă, nu poate fi asumată sub o condiție pur potestativă, adică în raport de o condiție care să depindă exclusiv de voința sau de dorința celui care se obligă și, pe cale de consecință, nu poate fi primită o astfel de interpretare a clauzei înscrisă în art. 96 din Contractul colectiv de muncă, întrucât, potrivit regulilor din dreptul civil, o clauză se interpretează în sensul în care poate produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar putea produce efecte.
Or, din fraza mai sus redată, rezultă că apelanta se consideră obligată doar dacă ar dispune de sumele de bani necesare în fondul de cheltuieli creat în acest sens, fond pe care tot ea avea obligația să îl constituie, ceea ce face ca, în interpretarea apelantei, obligația sa de plată a contravalorii cadourilor să poată fi rezumată în sintagma “plătesc aceste drepturi, dacă am bani”, în condițiile în care bugetul de venituri și cheltuieli, cel puțin după încheierea unui Contract colectiv de muncă valabil pentru nu mai puțin de zece ani - o perioadă neobișnuit de lungă, dar pe care angajatorul, prin reprezentanții săi legali, a acceptat-o, din moment ce a semnat contractul -, respectiv începând cu anul 2008, trebuia să cuprindă, la capitolul cheltuieli, sumele necesare acoperirii tuturor drepturilor recunoscute salariaților cu ocazia încheierii CCM valabil pentru un deceniu, pentru că, în caz contrar, orice obligație asumată de angajator ar deveni o simplă opțiune pentru acesta, în funcție de cum ar alege să își configureze bugetul anual, în partea acestuia destinată cheltuielilor, transformând, fără nicio justificare juridică, drepturi în “posibilități” lăsate la latitudinea exclusivă a debitorului, ceea ce, evident, în raport de dispozițiile constituționale care garantează aplicarea contractelor colective de muncă și de prevederile înscrise în Codul civil care interzic obligațiile asumate sub condiție pur potestativă ( “mă oblig, dacă vreau”, a cărei formă în prezenta speță, în interpretarea dată de apelantă dispozițiilor contractuale, ar fi “mă oblig dacă am bani” și, apoi, creez toate premisele pentru a nu avea bani), nu poate fi acceptat ca motiv pentru neplata unor drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă ce constituie legea părților.
Faptul că bugetul de venituri și cheltuieli al Companiei era și este supus aprobării Guvernului, emițându-se anual, în acest sens, o Hotărâre de guvern, în anul 2011 nefiind incluse, în HG nr.281/2011, sumele necesare pentru plata drepturilor reprezentate de cadourile în bani oferite salariaților pentru Paști, C., precum și pentru Ziua mondială a poștei (sărbătorită la data de 9 octombrie), nu o exonerează pe apelantă de plata celor trei categorii de cadouri pentru că, și Statul Român, din poziția sa de angajator, trebuie să își îndeplinească obligațiile asumate la semnarea contractelor colective de muncă, prin reprezentanții săi, context în care este obligat ca, pe durata de valabilitate a contractelor, să prevadă toate fondurile necesare onorării obligațiilor asumate, doar astfel dându-se eficiență principiului constituțional al garantării executării contractelor colective de muncă încheiate.
Statul Român, în calitatea sa de angajator, nu are un statut aparte față de orice alt angajator persoană juridică.
Dacă apelanta sau Statul Român aprecia că anumite clauze inserate în Contractul colectiv de muncă au fost incluse cu încălcarea unor dispoziții legale în vigoare (cum este și cazul dispozițiilor legale invocate în cererea de apel, respectiv ale art.21 alin.3 din Legea nr.571/2003), avea - și încă are- posibilitatea de a se adresa instanței competente cu o cerere având ca obiect constatarea nulității parțiale a Contractului colectiv de muncă, nulitatea fiind o pretenție care trebuie formulată ca atare pe cale principală sau prin intermediul unei cereri reconvenționale, iar nu doar invocată, expusă ca argument în considerentele unor hotărâri judecătorești, pentru respingerea unor pretenții, fără însă a fi și declarată (întrucât, din punct de vedere juridic, pentru a nu fi aplicabilă o clauză a unui contract - contractele colective de muncă nefăcând excepție -, ea trebuie să fie declarată nulă, caducă, altminteri, orice clauză produce efectele prevăzute în conținutul său, potrivit voinței părților exprimată la încheierea contractului).
Dacă ar fi admisă opinia contrară, ar însemna ca nici să nu fie avantajos vreodată pentru a un angajator să declanșeze un demers judiciar de anulare a unor clauze din contracte colective de muncă pe care le-a semnat anterior, pentru că - cel mai adesea, după expirarea valabilității respectivelor contracte - instanța, judecând pretențiile salariaților derivate din contractele colective de muncă, va “prelua”, se va substitui inițiativei, conduitei angajatorului și, fie va invoca, din oficiu, inaplicabilitatea unor dispoziții (fără însă a le și declara nulitatea, față de dispozițiile art.268 alin.1 lit.d din Codul muncii care stabilesc și pentru instanțele de judecată, nu doar pentru părțile contractante, un termen de decădere, dincolo de care nu mai poate fi invocată și, prin urmare, nici constatată nulitatea unui contract colectiv de muncă), cu încălcarea principiului disponibilității, dar, mai important, cu nesocotirea dispozițiilor art. 268 alin.1 lit.d din Codul muncii, fie va prelua apărările angajatorului pe această temă, omițând să observe că, prin aceste apărări, angajatorul, pe lângă faptul că, în realitate, formulează pretenții, ceea ce nu se poate realiza pe calea unor apărări (nulitatea fiind o pretenție), își și maschează propria-i inacțiune pe durata valabilității contractului colectiv de muncă de a solicita în instanță anularea parțială a acestuia, dacă, într-adevăr, nutrește convingerea că anumite clauze încalcă dispoziții legale în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă..
Este de subliniat că inaplicabilitatea nu este o sancțiune în dreptul civil, drept din care face parte și ramura dreptului muncii, ci este o consecință a unei sancțiuni, cum este, spre exemplu, nulitatea.
Or, pe cale de deducție logică, dacă nulitatea nu a fost pretinsă și obținută printr-un demers procesual sau dacă, expirând termenul prevăzut de dispozițiile art.268 alin.1 lit.d din Codul muncii, aceasta nu mai poate fi invocată, nici inaplicabilitatea unor prevederi cuprinse în Contracte colective de muncă nu poate fi acceptată, pentru că, lipsind cauza, nu trebuie și nu poate să se producă efectul.
A accepta varianta contrară înseamnă a ignora caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă, sub cuvânt că acestea conțin dispoziții nelegale, deși nicio instanță de judecată nu le-a declarat nulitatea, în condițiile în care legiuitorul a pus la dispoziția angajatorilor interesați căi legale de solicitare a declarării nulității, și anume posibilitatea de a formula acțiuni în constatarea/declararea nulității unor clauze din contractele colective de muncă pe toată perioada de valabilitate a respectivelor contracte, dar angajatorii au rămas în pasivitate pe toată durata contractelor, neatacând în instanță contractele și, corelativ, neonorându-și integral obligațiile ce rezultau din contractele neatacate.
Hotărârea de guvern nr. 281/2011 nu poate bloca de la aplicare un contract colectiv de muncă ce nu a fost declarat nul, pentru că o hotărâre de guvern este un act administrativ, în timp ce un contract colectiv de muncă, ce nu a fost constatat a fi nul parțial sau integral, are forța unei legi, fiind protejat la nivel constituțional.
Acționarul Companiei, respectiv Statul Român, nu se poate deroba de la îndeplinirea obligațiilor asumate prin reprezentanții săi, cât timp nu realizează demersul judiciar prevăzut de legiuitor pentru orice angajator, și anume formularea unei pretenții având ca obiect nulitatea unor clauze dintr-un contract colectiv de muncă.
Insuficiența fondurilor nu constituie un argument, pentru că este de subliniat faptul că, potrivit legislației, doar negocierea în vederea încheierii unui contract colectiv de muncă este obligatoriu a fi derulată, iar nu și ajungerea la un rezultat, și anume la încheierea unui contract colectiv, însă, odată încheiat, un contract colectiv de muncă trebuie respectat și aplicat, iar nu găsite, inventate, invocate orice motive pentru neaplicarea sa.
Nu se poate accepta într-un Stat de D., în condițiile garantării constituționale a executării contractelor colective de muncă, ca orice angajator, inclusiv angajatorii la care Statul Român este unic sau majoritar acționar, să negocieze și să încheie Contracte colective de muncă în scopul de a –și asigura pacea socială, iar, ulterior, să invoce orice argumente, interpretări, dispoziții pentru a nu executa ceea ce și-au asumat prin semnarea contractelor colective de muncă.
Dacă nu se dorea plata unor drepturi salariale, astfel cum au fost propuse de către partea sindicală, angajatorul avea opțiunea refuzului de semnare a contractului colectiv de muncă, evident, cu toate consecințele ce decurg dintr-o atare conduită, și anume crearea premiselor legale pentru declanșarea conflictului colectiv de muncă, însă, dacă partenerii de dialog social au ajuns la o înțelegere, semnând contractul colectiv de muncă, fiecare dintre aceștia trebuie să ia toate măsurile necesare, inclusiv prin configurarea unui buget de cheltuieli suficient, în scopul îndeplinirii tuturor obligațiilor asumate, altminteri, garantarea constituțională a executării contractelor colective de muncă rămânând nimic mai mult decât o formă fără fond.
Din această perspectivă, faptul că angajatorul a adus la cunoștința sindicatului că nu dispune de resursele necesare pentru plata drepturilor salariale reprezentate de cadourile în bani oferite salariaților pentru sărbătorile de Paști, C., precum și pentru Ziua mondială a poștei (celebrată la data de 9 octombrie) este irelevant în raport de obligația asumată de plată a drepturilor salariale prevăzute în Contractul colectiv de muncă.
În raport de susținerile apelantei potrivit căreia “în ultimii ani, volumul prestațiilor poștale la nivel național și internațional a scăzut continuu, înscriindu-se într-un trend global determinat de evoluția tehnologică și dezvoltarea comunicațiilor on line, fapt ce a determinat scăderea semnificativă a veniturilor companiei”, se ridică întrebarea cum de nu a putut prevedea această tendință apelanta la nivelul anului 2008, în condițiile în care, în anul 2008, comunicațiile on line erau, și la acel moment, în plin avânt și, mai ales, de ce, într-un atare context, marcat de incertitudine cu privire la perspectivele viitoare - dacă este să se accepte sinceritatea susținerii apelantei - s-a ajuns la concluzia necesității încheierii unui contract colectiv pe nu mai puțin de 10 ani și la includerea unui pachet salarial ulterior apreciat ca “împovărător” ?
Dincolo de această întrebare retorică, se cuvine subliniat faptul că un angajament asumat trebuie respectat, în acest sens fiind dispozițiile art.54 din Constituția României, cât timp nu a fost declarat nul integral sau parțial - un contract colectiv de muncă.
Așa cum se sublinia în cele ce preced, este irelevant dacă apelanta a prevăzut sau nu în bugetul din 2011 sumele necesare plății cadourilor pentru sărbătorile de C., Paști și pentru Ziua poștașului, pentru că, atât timp cât au negociat și stabilit dreptul salariaților la încasarea acestor drepturi, nu putea fi condiționată plata acestor drepturi de prevederea lor în buget, avându-se în vedere că bugetul este configurat anual de către debitorul angajator, aflat sub controlul și coordonarea Statului Român, iar bugetul trebuie configurat cu toate sumele necesare, pentru că, altminteri, simpla neconfigurare corespunzătoare a bugetului ar “permite”, ar înlesni sau ar ocaziona nerespectarea clauzelor contractuale, sub pretextul “insuficienței bugetului”.
Instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre cu ignorarea probatoriului administrat, ci a pronunțat o hotărâre aplicând dispozițiile constituționale care garantează executarea unui contract colectiv de muncă, în condițiile în care nicio instanță nu a declarant nulitatea acestuia, insuficiența fondurilor neputând constitui un argument, câtă vreme chiar angajatorul este cel care, an de an, își configurează bugetul, context în care trebuie să îl configureze de o așa manieră încât să se conformeze tuturor obligațiilor pe care le-a acceptat de bună-voie la momentul semnării contractului colectiv de muncă, un astfel de contract fiind încheiat pentru a fi executat, iar nu pentru a se găsi motive, aparent legale, în scopul neexecutării sale.
Față de ansamblul argumentelor ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.1 Cod proc.civilă, va respinge apelul ca nefondat si, în temeiul prevederilor art.453 alin.1 Cod proc.civilă, va obliga apelanta la plata către intimat a sumei de 1500 ron, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta . ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, . sector 2, înregistrată la ORC sub nr. J_, având CUI_, atribut fiscal RO, împotriva sentinței civile nr. 4909/14.05.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. NAȚIONAL POȘTAȘUL ROMÂN,cu sediul în București, Calea Giulești nr. 6-8, ., sector 6, în numele și pentru membri de sindicat M. M., S. G., V. M., D. A., M. G., M. I., S. M., I. D., V. I., T. I., S. A. D., T. V. A., S. S. C., R. M. C., I. S. D., I. M. R., A. G., C. M., P. L., N. L. G., A. M., S. G., ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatului S. Național "Poștașul Român" suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, A. D. Ș. | |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. /4ex.
Red.: A.F.
Dact.: A.C./4ex./18.11.2015
14.12.2015
Jud. fond: A. V. T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4313/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 4319/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
