Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4522/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4522/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 4522/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (_ )
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.4522
Ședința publică de la 20.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr.1273/20.04.2015, pronunțate de Curtea de Apel București Secția a VII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._ (387/2015), formulată de revizuenta D. C. M. G. în contradictoriu cu intimata F. G. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuenta personal și asistată de avocat M. D., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015, emise în baza contractului de asistență juridică nr._/2015, depusă la dosar, fila 6, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul avocat al revizuentei depune la dosar jurisprudență și arată că nu are alte cereri de formulat care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea acordă cuvântul pe admisibilitatea cererii de reviziuire atât după obiect cât și după motive.
În susținerea motivelor de revizuire, reprezentantul avocat al revizuentei arată că revizuirea este admisibilă și se circumscrie temeiului invocat, respectiv art.509 pct.1 Cod procedură civilă pentru că instanța de apel nu a dat ceea ce s-a cerut. Astfel, arată că atât din cererea introductivă cât și din motivele de apel, se observă că instanța s-a pronunțat cu privire la cu totul altă chestiune dedusă judecății, reținând în mod greșit faptul că diminuarea salarială s-ar fi făcut în data de 25.02.2011, de unde a plecat toată analiza instanței. Pretenția revizentei de a-i fi plătite drepturile salariale avute în luna decembrie 2009, potrivit legii nu mai puteau fi admise pentru că analiza s-a făcut cu data de 25.11.2011, or, apreciază că acest termen nu are nicio legătură cu pretențiile invocate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamanta D.-DYACHENKO C.-M.-G., a chemat în judecată pe pârâta F. „G. E.", solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună:obligarea pârâtei să îi achite drepturile salariale cuvenite reprezentând diferența salarială de 30% cu care i-a fost diminuat salariul, aferent perioadei 25.02.2011 până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, sumă actualizată la data plații efective; obligarea pârâtei să îi introducă această diferență salarială de 30% în baza de calcul a salariului, începând cu data pronunțării hotărârii in prezenta cauza, urmând sa îi achite aceste drepturi.
Prin sentința civilă nr.6837 din 10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta D. Dyachenko C. M. G., în contradictoriu cu pârâta F. G. E., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamanta a fost încadrată la pârâtă începând cu 7.07.2008 cu un salariu de 2345 lei, conform mențiunilor din cartea de muncă.
La 1.09.2008 pârâta a modificat salariul reclamantei de la 2345 lei la 1590 lei conform Legii 353/2007, prin art. I, pct. 9.
Art. 151 din această lege arată că „ (1) Salariile de bază și indemnizațiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic și administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc între limitele din grila prevăzută în anexă.
(2) Evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate în vederea stabilirii salariilor de bază se face conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Culturii și cultelor.
(3) La salariile de bază stabilite conform prevederilor alin. (1) se pot adăuga premii, stimulente, precum și sporuri prevăzute de lege sau în contractul colectiv de muncă pe ramură, în limitele bugetului aprobat.
Articolul a fost introdus prin art. I, pct. 9 din Legea nr. 353/2007.
Art. II alin. (1) din Legea nr. 353/2007 care prevede următoarele: "Dispozițiile art. 151 din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, intră în vigoare și se aplică începând cu data de 1 septembrie 2008, în mod eșalonat, în conformitate cu prevederile cuprinse în normele metodologice elaborate de Ministerul Culturii și Cultelor potrivit dispozițiilor art. 322 din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege."
La 1.10.2008 salariul său a fost majorat la 1679 lei conform OG nr.10/2008 (Art. 1. - În anul 2008, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, avute la data de 31 decembrie 2007, se majorează în două etape, astfel: a) cu 4,5%, începând cu data de 1 aprilie 2008, față de nivelul din luna martie 2008; b) cu 5,5%, începând cu data de 1 octombrie 2008, față de nivelul din luna septembrie 2008. ) și apoi a fost reîncadrată în funcție începând cu 1.01.2009 tot în baza OG 10/2008 trecând de pe funcția de „public- relation ” ( adică specialist relații publice )în funcția de referent de specialitate gradația II prin schimbarea funcției și a încadrării .
La 1.09.2009 reclamantei i s-a aplicat HG nr.1672/2008 și i-a fost stabilit salariul pentru stagiul 2009-2010 ,după evaluarea profesională, conform Normelor de aplicare a Legii 353/2007, la 2322 lei, diminuat cu 30 % datorită subvenției bugetare, pentru funcția de specialist relații publice, același salariu fiind stabilit și pentru noua funcție de secretar relații publice în care a fost reîncadrată conform Legii 330/2009 .
Reclamanta a considerat că salariul său a fost stabilit eronat și că a fost diminuat nelegal cu 30 % invocând faptul că ceilalți salariați, colegii săi, au obținut aceste drepturi în instanță prin sentință, și solicită
Tribunalul nu a putut reține această opinie decât pentru perioada 1.09.2008-1.09.2009 atunci când salariul trebuia stabilit conform Normelor de aplicare a OG nr.21/2007 aprobată prin Legea 353/2007, aceste norme trebuind să fie elaborate cel târziu la 20.03.2008 dar au fost elaborate la 29.12.2008 și aplicate doar de la 1.09.2009, pentru această perioadă salariul reclamantei fiind diminuat nelegal dar această perioadă excede perioadei de prescripție a dreptului de a mai solicita drepturi restante, de altfel așa s-a stabilit și prin sentința civilă nr.3021/8.04.2009 ( sentință care acordă drepturi doar până la 8.04.2009) ,astfel că diminuarea nelegală pentru această perioadă nu mai poate fi analizată dar și dacă ar putea fi analizată nu afectează drepturile stabilite după data de 1.09.2009.
Începând cu 1.09.2009 drepturile reclamantei s-au stabilit în conformitate cu HG nr.1672/2008, în urma evaluării profesionale așa cum impunea Legea 353/2007 ,care arată că:
Art. 1. - (1) Prezentele norme metodologice stabilesc principiile, regulile și procedura de evaluare anuală a personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate încadrat cu contract individual de muncă în instituțiile de spectacole sau concerte, în vederea stabilirii salariilor de bază între limitele din grila prevăzută în anexa la Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2007, denumită în continuare grilă.
(2) În cazul personalului din instituțiile de spectacole sau concerte care ocupă alte funcții decât cele prevăzute în grilă se aplică prevederile Hotărârii Guvernului nr. 125/1999 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite pentru instituțiile publice de cultură.
Art. 17. - (1) După stabilirea volumului de muncă pentru fiecare salariat conform prevederilor art. 13-15 și, după caz, ale art. 16, se calculează punctajul individual.
(2) Punctajul individual rezultă din aplicarea coeficienților de serviciu sau, după caz, a coeficienților de producție la numărul de servicii corespunzător salariatului respectiv, precum și a coeficienților de complexitate, conform formulelor de calcul prevăzute în anexa nr. 2 pct. I și II.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul personalului de specialitate prevăzut în tabelul III din anexa nr. 1, punctajul individual se calculează prin aplicarea coeficienților de complexitate la punctajul de referință al personalului artistic, respectiv al personalului tehnic de specialitate, conform formulei de calcul prevăzute în anexa nr. 2 pct. III.
Art. 18. - În instituțiile de spectacole: (…)
(3) Pentru personalul de specialitate prevăzut în tabelul III din anexa nr. 1 punctajul de referință calculat pentru personalul artistic, respectiv pentru personalul tehnic de specialitate reprezentând baza de calcul, se înmulțește cu coeficientul de complexitate corespunzător, obținându-se punctajul individual.
Art. 25. - (1) Aprecierea activității anterioare a personalului de specialitate se efectuează conform procedurilor stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare a fiecărei instituții de spectacole sau concerte.
(2) Propunerea privind aprecierea activității anterioare este întocmită:
a) în cazul personalului artistic de specialitate - de către coordonatorul personalului artistic, consultantul artistic, regizor, coregraf, dirijor, secretarul literar/muzical/artistic sau de către o altă persoană cu atribuții în domeniul artistic, desemnată de către directorul general sau, după caz, de către director;
b) în cazul personalului tehnic de specialitate - de către șeful de compartiment și regizorul tehnic de scenă, respectiv de către directorul de producție sau de către producătorul delegat, după caz;
c) în cazul personalului administrativ de specialitate - de către șeful ierarhic superior.
(3) Propunerile privind aprecierea activității anterioare au la bază fișele individule de evaluare a calității prestației, întocmite pe durata fiecărei perioade de referință.
Art. 26. - (1) Valoarea aprecierii activității anterioare se stabilește prin raportare la punctajul individual, în intervalul dat de următoarele limite:
a) personalul artistic de specialitate: ± 20%, cu excepția salariaților care ocupă funcțiile de regizor artistic, coregraf, dirijor, dirijor cor, scenograf, pentru care limita este: ±30%;
b) personalul tehnic de specialitate: ±30%;
c) personalul administrativ de specialitate: ±25%.
(2) Valorile aprecierii activității anterioare se aprobă conform prevederilor art. 6-8, cu excepția celor pentru personalul administrativ de conducere, care sunt stabilite de către directorul general sau, după caz, directorul instituției de spectacole sau concerte.
(3) Valoarea aprecierii activității anterioare se aplică punctajului individual, determinând menținerea, majorarea sau diminuarea acestuia.
Art. 29. - Valoarea punctajului individual final determină salariul de bază pentru perioada de referință și încadrarea salariatului în categoriile din grilă.
Art. 33. - (1) Conducerea executivă are obligația de a aduce la cunoștința personalului de specialitate evaluat, în scris, până la data de 15 iunie a fiecărui an, rezultatul evaluării: punctajul de referință, punctajul individual, aprecierea activității anterioare, punctajul individual final și salariul de bază corespunzător pentru perioada de referință.
(2) Salariații au dreptul să conteste rezultatul evaluării în termen de 3 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre acesta.
(3) Contestațiile se soluționează în termen de 5 zile calendaristice de la data depunerii, în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare și funcționare a instituției de spectacole sau concerte.
Reclamanta nu a dovedit că a contestat salariul de 2322 lei stabilit conform HG. Nr.1672/2008 motiv pentru care corectitudinea stabilirii acestuia nu mai poate fi pusă în discuție, acest salariu fiind păstrat și în continuare după data de 1.01.2010 .
La 1.01.2010 a intrat în vigoare Legea 330/2009 care arată că „. Art.29. - (1) Aplicarea prevederilor prezentei legi în ceea ce privește nivelul de salarizare pentru funcțiile prevăzute în anexele prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă a salariilor de bază în plată, a soldelor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare.
(2) Salariile de bază, soldele funcțiilor de bază sau indemnizațiile lunare de încadrare rezultate prin majorări potrivit prevederilor alin. (1) nu vor depăși valoarea corespunzătoare coeficientului de ierarhizare stabilit conform încadrărilor în grilele de salarizare, multiplicat cu valoarea coeficientului 1,00.
Art. 30. - (1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
(2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege.
(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
(4) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.
(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. ”
Față de cele stabilite mai sus instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, apelanta solicită admiterea apelului, desființarea în totalitate a hotărârii apelate și pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Pin decizia civilă nr.1273 din 20 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost respins apelul declarat de apelanta-reclamantă D. Dyacenko C. M. G., împotriva sentinței civile nr.6837 din data de 10.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata-pârâtă F. G. E., ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora „instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, precum și ale art. 477 alin. (2) C. pr. civ., în cazul în care „…motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”, Curtea rețineurmătoarele:
Prima critică a apelantei a privit faptul că, indiferent, de actele normative indicate de instanță și de succesiunea acestora în timp, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că la data de 1.08.2009, fostul director general al pârâtei a redus salariul cu 30%, fără să indice vreun act normativ.
Curtea a constatat că în mod corect a constatat instanța de fond că salariul apelantei reclamante, ce a trebuit avut în vedere la calcularea drepturilor salariale începând cu data de 25.02.2011 (data de la care solicită diferențele salariale), nu a fost redus cu 30%.
În acest sens, a fost de menționat că drepturile salariale ale apelantei reclamante, începând cu data de 25.02.2011, au fost calculate prin raportare la salariul de bază corespunzător funcției deținute de în luna decembrie 2009.
Aceasta întrucât începând cu data de 01.01.2010 a intrat în vigoarea Legea nr. 330/2009, care la art. 30 pct. 5 prevede că personalul în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut (în perioada 03.07.2010 – 31.12.2010 au fost aplicabile diminuările salariale prevăzute de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 118/2010).
De la data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010 care prevede, la art. 1 alin. 1 majorări salariale în funcție de salariul avut de personalul bugetar în octombrie 2010, acesta din urmă fiind calculat prin raportare la salariul avut în decembrie 2009.
Ulterior, drepturile salariale au fost reglementate de OUG nr. 19/2012 (începând cu data de 01.01.2012), de OUG nr. 84/2012 (începând cu data de 01.01.2013), de OUG nr. 103/2013, începând cu data de 01.01.2014, toate aceste reglementări stabilind diminuări sau majorări, însă menținând ca reper salariul avut în luna decembrie 2009.
În speța de față, salariul de bază avut de apelanta intimată era de 2322 lei, astfel cum a rezultat din carnetul de muncă al acesteia, poziția 52 (fila 9 din dosarul primei instanțe). În carnetul de muncă a fost indicat că, începând cu data de 01.09.2009, salariul de 2322 lei, pentru funcția de specialist relații publice categoria I a fost stabilit în baza Legii nr. 353/2007 și a normei 1672/2008, diminuat cu 30% datorită subvenției bugetare.
Curtea a constatat că salariul de 2322 lei, în ciuda mențiunii din carnetul de muncă, nu a fost diminuat cu 30%. Astfel, pentru funcția de specialist relații publice categoria I, anexa I lit. C din OG nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007, se prevede un coeficient de multiplicare minim de 4,88 și un coeficient de multiplicare maxim de 6,51. În condițiile în care s-ar fi aplicat reducerea de 30%, salariul de bază al apelantei reclamante ar fi trebuit să fie mai mic de 2322 lei. Pentru exemplificare, considerând că s-a aplicat coeficientul de multiplicare de 6,51, înmulțit cu valoarea de referință de 450 lei (prevăzută de același act normativ), ar rezulta un salariu de bază de 2929,5 lei, care redus cu 30% ar însemna o valoare de 2050,65 lei, valoare mai mică decât salariul de bază de 2322 lei; prin urmare, salariul de bază nu a fost diminuat cu 30%.
Curtea a reținut de asemenea că, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, cu ocazia reîncadrării și stabilirii salariului conform Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2010, s-a menținut valoarea salariului de bază din luna decembrie 2009, respectiv 2322 lei.
A existat o reducere cu mai mult de 30% a salariilor de bază, în perioada 07.07.2008 – 01.01.2008, când apelanta reclamantă ocupa funcția de public relation gradul I (conform înscrierilor din carnetul de muncă, pozițiile 48-50), însă această reducere nu a mai fost menținută începând cu data de 01.01.2009 iar, astfel cum am arătat, salariul stabilit după această dată este relevant pentru identificarea unei diminuări a drepturilor salariale plătite începând cu 25.02.2011.
Față de aceste considerente, Curtea a reținut că salariul de bază, din luna decembrie 2009, în funcție de care au fost calculate drepturile salariale ulterior, începând cu data de 25.02.2011, în baza actelor normative sus enumerate, nu a fost redus cu 30%, pretențiile privind diferența salarială de 30% fiind astfel neîntemeiate.
O a doua critică invocată a privit faptul că instanța de fond nu a avut în vedere că HG nr. 1672/2008 a fost anulat.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că Normele Metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 21/2007 au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1672/10.12.2008, act administrativ care a fost anulat, cu efect retroactiv, de către instanța de contencios administrativ, prin Sentința civilă nr. 2878/09.07.2009, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr._ .
Cu toate acestea, Curtea a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată nu îl reprezintă modul de calcul al drepturilor salariale la data de 01.01.2009 și implicit aplicabilitatea H.G. nr. 1672/2008, ci existența unei diminuări cu 30% a drepturilor salariale, diminuare care, astfel cum s-a arătat mai sus, nu există. De altfel, nu s-a invocat și nici nu există vreun efect al aplicării HG nr. 1672/2008 care ar putea să determine o reducere de 30% a drepturilor salariale.
Cu privire la susținerea conform căreia a existat o jurisprudență care a constatat temeinicia unor pretenții similare cu cele din prezentul dosar, Curtea a reținut că jurisprudența nu este izvor de drept, și nu are putere de lucru judecat/autoritatea de lucru judecat (în condițiile în care nu există aceleași, părți, obiect și cauză.). De asemenea, din jurisprudența depusă nu a rezultat identitatea dintre situațiile juridice deduse judecății.
În consecință, reținând legalitatea sentinței civile a instanței de fond, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat. Pe cale de consecință, în baza art. 453 Cod procedură civilă, a respins și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de apelantă.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire, revizuenta D. C. M. G.,
Prin cererea de revizuire formulată, întemeiată în drept pe dispozițiile art.509 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, revizuenta solicită admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulat.
Se arată în fapt că, la data de 16.07.2015 i s-a comunicat hotărârea atacată, prin care i s-a respins apelul formulat împotriva Sentinței civile nr. 6837/10.06.2014 pronunțată în dosarul nr._, de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, ca neîntemeiat.
Consideră că hotărârea pronunțată de către instanța de apel este netemeinică și nelegală, fapt pentru care solicită admiterea cererii de revizuire, pentru motivul prev. de art.509, alin.1, pct.1 din C.pr.civ., având în vedere considerentele ce urmează.
Astfel, cauza nu a fost analizată în limita investirii, fiind avut în vedere, în mod greșit, faptul că diminuarea salarială cu 30% s-ar fi efectuat la data de 25.02.2011 și că drepturile salariale cuvenite după această dată, care trebuie calculate prin raportare la salariul de bază avut în luna decembrie 2009, n-ar fi fost diminuate cu 30%.
În realitate, așa cum a arătat atât prin acțiunea introductivă, cât și prin motivele de apel, diminuarea salarială cu 30% s-a efectuat la data de 01.09.2008, iar în luna decembrie 2009 această diminuare a existat încă, fiindu-i afectate drepturile salariale ulterioare cu această diferență de 30%, ceea ce evident justifică pretențiile mele și ale colegilor de serviciu, cărora de altfel le-au fost încuviințate prin cca. 160 de hotărâri judecătorești.
Precizează că data de 25.02.2011 reprezintă numai termenul de referință pe care l-a indicat pentru a nu intra sub incidența prescrierii dreptului său la acțiune raportat la data de punerii acesteia, respectiv 24.02.2014.
Totodată, consideră că urmare a acestei erori, precum și a ignorării mențiunii diminuării salariului cu 30% din carnetul său de muncă, (formularea instanței fiind "în ciuda mențiunii din carnetul de muncă") ori a adresei intimatei-pârâte nr. 1028/2014, actele normative invocate nu pot da relevanță cauzei, deoarece nu au efect retroactiv.
Mai mult, la data efectuării acestei diminuări, legea nr. 353/2007 nu avea adoptate norme de aplicare, așa încât diminuarea s-a făcut de către intimata-pârâtă în mod unilateral și fără a avea ca temei un act normativ, păstrându-se această diminuare și în decembrie 2009, luată ca bază de calcul pentru perioada ulterioară a plății drepturilor salariale.
Referitor la HG nr. 1672/2008 privind normele de aplicare a Legii nr. 353/2007, instanța a analizat greșit cauza, deoarece acest act normativ a fost adoptat după efectuarea diminuării salariale cu 30% și mai mult, apoi a fost anulat cu efect retroactiv prin Sent. civ. nr. 2878/09.07.2009 pronunțată de către Curtea de Apel București, rămasă irevocabilă.
De asemenea, instanța apreciază greșit și asupra obiectului cauzei, care nu este nicidecum "existența unei diminuări cu 30% a drepturilor salariale", deoarece aceasta diminuare este certă, asa cum a dovedit cu înscrisuri și cum de altfel, recunoaște chiar intimata-pârâtă F. G. E., ci plata acestui drept aferent perioadei de trei ani anterior datei promovării acțiunii introductive.
Apreciază că în cauza de față că este relevantă și jurisprudența Tribunalului București și a Curții de Apel București în privința litigiilor de muncă având același obiect cu prezenta cauză, întrucât vizează exact aceeași situație juridică cu a sa, cele 160 de acțiuni ale colegilor de serviciu, salariați ai intimatei-pârâte, având același obiect și pretenții, doar numele părții reclamante fiind diferit, iar soluțiile pronunțate, motivate pe baza acelorași mijloace de probă și aceleași temeiuri, sunt unanime în sensul admiterii acestor acțiuni.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând cererea de revizuire sub aspectul criteriilor de admisibilitate, potrivit dispozițiilor art.513 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În drept, art.509 alin.1 Cod pr. Civilă prevede că: „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se află în ființă;
3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
9. partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
Din economia dispozițiilor art. 509 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre definitivă, determinate de necunoașterea de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei soluții conforme cu legea și adevărul.
În speță, revizuienta este nemulțumită de decizia civilă nr.1273/20.04.2015 a Curții de Apel București, invocând faptul că: „instanța de apel a avut în vedere în mod greșit faptul că diminuarea salarială cu 30% s-ar fi efectuat la data de 25.02.2011 și că drepturile salariale cuvenite după această dată, care trebuie calculate prin raportare la salariul de bază avut în luna decembrie 2009, n-ar fi fost diminuate cu 30%”, „că instanța de apel a analizat greșit cauza, deoarece HG nr. 1672/2008 privind normele de aplicare a Legii nr. 353/2007 a fost adoptat după efectuarea diminuării salariale cu 30% și, mai mult, apoi a fost anulat cu efect retroactiv prin Sent. civ. nr. 2878/09.07.2009 pronunțată de către Curtea de Apel București, rămasă irevocabilă”, că „instanța de apel a apreciat greșit și asupra obiectului cauzei, care nu este nicidecum "existența unei diminuări cu 30% a drepturilor salariale", deoarece aceasta diminuare este certă, așa cum a dovedit cu înscrisuri și cum de altfel, recunoaște chiar intimata-pârâtă F. G. E., ci plata acestui drept aferent perioadei de trei ani anterior datei promovării acțiunii introductive”.
În opinia revizuientei, aceste critici se încadrează în drept în dispozițiile art.509 alin.1 pct. 1 Cod pr. civilă, potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută, Curtea reține că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire prin prisma obiectului acesteia. Astfel, Curtea constată că cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri care nu a evocat fondul, deoarece prin decizia civilă nr.1273/20.04.2015 atacată în cauză s-a respins apelul, ca nefondat, fiind menținută situația de fapt stabilită de Tribunal.
Pe de altă parte, cererea de revizuire este inadmisibilă și din perspectiva motivului invocat, deoarece nemulțumirile revizuientei față de decizia din apel cât privește raționamentele, aspectele de fapt și de drept, motivele considerate, care au condus la respingerea apelului, ca nefondat, țin de procesul intrinsec al deliberării și reprezintă chestiuni de apreciere pe fondul cauzei, ce nu pot face obiectul analizei ori revederii și sancționării în calea extraordinară de atac, căci aceasta nu este o cale de reformare, nu deschide posibilitatea apelului la apel, în sensul de a suprapune o nouă judecată, în fapt și/sau drept asupra modului de soluționare a procesului, raportat la temeiurile de fapt și relevanța juridică pe care-ar avea-o ori pe care instanța și-ar fi însușit-o.
Rezultă, pe baza celor expuse, că motivele deduse prezentei judecăți nu sunt dintre cele care să se încadreze în motivele expres și limitativ prevăzute de art.509 Cod pr. civilă, obiectul cererii de revizuire nu este o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, astfel că instanța, limitată în dezbateri de dispozițiile art.513 alin.(3) din Noul Cod de procedură civilă, o va respinge, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr.1273/20.04.2015, pronunțate de Curtea de Apel București Secția a VII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._ (387/2015), formulată de revizuienta D. C. M. G., având CNP_, domiciliată în București, ..3, ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimata F. G. E., cu sediul în București, .-3, sector 1, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
N. R. I. M. V. D.
GREFIER,
E. D. C.
Tehnored.: M.V.D.
Dact: S.Ș./4 ex./14.12.2015
Jud. C.: M. P.
E. D. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
